comentarii

lacul albastru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
bune intrebari:) - de Shtevia la: 07/10/2005 10:53:35
(la: 24 de intrebari "Viva")
01. Contemplarea apusului soarelui.

02. Copiii

03. Colega mea de banca, cu care am fost impreuna din ciclul primar pana in clasa a douasprezecea; la un an dupa aceea, ea a murit.

04. Un delfin

05. Carlos Castaneda, in primul rand, apoi foarte multi, ca nu incap aici…

06. Cand nu vreau sa ii ranesc pe cei din jur.

07. Citit, plimbari in padure.

08. Judecarea si condamnarea celorlalti, fara a incerca sa ii intelegi.

09. Nimic, le am pe toate la locul lor.

10. Pe o insula unde nu e frig niciodata.

11. Inteligenta, simtul umorului, ochii, sinceritatea, feminitatea.

12. Inteligenta, simtul umorului, ochii, sinceritatea, compasiunea.

13. Oriunde, langa perechea mea.

14. Printul Miskin, Fantus, Arwen.

15. Incapatanarea de a incerca sa inteleg totul.

16. Lumea este un mister imposibil de descifrat, dar daca tot se intampla sa fiu aici voi lupta mereu sa ridic un colt al voalului care acopera totul.

17. Sa ii vad pe cei dragi cum sufera si sa nu pot iau eu suferinta asupra mea, macar, daca nu ii pot alina.

18. Altii ar trebui sa ma ierte.

19. Incapatanarea.

20. Galben.

21. Carlos, Mihael.

22. El.

23. Destin.

24. O cabana langa un lac albastru, dincolo de o padure.
la molecula ce-o fatat - de cosmacpan la: 19/09/2008 12:49:29
(la: Cafeneaua News - editia II-a )
sug sapte atomi pestriti
si Doamne, cand ma uit la ei,
ii vad ca-s fericiti.
de-asemeni tare mandru sunt
ca am un rand de pui,
ca-i ca la cec: atom de pui
terrariul este plin de pui
si saracia rade-n cui
ca esti de=-acum bogat.
cu apa, paie si bataie
(la ciclotron fireste)
ii vezi cum salta pe picioare si alta turma-ti creste
Din toate cate-o sa le am
de-mi iese-ncrucisarea
o molecula eu ti-oi da
ca sa-ti largeasca zarea
(sa nu te crezi ca io te mint
ori ca bat campii-n dunga)
dar molecula mai de soi
nu au si n-or sa ajunga...
si o sa spui precum poetul
cela cu lacul albastru
ca molecula ta canta
cu glasul cel maiastru
#343594 (raspuns la: #343481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pane !!!! - de INSULA ALTUIA la: 05/11/2008 16:41:03
(la: Cafeneaua News - editia II-a )
Unde esti?
Sa ne mai scrii ceva fain:)


si o sa spui precum poetul
cela cu lacul albastru
ca molecula ta canta
cu glasul cel maiastru
#359364 (raspuns la: #343594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
famo, - de Intruder la: 17/12/2008 11:38:12
(la: Confa Beton)
vreau si io sa fiu kaprior dar nu la cascada...ma gandesc la un lac albastru si kristalin (poa' sa fie si retina)...si fetilii frumoasilii sa se scalde in apa si kaprioru' sa le pazeasca...
auzi? cre'ca ma zdrumica imaginatia, ma duc sa-mi dau cu barosu' in cap...:P
#373942 (raspuns la: #373888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povestea a dooa - de Intruder la: 02/02/2011 18:34:45
(la: povestea întâi)
doamne senile
imi susura-n vintre
pe lacul albastru
nuferii plang
eu ma impiedic
ca un natang
de carari ce-au uitat
sa mearga-nainte
pe scena apare
Julieta-n travesti
doica inunda
cu lapte din sani
si lapte se varsa
la mine-n plamani
facand un ocean
cu berze si trestii
rasare o luna
parsiva-ndarat
cu fatza cea rea
ascunsa-n broboade
noaptea e ghem
in creier ma arde
azi am uitat ce maine-am facut

:P






lacul codrilor i-albastru c- - de cosmacpan la: 25/01/2006 07:39:01
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
lacul codrilor i-albastru
c-o-nghetat ca un sihastru
dar asteapta-n-primavara
ca sa dea caldura iara.
chiar de-afara e cam ger
si fulgi scutura din cer
ian-fe-martie s-or duce
si-o veni un vant mai dulce.
pan-atunci noi din zapada
construim o palisada
si om sta pe metereze
s-asteptam sa se-nturneze
gazda si ceva voinici
sa mai trancalim pe-aici.
calul bate din copita
potcovarul focu-l strica
mai pastreaza trei carbuni
trei carbuni nu trei taciuni
si asteapta soarele
sa teasa ogoarele
caci se stie, vorba-i veche
si-nca nu are pereche:
Cand stapana nu-i acasa
musafirii stau la masa.
si barfesc si trancanesc
cate-n stele mai scornesc.
Song-kul, lacul de la 3000 de metri si o prima spita rupta - de zaraza sc la: 09/07/2014 09:08:37
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/song-kul-lacul-de-la-3000-de-metri-si-o-prima-spita-rupta

"[...]E prima data cand s-a rupt o spita si mi se pare foarte interesant ca s-a intamplat pe o urcare absolut banala, fara nici un fel de soc aparte. E prima data cand trebuie sa vad si cum se inlocuieste caci am 2 de rezerva dupa mine pentru fiecare roata. Prima grija e in schimb montarea cortului caci se apropie inca o furtuna ca cea de dinante, il pun in doi timpi si 3 miscari fix inainte de a incepe rapaiala.

Nu tine in schimb mult si cum vreau sa scap de grija cu spita rupta ies si ma apuc sa trebaluiesc la roata spate, si dupa o mica abrambureala in care aleg din greseala una din spitele pentru roata fata (lungimea difera cu cativa milimetri) reusesc sa ma achit destul de onorabil de prima spita schimbata la 3100 de metri in mijlocul pustietatii. Urmatoarea grija e gatitul si apa de baut caci nu e un izvor prin zona asa ca trebuie sa urc pana la un petic de zapada ce se vede mult deasupra mea.

E aproape de ora inserarii si la fel de brusc cum a inceput vantul inceteaza sa mai bata si atmosfera de desupra lacului se limpezeste din nou. Culorile se schimba usor si imperceptibil intr-un degradeu albastru-rozaliu, o ceata de cai se vede in departare pierduta pe campia inierbata si e atat de linistite incat parca as putea sa-mi aud gandurile. Poate atunci cand esti singur te obisnuiesti cu muzica gandurilor si grijilor tale si nu iti dai seama de ele doar atunci cand e liniste, atat de liniste cum e acum. Dar pentru a o auzi trebuie sa pui pe pauza gandurile, sa privesti si sa asculti pret de cateva clipe. Si sa fii recunoscator pentru momente de genul acesta."

Image and video hosting by TinyPic
n-am reusit sa raspund la intrebarea asta - de zabriski la: 15/01/2004 14:27:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?
dar de lacul Cincis, ce spuneti? - de Coralie la: 08/07/2004 21:51:19
(la: Cine merge vara asta in România? si unde?)
la anul viitor m-as duce la lacul Cincis (e pe lânga Hunedoara), am organiza o intalnire acolo...cu cativa net-prieteni.. spre sfarsit iulie, început august 2005.
mai este vreun amator? ca deh, cu cât suntem mai multi nebuni, cu atât râdem mai bine.. :)
#17524 (raspuns la: #17444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Si apropos culoare:Rosu,Galben,Albastru..."SB one, - de DESTIN la: 02/09/2004 02:02:01
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Hello SB one,

Am citit ce ai postat,interesant si imi doresc ca tot mai multi de pe acest forum sa vina cu materiale comentarii si idei personale pe acest subiect.

Nu am inteles (de fapt am inteles insa nu sunt sigur...)ce sens ai acordat acestei fraze:

"-Si apropos culoare: Rosu, Galben, Albastru. Incearca sa le combini si vezi ce iese."???

De ce intreb?

Mi-a fugit gandul la tricolor...iar amestecand aceste culori...(am studiat culoarea...)ar iesi...

Astept precizarea ta.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20824 (raspuns la: #20726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rautate mina ..tot nu te astamperi? (adica eu) - de cosmacpan la: 05/10/2004 20:55:47
(la: Palavre de week-end...)
baiet fiind paduri cutreieram
si ma culcam ades langa izvor....
cacvi lacul codrilor albastru
nuferi galbeni il incarca...
unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?
temele eterne sau eternele teme raman copilaria, padurea cu sau fara weekend, si mirosurile (de ciuperci, castane, gratar, berea alor batrani, sau vinul fiert, sau tulbureklul, sau Doamne cate nu se pot scrie despre un weekend in natura toamna....)
pfffttttt... eu ma duc la lac - de Horia D la: 29/06/2005 22:32:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
pfffttttt... eu ma duc la lac... vineri dimineata.
#57340 (raspuns la: #57336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
albastru - de copil la: 24/07/2005 21:29:58
(la: Albastru)
Culoarea celei mai subtile pierzanii, cam asa vorbea Cioran despre albastru. Poezia ta mi-a facut bine.
Lacul cu pricina - de fefe la: 05/08/2005 18:58:48
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Ce numai Cioricel are lac?!?!?! Uite si eu am lac! Cine vrea sa vina?

  • http://www.calconnect.com/newphotos/pinecrest/pinecrest.htm
  • La Lac - de fefe la: 08/08/2005 19:18:55
    (la: Trancaneala Aristocrata "4")
    Deci cum mi-am propus si asa cum m-am si laudat, Simbata am fost la Lac.
    Ne-am dus la prea-faimosul lac numit Pinecrest. O minunatie de loc.
    Pozele de la linkul care vi l-am pus nu arata nici pe un sfert din frumusetea
    lacului cu pricina. Inconjurat de munti si paduri de brazi, cind te uiti in larg
    poti sa vezi totul cum se oglindeste in el.

    Am ajus pe la ora 12 sau 1. Nici nu m-am uitat la ceas ca nu era important.
    Cum am ajuns ne-am gasit loc de parcare (parcarea arhiplina) si ne-am
    luat traista cu merinde si traista cu carti (ca noi si la lac facem teme)
    si ne-am dus la dock sa ne luam o barca. Am uitat sa va zic ca eram trei.
    Adica eu, dnl. Fefe, si Mr.B. (fratele meu). Una doua ne-am urcat in barca
    si tzushti pe lac pina la locul nostru favorit (poreclit mai nou, "The Euro Corner")
    O sa va zic imediat de ce i-am spus asa.

    Acolo ne-am instalat fain frumos unde ne-am luat berea si mincarea la
    rost. Dupa un prinz copios am sarit in lac. Apa de 70F. Perfecta! Soarele
    fierbinte, o adiere de vint numai faina. Ce mai, a fost o vreme exceptionala.

    Mai tirziu ne-am decis sa ne imbarcam si sa ne uitam in jurul lacului si
    dupa alte locuri de poposit. Dar familia Valdez impreuna cu familia
    Rodriguez s-au decis sa faca family reunion asa ca n-a prea fost loc.
    Horica stie de ce zic asta. :))))

    Deci ne-am luat frumusel si ne-am dus inapoi la "Euro Corner".
    Ah, am uitat sa va zic de ce ii spune asa. Cind am ajuns acolo prima data
    erau doi, un barbat si o femeie. Dupa slipul barbatului (stiti voi, aia mici)
    ne-am dat seama ca nu era American si ca era European. Toate bune
    si frumoase, pina cind pe cind ne pregateam si noi sa ne terminam lunch-ul
    ce credeti voi? Isi da barbatul slipul jos si isi ia pantalonii scurti. :))))
    Sa mori de ris! Noroc ca eu nu m-am uitat ca altfel cred ca-mi pierea
    pofta de orice. Hence the name "Euro Corner".

    Ca sa fie botezat din plin, Dnl. Fefe si Mr. B, s-au decis ca daca tot sint
    in lac la inotat, ce naiba, hai sa o faca la fundul gol. Deci si-au dat si ei
    shortzii jos si la inot fara. Numa ca ei au facut asta sub apa. :))))

    Orele au trecut, si la un moment dat s-a facut intuneric. Adica au
    aparut niste nori grei si negrii si un vint nasol. Am zis sa ne pornim
    inapoi spre casa. Dar Dnl. Fefe avea chef de aventura. Si in loc sa o ia
    spre tarmul cu dock-ul, el a luat exact in directia opusa. Valuri mari, vint
    puternic, nori grei, a inceput sa tune... Ce sa va zic, eu tipam la el
    sa mergem acasa, el ridea de se prapadea.

    La un moment dat, ce credeti?

    Chiar linga noi o barca cu pinze s-a rasturnat. Ne ducem sa vedem daca
    putem ajuta cu ceva, si in barca era un barbat si un baietel mic. Il
    intrebam daca vrea ajutor si binenteles ca a vrut. Ne-a dat baiatelul in
    primire, si Dnl. Fefe a sarit in apa sa-l ajute pe bietul om sa-si ridice
    barca.

    Noi am ramas in mijlocul lacului fara sa stim cum naiba se porneste
    motorul la barca. Era vai si amar de ea barca asta cu motor. Pina la
    urma a reusit Mr. B sa o porneasca. Dar acuma era si mai tare furtuna.
    Eu il tineam pe Christopher (ca asa il chema pe baiat care avea 6 ani) si
    Mr. B incerca sa manevreze barca printre valurile mari. Dnl. Fefe a
    reusit pina la urma sa-i ridice barca omului si acuma se plimba cu o
    viteza enorma in lung si-n latul lacului impreuna cu tata baiatului care
    nu prea stia ce face si cum sa manevreze barca. Nu mai fusese pe
    barca cu pinze de 20 de ani. Si uitase cum se manevra. Okay, pina la
    urma a venit aproape de noi si a sarit Dnl. Fefe in apa si a inotat pina
    la noi. Numa ca Mr. B nu si-a dat seama ce face si a inceput sa mearga
    mai departe de Dnl. Fefe. Era ca in filme! :)))) Eh, pina la urma ne-am
    oprit si l-am luat in barca. Eu tot cu Christopher in brate, pe care incercam
    sa-l incalzesc cu prosoape si sa-l protejez de vint.

    Cum s-a urcat Dnl Fefe in barca am mers sa salvam pe altcineva, care
    Dnl Fefe l-a vazut intors cu susul in jos in mijlocul lacului. Era un copil
    care nu cred ca avea mai mult de 10 sau 11 ani. Si el avea o barca cu
    pinze numai ca asta era de 3 ori mai mica ca barca tatalui lui Christopher.

    L-am luat si pe copilul asta in barca si ne-am indreptat inspre malul unde
    zicea copilul ca-l gasim pe taica-sau. In drum spre mal il vedem pe
    taica-sau ca vine cu barca. Il debarcam in barca si hai inapoi sa-l salvam
    din nou pe tata lui Christopher ca iara s-a rasturnat. Acolo il gasim cu
    inca o persoana care a venit sa-l ajute, si care nu stiu cum naiba a
    reusit sa-si sparga capul. Era plin de singe. De data asta l-am lasat pe
    Mr. B sa ajute, dar shaise, nu reuseau sa faca nimic. Vintul era prea
    tare, valurile prea puternice, asa ca a trebuit sa sara si Dnl. Fefe.

    Am ramas eu cu copilul in barca. Va dati seama ca eram intr-o stare de
    frica de nici nu va pot explica. Nu stiam ce sa fac cu barca, cum
    sa o manevrez, in ce directie sa o iau. La un moment dat, asa de departe
    am ajuns ca nici nu-i mai vedeam pe ai mei. Copilul se tinea de barca,
    dar nu avea nici cea mai mica frica in el. Imi tot povestea o mie si una
    de povesti, dar nu ma intrebati ce ca eu habar nu am ce zicea. Eu
    ma luptam cu barca si cu valurile. Era groaznic!

    Vreo 30 de minute mai tirziu am reusit sa invat cum si ce sa fac cu
    barca si-acuma ma indreptam inspre ai mei care tot nu reusise sa ridice
    barca cu pinze. Ii vedeam cum se chinuie si eu ma chinuiam sa ajung
    mai aproape de ei, dar culmea ca nici eu nu puteam face mare lucru.
    Vintul isi tot schimba directia si valurile erau prea mari. Imi era teama sa
    nu ma duca valurile inspre Baraj, unde ar fi fost mult mai greu sa
    manevrez barca, care si asa abea puteam sa o tin in control.

    Nu stiu cum am reusit pina la urma sa ma bag mai aproape de ei.
    Acolo fiind ma simteam mai in sigurantza, ca daca picam in apa sau daca
    Christopher pica in apa, era mult mai usor sa vina cineva sa
    ne ajute. Faptul ca m-am calmat, m-a ajutat sa-l aud si pe Christopher
    ce-mi zicea. El tot timpul asta nu s-a oprit din a-mi povesti tot felul,
    asa ca m-am bucurat ca am auzit ultima fraza cind mi-a zis "Ce bine ar fi
    sa fim in cabana acuma..." Dragul de el, el se gindea la cabana lui.

    Pina la urma s-a ridicat si barca cu pinze. Dnl. Fefe a venit in barca, si
    in sfirsit m-am simtit si eu in siguranta. Tot atunci s-a oprit si furtuna.
    A venit o barca cu niste rudenii de-a lui Christopher si l-au luat cu ei.
    Cind se urca in barca Christopher ne zice "eu cred ca ar trebui sa veniti
    sa ne vizitati la Cabana Danielson...." Doamne ca scump a mai fost piciul.
    Binenteles ca noi abea asteptam sa mergem la noi acasa, cine mai avea
    chef de vizite. Asa ca dupa ce s-a imbarcat si Mr. B, ne-am indreptat
    inspre dock. Soarele iesise, era ora 6:00, familiile Valdez si Rodriguez
    se carase acasa din cauza furtunii, si noi eram singuri in mijlocul unui lac
    superb. Ne-am dus agale si ne-am debarcat.

    Drumul inapoi acasa a fost superb si el. Ne-am ris si ne-am distrat de
    peripetiile noastre si a noastra "Operation Rescue Mission". Ce mai, a
    fost o Simbata de vis. Daca nu ne-am fi pirlit ar fi fost totul perfect,
    dar din pacate, soarele nu ne-a iertat de loc, asa ca acuma sint ca un
    rac de rosie, la fel si Dnl. Fefe, si Mr. B.
    daca e lacul aproape e si pac - de gigi2005 la: 18/08/2005 01:32:30
    (la: Trancaneala Aristocrata "5")
    daca e lacul aproape e si pacat sa nu iei ... o barca! Caiac, canoe, lotca, barca sa fie...

    Am gasit azi o proprietate de mor dupa ea, un fost conac boieresc la 5 minutzele de un lac (de fapt Mostistea) ... pomana curata. Sa vaz de unde fac rost de banutzi sa-l iau... 2 ha de teren (5 acri) intravilan, 1 acru numai curtea, crama, demisol, parter si mansarda facute cu simtz de raspundere ca acu' 80 de ani...
    Ce mai, o frumusetze! O sa va pun poza maine, sa va datzi cu parearea daca merita sa-l iau sau nu.
    #66091 (raspuns la: #66083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    casele vopsite in albastru sa - de Intruder la: 19/09/2005 14:58:53
    (la: Cum ati defini kitsch-ul?)
    casele vopsite in albastru sau roz...sunt urate ca dracu'!
    mai bine bejul zarazei...:)
    #73155 (raspuns la: #73151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    "un dar vine din partea unui - de cosmacpan la: 02/02/2006 08:10:43
    (la: Ce cadou ati refuza?)
    "un dar vine din partea unui om"
    mi-am permis sa "fur" ceva in speranta ca nu voi fi acuzat. un dar, nu vine neaparat din partea unui om. de ce?
    -veniti, privighetoarea canta si liliacul a-nflorit - sunt daruri nepretuite
    -lacul codrilor albastru - este darul pentru cel ce se afunda pe carari neumblate;
    -o mana intansa, un sfat, o lacrima sincera, o imbratisare sunt daruri minore (oare?)
    e drept ca de cele mai multe ori cedam socialului si me marginim la cadouri ocazionale. e drept ca de cele mai multe ori pierdem sensul cuvintelor presarandu-le precum Hensel in speranta regasirii potecii din padure. dar pe cat de greu este sa dai tot atat de greu este sa si primesti. am uitat sa ne bucuram de privire limpede, am uitat ce inseamna o strangere de mana, ne temem de o banala conversatie.
    promit sa revin


    #103502 (raspuns la: #103448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Basm de pranz - de RSI la: 12/02/2006 14:16:59
    (la: Trancaneala Aristocrata "8")
    Iata un basm pentru adulti:


    Imparatul Rosu da sfoara in tara ca o da pe Ileana de

    sotie si jumatate din imparatie celui care ii va satisface orice

    placere nabadioasei fete.


    Vine fiul Imparatului Alb. Ileana il ia cu ea pe malul unui lac, isi

    arunca coronita in apa si ii spune printului:

    - Scoate-o!

    Printul se arunca in lac dupa coronita, dar este inconjurat de

    crocodili si facut franjuri.



    Vine si printul Regelui Albastru. Este si el invitat la o plimbare

    pe malul lacului, Ileana isi scoate coronita si o arunca

    in apa zicand:

    - Scoate-o!

    Printul se arunca cu inflacarare in apele lacului, apuca coronita,

    dar este halit de crocodili.



    In cele din urma vine si Fat Frumos. Pe malul lacului, Ileana isi

    arunca coronita in apa si ii spune:

    - Scoate-o!

    Fat Frumos si-a scos-o si au trait fericiti







    ==================================================
    "Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

    #105348 (raspuns la: #105344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Edith Sodergran - de cosmiK la: 13/04/2006 22:15:59
    (la: Cele mai frumoase poezii)
    SUFLET IN ASTEPTARE
    Sunt singura intre arborii lacului,
    sunt prietena vechilor brazi de pe mal,
    sunt confidenta in taina a sorbilor tineri
    singura stau pe spate si astept,
    n-am vazut pe nimeni trecind prin partile acestea.
    Flori mari ma privesc din virful tulpinilor lungi,
    amare plante agatatoare mi se urca pe piept,
    si am pentru toate numai un nume: IUBIRE

    ULTIMA FLOARE DE TOAMNA
    Sunt cea din din urma nascuta floare a toamnei
    Am fost leganata in leaganul verii,
    am stat de straja cand da sa muste vintul din nord,
    imi arde in rosu obrazul,
    odinioara alb
    Sunt ultima floare de toamna.
    Sunt cel mai tinar copil al primaverii-ngropate.
    Sa mori cea din urma - e - atit de usor;
    am vazut lacul minunat de albastru,
    am simtit vara moarta rasuflind sclipitor,
    caliciul nu-mi mai poarta alta saminta decit a sfirsitului
    Sunt ultima floare de toamna.
    Am vazut universul incremenit al toamnei,
    am vazut lumina prietena a doua inimi departate,
    e atit de usor sa o urmezi,
    acum voi inchide poarta cea de pe urma
    Sunt ultima floare de toamna.



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...