comentarii

la casandra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Casandra, gasesc remarcabil c - de cristiscu la: 16/05/2005 21:09:32
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Casandra, gasesc remarcabil ce mult ai aprofundat subiectul. Banuiesc ca tu si Athos lucrati in domeniu. Vad ca s-a ajuns deja la concluzia ca depresia sau deprimarea poate fi privita ca stare sau ca boala. Pe dexonline.ro e definita ca "stare a celui descurajat; descurajare, mâhnire" sau "stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare". Iar intrebarea lui lostone era "cum ii vedeti pe cei deprimati? [...] Ii vedeti niste bolnavi, niste nebuni, ca pe paria sau ca fiinte normale?". Deci banuiesc ca privea mai mult starea sau sindromul, nu boala.
Anyway, problema e ca m-am regasit - in destule momente din viata - in oricare din criteriile aduse de tine pentru a o diagnostica precum boala. Mai putin cel cu gandurile sinucigase - chiar daca mi se intampla sa gandesc ca mai merita viata doar pentru copiii pe care ii iubesc si au nevoie de mine. Deci ma expun in cobai. Sunt evident bolnav mintal, dupa altele citite pesemne si un marginal al societatii, un looser, un individ ce am nevoie de mila, ajutorul si condamnarea celorlalti. Ce tratament exista? Sa nu pierdem vremea, sunt sigur ca dusurile reci, compasiunea sau acuzarile iritate ale compatriotilor n-or sa ajute. Ca prietenul Teodorei, si mie mi s-au prescris acum cativa ani, cand eram intr-un burnout, niste pastile anti-depresive care n-au ajutat la nimic. Ba mai rau, mi-au afectat ficatul si picam de somn.
Mi-a placut ce au scris mai multi, ca un prieten apropiat e leacul cel mai bun. Doar ca destui prieteni se afla in situatii similare si nu mai stii cine pe umarul cui ar trebui sa planga.
Privind din afara la altii, ma regasesc aproape total in modul in care a expus popix lucrurile.

Cristi
#49408 (raspuns la: #48955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr casandra unde vezi tu - de anib la: 03/01/2006 12:03:33
(la: Cine conduce lumea?)
ptr casandra

unde vezi tu propaganda? nu stiu daca de toate am 5 postari pe cafenea, cauta in dictionar cuvintul propaganda

in orice moment al istoriei exista indivizi care cred tot ce vad si ce li se spune, lucru complect neindicat mai ales in epoca actuala de manipularea fara scrupule a mass mediei

si pilotii americani, experti in deturnari etc si expertii in constructii, tot americani, care zic ca turnurile nu se puteau prabusi pe verticala etc, sunt tot propagandisti islamici?

ori faci si tu ca horia care-mi aminteste de pearl harbour si de actele teroriste dinaintea lui 9/11 de parca nu stim toti de ele

interesant cum devin emigrantii romani extra-patrioti americani, dupa ce au plecat frumusel din ro

fiecare are dreptul la opinia personala, daca nu crezi ca e buna o contrazici (cu argumente solide nu a la horia cu copii) si nu insulti

#98227 (raspuns la: #98204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Varianta lui Casandra - de anadi108 la: 06/06/2006 20:01:45
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
Casandra a scris
In primul rind ceea ce prezinti, nu este un silogism in sens logic.


Replică
nu este un silogism în sens formal, (nu în sens logic) ci « verschahtelte » silogisme în demonstrarea silogismul de bază
1. principiul cauzalităţii spune că orice există are o cauză.
2. lumea materială ascultă de principiul cauzaltăţii (unde orice există are o cauză)
3. deci în lumea materială nu poate exista prima cauză/cauza ei se află în afara ei – în lumea absolută (experimentată de oamenii spirituali - eliberaţi de condiţionarea materială).

Casandra a scris
In al doilea rind, "asa numita prima cauza" este un concept ce se stabileste odata cu premiza că un lant cauzal nu poate fi infinit.

Replică
Introducerea conceptului de lanţ cauzal infinit, nu are nici o bază,
ci e o speculatie fără nici un suport experimental
,
este doar un fel “elegant” de spune nu suntem în stare să determinăm prima cauză, nu că ea nu ar exista.

Casandra a scris
Prima cauza este cea care nu are cauza.


Replică:
Da. Dar de ce?
Pentru că nu aparţine lumii materiale relative, în care domneşte principiul fizic al cauzalităţii.

Casandra a scris
Argumentul primei cauze (cauza necauzata, argumentul cosmologic sau argumentul existentei lui Dzeu - Toma d'Aquino) a fost formulat astfel:

1 Orice are o cauza
2 Nimic nu poate fi propria sa cauza
3 Ca urmare, totul are o cauza externa
4 Un lant cauzal nu poate fi infinit
5 Ca urmare, trebuie sa existe o prima cauza.

Deci secventa ta "logica" cade dupa primele fraze.


Replică:
Este adevarat, dar aceasta nu este secvenţa logică prezentată de anadi, ci de casandra.

Spre reamintire:
4. Prima cauză NU EXISTĂ ... însemnă că
6. lumea relativă a apărut din nimic ... dar aceasta contrazice principiul lumii relative, care spune că orice există trebuie să aibă o cauză ... deci
7. lumea relativă nu a apărut din nimic ...sau

8. Prima cauză NU EXISTĂ ... ar însemna ca ceva a existat tot timpul, dar aceasta contrazice principiul cauzalităţii, care spune că orice există trebuie să aibă o cauză...deci
9. faptul că ceva a existat tot timpul este fals...
#126403 (raspuns la: #126343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lavdyi/casandra - de irisz la: 22/07/2006 11:40:36
(la: iubire? acum serios vorbind...)
"E mult mai usor sa traiesti fara iubire inainte de a o cunoaste decat dupa.Abia atunci afli de fapt ce inseamna sa fi singur."

E ceva f. adevarat in ceea ce spui, daca am putea imbogati vocabularul dupa cum simtim probabil am gasi un alt cuvant pt singuratatea de dupa, ceva care sugereaza mai exact apogeul singuratatii.

Casandra, binecuvantati si recunoscatori ne simtim toti cand privim in urma, si nu numai pt. clipele frumoase, ci si pt. tensiunea, durerea sau singuratatea ce-a lasat-o persoana iubita. Sentimentul asta il vom cauta ... sau cel putin ni-l vom dori iar si iar si sufletul ne va sta la panda .... Stiu ca exista un moment cand iti spui „eu, inca o data... niciodata” apoi – vorba lui Lavdyi cu sinusoida – intamplarile se repeta....
#134694 (raspuns la: #134508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 26/07/2006 16:59:30
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Cred ca asta a fost ultima tentativa a a incerca sa exprim ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte.

Regret sa observ si la tine rezerva in exprimarea gandurilor numai pentru ca ai primit unele critici. Chiar daca nu se poate exprima in cuvinte, se poate discuta despre cum vedem dragostea fiecare dintre noi.

Nu stiu cum ar putea cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu daca nu a iubit o alta fiinta umana.

Ai sa descoperi multi care nu iubesc pe Dmnezeu dar iubesc o fiinta umana, altii care iubesc pe Dumnezeu si nu fiintele umane....

Altruismul nu paote fi intins pana acolo...asa este...dar te poti trezi ca asa simti.
Da, poate ca a inselat. Poate ca a fost cu altcineva de la bun inceput si eu nu am stiut. Poate ca am aflat pe parcurs, dar asta nu a facut sa nu-l mai iubesc, ci doar sa incetez sa ma mai vad cu el.


Casandra, chiar poti simti asa?
A inselat(poate), te-a mintit(poate de la inceput) si totusi poti sa sustii ca-l iubesti?
Nu cumva chiar fundamentul dragostei ce te leaga de el e fals?
Daca exista ceva ce ulterior se degrada mai era de inteles, dar asa?
In copilarie mancam vara multa inghetata si de cate ori ieseam in oras nu-mi doream decat acea bucata de gheata indulcita si colorata.
Ulterior am descoperit ce gust are adevarata inghetata si am aflat ca ce voiam eu atunci era o pacaleala.

Distanta care exista intre doi oameni, fizic impreuna, dar sufleteste foarte departe.
Daca e asa nu e iubire:((










"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#135732 (raspuns la: #135114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 11/08/2006 00:50:10
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Cu ceva intarziere (vacanta), comentez pe conferinta asta interesanta.

Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta.

Ai observat bine ca iubirea fatza de o persoana te apropie de Dumnezeu, te face sa-l vezi si sa-l simti peste tot.
Te-am mai citit si in vacanta si am observat ca te prezinti ca nefacand parte dintre cei ce cred in Dumnezeu cu convingere, ci dintre cei ce au o alta reprezentare a lui, una descrisa ceva mai sus.
Semanam cumva aici.

Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala(poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Cred ca am mai spus, iubirea dintr-o singura parte eu o vad ca obsesie.
Chiar daca nu se manifesta agresiv sau agasant cu persoana iubita, cel ce face o pasiune pentru care nu primeste nimic in schimb, mai degraba acopera o dorinta proprie de a-si exterioriza un sentiment latent. E o chestie cel putin egoista.
Dincontra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.

Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister.


Sant de acord cu ce scrii aici.

Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Aici nu mai santem intru totul de acord.
Cam asta e. O tranzactie sufleteasca. iti dau pentru ca meriti si nu-ti dau daca nu meriti :)))
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.

Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos.
Aici iar ai dreptete.

Dar ei sunt lasi.

Sau nu lasi, ci loiali ...

Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.

Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138528 (raspuns la: #135964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra - de Guinevere la: 21/08/2006 18:52:43
(la: da la iubitul meu...care nu ma mai vrea)
Pacat ca nu exista si feminin la "bard", draga Casandra, probabil ca asta cauti? :oP
Poezia asta nu e opera de arta, dar cred ca poate placea macar pentru salcamii ei.

Guinevere Aimee d'Albon
#140668 (raspuns la: #140621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 23/08/2006 02:07:01
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)

Esti plina de contradictii, esti inconsecventa, plina de neprevazut ,nu-ti pasa de notiuni, de teorii...
Consideri compasiunea dragoste si iubirea nu are motivatii pentru tine.
Ai iubit fara a fi iubita, dar nu ai iubit pe cel ce se purta minunat cu tine, totusi crezi ca era intradevar "omul potrivit."
Esti sincera si lucida, dar stii sa pacalesti sau sa manipulezi si cel mai usor pe orgoliosi.
Nu ai facut-o insa, dar ai lasat impresia ca iubesti fara sa declari asta deschis. Nu-ti place tonul dojenitor dar iti place sa dojenesti.
Nu te intereseaza conventia numita casnicie.
Esti de acord sa fii iubita, chiar daca nu vei sti niciodata cat de profund esti iubita.
Imi zici "dragul meu" dar nu ma lasi sa-ti zic "scumpa mea" doar pentru ca tu stii ce simti iar eu spun fara sa simt.
Zici ca nu te cunosc si ca nu ma cunosti.
Consideri dorinta o tampenie.
Simti ca nu stii cum e sa fii iubita.
Sa fie standardele tale prea mari?

Stii ca sant in pericol sa ma indragostesc de tine?
Sau ca tu esti in pericolul asta?

Pentru mine viata e o mare provocare, formata din unele mai mici si toate micile ei provocari ma incita.
Tot ce enumeram mai sus ca apartinand de personalitatea ta, poate da peste cap ce stiu eu despre viata, dragoste, femei...
As putea sa te iubesc pentru felul tau de a fi pana la adanci batraneti.
Mi-ar place sa ma faci a crede ca ma iubesti, fara insa a-mi declara asta deschis.
Noua barbatilor ne place mai mult sa fim mintiti asa, decat sa fim iubiti fara sa stim si fara sa aflam vreodata.
Dealtfel nu ne sta la-ndemana sa simulam nici sentimente, nici trairi fizice.
Mi-ar placea asta mai mult decat sa ma iubesti cu adevarat fara ca eu sa am vreun merit sau vreo contributie.
Prefer sa fiu o experienta din viata ta, decat marea ta compasiune pe care sa o crezi dragoste.
Simt ca te-as putea face sa afli cum e sa fii iubita si nu doar sa iubesti, dar asta ar presupune sa privesti unele lucruri si concepte din alt unghi decat ai facut-o pana acum.
Daca am face-o in stilul tau, ne-am putea iubi un secol, dar in stilul meu nu ar putea dura mai mult de un an.
Asta ar insemna sa accepti conventia numita casnicie, dar nu ca o institutie in care sa te incadrezi, ci ca acceptare a cuiva incadrat in ea.
Ar trebui ca atunci cand sufletul tau nu-ti mai apartine, fiind transferat mie in totalitate, sa-l gazduiesti pe-al meu in locul ramas gol si sa intelegi ca e mai greu sa ai grija de sufletul altcuiva decat de al tau.
Ar trebui sa descoperi pasiunea, sa simti pe pielea ta ca dragostea pasionala nu seamana cu cea materna, sau cu dragostea de Dumnezeu, unde oferi totul neconditionat.
Va trebui sa-ti pierzi siguranta, ratiunea, controlul, sa accepti iubirea pura, bruta, sau rafinata, dar neinfluientata de nimic din exerior.
Vei putea iubi pe cineva fara a-l extrage din "viata calduta la umbra sigurantei", la fel cum nici el nu incearca a te extrage pe tine din umbra sigurantei tale, institutionalizand un sentiment?
Nu-mi raspunde!
Stiu ca exista posibilitatea ca o femeie ca tine , cu toate contradictiile, inconsecventa si careia nu-i pasa de teorii, poate considera toate acestea simple ipoteze irealizabile, ori teorii fanteziste, sau dimpotriva, poate descoperi printre ele realitati nebanuite sau neobservate inca.
Sa lasam misterul asta sa ne mangaie imaginatia.
Oricum, daca ma indragostesc de tine promit sa nu-ti spun niciodata.
Paradoxal e ca vei simti daca e blestem sau binecuvantare sa fii iubita fara sa stii ca esti.



PS Scumpa mea casandra radu, sper sa nu ma certi prea tare pentru jocul de idei extrase din conversatiile noastre virtuale :)








"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140931 (raspuns la: #140659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga casandra..,rodica ...dragele mele avocate :))=)) - de Rommeo la: 24/08/2006 20:21:46
(la: Cum e sa fii "cealalta"?)
Nu inteleg de ce sunteti toate asha ...sau mai bine zis de ce sariti toate pe mine ...Inteleg ca sunt bine facut ...dar nu sariti pe mine va rog !!! ;;) Nu am nimic cu alex andra , nu o cunosc ..habar nu am cine este !! De ce crezi ca m-ar interesa persoana ei ?? Imi place numele ei ...si poate o sa discut cu ea daca vrea !! Nu am nimic cu nimeni ....si vad ca ALEX ANDRA are foarte multi avocati care ii iau apararea ...mai este una rodica si tu ....pai eu zic ca va plateste destul de bine ca avocati ....sau ca fete cu gura mare care trancanesc in vant degeaba !!! Nu stiu cine este alex andra aceasta mai ...chiar o rog sa vb cu mine si sa nu mai foloseasca pe altii ..asta daca are curajul ...Chiar m-ai facut curios si incep brusc sa devin mai interesat de alex ...cati ani are ? Poate iesim si noi la un suc ...sau la o pizza ...sau la un restaurant ceva ...unu de lux ;) Ce spuneti ?? Care se ofera ? Rodica , Alexandra sau casandra radu ??? fetele mele dulci :*:*: va dau emailul meu la toate 3 sa ne lamurim si noi care vrea la un film ;;) Poate esti geloasa casandra ,....si poate ai vrea sa ma dau la tine ;) Oricum nu stii ce pierzi ...
#141119 (raspuns la: #141103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 28/08/2006 16:13:13
(la: The Ball Room)


casandra radu, vrei sa dansam amandoi acest "tango vals""
E complicat ca si tine :)))
Dar interesant.
http://video.google.com/videoplay?docid=-9121512470056380422&q=vals&hl=en


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
casandra, cand am spus "ret - de rembrandt la: 05/09/2006 21:54:29
(la: Prostia...la romani)

casandra, cand am spus "retardati" ma refeream la faptul ca inca avem metode retrograde de a face lucrurile si, din ce-am observat eu pe la "cunostinte", nici nu incercam sa le schimbam, ba unii sunt chiar mandri. n-am spus niciodata ca romanii ar fi un popor de prosti, pentru ca nu e, ci mai degraba de neam prost.


________
atât de mult ne iubeşte Dumnezeu, încât ne-ar da bani să mergem la curve, dacă am face dragoste cu ele în loc să le futem...
casandra radu - de rolia la: 04/10/2006 08:58:47
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Casandra,
Nu toti barbatii sunt la fel .E adevarat ca cei mai multi sunt asa cum spui ,dar nu toti .Nu caut ceea ce nu exista .Am intalnit barbati care au dat dovada de noblete sufleteasca ,care au avut curajul sa iubeasca cu toata fiinta lor .Trebuie sa recunoastem ca nu este neaparat apanajul femeilor sensibilitatea sufleteasca ,o au si barbatii , numai ca se feresc sa o recunoasca .Si nu neaparat din vina lor .
Cunosc femei destule care se invart pe unde zici tu ...cred ca il iubesc pe X , sau simt ceva pentru Y .
Si mai stiu ceva , nu toti au norocul sa-si intalneasca ''sufletul-pereche".
Sper ca nu ma intelegi gresit ,eu nu tin partea barbatilor .Incerc sa fiu impartiala .
rolia
#149408 (raspuns la: #149278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de onutza la: 05/10/2006 01:03:49
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Am intalnit cativa care pareau profunzi.

si ce-au patit? le-a trecut? esti simpatica, casandra si mi-esti draga! nu putem fi mereu profunzi.mi se pare ca tu insati ai spus asta la un moment dat.
nu ai intalnit inca unul...daca ai rabdare si te uiti bine in jur, s-ar putea sa ai surprize. ai sa gasesti si de cei care "se dau" profunzi. astia is cei mai simpatici. de-altfel tot ce spun aici despre barbati este valabil si pentru femei.

multam pentru hidrant!:))( oricum am loc rezervat la cazanul cu smoala):))



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#149534 (raspuns la: #149419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de onutza la: 05/10/2006 19:45:51
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
pai cu aia care sunt mereu superficiali nu cred ca are sens sa ne punem mintea. si-apoi ii si asta o chestie relativa...profunzimea. poate prin ce inteleg eu ca om profund la tine sa nu aiba aceeasi conotatie.
de cautat ma caut de vreun an...inca nu m-am gasit. se pare ca m-am ascuns bine:))

barbati nu am mai cautat in rastimpul asta, dar au venit unii spre mine...si au plecat la fel de frumos precum au venit.nici vina mea, nici a lor.:)

dupa evolutia ulterioara a discutie se pare ca ma pun pe rug inclusiv femeile:))

asta cu manifestetul iubirii este interpretabila, casandra draga! stii vorba aia:" ce conteaza sexul daca doua persoane se iubesc!"

promit sa-ti scriu:)



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#149673 (raspuns la: #149608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu & picky - de alex andra la: 13/10/2006 10:34:33
(la: DOMNULE, CU TOT RESPECTU' : ESTI UN BOU !)
casandra
De ce nu incerci mai bine un " domnule, cu tot respectu' : esti un bou ! ":)))))))))

picky
Mizez, evident, pe evidentul tau simt al umorului:)))

Lost without music in a world of noises
#151078 (raspuns la: #151067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paunescu... - de sanjuro la: 17/12/2003 04:11:16
(la: Cele mai frumoase poezii)
Condamnati

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe
sã merg în ea, tacut si umilit.

Ce sã mai cânt, când au venit piratii
si apele din matci ni le-au furat,
o lacrima fiintei mele dati-i
si-o s-auziti de omuI scufundat.

M-as ineca, m-as stinge si m-as duce,
sã mã zdrobeasca ritmuri pe-o sosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele triste,
prapadul intinzindu-se il vad
si nu mai e nimic sã mai reziste
acestei sinucideri în prapad.

De n-as avea puterea diavoleasca
sã inteleg ca totul a cazut,
dar vin heralzii cinici sã-mi izbeasca
scrisorile prapadului de scut.

Prietenii mã ocolosc de frica,
probabil mã considera ciumat,
eu insumi scriu acum la lampa mica
sã nu mã vada cei care se bat.

Iubire ? Vis de miine ? Regasire ?
N-au ghizii mei un minim interes
povesti cu dulci iluzii sã-mi insire
din starea condamnatului sã ies.

Se pregateste marele exemplu !
Acela, zic Casandrele, sint eu !
Ca un berbec am sã mã duc în templu.
Murind, macar s-ajung la Dumnezeu.

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cântaretul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaura de sarpe,
rostesc un acatist si-un dezacord.

Ce sã mai cânt ? Doar calea pin-la gide !
Ce sã mai cânt ? Pe voi, ca pe eroi ?
Imi vine si a plânge si a râde
ca nu exista cale inapoi.

Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara
si ca straini vi-s pruncii, cobitori,
invata ei ceva pe dinafara,
dar n-au pãrinti, ei au meditatori.

Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape ?
V-au luat piratii tot pe vasul lor
si iata, din aproape în aproape,
noi sintem un pustiu nemuritor.

Din harpa mea ridicola si tandra
involuntar un cântec fãrã rang
te cheama lângã mine, hai Casandra,
saruta-mi gitul gata pentru streang.

#6751 (raspuns la: #6740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
homesualitatea II, pe cind homosexualitatea III? - de Dr Evil la: 06/04/2005 23:08:26
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Draga Cassandra,

Eu personal iti multumesc foarte mult pentru timpul si volumul de munca pe care le-ai consumat in elaborarea si dactilografierea unui comentariu atit de elocvent si documentat.
Sint foarte impresionat de felul cum explici cauzele comportamentului homosexual inechivoc.

***Exista chiar experimente genetice la insecte, in care alterarea genetica conduce la comportament homosexual inechivoc.***
(Cassandra)

Faptul ca stiinta s-a ocupat de cercetarea unui aspect atit de important in viata personala, sociala si politica a insectelor imi ia o mare greutate de pe suflet.

Numai ca fraza urmatoare ma face un pic confuz:

***Cauza homosexualitatii este irelevanta pentru statutul social al homosexualilor. In general cei care zic ca e decizie proprie, sint cei care se opun homosexualitatii condusi de ignoranta, ura, frica si dogme religioase.***
(Cassandra)

Daca argumentul "decizie proprie" nu este corect?!... cum ar trebui sa ne exprimam ca sa demonstram ca nu sintem impotriva homosexualitatii? Sa spunem ca au fost fortati de cineva sau de imprejurari ca sa devina homosexuali?
Deci revenim la vechiul principiu politic folosit de virfurile agresive ale asa numitelor "minoritati discriminate": "daca nu ma iubesti inseamna ca ma urasti", "daca nu esti de partea mea inseamna ca esti impotriva mea"... Dar de cuvintul "INDIFERENTA" nu s-a auzit inca?
Este adevarat ca nu toti sint atit de documentati ca tine, in probleme de bio-genetica, dar am uitat sa mentionez, ca de fapt acest site nu impune restrictii pentru nivel de educatie, domeniu de specialitate, convingeri politice si sociale... si asa mai departe. Wow, uite abia acum am realizat ca de fapt un termen ca: "egalitate" este de fapt o demagogie.
Ia sa vedem:
Unii ii detesta pe homosexuali si altii ii detesta pe cei care ii detesta pe homosexuali.
Atunci cei care ii detesta pe homesexuali discrimineaza comunitatea homosexuala, iar cei care ii deteste pe cei care ii detesta pe homosexuali ii discrimineaza pe discriminatorii homosexualior.
Damn it!... pina la urma toti sintem discriminati!... Devine din ce in ce mai complicat. Mai bine s-o lasam balta!

Din alt punct de vedere, este greu sa diger atitudinea ta impartiala la acest subiect cind tu insuti ai dat dovezi de intoleranta pe una din conferinte. Iti amintesti de monumentul ridicat de Franco?!...

***Sexualitatea umana trebuie privita ca un concept gradat, continuu si nu cuantificat in doua categorii – hetero- si homosexuali.***
(Cassandra)

Foarte profund! Poate un pic prea profund ca sa poata fi inteles de muritorul de rind.
De aceea ma gindesc: "ori sint eu prea ignorant si nu inteleg?!... ori tu esti cea care bate cimpii numai ca sa ne impresioneze si sa ne faca sa ne simtim prosti?!..."

** Eu va recomand sa verificati adevarul afirmatiilor pe care le faceti si sa va ginditi la consecintele pe care acestea le pot avea.***
(Casandra)

Nu pot decit sa-ti multumesc pentru asa o recomandare si sa te asigur ca voi fi atent mai ales la consecinte. Nu de alta dar nu as vrea sa ma schimb dintr-un "indiferent" intr-un "dusman al homosexualitatii". Pentru ca propaganda exagerata si lipsita de bun simtz nu face altceva decit sa transforme omul pasnic si indiferent intr-un inamic inversunat.
"Sa nu dea Dumnezeu cel Sfint
Sa vrem noi singe nu pamin"
(Cosbuc)

** Desi sint sigura ca in viata reala nu sinteti la fel de curajosi sa va dezvaluiti adevaratele ginduri, asa cum o faceti sub protectia unui pseudonim...***
(Cassandra)

Asta e un pic cam tare! (Cosbuc!!!! unde esti?...)
Cineva care se prezinta ca "tolerant" incepe sa ameninte si sa acuze... De fapt sa dea semnale de enervare! Mda... ca "romanul impartial"

Ne ascundem in spatele unui "pseudonim"?... curiozitatea m-a facut sa "click" pe mumele tau si singura informatie pe care am gasit-o despre tine a fost "Cassandra"... nici un alt detaliu.

Stiu! Nu la asta te-ai referit!

Tu te-ai referit la faptul ca aici pe acest acest site, unde toti sintem anonimi avem curajul sa spunem ce gindim dar nu si in in viata de toate zilele. Deacord? Te-am citit corect?
De unde stii asta? Daca sintem anonimi... de unde ne cunosti? De unde stii cum reactionam in viata de toate zilele si daca avem sau nu curajul sa ne expunem opiniiile in mod deschis?
Ignori principiul de baza al cercetarii si generalizezi particularul... nu cumva cazul particular se numeste "Cassandra"?!...

Well, to wrap it up!
Sa-ti spun drept, cred ca problema homosexualilor nu te intereseaza mai mult decit te-ar interesa problema confortului molustelor din Marea Caraibelor, doar vrei sa ne impresionezi cu un limbaj bombastic folosit in general de cei care nu au nimic de spus.

All the best,

Dr Evil
#42259 (raspuns la: #41813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cele spuse de Dr Evil - de TeodoraPA la: 09/04/2005 12:35:36
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
iata am citit si eu toate cele scrise aici si cam sunt de acord cu cele spuse de Evil-ul nostru... Nu prea inteleg ce sens au toate cercetarile Cassandrei, si care e scopul lor, pentru ca nu vor reusi sa aduca vreo schimbare in gandirea noastra, nici nu aduc nimic nou, ma rog... Mi se pare ciudat sa fie cineva atat de preocupat de acest subiect.
Mai era cineva pe aici care ne certa pe noi, cei "indiferenti", sau cum om fi, ca avem gandiri religioase, ca ne-au fost bagate in cap anumite conceptii si perceptii, ca am refuza o deschidere a gandirii spre homosexualitate... Ce mi s-a parut ciudat e ca am fost chiar sfatuiti sa incercam si apoi sa judecam. adica sa incercam si noi ca sa ne cunoastem orientarea sexuala, sa gustam...

Si acum vin eu cu explicatiile mele:
- se cade pe lumea asta, sau am eu vreo nevoie sa incerc, sa gust din toate lucrurile, toate orientarile mai mult sau mai putin sexuale sau de alta natura, ca sa ma descopar? Mie mi-e bine. Suntem foarte multi oameni de rand carora ne e bine cu ce avem, cu viata noastra sexuala si nesexuala... De ce as incerca? Eu nu am nevoie sa gust din unele si altele ca sa stiu cine sunt, nici ca sa-mi fie bine. Nu stiu ce legatura are asta cu faptul de a crede sau a nu crede in Dumnezeu. Poate e o problema de educatie. Dar asta nu ma face sa fiu ignoranta. Nu accept sa fiu acuzata ca nu imi pasa, sau ca nu imi schimb mentalitatea, sau ca nu lupt pt drepturile lor (ma intreb care drepturi?) asa cum nici eu nu cer nimanui sa mi se alature, sau nu fortez pe nimeni sa-si schimbe mentalitatea cu privire la adoptia copiilor abandonati. Uite pe mine asta ma preocupa - copiii abuzati si abandonati. Dar nu va cert ca nu veniti cu mine sa ii vedem sau sa avem grija de ei. V-as povesti multe pe tema asta, dar nu as arunca niciodata inspre voi cu "sunteti anti" sau "sunteti ignoranti"... bla bla bla... Sunt, asa cum spune si Dr. Evil indiferenta fata de homosexuali. N-am nici o treaba cu ei. Daca as descoperi ca unii dintre prietenii mei sunt homosexuali nu i-as judeca, nici nu i-as condamna, i-as iubi in continuare...
- Ceea ce pe de alta parte stim deja despre comportamentul minoritatilor poate fi observat si in cazul homosexualilor: de cele mai multe grupul minoritar e mai "rasist" si mai discriminator decat grupul la care se raporteaza. N-am facut eu studii pe tema asta ca si Casandra, e un l;ucru despre care am citit si am vorbit cu multa lume. Se zice de exemplu ca negrii in State sunt extrem de rasisti... Si ce sa mai zicem de grupurile de feministe brav luptatoare... Uneori am impresia ca ca unele grupri de acest gen au mai multe drepturi decat noi - masa larga a populatiei.
Sper sa nu mi-o luati in nume de rau.

Si celui care ne zicea sa incercam - azi maine ne spui sa incercam cu animale, cu copii, cu morti, cu autoflagelare ca sa descoperim cine si cum suntem?

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42732 (raspuns la: #42259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra - de Simeon Dascalul la: 21/04/2005 08:51:52
(la: Papa)
- auzisem că sentinţa lui Giordano Bruno a fost casată pentru viciu de procedură
- din câte am învăţat la şcoală cel puţin jumate de istorie ne-am bătut cu turcii, aşa că nu văd de ce ar trebui să ne şifonăm noi că nu se cer scuze musulmanilor; poate ar trebui să ne cerem şi noi scuze pentru Rovine sau pentru Plevna?
- chestia cu dezamăgirea Americii Latine e interesantă, la televizor nu s-a prea pomenit; dacă vrei să dezvolţi ideea
- idem "Pentru multi sociologi si studiosi ai religiilor alegearea lui Ratzinger ca Papa este un dezastru (daca nu isi schimba atitudinea pe care a demonstrat-o pina acum) pentru America Latina, Africa, Lumea a III a in general."
#44728 (raspuns la: #44525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...