comentarii

la chelie cu tot respectul dar nu pt sati dau decat 9


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
pt Carapiscum - de donquijote la: 13/01/2005 14:34:31
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Daca cauti un raspuns in spiritul credintei, mai bine adreseaza-te pt. Nistea. D-lui e mai autorizat si mai documentat in domeniu decat toti cei care scriu pe subiectul asta.
Daca te intereseaza punctul de vedere al unui necredincios (sau sceptic sau ateu - cum vrei sa-i spui), intrebarile sunt puse gresit din start dar incerc totusi sa-ti raspund ca sa-ti satisfac curiozitatea:
1. Din punct de vedere logic, un D-zeu care nu exista, nu poate face copii (vorba bancului: ceea ce nu ezista nu se poate esprima), deci posibil personaj istoric in nici un caz nu de origine divina.
2. Faptul ca de 2000 de ani incoace nu s-a mai ridica nici un proroc sa anunte mantuirea (sau venirea unui mantuitor) face numai sa confirme teza #1. Dealtfel afirmatia cu prorocul nu e corecta ca a fost Mohamed (sau Muhamad cum ii spun ei). Si musulmanii isi trag originile din VT.
3. Majoritatea omemnirii nu crede in D-zeul inventat de VT, si inca mai putin in Fiul lui. Dealtfel din punct de vedere comportamental - ma refer la comportarea in societate, relatii interumane - regulile sau invataturile din NT nu se deosebesc profund de cele din VT. Deosebirile sunt la nivelul teologic, in traditii, reguli dietare, etc. Dealtfel este un fapt acceptat de mai toti analistii din domeniul istoriei, sociologei, studiul comportamentului, antropologiei ca la baza societatii moderne stau 3 izvoare principale:
- etica si normele morale ale Bibliei
- estetica si filozofia (bazele stintifice, logica, etc.) Greciei antice
- administratia si dreptul Roman
Deci traind in orice tara cu regim democrat, respecti cel putin partialunele din regulile inscrise in VT sau NT (inclusiv in Japonia care nu e o tara de origine crestina + si Budhismul are reguli morale foarte asemanatoare VT-ului si NT-ului)
Asociatia pt. cine nu a inteles inca... - de AG la: 01/02/2005 17:37:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stiu cine nu a inteles comentariul si ideile mele!? Pt. mine sint foarte
clare si simple: o organizatie nationala care inglobeaza toate organizatiile
de ramura (sau sub-divizii cum le-am mai denumit mai jos), fiecare ramura
nu are decit sa se sub-organizeze cum vrea, atita timp cit subsemneaza
la un cod al fotografului, sustine programe specifice de educatie a
membrilor sai, sprijina eforturile membrilor pt. respectarea drepturilor
de autori, etc. Cine nu a inteles inca, pot sa-i mai explic odata!
Asta nu presupune o cotizatie de participare unica, daca asta e
marea problema, nu presupune o conducere unica care supervizeaza
ce fac amatorii si profesionistii, nu presupune o fixare a preturilor, etc.
Singurul scop comun al unei astfel de organizatii ar fi stabilirea statului
de fotograf, ridicare nivelului de perceptie al celor care folosesc serviciile lor,
a respectari muncii lor, etc.

#35113 (raspuns la: #35081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt anonima - de Miruna Matei la: 22/02/2005 20:01:16
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Intamplator am fost si eu la acest club dar a trebuit sa renunt din motive pur obiective ...ceea ce descrii tu este absurd si total neadevrat....toti cei de acolo sunt niste oameni cu inteligenta si o cultura deosebite niste oameni care merita respect,pe care i-am admirat enorm si ii voi admira mereu. Nu cred ca e corect din partea ta sa ii jignesti doar pt ca tie ti s-a parut ca ai fost victima "dictaturii" lui Radu. Se implica foarte mult si vrea ca totul sa iasa cat mai bine...dar face totul cu umor( si un umor de calitate). Clubul Noua Ne Pasa e unul din putinele locuri unde te poti simti departe de vulgaritatea si incultura departe de neintelesele genii care nu reusesc sa lege un subiect de un predicat, departe de minti iubitoare de poezie si teatru ca a ta...
Desi am stat putin (si regret acest lucru enorm) am invatat de la ei ca inca mai exista frumos...
#37218 (raspuns la: #32197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. kradu - de Simeon Dascalul la: 04/03/2005 14:17:38
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
> Impingind istoria atit de departe

Nu văd România de azi mai solidă ca pe vremea lui Carol. Şi nici nu cred că am avea parte de un tratament mai bun într-un ipotetic viitor conflict.

N-am negat nici necesitatea modernizării sau mai bine-zis creării infrastructurii în secolul al nouăşpelea. Şi cred că atribuirea contractului a fost relativ logică, fără dedesubturi. Dar Strousberg a dat faliment – se întâmplă şi la case mai mari - şi noi am rămas cu paguba. Când ne negociam independenţa, ce conta că mai trebuia să scotocim un pic în buget ca să nu rămână în stradă amicii lui Bismarck?
Carol a luat plasă de la conaţionalii lui, România a luat plasă, dar afacerea s-a estompat pe fondul reuşitei politice. În ţara lui cancelarul a fost un personaj respectabil şi la noi un escroc. Nu pentru că ar fi luat boala asta din contactul cu balcanicii, ci pentru că România era într-o poziţie în care nu-şi putea permite să nu-i accepte condiţiile. Oricine fură dacă o poate face nepedepsit. Nu numai esticii.

Morala internă e benefică pentru un stat. În exterior ar fi sinucigaşă. Statele nu se pot conduce după regulile de drept comun aplicate indivizilor. Uită-te cum am procedat noi în al doilea război balcanic, când ne simţeam grozavi. Pragmatic şi fără resentimente.


N-am adus în discuţie calităţile de literat şi etnograf ale lui Cantemir. Dar nu văd de ce talentul scriitoricesc implică luciditatea politică.
Şi cum adică Rusia era cumsecade înainte şi rea a devenit numai din 1917? Câtă vreme era pravoslavnică nu conta că ne tot hăpăia din teritorii? Adică rusificarea e complet justificată de identitatea confesională? Ţi se pare că mai norocoşi au fost cei din Basarabia şi Transnistria decât cei rămaşi sub turci?

Dacă ruşii ar fi stat dincolo de Bug ce te-ar fi deranjat că au un meniu mai diversificat? Doar de la ei consumau, nu? În cealaltă parte a globului liceenii se împuşcă din distracţie, tot între ei. Problema e că nu există zid magic care să protejeze o ţară, imperiile au tendinţa firească de a se extinde, Rusia a trecut Bugul şi America nu stă cuminte dincolo de Atlantic. Nu putem emite aprecieri pur estetice asupra lor, care-i mai detestabilă din două..


> Nu sunt Turcii, Rusii, Balcanii, (ori balcanismul din noi) vinovati de pesimismul national! Crezi
> ca exemplele pe care le aduci reprezinta un argument? Crezi ca instinctul de conservare al
> Romanului justifica imoralitatea? Si cind ajungi la "consecinta situatiei actuale" Nu invoci DNA
> rasei sau cum BINE zici a "racilei moralei genetice a rasei! " dar nici nu pui nimic in loc!

Co o istorie ca a noastră, douăş’ceva de ani de stat naţional şi nici ăla întreg nu prea ai cum să fii optimist.
Dacă trăieşti într-un spaţiu şi timp în care munca înseamnă cel mult subzistenţă, iar escrocheriile aduc belşug e firesc să priveşti cu îndoială munca şi să respecţi învârtelile. Dacă am trăi într-o orânduire în care munca ar fi recompensată şi mânărelile pedepsite, ne-am vedea de treabă, suntem un popor adaptabil. Cunosc o groază de indivizi care îşi fac treaba de mântuială la serviciu, în schimb muncesc cu entuziasm acasă – funcţionare leneşe şi înţepate ţin casa curată ca un pahar, gătesc bine, au cămara plină cu murături şi gemuri; amploaiaţi care nu fac nimic fără plocon, pierd vremea şi rezolvă integrame în serviciu, iar după-mesele şi la sfârşit de săptămână lucrează grădinile din spatele caselor şi de la marginea oraşului. Oamenii ăştia nu au alergie la muncă, dar o prestează numai unde văd rezultate. Munca nu-i ceva bun în sine, un imperativ moral. E bună doar în funcţie de rezultatele ei.
Nu găsesc vina în etnie, ci în condiţiile în care trăieşte. Dacă munca salariată ar fi la fel de valoroasă ca cea casnică lumea ar reacţiona în consecinţă. Singura hibă genetică ce o recunosc rasei e lipsa de coeziune, de unitate.

Dacă te supără termenul de elită atunci să folosim sintagma „clasa conducătoare politic şi/sau care cumulează avantaje materiale”. Nu presupune o superioritate morală sau intelectuală, nici măcar stăpânirea gramaticii. Uită-te la candidatul pentru primăria Bucureştiului. Găseşti clasa de azi mai selectă ca cea veche?

Marcus Aurelius a fost cam idealist pentru un conducător. Câţi ani din domnie şi-a petrecut beneficiind de rezultatele filozofiei sale şi câţi în conflicte interne şi externe? În plus a lăsat absolut părinteşte şi nefilozofic o catastrofă drept succesor. Practic de aici putem data declinul imperiului, deşi mulţi istorici consideră ultima perioadă de stabilitate dinastia Severilor.
#38145 (raspuns la: #37833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri pt ZARAZA - de giocondel la: 26/03/2005 05:48:58
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
vreau sa-mi spui frumoasa zaraza..cu ce te-aaaaam shucarit??:):)

Ceea ce aduce regres spiritual nu este atractia catre persoane de acelasi sex ci angajarea in relatii sexuale cu ele.

Zaraza: cum vezi tu aura, stimata giocondel? si daca prin absurd sa zicem ca ai aceste capacitati paranormale, te asigur ca muritorul de rand nu le are. deci e inutil ceea ce ne recomanzi, noi astia "nespiritualizatii" nu vedem aura. de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.. .

GIO:aura este energia aceea ce inconjoara fiece fiinta si ce poate fi perceputa foarte usor de orice om doritor de a vedea dincolo de aparente. Un om nervos sau suparat sau fericit, sau bolnav, va manifesta un alt gen de energie in jurul sau, pe care cu totii o putem percepe.Homosexualii,mai exact, au un Look nesanatos, atat de evident ca acuma eu cred ca dumneavoastra faceti misto de mine. Este ceva semi-fandosit, fake, fals, nelalocul lui si nepotrivit in fiece gest al unui homosexual.

Se numeste ca am un soi de sensibilitate spirituala, atata tot… adica canalele mele energetice, pt moment, sunt mai purificate decat ale dumitale .de exemplu cand am fost in vacanta anul trecut in canada, am vizitat o familie si de cand am pus piciorul in casa lor m-am simtit ingrozitor si nu am putut sa il sufar pe capul familiei, cand toti ceilalti din grupul meu l-au placut mama-mama. Si timp de o saptamana le-am zis ca e ceva foarte rau venind din partea lui, o energie ingrozitoare, ca imi vine sa il scuip in fata ( foarte surprinzator pentru felul meu de a fi) si
s-au creat asa de multe discutii pe tema asta incat aproape ni se stricase vacanta. Pentru ca eu manifestam un soi d e incapatanare si vedeam ceea ce ceilalti nu puteau vedea si toata lumea a fost surprinsa pentru ca eu sunt genul de om pacifist, care ii impaca pe toti. Cand atmosfera a devenit insuportabila, unul din prietenii nostri, care era de fapt nepotul individului respectiv, mi-a dat dreptate spunand tuturor clar si raspicat ca omul cu pricina este o pramatie de individ care si-a abuzat sexual fata cea mica timp de 10 ani, inca de pe cand ea avea numai 7 ani dar ca el nu a vrut sa spuna nimic grupului pentru ca eram in casa "aceluia" ca sa isi revada el(prietenul) parintii dupa 17 ani si nu a vrut sa creeze o atmosfera ciudata.

ZARAZA:repet intrebarea: cate cupluri de homosexuali cunosti?

GIO:Cunosc cateva cupluri de homosexuali, oameni foarte rafinati si inteligenti si in acelasi timp foarte confuzi.cunosc mai multi homosexuali individuali, fara parteneri stabili.

ZARAZA:si inca o curiozitate mica si te-am lasat in pace: cati copii ai?

GIO:Cand am spus ca scopul casniciei este aducere pe lume a unui alt suflet nu am spus ca de cate ori faci sex trebuie sa si procreezi, dar daca te casatoresti, ideal este sa ai copii caci ei sunt scopul principal al existentei acestei celule unitare a familiei ce reprezinta un mediu sanatos si echilibrat pentru hranirea unui nou suflet.NU am copii dar cu siguranta am sa am intr-o zi.doi, sper, gemeni, baiat si fata.

ZARAZA: imi permit sa-ti recomand sa mai citesti odata lista cu homosexualii celebri, mari valori are artei si literaturii. by the way, Gioconda n-ar fi existat fara Da Vinci, alt homosexual cu sufletul bolnav si in vizibil regres spiritual, dupa cum foarte pertinent ne povestesti.

GIO: Leonardo da Vinci nu a fost homosexual, este o speculatie de prost gust. Michelangelo, in schimb, da semne mai clare ca ar fi fost. Dar, nu va fie cu suparare, ce legatura are capra cu varza? Faptul ca oameni celebri au avut manifestari sexuale nesanatoase nu ma va face niciodata sa consider actiunile respective ca demne de admirat sau nici macar normale.Una este partea artistica si creativa a unui individ, ce tine mai mult de inspiratie si nu ii este datorata in intregime si alta este alegerea lui sexuala si evolutia spirituala.Din cate stiu eu, lumea artistica este ea interesanta dar promiscuitatea este accentuata in randul artistilor, pentru ca ei chipurile au ganduri marete si isi permit sa se desprinda de vulg…hai sa fim seriosi..cati artisti nu au fost divini in creatia lor si vulgari si oameni de doi lei in viata de zi cu zi?

ZARAZA:serios? sa intelegem ca nazistii si comunistii care au avut percepte foarte "morale" in ceea ce priveste homosexualii, au contribuit intens la ridicarea nivelului spiritual al societatii, cultivand adevaratele valori?

GIO:stimata Zaraza, desigur puteti intelege ce vreti dumneavoastra. unde dai si unde crapa!!..vi se pare ca eu am instigat la rascoala impotriva homosexualilor, ca vreau sa le iau pielea pe bat si sa ii trag in tzeapa??nicidecum. Simpatizez cu ei, le inteleg oful dar in acelasi timp imi mentin pozitia, caci a tolera nu inseamna a incuraja,a sa cum am mai spus..Nazistii si comunistii au fost niste extreme, si ca orice extreme au devenit boli otravitoare.

atat deocamdata,numai bine.

GIO


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#40822 (raspuns la: #40225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Honey in the Sunshine - de Paianjenul la: 02/06/2005 11:28:17
(la: Ce ascultati?)
"Deci e practic imposibil ca cineva sa aiba preferinte muzicale variate, nu ?"


- Am afirmat undeva asa ceva?


"cam in ce fel ar putea cineva sa epateze prin muzica pe care o asculta ?"


- N-ai intilnit niciodata oameni care habar nu au de ce asculta muzica pe care o asculta?... Care trag cu urechea mai intii in stinga si in dreapta sa auda ce asculta altii, si dupa ce au impresia ca au descoperit ce "se poarta", asculta si ei genul respectiv?...

N-ai intilnit niciodata indivizi care se supun la supliciul de a asculta bucati haotice/stridente/disonante de muzica clasica fara sa le placa citusi de putin, dar o fac totusi pt. ca (muzica clasica fiind considerata muzica culta) incearca sa demonstreze altora ca si dumnealor au cultura muzicala?...

Prin extensie - n-ai vazut niciodata biblioteci personale cu setul intreg de Stendhal (biblioteci ai caror posesori nici macar nu stiu cine e individul... necum sa mai fi si citit ceva din el)... respectivul set fiind cumparat doar pentruca mai fusese vazut la vre-o casa "mare"... ("falitzii" nostri intuind ca prezenta lui in biblioteca personala ar putea adauga un plus de prestantza la cartea lor de vizita)?...

Revenind la muzica: desi fiecare gen muzical poate sa reprezinte o cultura/filozofie/etc., urechea mea distinge doar doua categorii: muzica (,) care delecteaza timpanul... si muzica (,) care oboseste timpanul.


#52797 (raspuns la: #52241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt gigi si pt toti aceia care vor sa inteleaga - de New Selki Lata la: 29/06/2005 13:42:40
(la: Native American Indians)
Draga prietene, citeste printre randuri ca sa intelegi ceea ce am vrut sa spun...nu vreau sa aprind acum un foc de tabara si sa frig o bucata de bizon si sa ma infrupt din ea si nici sa fiu salvatorul lumii...
Ceea ce vreau sa transmit este faptul ca indienii aveau o conceptie f buna asupra lucrurilor care ii inconjurau si asupra vietii...Erau oameni buni drepti si cinstiti, calitati pe care trebuie sa ni le insusim si noi... sau oare esti de alta parere??? Ei apreciau natura si tot ceea ce o inconjura.Oare crezi (si aici ma refer la noi toti) ca este rau sa apreciem si noi natura si sa o protejam??? Efectele indiferentei noastre fata de natura sunt deja vizibile (efectul de sera,rarefierea stratului de ozon, schimbarea climei in unele tari etc...) si macar daca nu am facut ceva pana acum sa facem de acum incolo. Ma veti intreba oare cum? Noi insine fiind un bun exemplu in acest sens si in masura in care putem SI ASTA PT CA NU TREBUIE SA FII UN GENIU PT A REALIZA LUCRURI MARI. Indienii vorbeau direct ceea ce aveau de spus si erau sinceri, ei considerau minciuna un lucru de de nimic, josnic. Nu este si aceasta o calitate pe care ar trebiu s-o respectam si sa ne-o insusim??? . De asemenea ar fi foarte bine daca a-ti citi cele 10 porunci , articol scris de Little Eagle si sa incercati sa meditati un pic asupra lor...nu vreau sa tin predici nici sa schimb pe nimeni, vreau doar sa ilustrez pe cat pot ca oamenii sa cunoasca si sa stie, LATURA SPIRITUALA A ACESTUI MARE POPOR:INDIENII DIN AMERICA DE NORD. Nu judecati si nu intelegeti doar din prisma ca eu iubesc acest popor pt faptul ca am citit unele carti...eu nu iubesc un personaj de carte EU IUBESC SUFLETESTE SI IN MODUL CEL MAI PUR CU PUTINTA TOT ACEST MARE POPOR.II CONSIDER NISTE OAMENI DEMNI, FERMI CARE NU SE LASAU ASIMILATI (oare cati oameni mai sunt azi asa???), CINSTITI . Iar cand am afirmat ca vreau sa reinvii aceasta natiune nu ma referam la faptul ca ar trebui sa traim in wigwam-uri, sa lepadam hainele noastre si sa ne imbracam ca ei sau mai stiu eu ce, NU. Ma gandeam la faptul ca in noi suntem miile de ramuri care ar trebui sa ne tragem seva din vechiul trunchi. Sa ne imbogatim spiritul si sa apreciem iubirea( iubirea de semeni, iubirea de frumos, fiecare in felul in care vede iubirea), credinta, onestitatea... Indienii ii vedeau pe semenii lor EGALI si niciodata eu nu au pornit vreun razboi sau nu au acaparat nimic.Nu ma considerati vreun filozof eu nu ma consider si nici nu sunt.Poate ca va plictisesc cu astfel de lucruri insa esentialul este urmatorul:
Fratilor, DACA AM ACTIONA IN TOT CEEA CE FACEM CU CORECTITUDINE, SA NE IUBIM APROAPELE (FIE CA E PRIETEN SAU DUSMAN ) apropo eu nu pot sa urasc pe nimeni chiar daca mi-a facut un mare rau, DACA AM INCERCA SA SARIM IN AJUTORUL PERSOANELOR CARE AU NEVOIE, DACA NE-AM INSUSI PROPRIILE ASTIUNI SI SA FIM RASPUNZATORI DE ELE , SA NU FIM LASI DAR ONESTI SI SA SPUNEM MEREU ADEVARUL, in fine o parte din credintele si gandirile indienilor, ATUNCI ar fi foarte bine. Nu ma gandesc ca in ziua de azi e greu sa faci lucrurile astea, daca le ai la baza ,foloseste-le, nu le lasa sa lancezeasca, numai in acest fel te vei simti implinit(a) cu tine insuti si cu cei ce te inconjoara.
Si cand fac ceva nu astept nimic in schimb, in acest fel e valoros pt mine lucrul acela. Sincer va spun cand realizez ceva bun sunt atat de fericita sufleteste incat ajung si sa plang uneori...
#57156 (raspuns la: #57143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt desdemona - de New Selki Lata la: 12/07/2005 10:53:50
(la: Respectul)
Iti multumesc pt sfaturi si o sa le urmez, adica o sa incerc sa comunic cu oamenii, insa eu NU incerc sa impun CREDINTELE mele nimanui...incerc sa gasesc persoane cu care sa comunic..imi pare bine ca mi-ai scris..Au fost si la noi odata in oras o formatie care canta muzica traditionala amerindiana si nu puteam sa ma mai desprind de acolo...am vrut chiar sa intru in vorba cu ei insa intre timp a aparut politia si i-a rugat sa plece...

Am citit articolele tale si ale lui Little Eagle si m-au impresionat si am avut si multe lucruri utile de "bagat la cap"...
Parabola cu respectul ..nu stiu ce as mai putea spune, ca aceasta spune tot...parerea mea e ca masura in care ii respectam pe ceilalti este masura in care ne respectam pe noi insine...
Eu una am avut si am foarte multe de invatat de la indieni...


P.S. Sa nu uitam ca in fata lui Dumnezeu - (Marele spirit, Allah, Buda sau oricum s-o numi in alte religii EL este unul si aceelasi) - toti suntem egali....
Sa auzim de bine...
#59058 (raspuns la: #58723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
organele (pt om) - de cico la: 09/08/2005 23:47:09
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
unii nu accepta sa-si doneze organele in cazul unui accident ... Unii o fac altii nu!

Eu n-as face-o. De ce? Sincer nu stiu (mi-am mai pus intrebarea si n-am gasit raspunsul). Dar nici nu cred c-as fi obligat sa ma justific cuiva (e vorba doar de organele mele, nu? :)). Vei intreba pesemne : dar ti-ar conveni ca organele altuia sa-ti salveze eventual viata? Categoric da :)

Sint deci egoist? Nu cred. De ce? Sint multe altele prin care-am ajutat si ajut pe altii, fara sa am pretentia ca ei sa procedeze la fel. Important e cred sa mentii balanta-n viata cu ce poti si ce n-ai putea sa faci pt altii, la fel cu a respecta, in egala masura, optiunile celorlalti.
#64506 (raspuns la: #64386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. zaraza - de Paianjenul la: 14/08/2005 09:46:30
(la: Dezgolirea femeii)
"deci cum vine treaba, iti plac tipele sexy, dar esti convins ca sunt indecente, si respecti femeile 'decente', dar ce pacat ca nu sunt sexy?"


- Ce n-ai inteles iar, zaraza?!...

Exista femei frumoase (cu fizic perfect - daca vrei)... si evident, formele si proportiile lor delecteaza retina unui ochi "format" (...stii ce zic...).

Unele din aceste femei (frumoase) se imbraca decent, dar chiar si asa iti dai seama ca sint frumoase, si tot atragatoare si sexy ramin.

Altele din aceste femei (frumoase) se imbraca indecent, dar asta nu inseamna ca nu mai sint frumoase (si ca formele si proportiile lor nu mai delecteaza retina unui ochi format...).


Acuma:

daca baiatul ar mai fi inca o data tinar (si mai norocos decit... data trecuta!)... baiatul ar opta pt. una (frumoasa si sexy), dar care se imbraca decent. (Evident, n-ar rata nici o ocazie de a admira si pe alta care se imbraca indecent - dar are "stuff" -... dar de tabarit, n-ar tabari pe dinsa s-o ceara de nevasta...).Punct.


PS

Daca nici de data asta nu am fost suficient de explicit, sint dispus sa revin cu precizari suplimentare.
#65267 (raspuns la: #65220) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre cum sint barbatii (pt Casandra, dar nu numai) - de cico la: 25/08/2005 03:52:25
(la: Dezgolirea femeii)
Poate ca intrebarea dezvaluie o lipsa de intelegere a femeii de catre barbat (si invers) bazata pe natura diferita a instinctelor sexuale ale acestora.

Scriu despre acel "invers", speriat de imaginea de ...predator sexual pe care unele doamne vad c-o atribuie barbatului ;) Dincolo de mituri si de ce se vede, adevarul e ca exista doua genuri diferite de femei ce ne pot pica cu tronc. Primul e cel evident (despre care s-a scris atita), femeia dupa care intorci capul instinctiv si ..."sexual", cu un wow la adresa formelor de prezentare scoase in evidenta. E insa femeia cu care ai petrece o noapte, f f rar o viata. Iar f multi de fapt bravam: a ne exprima astfel admiratia nu-nseamna ca am concretiza imediat raspunsul la avansuri.

Exista insa fata care te capteaza prin ochii ei albastri sau visatori, suvitele de par pe care si le da bizar dupa ureche, forma buzelor, modul in care se misca sau vorbeste, ticuri neobisnuite, personalitate, feminitate, generozitate samd... Atractia primara NU e (insist!) de ordin sexual, chiar daca poate privi (si) aspectul fizic. Ca in acele momente NU la sex ti-e gindul, ba nici macar la sarutari sau alte intimitati. Te atrage pur si simplu PSIHIC (prin vizual) si EMOTIV (prin sentiment, fara ca neaparat sa fie vorba de dragoste). Fetele acestea ne devin prietene pe luni\ani de zile pe perioada adolescentei. Cu ele petrecem saptamini, luni, chiar ani de zile, in destule cazuri chiar fara sa ne zboare mintea la sex (nevoia de sex e mai puternica la barbat, ca nu-i deloc placut sa dai in dureri ...testiculare, dupa o noapte plina de sarutari). La perechile de tineri indragostiti pe care-i vedeti de mina sau sarutindu-se prin parcuri, cum puteti pune eticheta de "sexual" pe cel care da dovada de indelungata tandrete, care scrie poezii de dragoste sau compune cintece de amor?

Intre baieti, e semn clar cind unuia ii place de o asemenea fata, ca nu permite glume proaste pe seama celei ce i-a picat cu tronc. Un baiat nu povesteste niciodata cum a facut dragoste prietenei (asta e valabil doar pt genul anterior de fete, cele "de-o noapte") sau despre intimitatile dintre ei. E forma cea mai clara de RESPECT pe care unul o poate avea pt cealalta. Cel mai adesea vine din instinct, dar exista.

Contrar fetelor, baietii rar CAUTA dragostea si pe "the one". Pentru noi nu e un "quest", de obicei ne traim viata fara sa cautam complicatiile, si e pacat ca mentalitatea aceasta e luata adesea in mod exagerat drept neseriozitate. Cind e sa ne indragostim, se-ntimpla. Iar de decizia de-a te casatori, e multa ezitare fiindca-i stiut faptul ca riscul schimbarii (in rau) de mai apoi nu vine atit din partea noastra. Si ca femeile adesea devin posesive.
#67771 (raspuns la: #66531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt flavia in privinta fidel(a) - de Grifin la: 03/09/2005 21:31:09
(la: despre fidelitate)
statistic vorbind desi femeile sunt cu mult mai numeroase decat barbatii si acesta ar trebuii sa fie atuul nostru, nu este chiar asa. barbatii sunt cu mult mai devotati decat femeiile. greseala noastra, defectul nostru. noi (unii) pretuim femeia , pe cand femeile nu prea. dupa ce am citit de la flavia, am inteles ca sotiile nu ar sta pe canduri daca ar fi vorba sa isi lase barbatul. flavia mie unul mi'ar sfasia inima daca mi s-ar intampla asta. poate ca eu am luptat pt femeia respectiva, iubind din toata inima si ea ma insela doar ca ceva a atras-o la alt barbat.
#69519 (raspuns la: #34618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. irma - de Paianjenul la: 20/09/2005 08:03:40
(la: Curiozitate)
"Nu exista elevi dezinteresati si indisciplinati. Exista doar dascali care nu stiu sau nu-i intereseaza sa trezeasca interesul copilului. Odata ce ii trezesti interesul, va fi si disciplinat."


- I respectfully disagree.

Dupa 25 de ani lucrati in invatamint - si inainte, si dupa revolutie... si la tara, si la oras... si-n scoala generala, si-n liceu - una dintre surorile mele iti putea povesti ore-n sir despre puslamale, fitzangii, "vedete"... sau pur si simplu mucosi... care veneau la ore doar ca sa faca act de prezenta, inchipuindu-si ca relatiile si "finantele" parintilor... protectia unor profesori... si presiunea care se facea la un moment dat asupra cadrelor didactice de a promova anul pe toti imbecilii... etc... vor fi suficiente pt. a trece clasa. Amara era insa experienta acestora... si a parintilor acestora... si a profesorilor care-i protejau... cind, la incheierea anului scolar, constatau cu disperare ca cea pe care o ignorasera timp de 9 - 10 luni de zile la cursuri nu stia nici de concesii nici... de compromisuri... ci-i pica cu glorie...

Natural, pt. atitudinea ei sora mea si-a atras respectul si admiratia unora... si, deopotriva antipatia altora... (...Oprindu-ma la un moment dat pe strada, un tip ma intreaba: "Esti cumva fratele lui X-uleasca?..." Dupa ce confirm relatia mea de frate-sora cu "X-uleasca", tipul imi spune ca i-a fost elev la seral, la un liceu industrial din judetul nostru - liceu celebru pt. anarhie si debandada... unde predase sora-mea cu ceva vreme in urma... Apoi adauga: "Cit timp am fost elev in liceul acela, a fost singurul an in care imi amintesc ca s-a invatat si franceza... si se stia si de disciplina..."...)...


"Eu am avut dovada a ceea ce spun observand atitudinea copiilor mei fata de anumite materii/profesori."

- Posibil ca - spre deosebire de alti copii - copiii tai sint educabili (si "good natured" - cum zic englezii...)...

#73291 (raspuns la: #73153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt YUKI - de casyana la: 07/10/2005 18:03:59
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
...eu vreau sa cred ca sunt o persoana"coapta la minte" educata si cu bun simt asa ca nu as incerca sa il intorc pe el impotriva ei.pt ca el ma iubeste,mi-a demonstrat-o de atatea ori.numai ca atunci cand ne strangem duminica sa mancam cu totii se observa ca intre mine si ea exista nimik.eu o respect pt ca este mama lui si pt ca odata cu el tre` sa accept tot pachetul(adica familia lui) odata cu el.ideea este ca in afara de ea,toata familia ma admira si nu ma da la o parte doar pt ca eu sunt romanca si el este spaniol.am impresia ca nu este asa pt ca are ceva impotriva mea,ci pt faptul ca sunt straina.pt ca mereu critica romanii(tre` sa intelegi ca eu am am ajuns in spania pe propriile mele forte,cu un contract de munca).si la mijloc mai este,asa cum am spus tipa de care s-a despartit inainte de a se cupla cu mine.
#77381 (raspuns la: #77287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. andoflorin - de Paianjenul la: 15/10/2005 23:25:33
(la: viata dupa moarte)
"aici daca ne luam examenele vom ajunge sa traim o vesnicie de fericire"


- Evident. Daca am fost creati, tocmai acesta e scopul pt. care am fost creati: sa traim vesnic si fericiti.


"daca nu, nu ne scuteste nimeni sa ne chinuim o vesnicie."


- Da de ce sa ne chinuim o vesnicie?...


Intrucit, inainte de a ne darui (prin creatiune) viata/existenta, Dumnezeu nu a avut posibilitatea sa ne intrebe daca ne dorim acest dar sau nu, alegerea n-am fi putut s-o facem decit dupa ce am fost creati/adusi la existenta. Ori, asa stind lucrurile, daca acum unii dintre noi decid ca nu doresc sa mai traiasca/existe - nici fericiti, nici nefericiti... nici vesnic, nici temporar - si ne exprimam aceasta dorinta (pur si simplu fara intentia de a-L sfida pe Dumnezeu prin aceasta) - ar parea foarte natural ca Dumnezeu sa ne ia viata, intr-un fel sau altul... dar nu vad ce justificare ar gasi pt. a ne chinui o vesnicie...

Noi muritorii, raminem surprinsi (si jigniti, eventual) daca oferim cuiva un dar, si sintem refuzati... dar nu gasim, totusi, nici o justificare sa ne razbunam pe acel cineva (mai ales daca ne-a refuzat intr-o maniera decenta/politicoasa), pt. ca ii recunoastem si ii respectam dreptul de a refuza darul nostru. Ori, daca noi procedam asa, nu ar fi absurd ca Dumnezeu (pe care-l consideram mai bun decit noi) sa se razbune pe cei care pur si simplu declara ca nu doresc sa traiasca vesnic?...
Pt. Cassandra - de Paianjenul la: 23/10/2005 08:30:39
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
"va rog sa ma corectati atunci cind imi detectati greseli. stiu ca fac mai ales folosesc multi "false friends" cum se traduce naiba stie."


- N-am gasit nici eu pina in prezent un echivalent mai acceptabil decit omonime: cuvinte identice ca formă, dar care se deosebesc radical ca sens - vezi http://dexonline.ro/search.php?cuv=omonim&source=.

In contextul nostru: cuvint care apare in aceeasi forma, in doua/mai multe limbi, dar care are sens diferit in fiecare din limbile respective.


PS.

Pt. cei care eventual n-au inteles inca despre ce e vorba, citeva exemple de "prieteni falsi" intilnite de romani in limba engleza:

MAGAZINE
Ro = magazine, pravalii
En = revista

TURN
Ro = turn, turla
En = a vira, a intoarce

MARE
Ro = mare (ca dimensiune, element geografic)
En = iapa (femela calului)

DEAL
Ro = deal (ca forma de relief)
En = afacere, intelegere, tranzactie

etc.


#80868 (raspuns la: #78043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Cassandra - de Paianjenul la: 29/10/2005 01:44:38
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"When you call yourself an Indian or a Muslim or a Christian or a
European, or anything else, you are being violent."



- CRAP.

O doctrina religioasa/filozofica/ideologica/etc. reflecta modul in care un individ/colectiv percepe realitatea (sau unele aspecte ale acesteia) si atita timp cit aceasta doctrina nu aduce nimanui prejudicii de vre-o natura sau alta, nu are de ce sa fie calificata ca violenta.

Si iarasi, daca referindu-ne la un individ, afirmam ca e evreu, tigan, negru, european, asiatic, etc., facem uz de termenii respectivi pur si simplu pt. a identifica grupul etnic caruia apartine acest individ... si nicidecum din lipsa de consideratie fata de individ. (Daca - dintr-un motiv sau altul - altii atribuie si conotatii negative respectivilor termeni, e treaba lor, nu a noastra...).
#82656 (raspuns la: #82524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Paianjenul - de Cassandra la: 29/10/2005 18:04:18
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"- CRAP.

O doctrina religioasa/filozofica/ideologica/etc. reflecta modul in care un individ/colectiv percepe realitatea (sau unele aspecte ale acesteia) si atita timp cit aceasta doctrina nu aduce nimanui prejudicii de vre-o natura sau alta, nu are de ce sa fie calificata ca violenta.

Si iarasi, daca referindu-ne la un individ, afirmam ca e evreu, tigan, negru, european, asiatic, etc., facem uz de termenii respectivi pur si simplu pt. a identifica grupul etnic caruia apartine acest individ... si nicidecum din lipsa de consideratie fata de individ. (Daca - dintr-un motiv sau altul - altii atribuie si conotatii negative respectivilor termeni, e treaba lor, nu a noastra...)."


Poate e dificil sa lasam la o parte analogiile scatologice cu farmecul lor irezistibil si sa reflexionam mai atent asupra adevarului inchis in citatul din Krishnamurti atita timp cit nu concepem o lume fara etichete. Este si mai greu daca nu consideram citatul in intregime si-l analizam pe bucati, pentru ca-si pierde esenta. Eu l-as mai citi macar odata si i-as acorda inca o sansa tinind cont cel putin de faptul ca autorul acestor cuvinte este considerat unul dintre cei mai mari ginditori ai secolului XX si a luptat toata viata pentru libertatea si independenta in gindirea umana.
In orice caz, noi cei care am trait pe meleaguri straine ar trebui sa intelegem mai bine adevarul acestor cuvinte, care se refera in primul rind la etichetare si prejudecati, pentru ca mi-e greu sa cred ca exista cineva care nu s-a simtit citusi de putin incomod la intrebarea uneori atit de repetata "de unde esti?" intrebare generata de nevoia pe care o simt oamenii in general de a separa in categorii.

Ca sa dau un exemplu, afirmatia mea publica (eronata) ca Paianjenul este tigan, nu-i va produce absolut nici o senzatie de incomoditate si nici pe departe dorinta imperioasa de a instiinta pe cit mai multi asupra erorii, ci ma va corecta cu calm pe mp.

Tot Krishnamurti spunea: "…daca esti crescut, nutrit, conditionat de o anumita religie, privesti viata prin valul de prejudecati al acesteia ceea ce te impiedica sa intelegi complet viata si genereaza confuzie si suferinta…A fi cu adevarat critic nu inseamna a fi in opozitie. Majoritatea am fost obisnuiti sa ne opunem dar nu sa criticam. Cind cineva se opune, aceasta indica faptul ca are un interes personal pe care doreste sa-l apare, dar nu aprofundeaza printr-o analiza critica."

Asa incit revenind la "iubirea aproapelui", stim cu totii din istorie cit rau colateral a generat pe linga binele intentionat. Catalin "ma iubeste" si imi vrea binele, vrea sa descopar si eu calea pe care el a descoperit-o si care dupa parerea lui si a altora ca el este singura cale corecta. Dar o cale mai corecta este aceea de a incerca sa ne eliberam de prejudecati si sa intelegem ca toti sintem marcati de aceeasi teama - frica de moarte. Iar ceea ce numim iubire pentru divinitate, adevarata cale sau adevar, este produsul acestei FRICI. Singura forma de "iubire" de care "aproapele" are nevoie se manifesta prin straduinta de a nu face rau si a exersa in masura posibilitatilor fiecaruia intelegerea si compasiunea- fara etichete sau prejudecati si fara sa ne "opunem" dar cu un profund spirit (auto)critic.



#82750 (raspuns la: #82656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...