comentarii

la lovit caldura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Caldurile ne chinuesc Muncil - de Andre29 la: 24/05/2006 11:59:20
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Caldurile ne chinuesc
Muncile ne istovesc,
M-a lovit durerea de cap!
Nu vreau sa fac pacat
Dar o pauza tare as dori,
Un pic ne-am hodini
La umbra unui nuc batran
Si o tufa de alun,
Sau cu o inghetata mare
Si picioarele intr-o mare
... vise taica, viseeeeeeeeeee.........:(((((

________________________
Sa nu ne pierdem cu firea
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destinul unui emigrant - de Catalina Bader la: 21/01/2004 03:29:39
(la: Romani in strainatate)
ANA ILIE:

Un imigrant roman din America a fost impuscat in cap dupa ce a livrat pizza la o adresa din orasul Frankford (statul Philadelphia). Politia a exclus motivul jafului.
Bita Dobromirescu si sotia sa, Anisoara, si-au lasat copiii in urma, in Romania, pentru a porni in cautarea unei vieti fara comunism si saracie. Au pus piciorul pe pamantul american in 1989, ca refugiati politici, fugind din Romania prin fosta Iugoslavie. La mijlocul anilor 1990, familia Dobromirescu, reunita cu baiatul si cele trei fiice, ducea o viata linistita intr-o casa din nordestul Philadelphiei. Ca multe alte familii de imigranti, si acestia urmareau visul american. Intr-o fractiune de secunda, duminica noaptea, visul s-a transformat in cosmar: Bita Dobromirescu, in varsta de 46 de ani, a fost impuscat, de la mica distanta, in ceafa de un atacator necunoscut, dupa ce victima livrase pizza.

ENIGMA.Anchetatorii au gasit trupul lui Dobromirescu la cativa metri de microbuzul sau, care avea motorul in stare de functiune, la ora 9:15 seara, pe Strada Leiper. Dobromirescu era angajat de opt ani la New Oxford Pizza, aflata pe Bulevardul Oxford. Cand a fost descoperit, inca mai avea asupra sa incasarile din acea seara. Proprietarul pizzeriei, Dimitrios Koukaras, vorbind cu caldura despre cel pe care il considera mai degraba un prieten, a declarat politiei ca uciderea acestuia nu a avut ca scop jaful. Bita “mergea de trei ori pe zi in acea cladire, unde avem o multime de clienti buni”, a declarat el reporterilor de la “The Philadelphia Inquirer”. Si Lucia Dobromirescu, fiica in varsta de 19 ani, a spus ca “daca cineva ar fi vrut sa il jefuiasca, i-ar fi pus arma la tampla si i-ar fi luat banii. El le-ar fi dat tot”, avand in vedere ca a mai trecut prin situatii similare.

AVENTURI. “I s-au inta mplat o multime de lucruri, insa nu am crezut ca va muri”, spune copilul cel mai mare al familiei, Alina Dobromirescu, in varsta de 20 de ani. Viata lui Dobromirescu in America este destul de controversata. In anul 1992, Dobromirescu a fost impuscat de cinci ori in timpul unei confrunta ri cu un om inarmat, care ii ameninta familia. In 1994, Bita Dobromirescu a fost gasit vinovat de crima involuntara pentru uciderea acestui barbat.
Mai mult, in urma cu doua saptamani, la 3 ianuarie, Dobromirescu a fost lovit de o masina marca Cadillac, in timp ce traversa Bulevardul Oxford. Soferul a oprit pentru o clipa, apoi a parasit scena accidentului, lasandu-l pe Bita lovit, in mijlocul strazii. Dobromirescu a facut plangere la politie, insa ofiterii au declarat ca nu au putut face nimic, deoarece victima nu a retinut numarul de inmatriculare al masinii.
Cu toate acestea, Dobromirescu i-a povestit fiicei sale Alina ca l-ar fi vazut pe sofer in timp ce livra pizza intr-o cladire de apartamente din Strada Leiper, exact locul unde, doua saptamani mai tarziu, a fost ucis in stil mafiot.
Acum, politia a redeschis dosarul accidentului de ma sina, cautand indicii cu privire la asasin.

Weekendul Trecut - de LMC la: 07/07/2004 02:06:24
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
A fost un weekend de trei zile si l-am petrecut foarte frumos. Vineri seara am mers la sala privata sa ne punem muschii la antrenament. Sotul este mare kickboxer iar eu ca sa nu stau acasa ma antrenez cu el. Simbata: cumparaturi si-apoi lenevie. Duminica: ne-am decis sa ne petrecem dimineata la Ocean, coasta Pacificului fiind ca o biserica in natura. Eram singuri pe toata plaja, si pentru doua ore am cules o multime de scoici. De cind mergeam la Marea Neagra cu parintii, culesul scoicilor este activitatea mea cea mai favorita. Pe cind ne-am intors inapoi fluxul deja si-a luat rolul in primire si ne-a inundat calea. La un moment dat am crezut ca am sa inot printre focile care priveau la noi curioase. N-am calculat bine miscarea de valuri si m-am trezit lovita de trei valuri mari care m-au udat din cap pina in picioare. Credeam ca acolo-mi va fi sfirsitul, dar slava Domnului sint teafara si nevatamata. Pina acasa ne-am distrat de minune de aventura noastra; imi place cum sotul meu ma face sa rid, si el se distreaza de copilarosenia mea. Dupamasa am cazut amindoi ca niste valize in gara; nu-i nimic mai fain decit un somn dulce la amiaza. Afara o toropeala de caldura, inauntru liniste si adierea fenului de-asupra patului nostru. Cum sa nu dormi dupa atita soare si apa. Ne-am trezit flaminzi, si-am mincat niste piine proaspata scoasa din cuptor, unsa cu unt, ardei capia, si pui pane. Acum ca ma gindesc imi lasa gura apa. Si fiindca am lenevit destul ne-am apucat sa facem curatenie prin casa. A doua zi, Luni, ne-am trezit mai tirziu, la 7, ah, ce bine e sa dormi mai mult. Mi-am spalat parul si-apoi am iesit pe terasa din gradina intima (avem trei gradini) cu o cafea proaspata. Gamalie, iepurasul meu alb cu ochi albastri, abea a asteptat sa iasa si sa zburde prin gradina, binenteles, prima data vine la mine sa-l mingii si sa-l frec in spatele urechilor lui roze. Cind se plictiseste, tzusti, fuge la locul lui favorit, sub niste tufe de azalee, linga bradul din gradina rotunda. Ii place acolo pentru ca nu-l vede nimeni dar el vede pe toata lumea. Mai tirziu sotul a mers sa faca niste cumparaturi, iar eu m-am apucat sa asez masa pentru musafirii care urma sa vina la noi. Am invatat de la mama mea sa asez niste mese de toata pomina. Luminari, flori, tacimuri, cristal, servetele apretate, tot ce vrei. Pot sa spun ca ma mindresc cu chestia asta. Mincarea binenteles o facem de la A la Z-et. Numai bunataturi, ce mai, cind facem mincare pentru petrecere ne ramine sa mai mincam inca doua zile, de multe ori ma enervez ca trebuie sa arunc. Ne-am asteptat musafirii, trebuia sa vina trei dar au venit sase. Norocul lor ca am facut asa multa mincare. Dar tot ne-a ramas, tot pentru doua zile daca nu mai mult. Parca la fiecare petrecere se inmulteste mincarea ca minunea cu piinile si pestii. Au plecat multumiti si fericiti, iar noi am continuat cu strinsul si spalatul de vase (avem masina de vase, dar au fost prea multe.) Sint cea mai fericita sotie din lume ca am cel mai mare ajutor in sotul meu. Pe linga ca gateste, imi si spala vase. De multe ori ma intreb, oare ce merite am avut eu in fata lui Dumnezeu sa ma binecuvinteze cu un sot asa de minunat. Am incheiat ziua cu o telecinemateca. O comedie pe DVD. Dupa film ne-am mai uitat un pic la TV si-apoi am adormit. Un weekend de trei zile, dar care mi s-a parut la fel de lung ca o saptamina. Ce mult imi plac weekendurile cind le simt mai lungi decit sint. Parca traiesc viata mai din belsug.
caldura mare - de AlexM la: 04/08/2004 20:38:41
(la: Femeia)
33° C

probabil ca umiditatea excesiva face caldura sa fie destul de greu suportabila. Cu dushu.. unde sa fac dus dragutsã? Doar zisei ca turnai beton in baie. Asta inseamna ca in afara de chiuveta, nimic nu mai e functional in baie, iar de intrat oricum nu se poate intra pana nu se intareste betonul.
Mama lor de zapaciti care s-au gasit sa puna faianta pe dushumea din lemn fara sa toarne un strat de shapã anterior. Tre sa o fac eu acuma. Ma intreb la ce au economisit de fapt ca shapa aia, aia e al mai ieftin lucru dpdv al materialului.. Probabil nu au avut chef sa o toarne pentru ca se toarna subtire si betonul nu poate fi tras dar trebuie "batut" ceea ce e destul de "muncitoresc"..
#19024 (raspuns la: #19021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe caldura , cel mai bun e sp - de SB_one la: 04/08/2004 22:08:05
(la: Femeia)
Pe caldura , cel mai bun e spritzul alb!

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#19035 (raspuns la: #19026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Perle,perle, perle ale elevilor ... - de DESTIN la: 05/12/2004 01:12:13
(la: Cum gandim?)



Viitorul luminos al tarii

Calin tine de mana mireasa care are parul lung de
fericire.
Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o
barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce
pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari
de fascisti hitleristi. Asta cand el studia în palatul
sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si
a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs
hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el.
Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care
principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai
întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este
poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamant dar o lipsa e ca macar în
carte Rebreanu îl putea împroprietari.

În China traieste foarte multa lume care mananca o
abundenta de orez, se încheie la gat si-a inventat
guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei
avand în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Toate rascoalele au cerut pamant care era tinut sub
talpa de boieri.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din
Cartagina.

Lebada moare de cate ori canta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gandirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul
faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate
retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe
care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în
cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamant
arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si
treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care
arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce
scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era
atat de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai
iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus
"Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor
care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Rascoala de la Bobalna a început pe un deal si s-a
terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef
de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura
molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i
ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce
spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise
în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cand armata începu sa traga cu tunul în tarani,
acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol,
domnule! asta parca e din Caragiale...

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera
lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
Cu cat ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atat
taranii stau mai mult în carciuma, ca sa faca în ciuda
boierului.

Si cand Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl
gadila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfarsit
sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu
alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca
ceva din ea era si a lui George Buluc.

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala
gaurit în trei parti de un singur glonte.

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de
la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de
neatentie a pazei de coasta.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie
eoliana care producea vant.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a
constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sangele soldatilor curgea dar el punea degetul pe
gaura unde intrase glontul si sangele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea
ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des
atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si
tunarii trageau dupa ele în zig-zag.
Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii
într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i
ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tasnesc figuri memorabile ca:
pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea
operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la
300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scarbit de bisnita societatii sale
si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa
noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala
facuta.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a
depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza
între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi
eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul
fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea
îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu
sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea
burtii lui Rogojinaru, care seamana cu sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari
framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce
muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în
palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna
masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la
plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sunt cele
mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gandul la figuri
mari ce se fac numai noaptea.

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si
punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a
facut el.

Pe langa aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris
si un ou si sfera.

Legile nescrise ale satului sunt respectate cu
strictete de Vitoria, Gheorghita si cainele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamantul
Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica
distanta în km, care exista între poet si rudele sale
ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion
Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Cand eroul muri împuscat de nemti pe camp, simti miros
de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în
portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta
nu stia limbi straine.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea
a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un
randament deosebit ca domn.

Voi ce ziceti?



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
pompa de caldura - de (anonim) la: 14/12/2004 18:35:50
(la: Energie curata)
Daca inversezi procesul de functionare a unui frigider. Sa iei caldura din pamant, din apa freatica sau mare si sa o transferi in casa. Asta da energie, fara popuare. Nu consumi energie decat pentru compresor. La 1kw consumata poti incalzi 200 metri patrati.
calduri? - de Belle la: 11/03/2005 22:27:47
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
ce-s alea :(
aici sunt 40 de grade mai putin.... (si inca e o zi calduroasa comparativ cu celelalte)
#39172 (raspuns la: #39171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
caldura sa fie de vina? Noooo - de gigi2005 la: 13/06/2005 22:17:30
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
caldura sa fie de vina? Noooo! Lenea, ca se apropie vacantza, asta e! Trancanitoooriiii! Hei!
#54692 (raspuns la: #54684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SMILE: - Calde de la BAC - de SB_one la: 28/06/2005 17:17:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")




Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cînd el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamînt dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.

Capitala SUA este Casa Alba.

În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.

Toate rascoalele au cerut pamînt care era tinut sub talpa de boieri.

Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)

Lebada moare de cîte ori cînta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gîndirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamînt arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era atît de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului. :)))))))

Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cînd armata începu sa traga cu tunul în tarani, acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol, domnule! asta parca e din Caragiale... :)))

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.

Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.

Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfîrsit sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca ceva din ea era si a lui George Buluc. :)))))) sure!

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala gaurit în trei parti de un singur glonte. ricosheul, deh...

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie eoliana care producea vînt.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sîngele soldatilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glontul si sîngele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.

Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala facuta.

Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sînt cele mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gîndul la figuri mari ce se fac numai noaptea. :)))))))

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el. ...io ii dadeam 10 astuia...

Pe lînga aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris si un ou si o sfera.

Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lînga plopii Slavitesti".

La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.

Si eroul, ca sa nu fie gasit, se ascunse într-o pititoare.

Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.

Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.

Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!

Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.

Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!

Orheianu sta drept pe cal, de parca avea un bat înfipt undeva.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.

În "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.

Liviu Rebreanu are placerea de a ne aduce la cunostinta, în operele sale, iubirea de pamînt a taranului.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Tu nu stii sa înoti, pentru ca nu ai vrut sa înveti carte.

Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la razboi"!

În drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.



#57059 (raspuns la: #57058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
perle - de Belle la: 06/08/2005 21:18:02
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
pe e-mail de la un cafegiu :) ...asta ca sa respect regulile specificand sursa ;)

Calin tine de mana mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului.
Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.
Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.
Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din
Troia.
Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti
hitleristi. Asta cand el studia in palatul sau din Grecia. Si cum el
studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zis Arhimede ca nu es. Asa
a zis hitleristu nu esi si a bagat baioneta in el. Dar multe principi
de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai intoarce acasa
fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
In romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa
a taranilor.
Dimitrie Cantemir a avut un rol insemnat in viata sa.
Ion sufera ca nu are pamant dar o lipsa e ca macar in carte Rebreanu
il putea improprietari.
Capitala SUA este Casa Alba.
In China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez,
se incheie la gat si-a inventat guma de la capatul creionului.
Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o
prezenta statornica.
In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.
Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.
Toate rascoalele au cerut pamant care era tinut sub talpa de boieri.
Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.
Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)
Lebada moare de cate ori canta.
Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.
In dogmatism, gandirea devine rigida, casanta.
Punctul este o linie redusa la minimum.
In caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca
victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.
Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris
cu un penel meserias.
Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca in cei dezbracati
si goi, mai bine sa le dea pamant arabil.
In multe poezii O. Goga a scos in evidenta natura si treieratul pe
caldura.
Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, in care arata cum s-a
infiintat literatura romana si ce scriitori au lucrat la origini.
Lucian Blaga povesteste in versuri ca pe vremea sa era atat de
liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar in pomi se auzea cum
cresteau sicrie.
Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul".
Scriitorii care se consuma mult, mor.
Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai
topesc odata.
Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.
Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.


#63737 (raspuns la: #63735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
O fi fost putin lovit, cine s - de mya la: 09/03/2006 00:41:03
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
O fi fost putin lovit, cine stie...Sau poate mesteca tipa si plescaia cu sonorul dat la maximum. Habar nu am.
#110334 (raspuns la: #110322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-a lovit nevasta - de Muresh la: 22/03/2006 18:05:32
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Moare toată lumea de pe Pămînt şi ajunge în Rai. Dumnezeu le spune:
"Vreau ca bărbaţii să formeze două cozi: una din bărbaţii care în timpul vieţii şi-au dominat nevestele iar cealaltă din bărbaţii care au fost dominati. Femeile să plece cu sf. Petru."
Zis şi făcut. Cînd Dumnezeu se uită din nou, femeile plecaseră iar bărbaţii formaseră două linii. Coada bărbaţilor dominaţi de consoarte avea 1.000.000 de km pe cînd coada bărbaţilor care işi dominaseră nevestele era alcătuită dintr-un singur om.
Dumnezeu se enervă:
"Bărbaţilor, ar trebui să vă fie ruşine. V-am creat după chipul şi asemănarea mea însă voi v-aţi lăsat ţinuţi sub papuc! Priviţi-l pe singurul meu fiu care a ştiut să stea drept făcîndu-mă mîndru de el. Învataţi de la el! Spune-le fiul meu, arată-le cum ai reuşit să fii în această coadă?"
Bărbatul răspunse:
"Ăăăă... Nu prea ştiu... Nevastă-mea m-a pus să stau aici."

(Mesajul 40328, 2006-03-22 14:16, mutat aici.)
Doi prieteni se întîlnesc dimineaţa, la cafea. Unul din ei are un ochi vînăt.
- Ce-ai păţit la ochi?
- M-a lovit nevasta.
- De ce?
- I-am vorbit cu "TU".
- Doamne iarta-ma, dar ce fel de relaţie aveţi voi în familie de te-a lovit pentru atîta lucru?
- Păi aseară, pe cînd mîncam, mi-a zis: "Ştii dragă, noi n-am mai facut sex de trei luni". Şi eu i-am răspuns: "Poate TU..."
"Un om bolnav este numai trup ?" - de sarsilovici la: 27/04/2006 16:04:28
(la: "Un om bolnav este numai un trup'')
durere?! toti ne-am lovit si ne-a durut! toti suntem intimidati de cineva care ne ameninta cu bataia pentru ca ne gandim la durere! poate doar atat ne ramane in fata durerii, credinta! Credinta ca Cineva se va indura de noi si nu va mai lasa nervii sa-si transmita impulsurile. e greu sa te stii bolnav.suferind de o boala care implica multa durere si suferinta si clipe de agonie constienta si nopti fara somn si spaima.... ce o fi in sufletul unui bolnav in afara de suferinta care i se poate citi pe chip?.. poate bolnavii fericiti viseaza, spera, la liniste, la o viata fara presiune, fara fiori... Am vazut suferinzi..Am petrecut la groapa oameni rapusi de boala.. Am simtit si miros de putreziciune langa un om inca viu... stau si ma gandesc care ar fi sensul propozitiei:" Un om bolnav este numai trup!". Suferinta care ne macina este cea a trupului. cand suntem suferinzi de suflet si totodata bolnavi tot o miscare mai nefericita ne aduce aminte doar de suferinta fizica.... Cine e tare in fata durerii? Nu stiu. Cu totii am vrea sa fim tari in eventualitatea durerii surde... Incerc sa-mi imaginez o durere care nu te mai lasa, o durere a tot ce sunt, a tot ce se vede din mine, toti nervii pulseaza si se cearta si provoaca accese si contractii dureroase... e groaznic.. cel putin asa cred credinta poate ramane singurul drog de alinare a suferintei... Poate ca si El ne imaginam ca suferim pentru ceva, pentru pacate, pentru greseli, pentru prostia noastra, a altora, pentru o aleatorie distributie a ghinionului si norocului... sunt spitale in care bolnavii sunt doar trupuri pe care chirurgii le opereaza si taie si cos si inteapa cu ace sterile...Toate astea pentru ai vindeca...incerc sa ignor ca ar fi rautate in noi..Poate toti am fi solidari si am incerca sa alinam suferintile celor de langa noi, a celor parasiti de soarta.... Din pacate nu traim intr-o lume idilica si totusi bolnavul ramane la un moment dat cu singura lui sora :durerea... daca ajuta pe cineva aflat intr-o stare de durere si suferinta fizica indemnul meu, va sugerez o visare: "Plaja pe malul marii...cer senin..apa calma, zumzet de valuri linistite care mangaie firicelele de nisip...Tipete de pescarusi..Soarele arunca usor o caldura care nu are nimic de a face cu o stare febrila..ma plimb pe acest coltisor de Rai..imi tarai usor picioarele prin nisip..grauntele de piatra ma mangaie fara a ma ranii, intalnesc scoici de forme ciudate si care imi poarta imaginatia catre cele mai incantantatoare talismane...arunc o meduza in apa..culeg o alga si imi incing cu ea o incheietura..Simt mirosul marii si al caldurii placute si al nisipului caldut si ma simt liber si pleoapele le inchid si vad prin ele roseata luminii soarelui..deschid ochii , privesc spre cer si parca vad ingerasi zglobii coborand la mine, si sunt asa micuti si dragalasi si vocile lor nu au nimic strident... si piciorusele lor ating nisipul ma inconjoara si parca imi transmit din voiosia lor si parca ma inunda bunatatea lor si ma fac sa ma simt si eu inger si ma fac sa privesc in jurul meu si sa vad tot cu ochi calzi si buni.....'
* - de latu la: 08/09/2006 13:19:15
(la: Intrebari:)
1. De ce "prescurtare" este un cuvant asa lung ?
- Pentru ca "p" ar avea mai multe intelesuri iar "postscurtare" n-ar avea nici unul.

2. De ce soldatii Kamikaze purtau o casca ?
- Pentru a muri ca eroi, din cauza exploziei si nu pentru ca in momentul impactului s-au lovit cu capul de bord. Ultima situatie ar fi adus probleme in discutia onorurilor militare la inmormantare.

3. De ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnatilor la moarte ?
- Pentru ca executia s-ar amana prea mult daca ar trebui sa survina prin infectii datorate unui ac nesterilizat.

4. Care este sinonimul cuvantului " sinonim" ?
- "omonim invers"

5. De ce nu exista mancare de pisici cu gust de soarece ?
- Pentru a nu ingradi dreptul pisicilor la cosmopolitism.

6. Daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie?
- Pai de teflon nici nu se lipeste nimic. De tigaie da, iar teflonul e lipit de tigaie.

7. De ce balerinele merg mereu pe varfuri ? Nu ar fi mai simplu sa angajeze balerine mai inalte ?
- Pentru ca alea ar tropai si mai tare, cand doarme regizorul sau publicul.

8. Vreau sa imi cumpar un bumerang nou. Cum pot sa scap de cel vechi ?
- Fa-l cadou copilului vecinului, in semn de impacare dupa ce l-ai prins la furat de cirese din gradina ta.

9. De ce localurile deschise non stop au incuietori ?
- Pentru ca localurile nu stiu ce-i aia non stop. Incuietorile le-a pus blegu' de proprietar.

10.Adam avea buric ?
- Nu stiu. Nici ce avea indaratul frunzei de artar nu e documentat stiintific.

11.Cum poate avea Donald nepoti daca nu are frati sau surori ?
- Bunicii n-au nevoie de frati si surori ca sa aibe nepoti.

12.Daca Superman este asa de destept, de ce isi ia chilotii peste pantaloni ?
- Ca sa nu-l confunde fanii cu Batman.
Si cine zice ca cineva care se catara pe ziduri si e puternic ca un bou, e destept?

13.Cand faci fotografii cu Mickey la Disneyland, omul din interiorul lui Mickey zambeste ?
- Nu. Zice "Cheese".

14.Cand o masina merge, aerul din interiorul pneului se invarte ?
- Nu. Aerul se invarte doar daca rotile se invart. Dar atunci masina ruleaza.

15.De ce nu castiga ghicitoarele la 6 din 49?
- Pentru ca ghicitul se refera la viitor, nu la prezent.

16.Cum se traduce "Ziua Pacii" in engleza fara sa sune vulgar in romaneste?
- PeaceOff

17.Daca despre o femeie se spune atunci cand nu este moarta ca este vie, de ce nu face struguri?
- Pentru ca nu s-ar gasi nimeni sa bea vinul.

18.Daca uleiul de porumb se face din proumb, cum este cu uleiul de corp?
- Ala se face din femeia de la punctul 17.

19.Daca lipiciul superglue lipeste intr-adevar orice, de ce nu si interiorul tubului?
- Pentru ca exceptiile confirma regula. Asa a fost si la Bill Gates, cand a prezentat noul Windows si a capatat "Bluescreen".

20.De ce iti trebuie programare la clarvazator?
- Din acelasi motiv pentru care iti trebuie clarviziune la programare.

21.De ce oamenii te cred pe cuvint cind le spui ca exista 400 milioane de stele pe cer, dar cind le spui ca aceasta banca a fost proaspat vopsita, cred ca glumesti?
- Pentru ca oamenii se intereseaza de problemele universale mai degraba decat de fleacurile cotidiene.

22.De ce sucul de lamiie este in mare parte din ingrediente sintetice, pe cind in solutia de spalat vase este zeama de lamiie adevarata?
- Ar fi mai bine ca in sucul de lamaie sa fie solutie adevarata de spalat vase?

23.De ce Tarzan nu are barba?
- Pentru ca pe atunci nu se inventasera inca lamele de barbierit.

24.Oamenii casatoriti traiesc mai mult, sau doar li se pare?
- Timpul petrecut cu un partener, pare uneori cu mult mai lung decat cel petrecut singur.

25.Cu ce viteza se deplaseaza intunericul?
- Cu viteza luminii, ca-i acelasi motor si aceeasi lege.
O diferenta ar putea totusi fi, ca unii care se dau luminati, se dovedesc uneori a fi prosti ca noaptea.

26.Cum ar arata scaunele, daca am avea genunchii la spate?
- Ar avea spatarul in fata.

27.Un termos vara pastreaza bautura rece, iarna calda. De unde stie termosul cind e vara si cind e iarna?
- Pentru ca are un termostat. Tat-ul este generatorul senzatiei de caldura sau frig.

28.De ce in avioane se impart veste de inot, in loc de parasute?
- Pentru ca in panica aia, oricum nimeni nu observa diferenta. Ar ajunge practic si cate un prosop. (Foen-uri nu se impart ca sa nu se electrocuteze nimeni in apa).

29.Un sofer care lucreaza pe masini de dezapezire, cum ajunge dimineata la servici ?
- Prin canalizarea orasului.
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
Întîi un calduros salut la - de CyberCSX la: 23/09/2006 12:21:34
(la: Despre prostituate)
Întîi un calduros salut la toata lumea!
În ceea ce priveste prostitutia gasesc ca este un subiect destul de interesant si controvers. Asta nu numai în RO dar si în restul lumii. Unele o fac din placere altele din necseitate iar unele combina placutul cu utilul. Important este CUM o faci. Marea problema este ca unele nu gîndesc si ajung rau decazînd în sectorul alcohol si droguri, moment cînd sînt definitiv pierdute umplîndu-se de boli din cele mai grave. Altele care au cap se apuca de pornografie unde cîstiga în timp record bani frumosi. Îmi permit aici s-o dau de exemplu pe DOLLY BUSTER o cehoaica venita în Germania la 16 ani care s-a lipit de un barbat cu 20 de ani mai mare ca ea dupa care s-a apucat de pornografie. Momentan are o vila în localitatea WESEL si vreo 5 Ferrari în garaj.
În general prostitutzia este cea mai vechie meserie din istoria omenirii si nu ar exista daca "nevestele noastre" si-ar face datoria sexuala asa cum trebuie satisfacîndu-si sotul sau prietenul asa cum trebuie. E normal ca un barbat daca nevasta / prietena nu-i da ce-i trebuie, merge sa-si ia în alta parte. Daca o femeie la o vîrsta medie de 35 de ani se culca cu sotul ei doar de 2 ori pe luna si asta numai asa sa fie fara nici un fel de tragere de inima cu o exasperata lehamite, tie ca barbat îti piere chieful. Nu mai vorbesc, daca ma uit la unele, cît nu sînt maritate sînt sexy, curate, se aranjeaza, sînt atragatoare etc. În momentul cînd au verigheta în deget încep sa se simta sigure, se neglijeaza, char daca nu fac copii se umfla si le creste curu de atîta FAST FOOD gen McDonalds / Burger King, sexapelul se duce pe apa sîmbetii. Nu mai vorbesc de cazul cînd are copii. Neglijenta corporala a femeii, zecile de scuze pe care l-e gaseste cînd este la o adica sînt enorme.
Îmi aduc aminte de vorba unui cunoscut din Timisoara care l-a vîrsta mea de atunci (17 ani) mi-a spus: - omule, femeia (nevasta) perfecta trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
- Sa fie dama de societate prezentabila cînd iesi cu ea
- Sa fie mama iubitoare de copii
- Sa fie gospodina
- Noapta cînd este cu barbatul în pat sa fie CURVA

Ei bine, cunoscutul meu avea perfecta dreptate iar femeia care are acese calitati nu trebuie sa-i fie frica ca barbatul o înseala si merge la prostituate sau ca-si cauta vreo amanta. Partea proasta însa este ca cel putzin 80% din femeile maritate si nu numai nu ai aceste calitati, trasaturi de caracter mai ales la capitolul SEX unde intervine MORALA, educate din strabuni de moda vechie care nu mai are loc în viatza noastra moderna. Povesteste-I sau cerei lui una crescuta si educate cu o morala de ev mediu sa practice sex oral sau anal, ca te trimite la dracu si baga divortul. O femeie moderna accepta aceste practice care de fapt sînt 90% din motivele fixe DE CE apeleaza un barbat la prostituate.
Eu am într-e timp 44 de ani, am fost casatorit de 2 ori si fiecare casnicie s-a dus din astfel de cause. La casnicia nr. 2 am avut parte de o românca din Resita cu care a mers totul perfect pîna a avut verigheta în deget. Ulterior a început bîlciul. În momentul cînd vroiam ceva de la ea, trebuia sa ma cert cu ea 3 ore pîna-si desfacea picioarele moment în care î-mi si spunea:

Sa sti draga ca eu NU SÎNT FUTACIOASA. Mien u-mi place sexul!
Pai stai frate, daca tu ai probleme sa-tzi satisfaci barbatul atunci pt. ce dracu te-ai maritat? Te-ai maritat numai pt. ca sa ajungi în Germania, sotul sa-ti bage cartea de credit în fund si atît? Cînd era vorba sa iesim undeva vesnic n-avea timp, cauta fel de fel de scuze gospodaresti. În 7 ani de casnicie (1997 – 2003) nu am fost cu ea la nici un spectacol, la nici un film, la nici o discoteca, la nici un revelion, în nici un concediu. Vesnic nu avea timp sau chief. Asa ceva este imposibil de acceptat. Am prezentat pe scurt toate astea ca sa-si dea unii seama DE CE se destrama unele familii, de ce un barbat ajunge la prostituate si-si ia cîmpii iar femeilie care citesc pe aici sa se gîndeasca bine cînd îsi pun întrebarea DE CE o înseala barbatul.

Am ajuns la un punct ca pur si simplu mi-e lehamite de astea care stau numai toata ziua la cratita sa l-e creasca curu, care nu fac decît sa consume, care comenteza cît îi ziua de lunga, care nu l-e convine nimic, sînt vesnic nemultzumite, asteapta ca un barbat sa l-e finanteze (sa l-e tina în spate) iar cînd este vorba de SEX se comporta ca niste fete mari proaste sau se dau drept ICOANE din secolul 17. Daca ar fi sa ma mai însor înca o data, prefer sa iau o nevasta CURVA, din aia care face filme porno, pe lînga mine o mai face cu 100 decît o TZATZA din asta casnica. Una din asta prostituata cel putzin sties a stea pe picioarele ei, are un character tare si cînd e vorba de sex o fac cu ea cum am chief fara nici un fel de apostolism moral.

Am trait 28 de ani în România. Sînt de 16 ani în Germania si am ajuns la concluzia ca nu este nici o diferenta între femeile din RO si cele din DE indifferent daca sînt prostituate sau nu.
uneori, - de maan la: 14/02/2007 11:00:48
(la: Loc pentru pus o vorbă bună)
o placa de tabla imi creste-ntre mine si oameni.
luceste-n lumina da' nu-i soare si nici caldura nu da.
nu face decat sa sada acolo fara pretext, schimonosindu-ma ca un copil prost crescut.

alteori (ci mult prea rar) o unda tremuratoare se naste-ntre mine si-un om.
magnetica, incontrolabila si la fel de fara pretext ca tabla lucinda.

nu pot trece prin tabla, undei nu-i pot rezista.
unde-i pardoxul aici?

intr-o zi am inchis ochii urmand un drum necreeat cu certitudinea ca ce ma trage-i real si bun si cuminte.
abia atunci m-am lovit prima data cu capul de tabla.

morala?
uneori e bine sa nu gandesti deloc.
dar asta-i valabil in pauza dintre doi pasi.
#175321 (raspuns la: #175299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...