|
te provoaca sa gandesti
la inceput a fost cuvantul
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).
Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas. De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui. Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda. Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi. Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte. ----------------------------------------------------------------- So far, so good. draga elena,parerea mea este ca trebuie sa te spovedesti mai intai,sa te cureti cumva de impuritatile care se mai aduna in sufletul nostru si-apoi o sa vezi ca va fi altfel,cu totul altfel...Si eu cand am inceput prima data sa citesc rugaciuni imi zbura mintea numai aiurea...e mai greu la inceput,dar apoi o sa vezi ca devii dependenta de rugaciune,simti nevoia sa citesti zilnic...si e minunat,crede-ma pe cuvant!esti impacata cu tine insati,te multumesti cu tot ce ai,devii mai buna cu cei din jur,ai vrea sa ajuti cat poti pe cei la nevoie...si multe altele.Sa-ti ajute Domnul sa poti pasi pe calea cea buna.
simona c.
Multor emigranti le vine greu
- de
mya
la: 10/10/2004 15:26:53
(la: O noua limba de circulatie internationala) Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.
Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost. Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!). Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai! Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente. Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor. Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea. Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta. Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba. Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!" Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!
cam tarziu dar asta e :) poate citesti..
- de
(anonim)
la: 11/10/2004 17:51:11
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?) mai andrei... si eu sunt tot un andrei, am 1.89 m 19 ani si 110 kg....
nu as putea sa spun ca sunt gras.. adica sunt un pic dar sunt mai mult facut cum s-ar spune.. sa stii ca si eu am avut asemenea probleme cu ceva timp in urma... cand eram in generala eram un copil durduliu (si uram sportul, si inca il urasc):) .. dar totzi imi spuneu grasul... asta era.. deja ma cam obisnuisem... tzineam cure de slabire etc dar cat as fi slabit tot gras paream din cauza ca eram solid...asta tot asa cam pana prin clasa a 10.. atunci mi-am descoperit o noua pasiune.. calculatoarele. erm cel mai bun din clasa la calculatoare(si inca sunt si acuma :P) si incet incet colegii au inceput sa ma strige pe nume.. intai numele de familie.. dupa aia andrei.. si dupa aceea andy care era nicknameul meu de pe irc..deci colegii care ma priveau cu dispret acuma imi erau prieteni... si cam asa cu clasa a 10-a... mam imprietenit cu cine nu trebuia si urma sa fiu exmatriculat din cauza absentelor... din acest motiv m-am transferat la alta scoala etc..care nu avea profil informatic. aici vechea poveste.... pana cand am vazut ca prostanii (cum eram numit si eu) erau batjocoritzi de altzii cica mai "smecheri"... asa ca m-am apucat sa trag de fiare...si asta cam un an de zile...si am facut tata un brand de n-ai mai vazut dealea :)) dupa asta apaream si mai mare... si mai "gras".. dar ce crezi ca se intampla.....odata m-am enervat asa de tare (cu toate ca sunt o fire extrem de calma) ca lam pocnit pe unu de i-am dizlocat maxilarul(si i-am platit spitalizarea) si tot asa unul cate unul pana au inceput baietzii sa stie de frica....si nici cel mai al dracului din liceu nu se putea pune cu mine... pt ca dupa ce ca eram si "gras" mai aveam si fortza... asa ca nu am mai auzit nici un zgomot... si pana la urma baietzii au inceput sa se dea bine pe langa mine... si nu i-am mai auzit niciodata sa ma vorbeasca de rau(cel putin nu in fata). cu toate astea am avut si cativa prieteni adevarati, care nu tineau cont ca eram "gras" si cu toate ca ma mai suparau cu cuvantul asta cateodata(si ma mai supara si acuma) dar stiam ca in gluma... si de altfel am si eu cum sa le zic :)) au trecut si anii de liceu.. am dat bacul...am luat nota destul de mare... am intrat la facultate la profil informatic...si iata-ma in anul 3 de facultate ... si la facultate parca sunt baietzi mai desteptzi :)) n-am auzit pe nimeni sa ma vorbeasca pe la spate si ma inteleg bine cu toti colegii si nu numai..... asa ca fapt haios... eram in anul intai de fac... chiar in primele zile de scoala... (trebuie sa mentionez ca fac. are o echipa de rugby numai cu baietzi "mari" si la totzi le e teama de ei :)) si cum mergeam eu pe colidor... numai vad o inghesuiala la o grupa din anul 3... si eu veneam intre ei... si numai ca-l vad pe unul cum il trage pe un prieten de-al lui si se dau la o parte din fata mea soptindu-i.."da-te ba la o parte ca asta-i de la rugby....si am ras cu pofta atunci... :)) aa.. si acum cateva zile... un boboc pe care nici nu-l cunosteam imi deschide usa la iesire ... faina treaba n-am ce zice.... singurul dezavantaj e ca nu-mi prea gasesc haine pe masura....
"daca incepi sa arunci cu kkt in curtea...Daniel Racovitan,
- de
Denysa
la: 17/10/2004 05:38:12
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.) "Acelasi spirit american al libertatii spune si ca "libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt"."
Un mare adevar,trebuie recunoscut insa intr-un stat democratic se poate aplica. In lumea virtualului sunt putine la numar acele legi de functionare a NET-ului... Sa le respectam plecand de la acelea elementare reguli de bun simt. Acest forum nu este nici organizatie guvernamentala ,nici partid politic,nici presa,... In cele din urma s-a afirmat deschis ca "adminii si proprietarul" fac regula...evitand ,refuzand,colaborarea cu utilizatori...se aplica dejea "pumnul in gura". De ce voi "adminii si proprietarul" mai lansati apeluri de propuneri???tot nu tineti seama...de ce utilizatori propun,la unele nici nu ati catadisit sa raspundeti macar din politete? De pierdut se stie limpede cine are de pierdut...o sa ramane-ti cu anonimi... A inchide o conferinta este o gresala enorma si un abuz ,asa cum voi ati procedat ati gresit si cand le-ati redeschis ati gresit a doua oara... Daca reprezenta-ti o singura orientare politica sa fie facuta public...nu ne tarati acolo unde nu dorim a ne afla. Bye!
Eu nu ma prind de la inceput
- de
gabriel.serbescu
la: 19/10/2004 19:29:52
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?) Eu nu ma prind de la inceput ca cineva e de fapt un prost.
Vezi, practic prin asta sunt si eu unul: sunt prost crezand ca altul e destept, poleit, ¨mama ce tare e!...¨ Se zice ca singura constanta umana e prostia, inteligenta din pacate nu atat. Porneste cumva de la faptul ca un prost nu poate comite o prostie, ci actioneaza natural, pe cand un om destept, da. Insa cred ca exageram cu totii. Nu exista oameni buni cun nici rai, ci aproape buni si aproape rai. Nu retin autotrul frazei. In sa cred ca se poate aplica si topicului tau. Cum ai trimis doua comentarii voi incerca sa raspund la ambele aici.
"Sa vedem ce numim confuzii?" Chiar asha. Ia sa vedem! "Tu afirmi: "Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet" sunt in afara subiectului." Pui la indoiala folosirea de catre mine a cuvantului doctrine in stiinta...de acord?apoi revii cu ce am scris mai sus!!!???deci esti confuz de acord?" 1) Fraza itzi apartzine: "Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine." Itzi aduci aminte? Tu ai spus-o. Nu m-am declarat de acord cu formularea ta, doar tzi-am intors-o ca pe o intrebare. Deshi incepe sa devina obositor te mai rog inca o data sa ne deslusheshti shi mie shi celorlaltzi participantzi la forum care sunt aceste "doctrine". Nu am pretentzia unor expuneri pe larg. Doar cum se cheama, daca eshti de acord cu ele, daca da de ce da, daca nu de ce nu, etc. In felul asta o sa-ti pot raspunde mai putzin "confuz" shi pote mai aflam shi ceva nou. 2) Facand abstractzie de punctul 1), perfect valid de altfel, ratzionamentul tau este shi asha compromis. Unde vezi tu cuvantul "shtiintzific" asociat cu "doctrine" in comentariul meu? Cine spune ca nu sunt religioase? De altfel tu eshti singurul care poate shti despre ce anume doctrine este vorba. Confuz de acord, coane Fanica! "Ce cunoastem despre acest cuvant doctrine unde il mai intalnim?" Ce importantza are asta? Ne apucam sa studiem vocabularul limbii romane? Parca ziceai sa nu deviem de la subiect. "Eu te-am raspuns... Unde mi-ai raspuns? La ce? "tu ai localizat acest cuvant numai si numai in religie!!!???" Or fi shi alte doctrine: economice, militare, politice. Ce relevantza au insa ele raportat la nemurirea sufletului? "De ce? transferi discutia numai pe plan religios?" " ai "deturnat tendentios" subiectul catre religie." In argumentatziile pe care le-am facut religia joaca un rol secundar. Eu m-am bazat pe observatzii shtiintzifice, nu mi-am demonstrat punctul de vedere atacand religia ci aducand argumente pozitive. Este insa firesc sa abordez si religia, care dupa cum spuneau shi ceilaltzi corespondentzi este in stransa legatura cu ideea de nemurire a sufletului. A spune ca "transfer" sau "deturnez" discutzia in plan religios este absurd. Probabil recunoshti asta: "Credinta in nemurirea sufletului este impartasita aproape in unanimitate de miile de religii si secte ale crestinitatii.O intalnim ca doctrina oficiala a iudaismului.In hinduism,aceasta credinta sta la baza invataturii reancarnarii.Musulmanii cred si ei ca sufletul traieste dupa ce corpul moare.Animismul african,sintoismul si chiar budismul,predau variatiuni pe nemurirea sufletului." "Ai intrat in discutii cu si despre stiinta(pe care nici eu nici Mary ,nici Souris nu au combatut-o ci evident ii stim rolul ei.)." Nu vad cum ai putea combate stiintza in sine. Cum insa eshti in evident dezacord cu unele din concluziile ei ma ashtept sa aduci argumente. Nutresc sperantza ca ai astfel de argumente shi ele nu se reduc la "sufletul e nemuritor ca asha simt eu" sau "ca asha vreau eu" sau "asha zice Petre Tzutzea". "Existenta eterna a sufletului trebuie privita din toate unghiurile...chiar si stiintific." Eu am facut-o. Ashtept shi de la tine acest lucru. "Imi place sa dialogam insa nu pierzand timp..." Iata primul lucru spus de tine cu care sunt de acord. Pai hai sa vedem cine pierde timpul. Dupa cum ai putut vedea am dat raspunsuri pe larg lui Mary si lui souris. Am putut face aceasta pentru ca shi opiniile lor au fost clar exprimate. Tu in schimb evitzi sa combatzi in mod direct argumentele pe care le-am adus. Eu spun ca sufletul e produs de creier, tu imi tranteshti "dualismul metodologic insurmontabil". Eu explic de ce cred ca religia este eronata, nedemna de urmat, tu te agatzi de antinomia doctrina - stiintza, imi reproshezi ca schimb subiectul, dar in rest nimic; nici un contraargument. Reciteshte, te rog, comentariile pe care le-am publicat, daca nu eshti de acord cu argumentele mele adu dovezi care sa le infirme, ridica problemele care in conceptia ta imi contrazic punctul de vedere. "Un timp indelungat teoria evolutiei apartinand lui Charles Darwin a fost acceptata pe scara larga." Teoria evolutziei a fost acceptata cu greu la inceput. Doar in prezent ea este acceptata pe cale larga. "Oamenii (fara credinta ) s-au asteptat probabil ca, in timp,credulii,ignorantii sau poate naivii sa mai creada in Creator." Presupun ca ai vrut sa zici "...naivii sa NU mai creada...". Cum potzi sa stii tu ce au gandit ei? " nimic mai fals..." Straw man. Faptul ca multzi oameni sunt credincioshi e un argument pentru validitatea religiei? Catzi oameni crezi tu ca shtiu in ce consta teoria evolutziei ca sa se poata decide? Tu crezi ca o cunoshti? "Insa nu a fost asa...multi oameni de stiinta afirma azi in mod deschis ca exista un Creator. Tot ce se poate, poate ei nu cred in Dumnezeu...sau in Biblie,insa sunt convinsi ca proiectul vizibil in lumea vie indica in mod logic existenta unui Creator cu o inteligenta ce noi ca semeni nu am atins-o inca." Potzi sa exemplifici? Care sunt acei "multzi" oameni de stiinta? Astept un raspuns insotzit de citate din care sa reiasa ce zici tu, shi anume ca: "sunt CONVINSI ca proiectul vizibil in lumea vie indica IN MOD LOGIC existenta unui Creator" "Poti tu sau oricare dintre semeni sa numesti/numeasca pe acesti oameni de stiinta naivi?" Nu pot sa ma exprim de vreme ce nu shtiu despre cine vorbeshti. Oamenii de stiintza pot fi shi ei naivi. Sa intzeleg ca eshti creatzionist? Daca tot ai adus vorba potzi sa-mi spui carui curent creatzionist aderi? Poate ceva bibliografie? "Ma opresc aici ,pot sa mai vin cu argumente." Nu am vazut argumente ci doar afirmatzii. In final vreau sa-ti spun ca ti-am urmat sfatul de a citi si comentariile mai vechi. Itzi respect suferintza si nu vreau sa ti-o adancesc. Dar, dupa cum zici: " suntem prin creatie liberi,liberi in gandire" "Cine se teme de suferinta...va suferi de teama." Numai bine! P.S. Argumente in favoarea opiniei mele gaseshti la: http://www.ebonmusings.org/atheism/ghost.html http://www.infidels.org/library/modern/lifeafterdeath/immortality/index.shtml Sunt materiale bine argumentate care merita citite. Ce faci, nu mai zici nimic? Nu vezi ce spun "parashii tai" (adica cei ce invinovatesc)? Puteam sa jur ca ai sa continui pe latura abrupta pe care ai purces la acest drum virtual. Optiunea ta, daca vrei sa te poticnesti si sa te rostogolesti in gol, n-ai decat. Da' nu ne mai pune pe noi dupa aia sa-ti cautam oasele goale, ca abia atunci ai sa vezi tu injuraturi adevarate. Si apoi isteria poate fi cronica sau nu, dupa cum poate sa fie un simplu acces de furie pe moment sau o stare indelungata de orbire interioara care duce la ura aceea din neputinta. Asa ca n-ai nici un motiv sa te simti jignita, intelesurile cuvintelor romanesti (sau cel putin ale unora dintre ele) nu le stapanesti prea bine, ca sa nu mai spun ca ceea ce intelege unul dintr-un cuvant, altul interpreteaza total aiurea.
"daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru." Dar eu la ce-am mancat ciuperci aici pe forumul tau, ca sa fac act de prezenta? Ca doar nu striga nimeni catalogul. Fa bine si reciteste ce am scris, cu seriozitate si fara idei preconcepute, apoi vino de-mi da raspunsuri la intrebarile pe care ti le-am pus- nu ma intereseaza viata ta particulara, dar dupa cum vezi au mai fost si altii dupa mine care au cam tras aceleasi concluzii. Asa ca treci de fa un dus rece si revino aici cu intentii mai bune. Lasa-i pe idiotii de barbati romani sa moara in mizeria lor, nu stiu chiar de ce dintr-o data a inceput sa-ti pese de ei si incerci sa le schimbi mentalitatile. Si cu ocazia asta iti repet o intrebare fundamentala: daca esti atat de fericita si te simti in largul tau langa cel pe care l-ai gasit intre straini, care mai este rostul acestui forum? Amorul/orgoliul propriu, leganarea pe o panza de paianjen, autosuficienta...? Fii buna si demonstreaza intai tu cat esti de indreptatita sa vorbesti la modul general despre o intreaga comunitate masculina. Altfel, asa mi se pare mie, ai luat o piatra in mana si te-ai gandit s-o arunci in mijlocul lacului ca sa faci valuri- si de aia se caznesc acum toti inteleptii sa o scoata! ----------------------------------------------------------------- So far, so good.
Pt. Hypatia
- de
Little Eagle
la: 27/10/2004 00:14:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!) Dear Hypatia,
In primul rand iti multumesc mult pt. mesajul trimis demult...si imi cer iertare ca abia acum iti scriu...cand Daniel si Admin vor publica textul meu scris azi,iti vei da seama de ce am tacut o mare bucata de vreme. In al 2lea rand,nu ma mai lua cu Dvs ca-ti iau scalpul,okay?Iti repet in limba Lakota:mitakuye oyasin,adica we are all related!Astea fiind intelese intre noi acum ,hai sa vedem care ar fi problema cu acest drum al conflictului la cafenea ce a devenit o poteca ce in final se pierde in desisul padurii... In primul rand si deja stii,orice subiect scris ori text si raspunsuri incep sa zicem normal,dupa o zi insa nu mai exista nici o relatie cu textul,fiecare scrie ce-l doare pe el/ea personal,deci avem de-a face cu ego-ul uman in final,un val pe chipul sufletului. De aici se nasc diversificari de opinii si calmul dispare fiind inlocuit de ...conflicte. Nu zic ca nu-s bune discutiile,daca sunt constructive e si mai bine,din pacate mereu trenul deraiaza si cade-n sant.Nu duce la nimic bun ci doar la un esec total de angoasa si nemultumiri ce nu-si au locul daca sunt pornite din rautate,mandrie si proprie denominatie a acestui SELF ce de multe ori isi pierde controlul,de parca eu personal nu stiu de la mine insumi,dar cat traieste, omul invata. Sa eviti conflictele e practic imposibil,normal ar fi sa dispara precum se nasc dar ele fac din ordine dezordine =haos intelectual si spiritual. Indienii au si respecta figura geometrica de cerc pt. ca ea uneste oamenii intre ei,in schimb..patratul si cubul deci il izoleaza pe om si pierde intelesul aproapelui sau ca om=frate sau sora,pt. ca toti sunt deopotriva frati si surori,comunitatea este deschisa si mai ales se pune mare pret pe sinceritate.Cafeneaua este zic eu un cerc virtual in care fiecare isi spune problema sau discuta, da sfaturi etc. La o zi de discutii fiecare isi are randul la vorba si parere,iar apoi trage concluziile marele Chief insa Wicasa Wakan(Medicine Man) va avea ultimul cuvant si atunci cum spune el asa va fi,pt. ca el este inteleptul tribului. Un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui.Asa ca acest rol cam ingrat pe undeva cade pe umerii lui Daniel. Eu zic ca suntem civilizati indeajuns incat sa ne putem respecta unii pe altii si in loc sa ne certam,sa radem si sa fim prieteni,oare chiar asa de greu este? Dar stiu ca nu-i usor...conflictele vor fi mereu Hypatia de vrei sau nu,asa cum este zi si noapte,dualitatea vietii continua existenta ei de la inceputurile Creatiei,ce trebuie sa facem noi? Sa mai uitam de ego si sa deschidem mai larg ochii in jur.Inca suntem orbi. Temele nu conteaza,orice tema din cafenea devine pe la mijlocul discutiilor departe de realul subiect,eu cred ca bine ar fi sa luam orice aspect al vietii si deci si cel virtual al textelor din cafenea drept Zen or the beginner's mind. Sa vedem si sa gandim mereu orice aspect al vietii ca pe un inceput indiferent ca suntem la jumate sau sfarsit de drum. In acest cerc,draga Hypatia,atat am avut de spus. Nu uita, LOVE&PEACE, Ozzy/Ovi "You can't wake a person who is pretending to be asleep." Arikara Cheyenne proverb
La taclale cu Daniela
- de
Hypatia
la: 29/10/2004 14:38:19
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!) Ca tot e loc, hai sa-ti scriu niste treburi:
1. Credeam ca legi cuvantul "preoteasa" de ceea ce fac, nu de nume. Ca nu mi-a trecut nici o secunda prin minte ca cineva s-ar gandi la Hypatia cea autentica in felul acesta. Ea a fost o ganditoare, o filosoafa, conducatoarea scolii de la Atena, in primul rand. Dar, e si ceea ce scrii tu o perspectiva.... Atata lume imi spune asa, ca numai acum am reactionat.... 2. Rezolvarea conflictelor! Uite cum vad EU lucrurile: ma gandeam la inceput sa vedem cum stam cu conflictele in Cafenea, daca lumea le recunoaste, ce zice etc. Bun, lumea le-a recunoscut, multe au rabufnit chiar aici, unele mai zgomotos, altele mai pe la spate, INSA, nu toti le vad conflicte in sensul lor autentic: "conflictul social este ORICE forma motivata, afectata, negativata a relatiilor social-umane, asa cum sunt ele asteptate". (Cf. dr. A. Constantin) Adica ne asteptam sa avem dezbateri vii, dar fara sa incomodam pe celalalt. Daca rezolvand o problema de-a noastra, ( frustrare, nemultumire, tensiune, revolta,vendeta) lovim in celalalt, atunci nu mai e dezbatere, ci conflict adevarat. Ce zic oamenii nostri? Ca e bun conflictul, ca duce la progres. Daca intelegem ca razboiul e forma de conflict militar, vom spune ca razboiul duce la progres? Stiu ca a spus-o Bush, ca o sustin artizanii ultimelor razboaie, insa nu am vazut progresul de pe urma lor. Tot asa, nu vad cum am putea avea parte de progres, daca plecam de la premisa ca la progres ne poate duce conflictul. Oamenii confunda contradictia cu conflictul, iar daca ii trimiti la dictionar, se supara, doar nu vine tipa asta sa ne invete pe noi!!! Este de dorit sa facem apel si la dictionar, cand lucrurile sunt puse in dezbatere.... Apoi, toata lumea se pricepe la logica, probabil ca studentul din bancul cu militianul de sector, insa sunt cazuri in care se forteaza nota, tocmai cu scopul de a minimaliza ce spune preopinentul. Nici asta nu e fair play si astfel de dezbateri se transforma in conflicte, fara alt rezultat decat jignirea celuilalt. Alta constatare care m-a determinat sa ma retrag e ca utilizatorii Cafenelei nu doresc rezolvarea conflictului. Daca la cei ce-l confunda cu contradictia mai e scuzabil, la cei ce-l provoaca si il intretin in mod constient, se poate lesne banui un scop malefic... Rezolvarea conflictului, din punctul meu de vedere, este "lichidarea lui prin metode analitice care presupun accederea la radacina problemei, vazuta de ambele parti." Doua lucruri au fost graitoare in sensul abandonarii cercetarii: 1. Cand am scris despre OUG 31/2002, metoda care ducea la radacina problemei, unii au ripostat, altii au protestat, iar unii, pe care ii consideram amici, se poarta asa cum vedeti si cititi. a)-un conflict 2. M-am bucurat cand am vazut ca atentia unora aflati in conflict se muta in alta parte, si era de asteptat ca oamenii sa-mi sara in cap. b)- alt conflict Insa expectantele mele erau altele. 19 din oamenii care si-au exprimat punctul de vedere sunt din diaspora, 11 sunt ramasi in tara, iar despre 6 nu pot spune nimic, pentru ca si-au sters datele personale sau nu le-au completat. Ma asteptam ca macar cei plecati in afara, care interactioneaza cu alte comunitati, sa abordeze chestiunea intr-o maniera pozitiva, sa fie mai increzatori, ceva gen generatia pasoptista. Credeam ca ei nu mai sunt tributari mentalitatii comuniste si ca ne pot impartasi din experienta de viata pe care au dobandit-o in afara. Ceva se intampla insa si vorba cuiva de pe aici, "asa-i la romani", "unde-s romani apar si conflicte" etc. Daca ne resemnam mioritic- gen "Asta e."-, nu-i bun. Ceva constructiv in materie, nu-i bun. Atunci, Daniela, la ce sa mai pierdem timpul degeaba? Pe de alta parte, mai am o dilema: parca cu ceva timp in urma, atmosfera din Cafenea nu era asa de sfidatoare. Am fost martora mai multor conflicte. S-au mai certat oamenii, ca sa zic asa, insa a duce la nesfarsit duhul de cearta, nu mi se pare un lucru bun. Asta e parerea mea si asta m-a determinat sa-mi aleg cercetarea asta. Hypatia
Hypatia
- de
carapiscum
la: 02/11/2004 10:58:12
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?) Ce sa mai zic, vad ca iti face bine gadilatul. :} Ai dreptate in ce priveste deciziile admin-ului, si pt. prima data de cand sunt aici am sa fac front comun in problema pe care ai pus-o. Sincer, si admin-ul stie treaba asta fiindca m-am adresat lui personal pe private, pana acum n-am voit sa dau curs imboldului de a cere sa se faca dreptate si legile sa se aplice nediferentiat tuturor- m-am gandit ca nu mai trebuie turnat gaz pe foc. Insa la fel ca tine am observat aceasta indulgenta si "scaparile" (omenesti dealtfel) nu s-au lasat mult timp asteptate. Si ai cuvantul meu ca as fi trecut cu vederea acest incident daca ar fi fost unul izolat, dar cercetand aproape toate subietele mai vechi si mai noi in care s-a ajuns la ponegrirea intai-statatorilor Bisericii Ortodoxe Romane si concomitent cu asta s-au blocat subiectele referitoare la evrei, se poate trage o simpla concluzie logica: e mai usor sa arunci cu mizerie pe obrazul intregii biserici si, uneori, chiar pe-al unui intreg neam (romanesc), decat sa aduci in discutie problemele istoriei noastre atinsa in atat de multe locuri de evreii romani. Cumva este explicabila aceasta predispozitie, mai nou s-a instituit chiar o zi a holocaustului in Romania (cred ca ai auzit recent), si tare ma tem ca asta e doar inceputul unui lung sir de compromisuri pe care tara noastra va trebui sa le faca- nu mai explic ratiunea pt. care cred cu tarie afirmatiile acestea. De fapt compromisurile au inceput mai demult, cand ne-am ploconit pe la porti straine si-am pupat talpile celor care ne-au vandut placerea de a-si sterge picioarele cu noi. Dar stii ce m-a durut cel mai mult, ca in replica mesajului prin care aduceam la cunostinta admin-ului ce se intampla de fapt pe acest forum, mai-mai ca eram sa fiu luat pe sus. Nu vreau sa creada cineva ca incerc cine stie ce prin acest mesaj, nu caut nod in papura nimanui si cu atat mai putin acestui spatiu in care am placerea deosebita si cinstea de a ma afla alaturi de "ai mei". Sunt putini cei care au mai incercat, tardiv si timid uneori, sa atraga atentia asupra acestor lucruri, dar chiar de-ar fi fost o singura persoana care sa fi cerut sa se ia aminte, admin-ul avea obligatia morala de a-si insusi critica fara suparare si de-a vedea ce se intampla (deci si din pdv al minoritatii)- pt. a-si pastra credibilitatea si nepartinirea in fata utilizatorilor!
Trecand insa peste acestea, ca sa nu ne obosim prea mult cu acest gen de lucruri, sa privim si latura buna a intamplarilor din ultima vreme- te las pe tine sa le cauti...! :} Am ajuns la conluzia ca ce e bun pt. unii, e rau pt. altii, si "vitavercea". Asa ca stradania de-ai aduce pe toti la o unire de cuget si simtiri este o simpla utopie sortita esecului inca din start. Stie fiecare ca "in gustul omului nu poti sa faci KK"- daca lui ii place mancarea afumata, ce ma deranjeaza pe mine? Sau ce-l deranjeaza pe el faptul ca eu mananc la restaurant si el de-abia isi duce zilele cu un codru de paine? Bogatia (in spirit si gandire) nu este garantul fericirii, tot la fel cum saracia (in spirit si gandire) nu este garantul nefericirii. Am intalnit oameni simpli care vorbeau aproape ca niste adolescenti, cu acea neprihanire a inimii, si care nu se cazneau sa gaseasca explicatii logice si sa faca teorii de tot felul pe marginea nu stiu carei teme, insa se vedea pe chipul lor senin cat de multa fericire zacea in ei; si-am vazut oameni culti, cu doctorate si diplome din cele mai cautate, oameni gata sa-ti faca o teorie lunga cat o zi de post pe marginea nu stiu carui subiect, dar care erau atat de crispati si de negurosi si de incruntati fiindca inca nu gasisera toate intelesurile lumii (numai pt. ei) sau fiindca ar fi vrut sa le arate ei tuturor cine sunt si nu puteau, incat mai-mai ca s-ar fi razboit cu toata lumea. Nu degeaba zice Hristos: Dumnezeu a facut de rusine invatatura lumii fiindca a descoperit copiilor si pruncilor cele nepatrunse ale omenirii... De asta si spune "lasati copiii sa vina la Mine", ca nu doar in sens fizic se referea El, ci si la sufletul omenesc vazut ca un copil. Ar fi f. multe de zis pe marginea acestor lucruri dar cred ca ar trebui sa ma marginesc la atat. Mi-am facut un obicei (prost, zic eu) de a scrie mult, chiar daca si mie mi se pare adesea ca vorbesc dupa dreptate si adevar. Dar ma intreb apoi daca nu cumva acord prea mult timp vorbitului si prea putin pusului in practica...! De asta mi-e si mai mult frica, poate ca va veni ziua judecatii peste mine exact in scaunul asta ergonomic si voi fi intrebat: ce-ai facut pana acum? Pai, sa vezi Doamne, n-am facut mai nimic fiindca n-am avut timp decat de vorba, incercam sa le explic astora de aici cele despre Tine!... Si aici imi vine in minte imaginea aceea apocaliptica: "intrucat nu ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati facut". NU zice..."intrucat nu ati vorbit unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati vorbit"!!! Te las pe tine sa tragi concluzia aferenta. P.S. M-am gandit la ce spuneai tu in mesajele tale referitor la conflict. Cred ca toate conflictele au o singura baza de pornire, acelasi sambure: mandria! In momentul in care nu mai conteaza decat sa ne simtim noi bine, cand egoismul se reflecta in tot ce spunem sau facem, cand hotaram sa rupem relatii pe motivul neintelegerii, cand se intampla toate acestea nu mai suntem crestini de nici o culoare. Si in acest caz nu mai putem vorbi despre crestinism purtati de resentimente si dusmanie si invidie, putem vorbi doar ca sa ne aflam in treaba. Ok, iti doresc sa ai pace. ----------------------------------------------------------------- So far, so good. Daca as incepe sa va vorbesc si eu in spaniola ce ati spune? Sau gazda in franceza? Nu credeti ca poate enerva asta intr-un loc unde vorbim romana? Va e greu sa traduceti? Dar va ganditi ca mie imi e mai greu sa o fac si poate nu va mai citesc? In fine, nu de asta am intrat.
Vroiam sa va spun cam din ce perspectiva s-a vorbit in Spania despre alegerile in SUA, mi se par interesante si puncte de vedere din afara cercului american. Intr-o succinta revista a presei asadar, se admite, si nimeni nu contesta caracterul total democratic al alegerilor de anul asta. Insa: 1. au fost influentate de un eveniment extern care nu trebuia sa-si puna intratat amprenta. Razboiul din Irak. De ce nu trebuia sa canatreasca atat de mult balanta electorala? SImplu, pentru ca 5.000.000 de americani votanti sunt semianalfabeti, ori asta se traduce cu ignoranta. Ignoranta la randul ei duce la teama, si sentimentul asta de teama, in general poate fi orientat catre ura. Ura care Bush a transformat-o in razboi sfant in contra islamului 2. se poate spune ca Bush a fost motivat sa intre in razboi de 11S, insa nu exista nici o relatie intre Saddam si Ben LAden. DA, exista in schimb o relatie intre petrolul irakian si faptul ca acesta era vandut Frantei, Chinei si Rusiei, si era vandut pe euro. Dezinformarea in State e in schimb atat de mare incat massele cred ca Bush apara sfantul stat american. 3. alegerile astea au constituit oportunitatea de a se vedea cat se poate de elocvent diferenta intre doua Americi: una rationala, multiculturala, aia care va acepta si pe voi, nesimtiti astia care spuneti ¨California e plina de homosexuali, drogati si mexicani¨, si o alta America, conservatoare, credula si arhaica. *** Perspectivele care se deschid sunt ample si doar un apel la bunul simt pot repara relatiile franco-germano-americane; americano-arabe, americano-spaniole etc, practic cine stie de ce talent va trebui sa dea dovada Colin Powell pentru a ajunge la un consens pentru ca: In Franta alegerile au insemnat un ¨marti negru¨, in Anglia 1 englez din 5 ar fi votat cu Bush, in Spania 1 din 8, iar din Germania nu stiu. Pe de alta parte ramane ecologia, NATO, si legislatia internationala unde s-a strecurat conceptul juridic de ¨razboi preventiv¨ **** Un alt punct, insa tardiv, este interesanta lista celor care au contribuit la campania lui Kerry, sau in orice caz la o campanie antirepublicana: Soros, Oliver Stone, Dustin Hofmann, Bruce Springsteen; R.E.M., Eminem, si chiar Bill Gates, cine ar fi crezut. Lista o puteti complecta voi Ceea ce aveam eu in minte nu era neaparat o cercetare sau un studiu, cu atat mai putin ¨reprezentarile sociale ale legalitatii la adolescenti¨, pentru ca deja discutia s-ar situa in sfera oarecum anosta a unor termeni arizi.
Mi se parea in schimb evidenta confuzia intre valori pe care am resimtit-o noi toti, cel putin la varsta pubertatii. In acelasi timp insa, in nici un moment, (cel putin nu in cazul grupului meu de cunoscuti, amici/prieteni) nu ne-am gandit sa protestam la un mod atat de general, incat sa emitem ca ar fi bine sa fie ¨interzis interzisul¨. In cazul primului grafitti, cel cu tauromachia, e evident ca aceasta reprezinta un simbol cultural: cine se gandeste la Spania ii vine foarte probabil in minte imagine unui toreador. Atunci in procesul asta de a deveni spaniol, copii de gradinita incep sa se joace de mici cu coarnele unui taur, cu cape colorate, asimileaza astfel ceea ce ulterior ii va diferentia fata de nemti sau de francezi. Din diferite motive insa, exista o parte a tinerilor care ridiculizeaza un astfel de obicei, il considera crud si barbar, iar atunci nu judeca doar un obicei raspandit- corida, cat o trasatura culturala. Vulgar spus, isi taie un pic craca, pentru ca se redifinesc ca spanioli fara toreadori, o imagine cumva absurda. Dintr-o astfel de perspectiva, a obiceiurilor perpetuate de o societate, curatenia germanica de exemplu, proverbiala cumva, este agasanta pentru spaniol. Acestuia NU ii este interzis aruncatul de tigari pe jos, si din chestia asta si-a facut un obicei frecvent. Un alt lucru interzis este strigatul sau vociferatul in locuri publice, si in general suntem atentionati de mici sa nu o facem, lucru care nu se va intampla in Peninsula, unde de mici copii se arunca pe jos in magazine, tipa, alearga, se rastesc, intr-un cuvant nu sunt reprimati sub nici o forma. Respectiv NU le este interzisa nici o pornire naturala. Lucruri din astea aveam in cap, dar cred ca nu le-am formulat prea bine, sau am facut-o atat de genaral incat inclusiv acum simt nevoia sa bat campii, decat sa recunosc deschis ca e conferinta proasta. (adica adolescenti) este in mare parte influentata de experienta proprie (si a cunostintelor mele). Rebeliunea adolescentina se manifesta foarte diferit in functie de natura educatiei date in copilarie si a relatiei cu parintii.
Parerea mea e ca atat adolescentii cat si copiii trebuie tratati cu acelasi respect si cam aceeasi atitudine ca si adultii, in special nu trebuie sa fie considerati incapabili de-a intelege un lucru (ce stii tu, esti mic/tanar) - pentru ca desconsiderand puterea lor de intelegere, si dispretuindu-le judecata putem fi siguri ca nici ei nu ne vor respecta opinia si judecata. Sigur nu e usor sa ii explici unui copil tot ce vrea sa stie dar nici nu e just sa il trimiti la plimbare fara explicatii. Relatia dintre parinti si copii trebuie sa fie construita ca o relatie de colaborare, daca ea se bazeaza pe dominare sau intimidare, cand copilul va creste, el va incerca sa rectifice asta, sau sa se razbune. In cazul meu, n-am fost niciodata capabila sa ma revolt nici macar un pic impotriva tatalui meu, si nici nu i-am iesit din cuvant; si asta fiindca are o buna intelegere psihologica. El niciodata nu m-a fortat sa fac un lucru, mi-a spus ca sunt libera sa fac ce vreau, dar ca daca voi face ceva nedemn (nepotrivit) isi va pierde respectul ce-l are pentru mine. Intotdeauna am pretuit acest respect mai mult decat orice (mai mult decat capriciile mele trecatoare) si desi as fi putut nu am mers impotriva vointei sale. Altfel a fost situatia cu mama mea. Ea nu avea rabdare sa imi explice de ce mi-a refuzat un lucru sau altul, si nu mi-a recunoscut libertatea de actiune si judecata decat formal ('credeam ca am vorbit deja despre asta si ne-am inteles ca nu e bine sa faci asta', sau 'credeam ca te-ai maturizat si intelegi acum ca ...'). Asta e o conceptie gresita, de ce isi inchipuie adultii ca ei au neaparat dreptate ? In momentul in care ei incep sa judece e posibil ca tinerii sa vada in anumite aspecte mai just decat noi insine (hey, cine e perfect?). Daca ii lasi unui copil (adolescent) libertatea sa gandeasca si respectul pentru ideile lui, si in acelasi timp il ajuti cu experienta ta sa isi dezvolte viziunea proprie (dar fara a il forta in alta directie decat vrea el) nu vei intampina rezistenta. Adolescentii sunt foarte naivi si manipulabili, cu conditia sa o faci corect. Nici eu nici cunostintele mele nu am avut parte de crize adolsecentine. De fapt e o problema generala a 'interzisului'. Oamenii sunt egali in fata legii si a lui Dumnezeu, ei au aceleasi drepturi, si nu ar trebui sa isi ingradeasca unul altuia libertatea. Legile si regulile sunt facute ca sa ii protejeze pe oameni de altii aflati in momente critice (in care e posibil sa fie periculosi) sau de ei insisi cand se afla in momente critice. De exemplu, sa luam alcoolul la volan. Daca n-ar fi nici o regula in acest sens, un om va bea si va conduce, fiind fericit ca poate sa se exprime in liberate. Presupunand ca face un accident, si omoara 3 persoane nevinovate, care probabil ca ii sunt cunoscute. El va regreta acest lucru, si chiar daca n-o regreta, intr-o zi altcineva poate sa ii omoare propria familie in acest fel. Atunci acel om isi doreste sa fi fost protejat impotriva actiunii soferilor beti, chiar a sine insusi, fiindca pentru cateva ore de veselie produci o suferinta imensa altcuiva. Mai este un aspect, exista unele reguli absolut vitale (cum ar fi sa nu ucizi, sa nu furi) si altele care sunt niste conveniente fara prea multa importanta (sa nu mananci pestele cu cutitul, sa nu versi cafeaua pe fata de masa alba a gazdei, sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu abordezi un stil de coafura socant ...). Un tanar poate judeca singur daca e just sau nu sa le urmeze pe unele din ele, si poate in mod justificat sa le conteste pe altele. Oare e chiar asa de important cum te imbraci, cum vrobesti sau cum mananci ? Mai importante sunt calitatile interioare, cum gandesti, cata compasiune ai, ce poti da altora. Daca 'interzisul' se extinde prea mult va fi contestat. Din pacate, cu energia tineretii, cand te 'ia valul' de contestare, nu te opresti din drum, si contesti si lucruri pe care mai tarziu le vei considera bune. Dar cel mai bine e sa ii lasi sa isi 'dea cu capul' si vor invata ce e peretele. Desdemona
Oare cind incepem sa devenim egoisti ?
- de
Wizard
la: 10/11/2004 19:15:57
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?) Faza 1: Undeva, cindva, cumva arunci o privire si in anturaj descoperi ceva ce-ti "place" = atractie fizica (placut, frumos, interesant ... fiecare cu gusturile lui) - cred ca se intimpla de citeva ori pe saptamina daca nu zilnic indiferent de sex si stare civila.
Faza 2: Cumva faceti cunostinta. Un om cu coloana vertebrala in aceasta faza ar trebui sa se convinga de starea civila a celeilalte persoane. Nu de alta, dar este pacat sa pierdem vremea si sa tulburam apele. Faza 3: Daracu' stie ... aici se pot intimpla multe. Faza 4: Ipotetic (hmmm) treaba merge ca si cu vaselina ... Aici se impune o pausa. Motivul? Eu nu cred ca pina la faza asta cineva gindeste (cu capul al de sus) si nici pe departe nu-si pune problema viitorului. Faza 5: "get the fuckkkkk out 'till you can" faza ... numa ca nu-i asa de usor cum credem. Sa nu-mi ziceti ca ati inceput sa filosofati despre viitor ... fericire, corcoduse ... daca da, probabil sinteti in faza filosofatului unilateral Alta pauza ... cum palaria pinguinului facem sa trecem si peste asta? Unii merg inainte, altii intra in ciclul faza1-faza5-faza1 pina se plictisesc. Toata harababura asta dureaza de la caz la caz, dar apare si momentul cind treburile devin serioase. Amindoi filosofeaza ... Aici nu mai contati pe ce spun, ce gindesc ... fiecare cu ale lui ... In momentul in care am hotarit de comun acord sa trecem pragul eu ma astept ca cel cu care fac acest pas sa il faca benevol si sa inceapa Faza 1: Deja ma trec fiorii ... Oare cind incepem sa devenim egoisti ? Incep de la sfarsit.., de la semnatura ta, care este un verset biblic, disparat de un altul foarte important:
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit... Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune. "Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei." Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune... In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie. Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici? Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor. Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi. Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte... Pana luni, atat. Numai bine ca doresc! Hypatia P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit... uite si continuarea
Un episod adevarat din jurnalul unui emigrant roman in Canada, intors in tara: 8 Dec. Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de co-nationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: "Lasa-ma boiarule sa te ajut la masina". Vai ce primitoare tara! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta privatizarea in Romania e pe cale buna. 15 Dec. Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana (sic) subtire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 caini ma inconjoara de fiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran al blocului. Ce era sa fac! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata! Imi caut un apartament! 31 Dec. Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e! Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada!!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada I se spunea "one bedroom apartment" dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)! 3 Ian. Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamu-rile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun! Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini dar ghinion ca m-am urcat caci am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina! 9 Ian. Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece. Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta! 3 Febr. Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul "spaga" si l-am gasit ca slang. Inseamna tip or gratuity cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva. Cred ca toate spagile la un loc fac cat ½ din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit. Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus! 10 Mart. Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le colesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada. Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate cam lugubru pe aici. 9 Apr. Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business de acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada! Da noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana! 10 Apr. Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata si oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor Renault recent achizitionate. Voi vinde masina! 1 Mai Cald afara iar in casa si mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata "masina mea". Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el! Trebuie sa fi venit Primavara in Canada! Maine imi iau bilet. 2 Mai Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e pe 15 Iunie 2001. Doamne, cati Romani pleaca! Ii inteleg. 13 Iun. Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu obligatia de a imi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde "spaga" nu exista decat printre grupurile de emranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune "Yes, please", "No, please" si "Excuse me" in loc de "Da nu vezi, de ce mai intrebi?", "Nu ba!" si "Uita-te ba pe unde mergi bai ochelaristule", unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta pentru acest lucru. 1 Dec. E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea. http://bancuri.federal.ro/bancuri/193.htm Souris, inainte de toate nu e cazul sa mi te adresezi la plural, nu am o varsta inaintata (nu am iesit prea bine in poza, probabil din cauza fondului de ten) si oricum pe forumuri cam asa se obisnuieste.
"nu mi-ati raspuns daca intr-adevar v-ati dori pt copiii d-voastra o lume in care "informatia stocata in creier sa poata fi pastrata si 'reincarcata'...." sau daca d-voastra insiva ati dori sa apucati astfel de vremuri...." Cred ca nu este nici o bucurie sa fii mort asa ca, desi o prelungire a vietii in acelasi corp e de preferat nu as da inapoi nici de la alte posibilitati. In mod cert imi doresc pentru copilul meu sa poata apuca o lume in care moartea sa devina optionala. Scuza-ma ca nu am vazut comentariul tau din 10/11, dar o sa incerc sa-ti raspund acum. "-din cate vad d-voastra credeti in acel scenariu ca fiind posibil :o lume in care nu doar maladii precum sida si cancerul sa fie eradicate ,ci moarte insasi sa fie "fentata" prin controlarea procesului de imbatranire astfel incat urmasii nostri ar putea trai vesnic ,exceptand desigur situatia in care ar sfarsi intr-un stupid accident auto...nu?Nu credeti ca o astfel de lume ar lasa cu mult in urma imaginatia regizorilor holliwoodieni,ca acele filme americane despre lumea anilor 3000 si ceva ar fi un basm cu zane pe langa tot ce ar insemna o viata lipsita de "amenintarea" sfarsitului?" De fiecare data realitatea a intrecut orice imaginatie. Cine s-ar fi gandit inainte de a fi descoperit telescopul ca fiecare luminita de pe cer este o stea precum soarele nostru, in jurul careia s-ar putea sa orbiteze un alt Pamant, sau chiar o galaxie cu sute de miliarde de stele? Cine s-ar fi asteptat la gauri negre sau la ciudata teorie a relativitatii? Mecanica cuantica este atat de stranie incat putini sunt cei care pot spune ca inteleg ceva, si cu toate acestea a fost verificata cu o precizie uluitoare. uita-te la un film facut prin anii 60-70 in care sa apara calculatoare din viitor (2000 de pilda) si o sa te bufneasca rasul. Controlul imbatranirii este cred posibil, desi mai este mult de munca. Cum am mai spus, mecanismul imbatranirii a inceput sa fie inteles, si mai mult, se cunosc animale care il aplica (unele specii de broaste testoase). Nu vreau sa spun ca acest vis al omenirii este usor de realizat insa exista o baza stiintifica de la care sa plecam, nu doar o imaginatie bogata. "-despre alte culte care blocheaza cercetarea in domenii de mare interes pt omenire nu ma pot pronunta,fiind in necunostinta de cauza." Presedintele Bush, care este crestin nascut a doua oara se lupta sa interzica cercetarea in domeniul celulelor embrionare stem pe motive religioase. Cercetarea in acest domeniu ar putea avea rezultate spectaculoase, de pilda crearea in laborator a unor organe, refacerea muschiului cardiac, vindecarea unor maladii precum Altzheimer-ul, etc. Un alt exemplu evident il constituie lumea musulmana in care procentul de analfabetism este undeva pe la 50%, femeile nu au drept la educatie, ce sa mai vorbim de cercetare. "Totusi pt a "bloca "ceva e nevoie de niste instrumente ,de niste parghii decizionale,de un drept de veto macar.Are biserica in vreun stat al lumii asa ceva?Adica puterea de a obstructiona cercetare stiintifica.Eu am auzit cel mult de asa-numitele "luari de pozitie"." In statele democratice biserica are putere prin faptul ca ii controleaza pe credinciosi, care apoi voteaza in conformitate cu acest fapt si nu comform logicii. Nici "luarile de pozitie" nu sunt de neglijat, ele putand intimida pe politicieni sa respecte pozitia bisericii. Un drept de veto nu e necesar. "un om "credul" este un om vulnerabil-vulnerabil fata de cine? fata de cei care nu impartasesc aceleasi precepte?" Credulul este vulnerabil tocmai in fata celor care ii impartasesc sau se prefac a-i impartasi preceptele. Este usor atras in secte de tipul Bivolaru sau chiar sataniste, poate ajunge pana la sinucidere ca in cazul teroristilor. Este usor de manipulat prin intermediul bisericii. "-un om "credul" poate deveni periculos(prin manipulare)-de acord.cred ca aici ati vizat fanatismul religios,condamnabil fara drept de apel.aceasta nu este decat o forma de exprimare a mandriei exacerbate." Faptul ca teroristii sunt mandrii sau nu (e discutabil) nu ma incalzeste cu nimic. Cert este ca ei au sprijin in textele lor sfinte asa cum si inchizitia avea sprijin in Biblie (uciderea vrajitoarelor este inca acolo). "Din ceea ce mi-a ramas mie in urma citirii Bibliei pot sa vin doar cu o precizare:toate acele acte de barbarie,cum le numiti,nu ar trebui puse in carca lui D-zeu care,continui eu sa sustin,ramane un D-zeu al iubirii." Iata cateva citate: Gen.7: "20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. 21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii. 22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit." Ex. 12: "29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. " Num.15: "32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei; 33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel; 34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el. 35. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!" " Num. 31: "14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise: 15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile? 16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului. 17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le. 18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi. " Regi I 15: "3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". " Nu stiu cum acest Dumnezeu poate fi numit "al iubirii". Nu vad cum uciderea femeilor si copiilor ar putea fi "in concordanta cu stadiul de civilizatie a poporului evreu". Tocmai faptul ca tu poti citi despre aceste crime comandate in mod direct de catre Dumnezeu si sa le gasesti explicatii ma intristeaza. Eu nu cred ca genocidul poate fi altfel decat rau, si cred ca este mult mai probabil ca aceste fapte sa fie rodul imaginatiei unui trib frustrat si sangeros decat expresia "planului" unui Dumnezeu infinit de bun si pe deasupra si atotputernic. Te referi la problematica existentei raului. Cred ca ai o parere cam prea pesimista in legatura cu umanitatea. Cred ca oamenii au trait mai bine, mai in siguranta si mai fericiti de pe urma stiintei si nu mai prost. Cred ca in mare parte raul se datoreaza lipsei de educatie si de simt critic. Nu cred ca solutia o reprezinta credinta cat mai ales deprinderea gandirii critice si a respectului pentru lege. Din pacate la noi, cel putin cand am fost eu la scoala, stiinta se preda ca un morman de informatii si nu ca o metoda de gandire, de a lua decizii, de a recunoaste un rationament gresit. Sa nu uitam si ca regimul comunist, prin selectionarea lichelelor, a contribuit din plin la deficitul de moralitate de astazi. "-in sfarsit.Eu am ales sa cred chiar daca D-zeu nu este ceva "cert"/"demonstrabil"" Cred ca nu exista om care sa creada numai in lucruri demonstrabile. Nu se poate demonstra ca D-zeu nu exista, deci exista o sansa, chiar daca mica in opinia mea ca sa ai dreptate. In final vreau sa-ti spun ca nu sunt nici pe departe un expert in Biblie, doar am incercat sa ma informez, sa verific tot ceea ce majoritatea oamenilor considera a fi evident. De altfel am si spus ca argumentele aduse de mine in discutia cu parintele Nistea au fost ridicate de mai bine de 200 de ani de Thomas Paine in "The Age of Reason": http://www.infidels.org/library/historical/thomas_paine/age_of_reason/index.shtml Este o carte excelent argumentata, nu trebuie sa fii teolog pentru a intelege si exista avantajul ca poti verifica afirmatiile de acolo cu Biblia in mana. P.S. Vad ca esti din Iasi, cum mai arata orasul, gradina botanica? Am fost de cateva ori si m-a impresionat foarte placut. Abia astept sa mai dau o raita pe acolo. Numai bine! Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi. (Ioan 8:32)
"Teama unui nou inceput..." de ce teama?
- de
DESTIN
la: 20/11/2004 20:58:21
(la: Teama unui nou inceput...) Acel dans numit twist a dat nastere unui fenomen interesant gandesc... pentru intaia oara in istorie, hainele au inceput asa...a se uza intai pe dinauntru. Singuratatea ca un twist uzeaza intai pe dinauntru,practic ea nu exista singuratatea, noi o acceptam noi o gazduim. Cu bine, Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
|
 loading... |
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Biblia ne invata cu pilde ca orice om, neavand importantsa varsta, daca vrea sa-l gaseasca pe Dumnezeu are shansa sa-l gaseasca. Dar nu e oarecum un joc incorect aici? Lasa-ma sa-mi fac de cap cum vreau eu si candva o sa ma pocaiesc si o sa devin din oaia cea negra o oaie alba ca celelate. Aparent, shansa aceasta nu e luata nimanui, ba chiar ni se spune ca oricand oaia ratacita se poate intoarce la turma. Si atunci? Care este diferenta intre o persoana care toata viata a tinut numai cuvantul Domnului si nu a incalcat nici o porunca si una care undeva, pe la 70 de ani, se apuca si in ultimii 10 ani de viata sa caute drumul catre Dumnezeu?
Undeva e o problema aici , o problema cu a da raspunsul. Dar inainte de a continua rationamentul meu, as aprecia foarte mult si v-as multumi daca m-ati lasa sa intrevad cum vedeti Dv. aceasta problema a celui care toata viata traieste intr-un Dumnezeu si a celui care dupa ce si-a trait traiul, incepe sa traiasca intr-un Dumnezeu. Fara a fi preot, ci numai ca om al logicii, spun de pe acum ca raspunsul meu ar fi dificil de dat pentru ca e greu sa impaci si capra si varza si e greu sa trasezi linii categorice, linii care sa ia sau sa dea sperantsa.Dar probabil ca un preot vede lucrurile altfel decat un om care pune prea mare pret pe logica, de aceea , raspunsul Dv. cred ca trebuie sa fie foarte interesant....
AlexM