comentarii

la durerea unei mame


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
durerea unei mame - de ramona banuta la: 10/01/2008 13:16:32
(la: durerea unei mame)

Stima doamn sau stimate domn

va multumesc pentru raspunsul dvs.
Am citit mesajul , este parerea dvs. pe care eu o respect dar nu sunt de caord cu ea. Faptul ca am iubit un brabat care s-a dovedit a fi un materialist si un om care nu stie sa-si stapaneasca nervii si isi face dreptate doar cu pumnii asta nu inseamna ca sunt o analfabeta sau o femeie incapabila. I-am cedat 50% din actiunile societatii mele cand eram casatoriti , eram insarcinata in 3 luni eram o familie. Cum puneti dvs. problema pentru mine nu este o rezolvare sa-mi vad de copil si atat, copilul este totul pentru mine si daca acum se schimba ceva in romania ea va fi cea mai avantajata mai tarziu sau copii nostrii. Daca aveti copii veti intelege.Daca sunt langa dvs. si vor avea probleme legea nu o sa va ajute cu nimic, daca sunt plecati delanga dvs. adica in tari straine nu au plecat ca in Romania este bine si au plecat de foarte bine. Imi bine sa va spun ca voi lupta pana voi reusii nu conteaza ca este vorba de ani desi nu sunteti de acord cu mine , nu toti pot intelege situatia mea. Iar stimatat doamna sau stimate domn pe partea stanga a capului eu nu mai am par, implinesc 28 de ani in martie sunt o femeie placuta dar nu mai pot uita in oglinda si sa ma privesc ca acum 2 ani de zile. am pierdut tot pentru ca am iubit un "golan si un vagabond" dar cand l-am cunoscut era un om care avea propria afacere si care se descurcase singur si nu ma frapa gandul ca afacerea mea este mai profitoare decat a lui.
Eu am plecat sa-mi nu cresc copilul intr-un mediu violent, este adevarat ca nu am ales ce trebuia in viata si nu am ales pentru fetita mea un tata iubitor dar viata este asa cum este si nu va doresc ca dvs. sau copii dvs. sa traiasca un sfert din durerea mea, ea va fi o luptatoare pentru ca are de la cine sa invete. Oricum va multmesc pentru mesajul dvs. pentru ca o sa lupt si mai mult acum sa va demonstrez ca daca vrei sa faci ceva se poate si nu sunt singura am sprijinul oamenilor , al AMPF , al televiziunilor asa ca doamna sau domnule ar fi trebuit sa va puneti in locul meu. Dumnezeu e sus si le vede pe toata.
Va multumesc .

Cu stima
Ramona Banuta
#273317 (raspuns la: #272172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea unei mame - de ramona banuta la: 10/01/2008 13:41:29
(la: durerea unei mame)
stimata doamna

eu o sa incerc sa va raspund la mesajele dvs. nici eu nu am timp sa-mi corectez eventualele greseli. Va doresc sa gasiti poezia erotica si sa va bucurati de ea .
Sunteti o "duamna "in adevaratul sens al cuvantului, putine ca dvs. , dar sunt multe doamne in lumea asta care au probleme si care sincer nu au nevoie decat de spriin.
Cu parere de rau va spun ca imi pare rau ca am postat pe site-ul dvs. povestea mea, pentru ca nu sunteti niste oamnei cu suflet si va rog sa ma iertati daca va jignesc spunandu-va aceste cuvinte dar nu am timp sa citesc rautatile dvs.
Sa va aveti toti parte de iubire si noroc in viata si intradevar "sa va doara in ... cot de durerea altora"
#273326 (raspuns la: #273316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de M a o la: 01/05/2007 17:57:04
(la: "io te-am facut, io te omor")
e, bataia, o forma de educatie?
Da, e o forma de educatie (primitiva) la care apeleaza unii parinti, din diferite motive (nu neaparat tampiti, prosti sau inculti).
Cat e de eficienta? Pai, sa vedem. In prima etapa, cand copilul nu pricepe explicatiile date de parinte in legatura cu fapta sa, cand inca nu face deosebirea dintre bine si rau, e destul de eficienta. In stadiul asta, provocarea unei dureri in momentul flagrantului ii spune ca daca mai face, il doare iar. Pe undeva, dar nu satisfacator, ii spune si ca nu e bine. Exista insa metode mult mai simple si mai eficiente. Un simplu NU, raspicat, e de cele mai multe ori de ajuns, are acelasi efect, poate chiar mai bun, si il invata in acelasi timp semnificatia cuvantului "nu". Mai tarziu, la supermarket, un astfel de NU, va fi de ajuns sa-i opreasca pornirile de a conduce cumparaturile.
Cand plodu-i mai mare, bataia nu-si mai atinge scopul nici atat. Cel mai bun exemplu il am din propria experienta. Cand faceam o prostie, desi mama imi mai tragea cate-o bataiuta, speram sa afle ea decat tata. Pentru ca tata, desi nu a ridicat niciodata mana, imi producea mult mai multa durere decat mama, prin morala scurta pe care mi-o tinea. Ma retrageam si plangeam de mi se rupea mie inima de mila mea. Preferam zece batai zdravene unei morale scurte, de-a lu' tata...
Normal ca am folosit aceeasi metoda la randul meu. Stiam cat e de eficienta si nu mi-am atins niciodata copilul. A crescut, si a crescut bine.
Exista atatea metode de pedeapsa incat bataia a devenit imorala, chiar si ca ultim argument. Mai mult, e o dovada clara de inferioritate intelectuala.

PS - asta nu se pune decat la copii. Cu oamenii mari, e altceva, astia merita batuti, sa le sara mucii pe pereti:)
carcoteilor... - de Lady Allia la: 02/08/2007 15:02:02
(la: am dreptate?)
fiecare varsta are fericirea si nefericirea ei!
nu poti cere cuiva caruia poate nu i-a murit nimeni sa simta cum simte un om caruia i-a murit cineva!
nu poti sa ceri unei tinere care nici macar nu se apropie varstei de a fi mama sa simta durerea unei mame careia...i-a fost smulsa viata din corp odata cu pruncul ei sau a unor parinti care si-au crescut copilul pana la o varsta si acesta le este adus mort de o salvare lugubra.

cand esti tanar...deziluzia iubirii, sperantele spulberate...dor!
vrem nu vrem...toti am fost atinsi de acest sentiment de nefericire cand ni se parea ca daca ne paraseste iubita/ul e capat de lume - pana cand descopeream ca nu exista capat de lume din cauza unei iubiri!
Cine te iubeste cu adevarat nu te azvarle in capete de lume ci te insoteste daca e cazul!

deci...totul e relativ, iar aici relativitatea este in functie de varsta, de experiente, de puterea de a percepe...
:)))))))))))))))) - de Intruder la: 10/01/2008 01:01:33
(la: sfaturi)
abia acum te-am luat in tarbaca la confa cu dureri de mame si vin aici, citind ca ti-a murit leandrul! :)))))))

bine c-ai apucat sa-l imortalizezi si bine ca n-ai hamster!
:))))))))
#273183 (raspuns la: #273180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea unei mame - de ramona banuta la: 10/01/2008 15:08:47
(la: durerea unei mame)

de citit am citit tot ,parerile sunt impartite, barbatii nu au cum inteleaga de ce pe o femeie o doare cand este lovita cu pumnii?
Femeile trecute de prima tinerete spun" stai maica in banca ta ca ai un copil "bataia e rupta din rai", eu te-am pus sa-l iei si sa faci copil ? stai si sufera, ca mori cu legea in mana.
Dar voi nu vedeti ca aici nu mai este vorba doar de faptul ca am facut un master sau nu .
Bine oamneni buni " sunt o femeie de la tara care nu are studii, m-a batut sotul de m-a bagat in spital , aveam si eu un pamant pe care il aram ca sa am ce sa mananc si sa-mi cresc copilul si am fost nevoita sa il dau lui ca sa ma lase sa traiesc si sa-mi cresc copilul , ca stia ca daca plec de langa el nu mai are nimic si il cunostea tot satul ca e un om avut. Va intreb pe dvs. ca eu nu am posibilitatea sa ma descurc, ce sa fac ca sa-mi gasesc linistea si sa-i asigur copilului meu un adapost deasupra capului?sotului meu nu i s-a dat amenda ca seful de post este ocupat cu altele mai importante, iar eu sunt cu copilul pe la rude. Ce pot sa fac? daca ma intorc acasa ma bate din nou ca am plecat si cine o sa mai aiba grija de copil?"Poate ma ajutati cu niste sfaturi, ca nu am bani sa platesc certificate medicale si oricum nu ma baga nimeni in seamna. "
Raspundeti la acest mesaj va rog mult.
Nu va cer mai nimic, nu va cer bani, nu va cer casa, nu va cer decat niste sfaturi ca sa ma pot ghida sa vad daca se poate face ceva pentru noi femeile care sunt batute.
Sa va fereasa d-zeu sa suferiti in viata si sa va spuna altii ca "dumneaei se astepta sa cadem pe spate si sa ramanem siderati! "
Bravo oamneni buni !
Va multumesc o mamica si o fetita de 4 luni.
#273384 (raspuns la: #273348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de panique la: 13/01/2008 00:09:31
(la: durerea unei mame)
am cautat un articol pe net care a fost scris cu ceva timp in urma despre o fata de 17 ani care a avut incredere intr-un nenorocit si care i-a terminat fericirea si tineretea.
a fost intr-un ziar , art se numea ceva cu naivitatea feminina si m-a dus la un art pe care il aveti si voi aici dar nu e acela pe care il cautam eu. am citit durerea unei mame si cam tot ce ati scris, am citit si naivitate feminina si m-am bagat si eu in seama.
la urma urmei cui nu-i place cafeaua?
deranjez?
#274378 (raspuns la: #274373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alexandros la: 25/03/2011 14:24:23
(la: *)
Mi-a placut. Cursiva ca o scena de film. Cam asa se petrec lucrurile in maternitate.
Bucata asta poate fi oricand integrata ca un capitol intr-o poveste mai lunga despre Cristina.

(Stiam ca perineul e incizat voluntar de doctor pentru a nu se rupe necontrolat in cazurile predispuse la asa ceva si mai stiam ca ulterior nu se face anestiezie ci se coase pe viu in chiar momentele imediat urmatoare nasterii. Dar nu conteaza daca e cum stiam eu sau altfel. Oricum la ce dureri suporta mama in timpul nasterii acea cusatura e mangaiere.)
Alexandos - de mazariche la: 25/03/2011 14:48:13
(la: *)
Oricum la ce dureri suporta mama in timpul nasterii acea cusatura e mangaiere
Imi dai voie sa te contrazic?:)
#604401 (raspuns la: #604394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandros - de proletaru la: 25/03/2011 21:09:49
(la: *)
"Stiam ca perineul e incizat voluntar de doctor pentru a nu se rupe necontrolat in cazurile predispuse la asa ceva si mai stiam ca ulterior nu se face anestiezie ci se coase pe viu in chiar momentele imediat urmatoare nasterii. Dar nu conteaza daca e cum stiam eu sau altfel. Oricum la ce dureri suporta mama in timpul nasterii acea cusatura e mangaiere"
- informatiile tale sunt eronate legate de lipsa anesteziei. nu coase nimeni pe viu decat in conditii de razboi.
- in ceea ce priveste descrierea unei nasteri, cam asa se petreceau lucrurile la maternitatile de stat acum 20 de ani.
- scrierea e cursiva pentru ca e plata. dialogurile si descrierile sunt false si nu reusesc sa aduca elemente de autenticitate. scrierea e infantila.
#604555 (raspuns la: #604394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mama e schizofrenica - de durere si neputinta la: 18/12/2008 22:29:12
(la: Schizofrenia - boala sau posedare???)
am ajuns la capatul puterilor...mama e in spital, dupa ce am internat-o cu politia si cu tot circul de rigoare...dupa cateva zile cat a stat acolo si i s-au administrat medicamente si injectii parea ca revine la normal si vorbeam cu ea ca si cu un om RENASCUT...ea singura recunostea paradoxurile si bizareriile pe care le striga in gura mare.... azi am fost la ea la spital...sufletul mi s-a facut mic si nenorocit cand am vazut ca iar delireaza, ca iar ma pune sa ii arat nu stiu ce, ca iar incearca sa ma convinga....NU MAI POT, DOAMNE...INNEBUNESC SI EU...Dumnezeu sa fereasca pe toata lumea de asa boala...am si eu doi copii mici, sotul meu e foarte neintelegator in privinta asta ca sa nu zic ca atunci cand bea si vrea sa se simta destept ma atinge cu boala mamei, fara sa aiba nici cea mai mica idee despre boala asta la MAMA TA...si am ajuns sa nu ii mai spun nimic despre subiectul asta, m-am saturat de umilinte....dar eu nu mai rezist e una singura, Sfanta Parascheva, la care ma rog in fiecare zi...........nu mai am nici credinta, nici speranta uneori....si e dureros sa nu Il mai ai pe Dumnezeu in tine....dar sincer, oameni buni, nu mai rezist...........plang si sunt nervoasa mereu.....nu stiu ce sa mai fac....imi pare rau si de copiii mei ca nu sunt cu toata inima si cu sufletul linistit si cu gandul curat si calm la ei...DOAMNE IARTA-MA CA NU MAI REZIST!
#374603 (raspuns la: #315911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mama moarta - de (anonim) la: 02/09/2003 17:46:51
(la: "Mama e moarta, hai in vacanta")
Ce rusine cind nu ai nimic in inima de gheata pentru cea care ti-a dat viata.....referitor la frantuzoiaca care si-a lasat mama moarta in apartament si a plecat in vacanta.
Francezii nu ma mai uimesc .
Reci si nemernici desi poate ca nu toti cu toata cultura lor, vad ca si-au dat arama pe fata recent in comentariile viitorului ambasador
francez in Israel,Dl-ul Araud, cind acesta la facut "lichea" pe Ariel Sharon.




Mama - de (anonim) la: 17/09/2003 11:57:52
(la: "Ce sa fac, mama?")
Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.
mantuire prin durere? - de sanjuro la: 08/10/2003 03:48:53
(la: Sarbatoarea Sf.Parascheva, protectoarea Iesilor)
In primavara, in drum spre Siret, grabindu-ma spre dulcea Bucovina unde-mi petrec de la o vreme Sarbatorile de Pasti, am trecut prin Suceava. In apropierea orasului se afla o bisericuta ridicata pe o movila, la care se ajunge coborand o panta abrupta. Cei ce vin sa se roage aici, coboara in vale, si apoi urca movila in genuchi, pentru ca se spune ca aceluia care face penitenta, i se vor ierta pacatele...
Maintuire prin durere? Imagini dintr-un ev intunecat...Pe cine vrem sa pacalim? Atat raiul cat si iadul se afla pe pamant...Crampeie din fiecare ni se azvarla din cand in cand.

sanjuro
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "Multe tinere mame pref - de Daniel Racovitan la: 31/10/2003 05:48:38
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Zici: "Multe tinere mame prefera sa-si creasca copilul singure"

Asta nu cred ca e prea valabila in Romania, ci mai degraba in Occident, unde standardul de viata permite femeii sa isi creasca singura copilul.
mama - de Catalina Bader la: 22/11/2003 03:10:31
(la: Cele mai frumoase poezii)
e ziua ta, mamico
in dar ti-am adus inima
dar nu intelegi mamico?
ca un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg din stele
sa-ti fac un modest colier
dar cine nu stie, oare
ca-n zori stelutele pier...

Am vrut sa-ti culeg din Soare
o raza sa-ti prind in par
dar tu straluceai mai tare
de dragoste si dor...

E ziua ta, momico
in dar ti-am adus inima
si crede-ma, mamico
un dar mai frumos nu se putea...

de la un copil pt MAMA (toate din lumea asta)
#4903 (raspuns la: #4871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poezie... - de sorin1975 la: 22/11/2003 03:17:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC



Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?



El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!



Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!



Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.



Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân’ ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.



Strãin si fãr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!



Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

mama - de mama la: 24/11/2003 13:49:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
A venit aseara mama,
din satucu-i de departe,
ca sa-l vada pe feciorul,
astazi om cu multa carte.

A batut usor la usa,
tainic(?) s-a oprit in prag
i s-a limpezit privirea
de iubire si de drag...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...