comentarii

la pianiste isabelle hurppert


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
la pianiste - de adriouko la: 14/04/2004 09:58:24
(la: "La pianiste")
E un film dur, intr-adevar. Dar cred ca lasa un arrière-goût (cum ar zice olteanu') interesant. Aspru, dar de calitate, ca un vin rosu foarte sec. Dupa cele cinci minute de soc emotional inevitabil, m-am tot gandit la film, si la cateva dintre meditatiile sale despre erotism, putere, iubire, intimitate, daruire, umilinta si renuntare. Nu stiu daca Jelinek a trait cu adevarat aceasta descompunere/deconstructie emotionala sau daca Haneke a inteles-o, dar pe mine m-a emotionat si mi-a dat de gandit. Nu stiu de ce (pentru ca nu sunt pregatit in psihologie), mi s-a parut psihologic impecabil.
Filmul mai este justificat si prin aceasta: daca ca povestea pianistei sa poata fi spusa altfel decat ca un capitol de istorie medicala, pentru a o intelege ca pe o experienta profund umana, ea trebuia sa capete aceasta forma - filmul La Pianiste, cu Isabelle Huppert.
La Pianiste - de animis la: 26/10/2003 01:25:08
(la: "La pianiste")
Filmul a luat Marele premiu la Cannes, in 2001. De asemenea, Isabelle Huppert, actrita care o interpreteaza pe profesoara de pian, a fost rasplatita cu premiul 1 pentru rolul instructoarei sadomasochiste.
Regizorul filmului este Michael Haneke, care a adaptat un roman apartinand lui Elfriede Jelinek. Scriitoarea austriaca nu a ascuns niciodata ca romanul sau este autobiografic.
Un film socant, un film controversat, un film curajos, un film psihologic de o factura cu totul aparte ...

gio, isabella - de gigi2005 la: 11/04/2005 03:39:47
(la: Drumul spre inima)
Nu pot sa nu va dau dreptate. Pentru ca intr-adevar cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost in studentie cand nu aveam mare lucru. Dar vezi tu, eu am avut o familie modesta, tata ne imbraca (suntem 3 frati) din CAR-uri si incaltarile ni le lua cu un numar mai mare sa avem si la anu'. Cand crestea piciorul mai mult decat se "programase" imi taia varfurile la pantofi. Cat am fost la scoala generala cel mai frumos vis al meu era sa am treningul meu pentru ca il imparteam cu frate-meu. La liceu nu m-am mai simtit asa frustrata, am inceput sa inteleg mai multe, am iubit prima oara si totul era atat de frumos incat nimic nu mai conta. La facultate insa am simtit ca sunt saraca. Si am inteles ca, inaintea oricarei fericiri, sta haina. Nu sunt legata de bunuri materiale, fac parte dintre oamenii care se multumesc cu strictul necesar, muncesc din pasiune si pentru banii de trai zilnic. Valorile materiale conteaza atat cat sa nu raman datoare iar daca ati citi la conferinta "sa lupti pentru iubire..." ati vedea ca banii mie nu mi-au adus fericirea.
Dar pentru cei mai multi dintre oameni visul cel mai frumos este: sa fie cat mai multi bani. Si veti constata ca ei formeaza o majoritate covarsitoare. Si te astepti sa inteleaga suferinta, lipsurile... Dar, cum spunea isabella, ei sunt de-a dreptul meschini, marunti...

Stiu ca bogatia nu aduce fericire. Dar iti da un sentiment care pentru multi dintre noi valoreaza la fel de mult: siguranta de sine. Altfel te privesc in ochi cand am buzunarele pline...! Iar tu nu sti ca atunci cand vin acasa, spasita ingenunchez la icoana domnului si-l rog sa ma ierte ca am fost trufasa. Dar nu ne putem detasa de valorile materiale decat atunci cand avem destul sa ne multumeasca pe noi si, mai ales, pe cei dragi noua.
Eu m-as bucura sa am de-ajuns sa pot da cu drag la cat mai multi oameni in nevoi. Nu-mi place sa spun cuvinte mari si definitive sau sa fiu ingrata si sa spun ca mi-ar place sa traiesc in saracie si fara nici o grija, dar fericita ca nu am nici o grija si sunt libera.
Atata timp cat sunt legata de familie, de prieteni, de valorile morale si spirituale pe care le respect, sunt legata si de valorile materiale. Fiul meu cel mare nu iese nicaieri cu prietena lui fara o suta de mii. Si asta in zilele cand are chef de plimbare...
Banul imi faciliteaza accesul la carti, calatorii, arta, catre frumos, in general. Traim totusi in sec. XXI iar aspiratiile noastre nu mai sunt ca cele ale omului de la inceput de secol...
Daca ti-ai analiza putin textul gio, ai vedea ca pe alocuri te contrazici. Nu poti fi un parinte bun daca nu te gandesti la ziua de maine si la ce dai copiilor de mancare. E frumos sa fi fericit si liber, e minunat dar ... putin egoist.
#42866 (raspuns la: #42580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tofan Ana Isabella - de Dr Evil la: 14/04/2005 01:49:22
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?)
Ana Isabella,

***Cred ca mie tot un porc mi s-ar potrivi ,dar la feminin..Alt animal cu care m-as indentifica...o strutocamila...***

Inteleg de ce ti-ar place sa fii porc, la feminin... pentruca vorba aia, beneficiezi de placere fara sa faci nici un efort...:-))) Dar "strutocamila"??? Nu prea vad legatura... Si strutul si camila au gitul lung... dar nu am vazut strut cu cocoasa?!...:P

De fapt, legenda spune, ca IUD (Internal Uterus Device) a fost inventat de arabii care mergeau cu caravanele de camile. Introduceau o pietricica in uterul camilelor ca sa nu ramina gestante pe timpul calatoriilor. Metoda s-a dovedit foarte eficienta asa ca medicii au inceput sa o foloseasca si la rasa umana. Beineinteles ca folosesc obiecte facute special si din materiale care nu produc reactie cu organismul si nu simple pietricele...

Regards,

Dr Evil (un porc)
#43469 (raspuns la: #43301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Isabella, nimic exagerat nu-i - de RSI la: 14/07/2005 11:23:31
(la: Optimismul,increderea, si gindirea pozitiva.)
Isabella, nimic exagerat nu-i bun, dar mai bine sa fi opyimist decat pesimist ! Nu-ti "ploua in gura" tot timpul !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#59517 (raspuns la: #59510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pianista - de zaraza la: 25/07/2005 13:27:47
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
s-a facut si film, cu isabelle hupert si annie girardot.
http://www.imdb.com/title/tt0254686/

mi s-a parut tenebros rau.

zaraza
#61120 (raspuns la: #61104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bravo Ana Isabella, ai scris - de RSI la: 13/10/2005 19:51:22
(la: Putem vorbi de o Europa cu radacini crestine?)
Bravo Ana Isabella, ai scris ca o adevarata cetateanca a Europei ! Acceptarea pluralismului fara renuntare la specificul etnic , religios sau cultural. Inca o data sincere felicitari!c
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#78502 (raspuns la: #78493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Isabella, iar te contrazic: e - de RSI la: 20/10/2005 10:13:41
(la: Cum raspundeti rautatilor gratuite?)
Isabella, iar te contrazic: eu sunt acid !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#80102 (raspuns la: #80084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Isabella - de Intruder la: 28/10/2005 00:08:28
(la: Viermi de ureche)
nu stiu ce-i cu tine: esti indragostita?...esti distrata?...esti aeriana?
ISABELLA TREZESTE-TE!...:)




























pianist ;) .... cineva care s - de TJ Lemon la: 27/12/2005 11:11:11
(la: sfarsit de inceput...inceput de sfarsit...sfarsit ca inceput)
pianist ;) .... cineva care stie?!

Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Cioran
#96983 (raspuns la: #96803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pianist ca pianist, dar la - de rembrandt la: 26/12/2005 16:39:01
(la: sfarsit de inceput...inceput de sfarsit...sfarsit ca inceput)

pianist ca pianist, dar la matase te-ai dat?
:)

by the way, pianist cu gura sau cu mainile?


________
t'es tellement tellement tellement belle
#97028 (raspuns la: #96983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
by the way.....el era pianist - de TJ Lemon la: 27/12/2005 11:17:31
(la: sfarsit de inceput...inceput de sfarsit...sfarsit ca inceput)
by the way.....el era pianist doar cu mainile?


Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Cioran
#97128 (raspuns la: #97028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pianista - de AnimisF la: 17/02/2006 19:56:48
(la: Ultima carte)
...ultima mea carte citita si simtita pana in adancuri este PIANISTA de Elfriede Jelinek...cuvantaul este folosit asa cum pana acum nu am mai intalnit...e o carte extraordinara....CITITI-O...
Acum citesc "M-am hotarat sa devin prost" de Martin Page....foarte interesanta ca idee...un pic altceva...un pic nonconformism...excelenta
tofan ana isabella - de dorinteodor la: 01/04/2006 20:02:26
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
isabella, daca ajungi in aceasta situatie inseamna ca au facut greseli grave de comportament si mi se pare normal sa-ti duci crucea pentru asta. dupa aia vezi ce greseli ai facut (ai crezut in cine nu trebuie, te-ai lasat dusa de sentimente nu de ratiune, ai ignorat fapte sau ai exagerat importanta altor fapte.......) si evident ca o sa eviti sa mai faci astfel de greseli.

daca esti la scoala sau la liceu, gresala tipica este sa te lasi dusa de fantezii si sentimente resfrinte asupra unor persoane obisnuite in fapt, iar salvarea este analiza logica la rece, teste de control, etc.

daca nu esti suficient de inteligenta din acest punct de vedere, o sa continui sa-ti duci crucea si s-ar putea sa-ti vina ginduri prostesti de sinucidere sau calugarie (cele doua solutii ale persoanelor total neadaptale lumii reale [nu ofensez calugaritele care simt chemare, ma refer la nefericita de la tanacu]).

viata este mult mai complexa si mai frumoasa decit se insinueaza si fericirea ta depinde numa' de nivelul tau de inteligenta. dorinteodor
*** - de Calypso la: 03/07/2007 19:09:12
(la: Cele mai bune filme)
"Une Affaire De Femmes"

un film bun, cu Isabelle Huppert care a avut rolul principal in "Pianista"(si asta un film "tare"!)
Pianistul Joe Zawinul a murit - de catcri la: 12/09/2007 15:43:39
(la: Unora le place jazz-ul)
Pianistul de jazz austriac Joe Zawinul, fondator al formatiei de jazz-rock Weather Report in anii \'70, a decedat marti la Viena la vârsta de 75 de ani, a anuntat familia sa, scrie, in editia online de marti, \"International Herald Tribune\". \'Joe Zawinul s-a nascut la 7 iulie 1932, in timp terestru, şi la 11 septembrie 2007, in timp etern. El continua sa traiasca\', a declarat fiul sau, Erich. Zawinul era spitalizat de la 5 august in clinica municipala Wilhelminenspital din capitala austriaca. Potrivit presei locale, el suferea de forma rara de cancer de piele. Artistul nascut la Viena, care traia o mare parte a anului in SUA, a anulat un turneu in cursul caruia trebuia sa sustina un concert in septembrie la festivalul \'Jazz a la Villette\' la Paris, precum şi la Viena. Dupa mai multe albume inregistrate in SUA cu Miles Davis in anii 1960, Joe Zawinul a fondat la inceputul anilor \'70 Weather Report cu saxofonistul Wayne Shorter, chitaristul Miroslav Vitous şi basistul Jaco Pastorius. Cu \'Birdland\', una dintre cele mai cunoscute piese ale trupei, ei au cucerit topurile şi au obtinut numeroase premii, printre care un Grammy.
Sursa: Ziare.com


pianista - de zaraza la: 27/03/2008 01:03:19
(la: "La pianiste")
intai am vazut filmul, apoi am citit cartea, la niste ani dupa. filmul mi s-a parut foarte violent si nu prea l-am inteles. (ce sa zic, eu in prima instanta nu m-am prins ce-si taia ea in baie, noroc ca intr-o discutie ulterioara o colega mi-a deschis ochii: s-a circumcis, draga! aham). cartea a fost mai clara, dar mult mai sick. am mai citit de jelinek "amantele" si e la fel de sick, desi de data asta filosofic-sick. doamna jelinek mi s-a parut initial cool, acum cred despre ea ca e doar bolnava si nefericita. nu-mi doresc s-o mai citesc.

de haneke imi place, dar nu pentru "pianista" ci pentru
"cache", alta mancare de peste.

zaraza
frateeee, nu trag in pianist - de Intruder la: 28/02/2012 16:03:53
(la: Cu masina prin salon)
da' cine-i pianistul??

Iar solutia este sa plecam conform opiniei prezidentiale.

solutia e sa pui mana pe-o lopata si sa dai la zapada prin Moldova...par egzamplu.
sau sa ramai calm si sa-ti faci norma zilnica...he?
te strofoci aiurea, boboru' s-a cam saturat de analisti la botu' calului - si pe net, si la tv, si-n tramvai, si la coada la ghiseu, si la oglinda de la tualeta, si la.

Va doresc sa traiti ca si pana acum, inconjurati de baieti smecheri cu 19 toli la roata care sa va strige sa va dati ibricul din drum

eu iti doresc sa lucrezi 12 ore pe zi si cand vii acasa sa n-ai nici foame, nici sete, nici dor de codrul verde, nici libidou, nici chef de dat sfaturi altora.
asa, scapi si de ibric; progresezi...iti iei un ceainic, dom'le!
pai nu??
#630132 (raspuns la: #630109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mincare,Isabela ,palavrageala.... - de (anonim) la: 25/09/2003 11:19:27
(la: Greseli?)
Mincarea chinezeasca este excelenta.Te-ai intrebat de ce sint romanii asa de obezi si nu chinezii ? Ia uite-te la parlamentarii nostrii buhaiti.Probabil ca gindesc si ei ca tine.
Pai daca ai o inima-n tine si nu esti negru-n cerul gurii iti pasa de Isabella ca a lasat in urma o multime de morti si ruine la fel cum ti-ar pasa daca Clujul s-ar intilni cu Isabella .....
Din comentariile tale de pina acuma am realizat de ce D-zeu pedepsete Romania: inca nu sintem intelegatori si toleranti unii cu altii,de fapt sintem rai unii cu altii si ne conducem in viata dupa proverbul cunoscut "lasa sa moara si capra vecinului si nu numai a mea".
Avem o mindrie aroganta de burici ai pamintului dispretuind alte popoare chiar daca fac mai bine ca noi,nu invatam din experianta altora si nu sintem generosi ba dimpotriva ne furam unii pe altii de susu in jos si de jos in sus.
Iar la o adica sintem plagiatorii numarul unu al planetei,vezi scandalurile recente ale unor doctori diplomati....dar o tot batem in stinga si-n dreapta cu Stefan si Mihai.
De ce ,ca vad ca nu ne folosete la nimic....

#437 (raspuns la: #421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: