comentarii

lacrimi de iubire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daca tot va complicati, sa va dau niste idei. : ) - de ayoka parol la: 30/03/2006 18:44:53
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
Eu nu pot furniza chiar asa multe prezumtii, stocul meu e ceva mai limitat, dar garantez valoarea lor. : ))
Story-ul meu se poate numi ,,Pantomima mintala”, ,,Mosneagu cu baston de argint”, ,,Roxy si Inima-de-Ciuperca” ori ,,Telefonul fara fir” (2 persoane, copii pana in 3 ani, bafta lor ca au nevoie!).
Actiunea incepe (si se desfasoara) in special in mintile protagonistilor; de aceea, subtextul e de baza. Eroii se sprijina doar pe jumatati de gesturi, miscari vagi, onomatopee (tuse, plescait, fornait, dres de glas, respirat cu substrat etc.), diafane elemente de decor, plus cateva alte mijloace putin mai sofisticate de transmitere si primire de informatie – cuvinte puse aleatoriu cap la cap (personajele noastre, fiind extrem de perspicace, au darul de a descoperi sensuri profunde si multiple in absolut orice insailare de vorbe ori de situatii, deci logica, atata vreme cat exista in capetele lor, aducand ordine in orice categorie de haos, nu mai are ce cauta in ganduri sau asa-zise fraze. Le umplu ei de intelesuri, ba chiar la final le pun si fundite si ornamente si-si dau peste nas unul altuia cu ele, nici ei nu stiu de ce).
Dar sa incepem povestea. Roxy il vede pe batran (Neagu pe nume, poreclit si Optminute sau Inima-de-Ciuperca) mergand pe strada in fatza ei, orientandu-si faptura inca tzantzosa, ajutat de un baston de dandy din argint, spre statia de autobuz. Tanara il cunostea deja foarte bine pe atragatorul grizonat, din vedere si din cateva conversatii telepatice (plus cateva scrisori imaginare, la care el ii raspunsese, tot imaginar). Pentru Roxy, oricum, cele doua planuri, realul si imaginarul, erau nu doar complementare, intersectate si intersanjabile, dar deseori coincideau perfect (tipa era plecata rau cu pluta, nu facea diferenta intre timpuri, oameni, situatii, sentimente sau lipsa de sentimente). Fiind foarte ramasa in urma din punct de vedere social, cultural, economic si religios si constienta de acest fapt zguduitor pentru ea (punea mare pret pe toate acestea si nu vedea decat ascensiune in fatza ochilor), duduia Roxy isi dezvoltase mladios o erotomanie clasa-ntai, cu care-l hartuia pe Neagu de-l zapacise. Se credea iubita strasnic de acest batranel, avea vise erotice cu el, se vedea cu statuie in gradina blocului, ridicata tot de el, ce mai, era chinuita rau de demonii iubirii impartasite pe care o traia cu Optminute. Scrisorile ce si le trimiteau (scrise intotdeauna cu cerneala simpatica, direct pe cerebel) demonstrau clar ca si Inima-de-ciuperca o iubeste si ca se gandeste la ea, si ca ei au o relatie frumoasa, casta, neprimejdioasa, ca orice iubire erotomana, izvorata direct din negurile adanci ale psihicului ei virtuos si ideal.
Despre privirile languroase pe care i le arunca atunci cand se intalneau in statie (si la care, in mintea ei generoasa, el ii raspundea de doua ori pe-atat), Neagu nu avea nici o parere anume. Totusi, la un moment dat, incepu sa miroasa ceva. Mos Neagu se gandi brusc, cu flerul care-l caracteriza (si care nu dadea gres), ca fata ii face ochi dulci din cauza ca ii place bastonul lui de argint, pe care vrea sa i-l smulga intr-un moment de neatentie din mana chircita si sa-l vanda pentru a-si plati intretinerea. Asa ca o privi deodata cu ura si-si puse in gand ca, data viitoare cand mai iese din casa, sa-si imbrace bastonul in piele. Zis si facut. In ziua urmatoare, Optminute iesi mandru din scara blocului, fericit ca, iaca, acum o dovedeste pe domnita pusa pe sotii si-i scoate bazaconiile din capsorul zguduit de evenimente. Dar Rosanne nu mai aparu in statie. Optminute se simti lezat (cum, tocmai acum, cand sa-i arate el baston de argint peste spinare!…?), dar isi promise sa nu lase furia sa-i treaca (ia mai da-o naibii de tensiune!). Cand urca in autobuz, iata aparu si Roxy erotomana val-vartej, il impinse pe tataie, el cazu pe un scaun, socat si, prinsa cu mana de bara, incepu sa mestece guma deasupra capului lui (care ii apartinea pe vecie, cu restul de mos cu tot). Optminute lesina cateva secunde, iar cand se trezi buimac, vazand-o pe maniaca proiectata pe tavanul masinii, uitandu-se la el cu ochii sticlosi, gata sa-l manance din priviri, isi pipai bastonul, ca nu cumva sa i-l fi sustras nenorocita, dar simtindu-l stand cuminte la locul lui, nu gasi altceva mai bun de spus decat: ,,creatura ce esti, nu ti-e rusine sa mesteci guma in masina lu’ Reatebe, pun pariu ca n-ai nici bilet, jos cu tine, netrebnico, pana nu vomez! (nervos-nervos, da’ cuvinte sclifosite avea!…) Roxy intepeni si simti ca-i pica ceru-n cap si, cu ocazia asta, ca se desface si pamantul sub ea si o-nghite, cu amor cu tot…se uita ca o papusa de catifea batuta de vremi, fix in ochii mosneagului dezlantuit si nu gandea decat: ,,unde plecasi, iubire solida de acum cateva minute?’’ Ii veni sa-l ia pe mos de haina si sa tipe cu disperare: ,,Cine esti si ce-ai facut cu Inima-de-Ciuperca???” (se vede treaba ca-si imagina, in crunta ei deznadejde, ca mosul iesise din corp in momentul de letargie si un spirit ingrozitor ii luase locul. Un spirit neindurator, care n-o iubea si care nu avea s-o iubeasca – sau, ma rog, nu avea s-o adore ca Optminute).
La urmatoarea statie, Roxy, luandu-si cu ochii aposi ramas-bun de la corpul iubit, cobori, tarsaindu-si picioarele, si o lacrima de iubire moarta se asternu sub pasii ei, evaporandu-se pe asfaltul prafuit. Avea sa inceapa sa caute spiritul lui Neagu prin toata lumea, si, la nevoie, avea sa-si puna propriul trup in slujba acelui suflet iubitor, iesind de bunavoie din el, spre a-l lasa la discretia iubitului inimos, sa se lafaie in el inca 60 si ceva de ani…Macar atat sa faca, in cinstea iubirii pe care el, Inima-de-Ciuperca, suflet destoinic, i-o purtase.
Neagu, in schimb, multumit-ochi de succesul cuvintelor sale agresive, merse cu autobuzul pana la capat, apoi se intoarse acasa, bucuros ca-si simte in mana bastonul de argint, la care, datorita vigilentei sale, nebuna aia mica nu avusese acces. Cele opt minute pe care le facea de la statie pana acasa ii parura insa foarte scurte, impalpabile…Ba chiar, ajungand acasa, constata cu stupoare ca mersese de data asta mult mai repede, si ca-n loc de opt minute, cat facea de cateva zeci de ani incoace, fusesera doar 6 si 12 secunde…Mosulica era trist si dezumflat… Nu mai prezenta interes pentru Roxy…ramasese singur…cu bastonul de argint…ce-l privea dezabuzat, cu repros, din cui…
De asta, rezonez cu terrorizer: e de dorit, in astfel de situatii, sa afli ce e in mintea omului; il abordezi cu incredere si vezi care e problema lui. La ce-i sta mintea si de ce se poarta cu tine (sau cu altii) in felul in care se poarta. De obicei (atata vreme cat partenerul de discutie e fair-play), atunci cand faci primul pas si mergi jumatate de drum spre el, vine si acesta spre tine jumatatea lui. Nu-si bate joc de efortul tau de a te apropia de el.. Curaj! Prima jumatate de drum e a voastra!


ayoka parol seshun pafan

#114352 (raspuns la: #114008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pane - de INSULA ALTUIA la: 15/02/2010 15:38:17
(la: vise, întrebări...)
că am şi eu un cap
şi mă păzeşte
de inundaţiile tăcerilor lacrimi



iubire ,lacrimi,adincitura fara intoarcere.

V.
iubire pura... - de dinisor la: 04/09/2004 15:28:14
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Cineva odata m-a intrebat ce este iubirea? raspunsul : cand doresti sa fii cu, sa stii despre, sa daruiesti pentru, sa primesti de la, sa urmezi pe, sa pleci spre.

"raportata la relatia dintre sexul frumos si sexul puternic..." iubirea devine un complex de trairi si simtiri. Zambete si dorinti. Lacrimi si bucurii. Tristeti si dor. Un cerc vicios, uneori... Ce e de admirat insa, este unicitatea fiecarei iubiri, energia ce ne-o daruieste ! Gandeste-te putin, omul indragostit... fie ca e barbat sau femeie, e in stare sa miste muntii... energie venita din iubire!

hm... vast subiectul...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
iubirea nu imbatraneste, si se perpetuiaza - de ADAM la: 04/06/2005 22:00:21
(la: IUBIREA=VIATA)
Desi sunt bunic,am citit cu mare placere mesajul tau.Am retrait anii si framantarile propriei adolescente.Si eu spuneam la varsta ta ca din tot ce am gandit , din tot ce am visat ,eu simt ca am ramas numai cu visul;si simt ca am in mine un fond de bunatate si de simpatie pe care vreau sa-l daruiesc cuiva.Asta vrei si tu, sa-ti daruiesti prea-plinul sufletului tau.Cuvintele unei melodii ce se canta atunci.si care imi exprimau trairile ti le dau in continuare:
Picaturi de lacrimi stau sa cada,
Si-am ramas doar cu tristetea mea;
Nimeni nu-i pe lume sa-nteleaga,
Inima ce-mi vrea.
Nici o raza calda de lumina,
N-a patruns in sufletu-mi stingher;
ASTAZI VIETII CER O ZI SENINA
SI UN COLT DE CER.

Iti doresc din toata inima sa descoperi singura cale a fericirii, daruirea iubirii, (fara sa pretinzi rasplata)Daruirea in sine are si rasplata.

homo homini deus

PS:evil,dark,13 sunt simboluri ce alunga iubirea;si aduc nefericire. Bine ar fi sa renunti la ele.
Iubire mai... - de Iustina la: 09/12/2005 12:15:50
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
O imposibilitate pentru unii din zilele noastre si totusi o relitate de a crea, de a compune cele mai fumoase poezii sau numai catrene.... O "lume a visului" trait pe pamant, o lume pe care nu poti sa o parasesti in orice clipa, dar pe care o poti descoperi in fiecare moment alaturi de persoana iubita. De fapt, e o lume a cuvintelor, ideilor, sentimentelor si a Lacrimilor din umbra, dar niciodata nu va fi traita ca "activitate fizica". Momentul in care va cadea prada fizicului, va inceta sa-si caute placerea de a trai in "lumea cuvantului".

... nimic nu-i mai frumos ca iubirea unei "umbre"
si mai greu de-a o transpune intr-o "lume de cuvinte"...

PS:
Iubirea...

Iubirea e viata ce naste durere.
E glasul tacerii ce zace-n privire,
E tot ce putem citi doar in ochi
Si "tot" ce in versuri lasam ca un orb,
Un orb ce privirea si-o tine intinsa
Spre marea de vise, spre culmea neinvinsa.

O unica forma, nicicand o dublura.
O unica mana far' alta-n masura,
Cu unice riduri pe fata placerii,
Cu unice "brezde" in coasta durerii,
Dar sigur, noi stim, ca doar o fiinta
Pastreaza in suflet imensa iubire,
Iubirea aceea ce naste durere;
Iubirea, cuvantul acesta etern
Ce-i aspru muncit prin glasul tacerii.
Sunt glasul fiintei de simplu poet!
daca iubirea... - de flori de camp la: 29/12/2005 13:07:24
(la: cat mai costa o iubire)
este durere si tristete, atunci pe ce ar trebui sa se bazeze o casnicie, o convietuire? doar pe gusturi si interese comune? compatibilitati?
caci iubirea costa intr-adevar! suflet, sacrificii...si cand vezi ca dai atat si pierzi tot....ramane doar concluzia ca nu exista bucurie ci numai durere si lacrimi..
flori de camp
iubirea.... - de cactus la: 07/01/2006 20:11:11
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
…grea intrebare…..iubirea ne transforma….nebanuit de mult……uneori nu putem avea ce iubim….si atunci, pentru a nu pierde, ramanem in lumea gandului……dupa dorinta, furie, neputinta, deznadejde, dupa ce valul iubirii ne ridica la cer si ne izbeste de fundul oceanului din noi…..dupa aceea vine teama…de a nu pierde….si odata cu ea, linistea….nu mai putem pierde cand nu mai avem ce…decat poate ce este in noi…..si atunci iubim fara sa cerem, fara vorbe, cu ochii larg deschisi…doar cate o lacrima uitata in coltul genelor incearca sa fie un bob din revolta trecuta……pur si simplu iubim si ne minunam cata frumusete se poate trezi in noi…..si nu putem sa nu speram ca intr-o zi va ciocani la usa.....
lacrima............... - de ROXANA NAE la: 19/02/2006 12:15:49
(la: cat mai costa o iubire)
Ai nevoie uneori de liniste , de o discutie cu tine insati! Sa vezi daca poti trai in continuare cu aceasta povara in suflet sau renunti la tot, sa vezi de ce e in stare sufletul tau…poate trai fara el!o plama pe obraz aduce suparare si impovararea sufletului, e mare lucru sa te poti rdica din noroi si sa nu ai nici o pata, dar ce e a ceasta pata?

Suferinta , lacrima , durere , poate acel COST….care spui tu… fiecare dintre noi o percepem altfel! atunci cand cel care pleaca iti ia sufletul si nu trupul e foarte greu, simiti ca toata energia ta moare!

Dar daca nu e vina ta si totusi el pleaca nu e destula iubire, nu e destula intelegere! Ce poate fi…….. decat durere!as da ani din viata sa te am alaturi sa-ti simt sufletul, sa-ti spun de iubesc …iubi! O lacrima pentru ceea ce a fost…………!
tot iubire... - de Crystalx la: 27/02/2006 13:55:58
(la: Iubirea...)
Nu e doar o complicatzie... nu doar a cuvantului, nu doar a ce inseamna... Iubirea... at trebui sa ajunga. Nu ne ajunge, si nu vrem doar dovezi verbale sau materiale. Vrem sa vedem infrangere, vrem umilinta, vrem lacrimi... vrem PUTERE. De multe ori vrem sfarsit ca sa mai simtzim inceput si nesigurantza... teste pe noi, teste pe cel iubit... vrem tot. Egoism? Oare nu asta vrea si el? Cristal
Imaginea iubirii - de tatiku la: 14/04/2007 08:59:02 Modificat la: 14/04/2007 18:39:37
(la: definitia iubirii)
Iata o feliuta de viata, de tare demult intiparita in memoria mea, pe care eu o atasez iubirii adevarate:
El si ea. Sunt batrani, au 80 de ani.El e mai paradit un pic, are nevoie de un baston. Dar cand e cu ea, se tine de bratul ei sa mearga. Imbracati "de duminica", in haine bune. Merg prin parc si se bucura de clipele ramase. La un moment dat lui ii intra in pantof o pietricica. Se aseaza pe banca, ea se apleaca si ii scoate pantoful. El se uita dreapta-stanga cu jena sa nu fie vazut ca e ajutat. Eu sunt langa dar ma fac ca nu vad. Ea scapa de pietricica, ii pune pantoful inapoi. El o saruta zambind pe frunte, ea ii mangaie cu un gest tandru fata, iar eu ma lupt cu lacrimile.
Nedemn de iubire - de cosmacpan la: 31/12/2008 00:48:30
(la: de unul singur........)

Mă ascundeam în spatele glumelor
Iar iubirea nu bănuia că-s nesupus.
Scăpasem controlului, râvnind împietrirea
Din preaplinul iubirii.

Mi-ai luat mâna şi nu m-am retras
Păşeam alături, descoperindu-ne
Eu, turmă furioasă de hormoni
Tu, stepă răscolită de lacrimi şi chemare.

Mă învârteam în cerc, fugind pentru a te regăsi,
Cu buzele mi-acopeream retragerea
Schingiuindu-mi dorinţele,
Rănindu-ti tranşeele.

Iubirea vietii – Davorjanka - de zaraza sc la: 11/03/2014 14:53:48
(la: Un presedinte care fuge de femei)
"Davorjanka este angajata initial ca secretara a lui Tito si il insoteste in numeroase misiuni incredintate de partid. Cind tinara ramine insarcinata, Tito se infurie si ii cere sa avorteze, pentru ca o asemenea “problema” este tocmai ce ii lipsea. Dar Davorjanka vrea neaparat sa aduca pe lume copilul si nu se lasa convinsa de insistentele lui. O familie din Foca il adopta pe micut, dar deja ceilalti lideri ai partidului au aflat “secretul” si comportamentul “tovarasului Tito” devine subiectul unei sedinte a Comitetului Central.

Vizibil marcat, Tito se ridica in fata adunarii si, cu lacrimi in ochi, marturiseste: ”Pedepsiti-ma, dar nu pot trai fara ea!”
Camarazii sai se lasa impresionati si il pun sa jure ca se va casatori cu Davorjanka imediat dupa incheierea razboiului. Tinara ii va sta mereu alaturi, pe tot parcursul conflictului, in ciuda degradarii continue a sanatatii ei.
In cele din urma, tuberculoza o va rapune, la 1 mai 1948.
La funeraliile sale, Tito va rosti linga sicriu: “Ai fost cea mai mare iubire a vietii mele”. Fiul lor, Slavisa Paunovici, traieste inca la Belgrad.

Dupa moartea Davorjankai, Tito a cunoscut o profunda depresie si luni in sir a stat in luxoasa lui resedinta, Casa Alba din Belgrad.
Putini apropiati aveau acces la el si tuturor le spunea ca in viata lui nu va mai exista nici o alta femeie. Si totusi, atunci cind un camarad din Rezistenta, Ivan Kraievici, ii face cunostinta cu o tinara de 25 de ani, liderul iugoslav simte ca inima incepe iarasi sa-i palpite.
Curind isi da seama ca aceasta femeie voluntara si dirza este exact ce ii trebuie.
Dupa ce o puternica criza biliara aproape il rapune, Tito, aflat in convalescenta ii promite noii sale iubite ca o va lua de sotie. Si de aceasta data nu va mai fugi din fata altarului..."

#651253 (raspuns la: #651252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de (anonim) la: 13/09/2003 19:11:36
(la: Se poate trai fara iubire?)
ce inseamna pt voi iubirea? pt mine durere sufleteasca in primul rand dar si o caldura sufleteasca si spirituala care-ti da putere in sine atunci cand ai nevoie(doar atunci cand esti iubit).ce parere aveti voi despres asta?
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 15/09/2003 01:35:13
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu stiu, caci n-am ajuns sa traiesc fara iubire (sa iubesc si/sau sa fiu iubita). Mi-as putea imagina cum ar fi? Poate, dar nu vreau sa ma gindesc, caci nu e ceva placut (sunt o optimista, vezi)
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
si iubirea unde e? - de (anonim) la: 09/10/2003 07:03:12
(la: "As vrea sa joc")
si iubirea unde e?
#950 (raspuns la: #933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
putem trai si fara iubire - de (anonim) la: 07/11/2003 09:45:32
(la: Se poate trai fara iubire?)
Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere,n-avem nevoie de iubire ....e adevarat,dar pana cand?Va exista un moment in care vei avea nostalgia unei iubirii adevarate....nu crezi?
#3587 (raspuns la: #274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parinte... - de sorin1975 la: 18/11/2003 12:52:08
(la: Parinte pentru prima oara)
draga mea,
acel moment imi aduce si acum lacrimi in ochi.. nu stiu daca a fost cel mai fericit moment din viata mea dar sigur a fost un moment in care am simtit Implinirea... o familie fara copii (fara intentia de a supara pe cineva) este o familie neimplinita... omul este neimplinit daca nu are ce iubi si daca nu este iubit dar daca iubirea dintre doi oameni da roade atunci acea iubire este implinita... ce pom fara roade este implinit? ce floare fara miros este implinita? eu cred ca omul abia atunci gusta din Asemanarea Lui Dumnezeu... abia atunci cand Omul devine treime: barbat, femeie si copii... Am doi copii pe care ii iubesc din tot sufletul meu ... si alaturi de ei si de sotie ma simt Intreg!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...