comentarii

la sfat cu o floare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ingrid, uleiul de floarea soarelui... - de Jimmy_Cecilia la: 04/11/2003 03:35:33
(la: De ale doamnelor si nu numai!)
Uleiul de floarea soarelui catalizeaza actiunea radicalilor liberi;
incearca cu ulei de masline si adauga si cateva picaturi de zeama de lamaie.. :)
parole.. avizul unui specialist.. :),
in loc de ulei de masline mai poti pune si ulei de monoï (coprah, de nuca de cocos)
#3094 (raspuns la: #3092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a convinge, a sfatui - de pr Iulian Nistea la: 11/03/2004 04:47:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

Pe mine nu m-a interesat niciodata (sic!) sa conving pe cineva de ceva, mai ales in domeniul credintei.

Când omul se straduieste sa convinga, cel mai adesea da, fara sa vrea chiar, importantza argumentelor sale proprii, nelasand loc lucrarii lui Dumnezeu. Si cred ca asta e, pastrand proportiile, o inselaciune. Cand convingem pe cineva cu argumentele proprii este o intreprindere omeneasca ce se aproprie de ceea ce inteleg eu prin prozelitism: omul este convins, dar cu argumente omenesti, nu in profunzime, si, ca orice prozelit, candva va abandona aceasta "convingere".

Nu stiu cat de bine m-am facut inteles...

Si-atunci, care ar fi variantele?

Eu vad doua solutii, mai apropiate de viziunea ortodoxa a lucrurilor, si care de fapt se intalnesc:

  • 1. Relativizarea propriului discurs. - Omul trebuie sa invete sa-si puna in cauza propriul lui discurs, sa si-l relativizeze, ca astfel sa lase loc lucrarii harului lui Dumnezeu (cam cum facea, metaforic zic, un parinte de ma Muntele Athos acum cateva veacuri: statea intr-o coliba undeva un timp si apoi punea foc si se muta in alta parte si tot asa). Este o arta crestina a discursului nu usor de dezvoltat, dar absolut necesara celor ce isi asuma "cuvântul".

  • 2. Sfatuirea. - Problema sfatuirii insa e ca "a învăţa pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra" (avva Pimen, nr 157, in Patericul egiptean), iar Sf. Marcu Ascetul contrarecomanda duhovnicilor sa invete pe cei ce nu sunt sub ascultarea lor. Sigur, uneori ti se cere sfatul si atunci trebuie sa-l dai fara sa strici ceea ce a construit duhovnicul persoanei in cauza...

    Sfatuirea, cu discretie si in spiritul punctul (1.), se face insa cu succes intre prieteni. Cu cat esti mai apropiat de cineva, cu atat poti sa-i spui lucuri mai multe, mai intime, mai profunde.


Acum, revenind la cazuri concrete, rezumatul "predicii" mele despre spovedanie e urmatorul: Chiar si-n fiecare zi gresim si pacatuim, ca judecam pe cineva, ca vorbim pe cineva, ca gandim ceva rau sau nepotrivit etc. Ori aceste greseli nu sunt nimic: ele lasa urme in sufletul omului. Aceste rani (ori, daca vrei alta imagine: niste pietricele care se tot aduna in buzunarele noastre pana ne ingeuiaza si ajungem la discomfort sufletesc), cand sunt mici si ocazionale se tamaduiesc prin rugaciune si maslu si impartasire etc, dar cand ele se repeta e ca si cum ai scormoni o mica zgârietura... va deveni o rana adevarata. Apoi aceste pacate instalate, ele favorizeza altele, ca toate sunt inter-legate.
Cand omul ezita sa vina din cauza ca nu poate poti, eu ii zic ca nu e o legatura obligatorie intre post si spovedanie, ca altfel nu mai vine. Apoi vad eu cu el la spovedanie ce poate si ce nu poate...

Toate cele bune.

pr_iulian

#11778 (raspuns la: #11698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Floare - de Muresh la: 18/05/2004 13:53:09
(la: Retrocedarea bunurilor nationalizate de regimul comunist.)
Muresh
Nu vad nici o floare .
#15572 (raspuns la: #15400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si sfatul meu e cel standard; - de alexbrie la: 25/06/2004 11:33:28
(la: Vi se intampla sa va obsedeze o melodie pana la refuz?)
Si sfatul meu e cel standard; de obsesii nu poti scapa; poti doar sa le inlocuiesti cu altele.
Singura scapare e cand ai atat de multe obsesii incat ajung sa para preocupari "firesti". Atunci de-abia poti fi considerat normal :)
#16738 (raspuns la: #16719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un sfat - de cammie la: 25/07/2004 00:24:28
(la: Iti da o dieta......dependenta?)
Ce zici , dai un mic share dietei tale ?

E ok atata timp cat te simti bine in pielea ta . Poate ca ar trebui sa nu mai numeri caloriile si sa practici mai mult sport pentru a te mentine in forma .

Sfat : Acum cativa ani , dupa un regim strict pe care l-am tinut un an de zile , mi-am facut analizele si ... am descoperit ca erau mai proaste ca ale bunicii ( calciu , globule rosii ... in nr redus la limita ) . Nu e de gluma , desi eu am ras cand am auzit , dar de atunci am grija sa mananc sanatos si sa fac mai multa miscare :)





Cris - de carapiscum la: 26/08/2004 13:34:16
(la: Tot romanu' stie)
Ca sa nu fiu eu cel ce-ti taie cracuta de sub piciorusele tale plapande si mai apoi sa fiu acuzat ca "nu-i las pe altii sa scoata capul afara", am sa interpretez mesajul tau ca unul ce vine din partea unei domnite cu reale dorinte de afirmare si cu spirit de aventura, ca sa zic asa. Vorbesc de spirit de aventura deoarece politica romaneasca e o aventura fara prea multe cunoscute, un fel de intalnire de gradul zero pe care n-o s-o mai poti uita niciodata. Imi dau seama ca mesajul tau ar mai putea veni si dintr-un oarecare sentiment patriotic dar crede-ma ca patriotismul nu mai este de multa vreme la moda in budoarele papitoilor la care le curge gelatina de sub gat. Asa ca eu cred ca ori va trebui sa renunti inca din start la astfel de afirmatii (fiindca, vezi matale, daca nu esti intr-un partid- cel putin mai marisor- n-ai nici o sansa reala de a ocupa un coltisor din "camera", iar daca te inscrii in unul atunci esti nevoita sa urmezi linia lui politica inclusiv atunci cand nu-ti convine si nu esti de acord cu o decizie), ori te vei lupta aproape singura cu morile de vant- pe la noi se zice ca nu poti face pipi in contra vantului.

Acuma, sigur ca o singura floare "de colt" (adica de "camera") nu poate face sa vina primavara europeana, insa am sa argumentez si-am sa-ti dau astfel o gura de oxigen ca cel putin ar putea sa vesteasca primavara! Eu cred ca daca sunt mai multe astfel de flori care cheama aceasta primavara, ea va trebui pana la urma sa vina, mai pe ocolite, mai incet, dar va veni.

Ai amintit de istoria trecutelor vremuri in care am fost napastuiti... Ce ti se pare, n-am prea inteles pana la urma, ca am dus-o bine si n-am stiut decat sa ne plangem? Ca ne-am lasat dusi de valuri fara a ne impotrivi? Dar CUM, CAND, CAT??? Tara asta a fost continuu secatuita, daca nu de asupritorii din afara atunci de boierii nostri si ramasitele lor pana astazi. Sa-ti amintesc nu mai departe de istoria oarecum moderna a Romaniei, de zilele grele ale razboiului al doilea mondial, in care soldatii nostri luptau ca si in epoca primitiva incaltati cu opinci si imbracati cu camasi de stofa grosolana? Dar poate ca tocmai de aceea ar trebui sa fim mai convinsi de rolul si "testamentul" nostru ce trebuieste indeplinit.

Vorbesti despre arena, despre lupta si spectatorii ei... Sa fim obiectivi, nu toti au puterea fizica si sufleteasca sa intre si sa lupte cot la cot cu ceilalti. Este o lege a firii si n-o putem noi schimba. Apoi, de unde stii ca rolul spectatorilor nu este tocmai acela de a-i incuraja pe cei ce lupta? Nu este asta tocmai rolul celor ce voteaza? Si voturile, ca si strigatele de incurajare in jurul arenei, sunt expresii ale sustinerii unuia sau altuia. Ca uneori asteptarile ne sunt inselate, e drept, si nu pierdem bani ci mai ales increderea si chiar curajul de a mai sustine pe cineva mai tarziu.

Referitor la strainul acela si la afirmatia lui, da-mi voie sa am indoielile si banuielile mele. Stii ce zice o vorba: "satulul nu-l crede pe cel flamand"!!! E usor a da verdicte din postura de conducator economic al lumii, intelegi ce vreau sa zic. Asta e mentalitatea occidentala, ne-au lasat prada tuturor si acuma ne intreaba ce-am facut sau ce vrem sa facem. Si cand ne-am aliat cu ei ne-au zis ca trebuie sa renuntam la multe din principiile noastre sanatoase de viata. Vorbesc in general dar si in mod particular. In general fiindca termenii de comparatie intre tari sunt de cele mai multe ori exagerati si inadecvati realitatilor existente. Iar dpdv particular vreau sa zic doar atat, mai sunt putine tari in lume in care sa se intample acest paradox: bogatii occidentali se sinucid si nu-si gasesc parca rostul lor in viata chiar daca au si ce noi nici macar nu visam; iar saracii romani isi duc viata asta grea pastrand inca speranta unei vieti mai bune, decente, si in plus mi se pare ca asta ii apropie atat de Dumnezeu cat si de ceilalti. Daca gresesc este vina faptului ca sunt unul dintre ei.

Uite cum facem, daca chiar te inscrii in acel sindicat iti promit ca te voi sustine si te voi vota mai tarziu. Numai, stii ceva, daca uiti dupa aia de unde ai plecat si incepi sa dai cu piciorul la crezurile tale de azi?? Banul si puterea schimba deseori in rau oamenii.

Mai ma intreb un lucru: care ar fi reactia romanilor de aici, peste cativa ani buni, cand aceasta Cristina va candida la functia dorita sperand sa faca ceva pt. tara si poporul ei, facand in acest fel concurenta "neloiala" sus-pusilor de ieri si de azi? Iti dau un sfat prietenesc: nu cumva sa-ti schimbi numele in Lia Roberts si s-o iei pe ea de model ca atunci eu sunt primul ce voi iesi in arena sa te trag de urechi. :}

TraiasCA CLAsa muncitoare!

So far, so good.
Eu ce ma fac, dragii mei? E cineva care ma poate sfatui? - de (anonim) la: 07/10/2004 00:24:50
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Vai de capul meu! Inseamna ca eu sunt pierduta!!!

M-am nascut intr-o familie in care se aprindea candela, se spuneau rugaciunile de seara, nu se lucra duminica si in sarbatorile importante (ha, ce bine, imi spuneam, unde nu-i sarbatoare in fiecare zi?). Am invatat si eu vreo cateva rugaciuni, pe una o spuneam masinaliceste (Tatal nostru), era pentru mine o corvoada - ca spalatul pe dinti, dar mama ne obliga pe toti s-o spunem inainte de culcare. Mai tarziu, cand am mai crescut, am inceput sa-i tin lectii lui mama, sa-i dau citate din diversi "savanti" ai vremii, cum ca nu pacat ar fi acela de lucrezi intr-o sfanta sarbatoare, din moment ce nu omori, nu injuri (dar o mai faceam), nu minti (dar si asta imi era la indemana uneori) etc.

Acum, sunt si eu departe de tara, de mama si de povetele ei, casatorita cu cineva care e mult mai ateu decat mine. Biserica e la doua ore distanta de casa si uneori se oficiaza slujba, alteori ba. In jur meu, duminica dimineata, vecinii muncesc de rup. Ii mai spun sotului: hai sa mergem azi in ...undeva. Vai, dar am asa de multe de facut, imi raspunde. Si eu zic: da, dar e duminica! Vine iremediabil raspunsul, foarte mirat si contrariat: ei, si?!

Mai nou, sora mea care a fost in vizita aici, anul asta (WA), mi-a adus o rugaciune. E o rugaciune simpla, de implinire a unei dorinte, pe care trebuie s-o citesti (daca nu poti s-o inveti - si n-am putut, desi stiu pe de rost poezii de cate 30 de strofe de acum nu stiu cati ani in urma) de trei ori pe zi, timp de 25 de zile. Am inceput s-o spun, ma fortam sa fiu atenta la ce zic, ma rugam in sufletul meu sa simt ceva special, dar...nu! Ma trezeam ca o citeam si ma gandeam la ce mai am de facut. O luam de la capat si de multe ori cu acelasi rezultat.

Ziceti voi ca exista o astfel de terapie? Cum incepeti? Cu ce? Am stat mult timp in preajma persoanelor foarte credincioase, am discutat mult, am pus intrebari, am citit mult din invataturile Parintelui Cleopa (e un site in Formula AS), sperand ca intr-o zi se va face lumina si in sufletul meu. Nu s-a intamplat insa. Ma inchin si eu seara, mi-am imbogatit rugaciunile, ma rog disperata pentru copii si sot, pentru sanatate, dar...nu e fiorul acela care sa ma faca sa cred c-as fi macar pe aproape, cred ca ma rog...de frica.

Nu stiu daca poate cineva sa ma ajute (cred ca asta trebuie sa vina din noi), desi tare bine mi-ar prinde un sfat!

Cu drag

Elena
Un sfat de la cineva putin ma - de Horia D la: 16/10/2004 07:02:28
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Un sfat de la cineva putin mai intelept ca tine... In primul rind iubeste-te pe tine
The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
o floare de colţ pentru voi - de Anca Tudor la: 29/10/2004 14:12:20
(la: floarea de colt)
Eu văd floarea de colţ în versuri: "Izbucneşte în râs argintiu/Dintr-un freamăt de stâncă/Se urcă pe creştetul norilor/Şi ia din culoarea lor/Se uită mirată la curcubeu/E delicată ca un ou Faberge/Iscodit din superbe emailuri/O fată fragilă ce-abia a-nvăţat/Cum să danseze la baluri/Te cheamă timidă, mirată/Graţioasă gazdă de poeme/În casa de vulturi iscată/Sub zid sumbru de cremene./E caldă şi pură, ascunsă în umbră/De cetini bătrâne, sub bolţi/De granit şi o cheamă, simplu/Floare de colţ."
este o floare "falsa"... - de sanjuro la: 02/11/2004 11:59:47
(la: floarea de colt)
...pentru ca ceea ce consideram noi a fi petale, sunt de fapt sepale, petalele fiind foarte mici, galbui, grupate in centrul "florii"...

Prima data am aflat de aceasta floare, copil fiind urmarind pe Donald Ratoiul la televizor, in episodul cu cataratul pe munte dupa aceasta floare, si intalnirea cu un tap salbatic, (scena bestiala, cand intors cu spatele, incearca sa-si dea seama prin pipait cu cine are de-a face, si cand da de coarne...Ha-ha-ha!).
Apoi, pe la 15 ani, cu foarte multi ani in urma, am gasit un palc de flori pe drumul dintre cabanele Omul si Malaiaesti, (varianta "brana caprelor"). Am cules doar una singura, pe care o am si acum presata intre filele cartii "80 de trasee turistice in muntii Bucegi". Amintiri din adolescenta...
#27304 (raspuns la: #27130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si mie imi place floarea de - de (anonim) la: 03/11/2004 12:51:11
(la: floarea de colt)
si mie imi place floarea de colt,pentru mine reprezinta puterea de a reusi.de ce? pentru ca mediul ei de viata este foarte otil si ea a reusit ce alte flori nu vor reusi niciodata .am una acasa, primita de la cineva din alba iulia,din pacate este presata dar si asa cand o privesc imi da putere si ma ajuta sa trec mai usor peste greutati.
Floarea de.... - de camyb1981 la: 03/11/2004 14:56:54
(la: floarea de colt)
N-as putea sa ma pronunt in mod particular asupra florii de colt, dar a existat un moment cind m-am simtit foarte stinjenita si in acelasi timp incintata... Eram cu iubitul meu, ma rog, fostul, care era student la cinegetica si ma dusese la o cabana situata intr-un adevarat colt de rai. Am descoperit pe pajiste o floare micuta de tot, dara care arata senzational, ai fi vrut s-o tii in suflet toata viata (cum de altfel si fac:) si am vrut, ca orice om care nu se gindeste decit la sine, sa o rup. El m-a oprit si mi-a zis s-o rup doar daca eu consider ca va fi mai frumoasa dupa aceea; cum ar fi fost imposibil, am renuntat, desigur, destul de stinjenita, dar mindra ca macar aveam linga mine pe cineva care sa ma opreasca sa comit o crima:)
Floarea de coltz.. - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2004 14:08:04
(la: floarea de colt)
La propriu, floarea de coltz,
In muntii din Franta, este numita "floare de ghiatza" sau "floare de stânca", culesul este interzis

de ce floare de ghiatza? ca este ciudat? ca n-ajungi sa o pastrezi?
ca ghiata se topeste si nu mai ramane nimic?
sau trebuie tinuta inchisa (in congelator) pentru a fi pastrata?

care-i analogia mai exacta cu viatza de toate zilele???
#28567 (raspuns la: #28163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un sfat? - de Dinu Lazar la: 08/01/2005 00:34:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"as vrea sa-mi achizitionez o camera foto digitala, dar, fiindca nu ma pricep deloc, nu stiu cum s-o aleg."
"imi puteti indica cateva criterii minime, pe care sa le indeplineasca in mod obligatoriu un astfel de aparat, care sa-i certifice calitatea?"

Din pacate nu va pot da nici un raspuns in aceasta chestiune, adica ce ar trebui sa faceti Dvs.

Dar as putea sa va spun ce as face eu daca mi-as cumpara un aparat; chestia asta ar trece prin mai multe faze:
- as citi cit mai multe informatii, dar nu din reviste romanesti, care sunt scrise prost din pacate la ora asta si informatia nu corespunde cu realitatea; as citi de exemplu Chasseur d`Images sau Reponses Photo si desigur situri multe as surfa, de la fotomagazin.ro la photo.net, si as vedea cit mai multe teste de aparate;
-as face o numaratoare a banilor si m-as gindi ca imi trebuie un aparat ori cu acumulatori AA ori cu doua seturi de acumulatori specializati, si m-as gindi si la o memorie cit mai mare;
- ca sa nu am probleme cu softul, cu firmware, ca sa fie uzinarea si obiectivul de o calitate cit de cit, m-as gindi mai mult la Nikon, Canon, Olympus, Fuji, poate Panasonic sau Sony, si cam atit; si alte marci fac aparate grozave, cum ar fi Casio sau Ricoh sau Samsung; dar ...
- as alege sa-l cumpar de la un magazin de unde sa pot sa vad mai multe camere si sa le tin in mina si sa vad efectiv in liniste aparatul si sa-l simt si sa vad vizorul si sa cumpar si ce accesorii as avea nevoie pe loc, nu sa alerg dupa ele; si sfatul vinzatorului ar avea mare importanta, el stie exact ce aparate s-au mai intors defecte sau ce mai cumpara lumea si care sunt parerile;
- as lua un aparat care sa corespunda unor intrebari simple; cit de mari fotografii vreau sa fac cu el? Ce fel de fotografii, in camera sau afara? Fotografiez mai mult planuri largi sau subiecte indepartate? Trebuie sa fie foarte mic aparatul? Vad la lumina zile vizorul CCD? Are si un vizor optic, vad imaginea bine cu ochelarii uzuali?
Si tot intrebindu-ma si gasind intrebari concrete as alege aparatul, folosind toate informatiile si comparind toate necesitatile.
#32948 (raspuns la: #32868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
Dezamăgire - de copilul la: 13/01/2005 19:35:17
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
De curând am suferit o mare dezamăgire, care m- a "transformat" într-o persoană dură, încărcată cu foarte multă energie negativă. M-a determinat să-i definesc pe acei oameni, numiţi "prieteni,amici...", oameni lipsiţi de "frumuseţea sufletească", pe care normal fiecare ar trebui să posede aşa ceva. Dar, întotdeauna există "acel dar", cum ar fi normal să mă comport în astfel de "situaţii", cât se poate de dificile în acele momente. O relaţie de prietenie , care părea că decurge frumos, a fost de fapt un vis de iarnă, care s-a transformat într-o mare dezamăgire pentru mine. Ce sfat poate fi dat, în astfel de momente?
Cum poţi trece mai uşor peste această situaţie, pentru a redeveni persoana care eram înainte de această dezamăgire?
De ce în viaţă se pune un preţ foarte mare pe frumuseţea fizică a unui om şi nu pe cea sufletească?
Eu consider că frumuseţea fizică este precum o floare, se ofileşte cu timpul, pe când cea sufletească este precum o comoară, care nu piere până vei deveni "îngeraş".
Multumesc de sfat...Citesc in - de atacs la: 07/03/2005 18:01:37
(la: Cartea rasului si a uitarii - Milan Kundera)
Multumesc de sfat...Citesc in engleza, insa eu as avea nevoie sa o cumpar, pt ca trebuie sa o dau inapoi :)
Mai caut...
#38498 (raspuns la: #38025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O femeie frumoasa si proasta e ca o floare fara parfum... - de Dr Evil la: 15/04/2005 09:15:05
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)
O femeie frumoasa si proasta e ca o floare fara parfum...
Nu sint un feminist, dar eu nu cred in separarea profesiilor sau a treburilor casnice. Mai in ales acum, cind tehnica moderna usureaza muncile casnice. Nu consider degradant sa pun rufele in masina de spalat, sa aspir prin casa, sau sa gatesc. De fapt cine ajunge primul acasa pregateste mincarea pentru diner.

Femeia are dreptul sa-si faca o cariera pe masura dorintelor si posibilitatilor ei, ca si barbatul. Cred ca intr-o familie sau relatie cei doi parteneri trebuie sa se sprijine unul pe altul in realizarea telurilor.
Nu cred ca la ora actuala mai sint femei care intra intr-o relatie numai ca sa ca aiba un sustinator material... sau barbati care intra intr-o relatie doar ca sa aiba cine sa-i spele si face mincare...
In acest caz o menajera este mai ieftina si poti scapa de ea oricind.
Pe cind o sotie?!... :-((( ... Just kidding.

Wish you all luck,

Dr Evil
#43719 (raspuns la: #43360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sarumana de sfat. si chiar tr - de alex boldea la: 11/05/2005 22:07:39
(la: iubire? acum serios vorbind...)
sarumana de sfat. si chiar trebuie sa ma gandesc, mult si bine. ca, sincer sa fiu, sunt primul sa recunosc ca am anumite probleme.
#48175 (raspuns la: #48066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don, e doar un sfat ptr. ca a - de Horia D la: 13/05/2005 15:26:50
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
don, e doar un sfat ptr. ca athos sa-si creasca veniturile:))

jimmy, la derdy a castigat un cal care a fost 50:1!!
#48554 (raspuns la: #48549) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...