comentarii

lantul amintililor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ia cica are MBA ? - de (anonim) la: 16/06/2004 23:29:07
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Pai cu tot MBA-ul ei nu a auzit de expresia nu da cioara din mina pe vrabia de pe gard? Stai si i-ti cauti post printr-io firma straina si vii cu ea in RO. Nu-ti cauti post din RO.
Poate convingea vreun lant hotelier sa mai faca unul pe aici - ca in Bucuresti e lipsa mare.
Las Vegas - in afara de tepuiala in sistem intensiv altceva ce faci acolo - culegi scorpioni prin desert?

Nu totul se resuma la salar.
#16305 (raspuns la: #14793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM, tata...:) - de Alice la: 20/07/2004 07:59:18
(la: Sechele)
ma bucur rau ca-tz' amintesti, c-ast' o fo' scopu'.
o amintire trezeste p-alta, si-apoi lantul se lungeste, te cuprinde, ca un drog.:)

cat dispre ci-i scris in 'profile', la alice nu-s toati minshiuni.
#18094 (raspuns la: #18079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilarie imi amintesc... - de DESTIN la: 27/07/2004 06:25:18
(la: Amintiri din Copilarie)


...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

´´Fii sexy si invinge``...De ce nu??... - de Mary la: 31/07/2004 12:19:46
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Desi Cora si-a exprimat opinia numai in foarte scurt (dar din fericire pe romineste si nu folosind litere care dor ochii la citit...), mi se pare ca a reusit sa fie si foarte concisa, cuprinzind parte din adevar.
Adevarul fiind ´´lantul slabiciunilor´´.
Caci, carei femei nu ii place sa fie sexy, atragatoare ? Oricarei femei normale, ma gindesc.Cum fiecare intelege acest cuvint (sexy) este chestie de educatie si caracter, fiecare separat sau amindoua impreuna....
Si carui barbat ma rog frumos, nu ii place o femeie (sexy)vezi frumoasa, ingrijita etc) ?? Cum fiecare barbat intelege acest cuvint, sau ce anume fiecare barbat gaseste ca find sexy la o femeie, este tot chestie de educatie si caracter.
Deci educatia si caracterul va gasi educatia si caracterul care i se potriveste.....

Un creion negru care sa sublinieze marimea si lumina ochilor, un parfum discret pe care il adulmeci curios in loc sa iti duci mina la nas pentru a
ti-l proteja...,un zimbet , o imbracaminte care sa se portiveasca corpului, nici sa nu il sugrume, dar nici sa nu il ascunda ca o draperie peste un geam unde nu vrei sa patrunda soarele..., si foarte important inteligenta, umor.
Astea sint petru mine cam ce face o femeie sexy.
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Parerea Mea - de LMC la: 20/09/2004 21:55:13
(la: Sunt un om Cinstit sau Prost?)
Giocondel, ai adus un subiect extraordinar. Parerea mea este ca ai facut cel mai onest lucru care nu oricine ar putea sa-l faca. Adevarul este ca cel mai afectat personaj din toata povestea ta ar fi fost femeia de la ghiseu. Ea putea sa fie data afara din servici, sau putea tot atit de usor sa fie acuzata de furt. Faptul ca banii si chitantele nu se balansau intre ele, nu putea sa faca pe cineva sa creada altfel decit ca ori a gresit ceva major ori a furat ea insasi banii.

Banka respectiva nu ar fi pierdut nimic, dar femeia si-ar fi pierdut toata reputatia si poate mai mult din cauza unei greseli cauzate de multa confuzie si neatentie. Pot spune ca onestia ta a salvat mult mai mult decit linistea constiintei tale.

Vedeti voi, in lumea asta toti facem parte dintr-un lant care ca vrem sau nu vrem ne face sa fim legati unul de altul. De atitea ori am mentionat in alte subiecte valoarea atentiei noastre asupra fiecarui cuvint rostit si actiune luata. Orice facem are un efect sau altul asupra celor din jurul nostru, si ei la rindul lor asupra celor din jurul lor. Fiecare actiune, fiecare vorba este ca un bulgar mic de zapada care-i dai drumul pe munte in jos. Daca faci o greseala sau daca faci un lucru bun, fiecare dintre acestea doua are roadele ei.

Giocondel, cei care ti-au spus ca ai fost proasta, ar fi trebuit sa-i intrebi daca lor le-ar fi convenit sa fie in locul femeii care a facut greseala, si numai apoi sa te intrebe de ce ai fost proasta. Sper ca nu esti prietena prea buna cu cei care te-au sfatuit asa?!
cosmacpan - de carapiscum la: 28/09/2004 04:35:37
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Am citit cu interes mesajul tau si cu oarece satisfactie. Si dupa toate cele citite singurul meu gand a cazut asupra unei poezii de Eminescu, nu stiu de ce. Redau poezia mai jos in totalitatea ei.

JUNII CORUPTI

"La voi cobor acuma, voi suflete-amagite,
Si ca sa va arat fierea, o spirite-ametite,
Blestemul il invoc;
Blestemul mizantropic cu vanata lui gheara,
Ca sa va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara
Cu fierul ars in foc.

Desi stiu c-a mea lira de-a surda o sa bata
In preajma mintii voastre de patimi imbatata,
De-al patimilor dor;
In preajma mintii voastre ucisa de orgie
Si putreda de spasmuri, si arsa de betie,
Si seaca de amor.

O, fiarba-va mania in vinele stocite,
In ochii stinsi de moarte, pe frunti invinetite
De sange putrezit;
Ca-n veci nu se va teme Profetul vre odata
De bratele slabite, puterea lesinata
A junelui canit.

Ce am de-alege oare in seaca-va fiinta?
Ce loc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta,
O, oameni morti de vii!
Sa va admir curajul in vinure varsate,
In sticle sfaramate, hurii nerusinate
Ce chiuie-n orgii?

Va vad lungiti pe patul junetii ce-ati spurcat-o,
Sufland din gura boala vietii ce-ati urmat-o,
Si arsi pin-in rarunchi;
Sau bestiilor care pe AZI il tin in fiara,
Cum lingusiti privirea cea stearpa si amara,
Cum cadeti in genunchi!

Sculati-va!... caci anii trecutului se-nsira,
In siruri triumfale stindardul il resfira,
Caci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calca cu fata inzeita,
Cu faclele nestinse, puterea-i impietrita,
POPORUL IMPARAT.

Sculati-va!... caci tromba de moarte purtatoare
Cu glasul ei lugubru racneste la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respira-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Incingeti-va spada la dantul cel de moarte,
Aci va poarte vantul, cum stie sa va poarte
A topai in joc!
Aci va duceti valuri in mii batalioane,
Cum in paduri aprinse, manat in uragane,
Diluviul de foc.

Vedeti cum urna crapa, cenusa reinvie,
Cum murmura trecutul cu glas de batalie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbraca in zale ferecate,
Si fruntile carunte le nalta de departe
Un Cesar, un Traian.

Cad putredele tronuri in marea de urgie,
Se sfarma de odata cu lantul de sclavie
Si sceptrele de fier;
In doua parti infernul portalele-si deschide,
Spre-a incapea cu mia rasufletele hade
Tiranilor ce pier!

In darn rasuna vocea-mi de eco repetita,
Va zguduie arama urechea amortita
Si simtul lesinat;
Virtutea despletita si patria-ne zeie
Nu pot ca sa aprinza o singura scanteie
In sufletu-nghetat.

Si singur stau si caut ca uliul care cata
In inima junimii de viata-i dezbracata
Un starv spre-a-l sfasia;
Ca pasarea de zboru-i din ceruri dismetita,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri incretita
Un trasnet ar purta.

Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtiminte,
Ca-n veci nu se imbraca in vestede vestminte
Misteriul cel sint;
Caci vorba voastra suna ca plans la cununie,
Ca cobea ce ingana un cant de veselie,
Ca rasul la mormant."

Nu mai fac nici un comentariu fiindca e de prisos. Atat doar mai intreb: stia (avea premonitia) ceva despre zilele noastre?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23537 (raspuns la: #23514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"well, eu astept..In fiecare - de Daniel Racovitan la: 03/10/2004 15:45:51
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
"well, eu astept..In fiecare zi astept sa-mi vina ideea...AIA..aia care nu a mai venit la nimeni"

Un contra-argument: lantul de fast-fooduri Quick care a reusit sa castige (cel putin in Franta) cateva zeci de procente din piata hamburgherului pe banda rulanta, facand exact acelasi lucru ce facea deja MacDonald'tzu de ani de zile.


___________________________________________________
"Hey, where' the magic?" - "The magic? The magic is gone."
(Bagdad Cafe)
robbie - de carapiscum la: 09/10/2004 20:33:22
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Dar ce-ar trebui sa spuna in cazul acesta un crestin care este fortat (i se baga pe gat) sa inghita tot felul de idei materialist-stiintifice predate la unele obiecte? Asta nu incalca dreptul la opinie proprie si la manifestare religioasa? Adica de ce eu, daca sunt crestin declarat si ader la o oarecare credinta, sunt obligat sa-mi insusesc cunostintele despre aparitia omului din maimute, lantul (rupt al) evolutiei s.a. ca sa pot trece clasa? Asta nu mai e ciudat? Sa-ti spun ceva: este o incalcare grosolana a drepturilor individuale de exprimare a credintei! Daca eu nu imbratisez doctrina despre originea lumii in afara lui Dumnezeu si daca detest sa tot aud spunandu-se in gura mare ca ne tragem din animale inferioare noua, ce fel de autoritate ma poate obliga sa-mi incalc propriile pricipii? Nici una. Intrebi daca e legal...? Da, este legal ca religia sa se predea in scoli, si nu e obligatorie, e optionala. Tocmai de aia a ajuns sa fie considerata cenusareasa obiectelor de studiu. Cand mergeam pe la clase si le vorbeam elevilor despre diferite probleme legate de credinta crestina, aproape nu exista ora la care sa nu mi se puna intrebari cu referire la aspectele expuse de alti profesori inaintea mea, profesori ce numai nu injurau crestinatatea pt. zelul ei religios. Cum vi se pare sa mergi sa vorbesti dupa un profesor care cu doar cateva minute inaintea ta a vorbit de rau despre Dumnezeu, biserica si preoti? Daca n-ai avut aceasta experienta sa stii ca nici nu ma mira mirarea ta, ca sa zic asa.

Mai intrebi daca ar trebui "corectata" (?) constitutia si eventual amendata din pricina asta?! Nu constitutia trebuie amendata, ci mentalitatea oamenilor de ieri si de azi, a celor care inca mai umbla cu subterfugii prin care ar putea destabiliza macar un pic biserica. Nu mai suntem in perioada atee sau, ma rog, nu mai suntem in timpurile in care ni se dicta de sus ce si cum sa credem- sau cel putin asa am crezut eu, ca au trecut timpurile alea. Daca Doamne-fereste se va ajunge la asa ceva din nou, pe considerente ca cele enuntate de tine, atunci va veni sfarsitul lumii cu cei mai repezi pasi. Asta, cum sa-ti spun, ...chiar daca nu crezi tot te va gasi acel sfarsit. Si inca un aspect: biserica (prin reprezentantii ei) in scoli nu face prozelitism, asa cum crezi tu- stiu ca asa gandesti. Ea expune dogmatica si teologia in asa fel ca tinerii sa poata opta pt. ea, daca li se pare atractiva in vreun fel- spre deosebire de obiectele de studiu amintite, obiecte la care esti intr-adevar obligat sa inveti ca papagalul notiunile alea imbecile ca sa treci clasa.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Conflictul în cafenea - de Isis la: 13/10/2004 02:32:21
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Hypatia, înainte de a ma lansa pe aceasta tema, as propune definirea termenului. Sa încercam fiecare din noi a descrie ce întelegem prin conflict. Din ce moment o discutie purtata în contradictoriu poate fi considerata conflict? Care este definitia de la care pornim?
Consultând doua dictionare de psihologie, am constatat ca se stie mai mult despre conflicte si situatii conflictuale la sobolani, decât la oameni.
Totusi într-unul din dictionare se vorbeste în final despre asa-zisul “conflict cognitiv, care survine când o persoana este pusa în fata unor informatii contrare opiniilor pe care le profeseaza (v. disonanta cognitiva).” [Dictionnaire de psychologie – Norbert Sillamy]
Deci conflictul se naste în individ, si odata cu el se declanseaza si diverse stari emotionale. Din acest moment se poate vorbi de strategii de iesire din starea de conflict (un bun exercitiu de autocontrol, o adevarata arta). Cred ca primul moment-cheie este constientizarea conflictului, apoi curajul de a se confrunta cu el si cu sine, de a se întreba ce anume si de ce l-a deranjat pe cel în cauza. Sa luam ca exemplu o discutie pe teme ideologice, gen de discutie care nu de putine ori face sa iasa scântei. Ce solutii mi-ar rezolva starea de enervare provocata de niste opinii, care contravin total convingerilor mele?
Ar fi mai multe cai:
1. sa zic “da, asa e”, ceea ce-ar declansa o implozie, dat fiind ca e o minciuna. Astfel conflictul interior s-ar amplifica, acest soi de raspuns fiind contrar naturii mele. În plus, consider ca ar fi si o lipsa de respect fata de interlocutor, raspunzându-i în doi peri;
2. sa nu raspund absolut de loc la provocare, ceea ce dupa Freud ar însemna o reprimare, care la rându-i ar genera alte stari conflictuale interioare deghizate si sofisticate, deci un soi de reactie în lant in zona subconstientului sau chiar a inconstientului. Ori a reprima ceva care a iesit la suprafata – fie si sub forma de conflict – înseamna a nu tine cont de higiena sufletului, ceea ce de multe ori duce la maladii organice. Nici cu “solutia” aceasta nu sunt de acord, stiind din experienta ca nu e buna, decât pe moment poate;
3. sau sa recunosc conflictul, sa fac o incursiune în adâncuri, sa vad de ce nu-mi convine opinia celuilalt, iar apoi sa-i multumesc (în sinea mea) pentru aceasta minunata ocazie de a mai afla ceva despre mine, si în final – daca teoria sau convingerile mele referitoare la ideologia X rezista la analiza, sa-mi formulez replica, cât mai clar posibil, cu argumente etc. Asta nu înseamna ca vreau sa-mi convertesc interlocutorul virtual, ci sa-i explic, de ce-mi mentin opinia. Pentru mine ar fi o defulare, iar pentru ceilalti poate o ocazie de a afla ceva în plus.
În concluzie, eu nu sunt pentru înnabusirea conflictelor (în sensul definitiei de mai sus), pentru ca, pe plan individual, ele sunt simptomele unui focar de contradictii, dizarmonii etc., iar cele ivite în grup, sunt stimulative si ajuta sa ma cunosc mai bine. Totul depinde însa de tonul discutiei si de maniera expunerii punctului de vedere. (*tratarea simptomelor nu înseamna vindecarea bolii!)
Cred ca multe conflicte s-ar putea rezolva, daca oamenii ar avea curajul sa mearga pâna la capatul discutiilor, cu conditia sa ramâna sinceri fata de ei insisi, si sa nu recurga la injurii sau atacuri personale. Dar despre cum am putea rezolva problema atacurilor, în zilele urmatoare. Acum, noapte buna!
pt Belle - de Pasagerul la: 15/10/2004 16:39:25
(la: Un concurent serios pentru Google?)
Daca nu ai incredere ,ateapta pina va fi verificat de paranoizi.In scurt timp vom sti.
Cit despre mailuri in lant-nokia pe gratis,cineva bolnav de cancer,etc-care solicita trimiterea la alti zeci de utilizatori,e in marea majoritate vorba despre un hoax(cer scuze,nu pot traduce exact in romaneste).
Exista si un site pe care se publica informatii despre cele mai raspindite povesti de genul asta,dar nu-mi amintesc acum numele.
Una din ipoteze este ca scopul acestor mailuri este cresterea artificiala a volumului de trafic.
De obicei le sterg in mod automat,chiar daca vin de la prieteni.
#25180 (raspuns la: #25174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
citeva informatii utile... - de L la: 16/10/2004 09:35:34
(la: Eugenia)
Harta genomului uman e cunoscuta, in sensul ca avem textul, dar din pacate nu cunoastem limba. Stim ce inseamna anumite cuvinte, dar cam atita.

Inginerie genetica se facea si acum citeva mii de ani, desi nu sub acest nume. Cind pastorii incruciseaza doua rase de oi ca sa combine citeva trasaturi rare intr-un singur animal, sau cind agricultorii pastreaza semintele de la rosiile mai gustoase, cam acelasi mecanism e la lucru, desi a trecut multa vreme pina omul s-a prins s-o faca sistematic. Diferenta este ca natura ne protejeaza de greseli in acest caz: rase suficient de diferite nu se pot incrucisa, si deviatiile (mutatiile) sint in general infertile deci nu se pot inmulti scapind de sub control.

Manipularea genetica in laborator se face intr-un alt fel: "gene splicing" inseamna inserarea unei bucati de cod genetic (chiar de la o specie complet diferita) in DNA-ul unei celule mama complete, cu scopul de a adauga o anumita trasatura noului organism.

Anumite rezultate ale acestei tehnologii sint pozitive si probabil greu de obtinut rapid pe alta cale. Din pacate, e de asemenea la fel de usor sa se depaseasca limitele, si e greu de confirmat daca impreuna cu trasaturile dorite nu am introdus si altele mai nedorite, care nu apar decit generatii mai tirziu.

De exemplu, daca o buruiana e rezistenta la paraziti si codul respectiv e izolat si introdus intr-o leguma, putem obtine cartofi care nu sint mincati de gindacii de Colorado, si deci care nu mai trebuie improscati cu pesticide. In felul asta ai de ales intre legume cu urme de chimicale toxice, sau legume "curate" dar modificate genetic. Am auzit de gene dintr-un peste introduse in rosii sa le dea rezistenta la frig (informatie neconfirmata).

Alte rezultate sint mai usor de verificat. Unele bacterii, carora li s-a inserat secventa DNA corespunzind insulinei umane, pot produce insulina in conditii de laborator, deci sint o sursa mai ieftina. Cum insulina e o substanta simpla (intre proteine) banuiesc ca e relativ usor de determinat puritatea etc.

Vom putea determina daca un fetus are defecte congenitale. Anumite boli genetice pot reduce drastic sansele de supravietuire normala. Problema e, unde tragem linia. Cind vor vrea ochi albastri ?

E dificil de anticipat efectul speciilor modificate genetic asupra naturii inconjuratoare. Unele pot sa inlocuiasca rapid speciile native care nu pot concura cu ele. Lantul ecologic, care e greu incercat zi de zi, poate fi debalansat in cai greu de banuit.

Poate ca solutia e sa acceptam ce avem si sa nu lasam aceste modificari in afara laboratorului. Europa, din cite stiu eu (dar nu si Romania), refuza importul de alimente modificate genetic (ceea ce e bine dupa parerea mea, pentru ca n-am incredere ca concernurile industriale dau doi bani pe sanatatea mea daca li se da optiunea). Din pacate piata isi spune cuvintul, si majoritatea populatiei nu va voi sa cheltuiasca dublu pentru legume naturale, care deseori nu arata la fel de bine decit celelalte. Fara informatii suficiente, in curind vom avea de ales numai dintre rau si mai putin rau.

Si problema nici macar nu e asa de simpla. Ingineria genetica e doar ultima sperietoare, dar nu e singura creatoare de probleme pentru umanitate. Si animalele (ne-modificate) crescute la ferme sint dopate cu vitamine si hormoni de crestere, ale caror influenta asupra organismului uman e greu de stabilit pe termen lung. Probabil tonele de "pulpe USA" importate in Romania asa sint.

In plus, nu-mi amintesc unde am citit despre niste studii care au descoperit ca imensele cantitati de medicamente (anti-depresante si altele) eliminate cu dejectiile umane in mari si oceane sint acumulate in pesti si alte organisme care traiesc acolo. Care in final, ajung tot la noi, cum sintem la sfirsitul lantului trofic.

Scuze pentru lungimea postului.
coco - de Belle la: 28/10/2004 19:01:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
intr-un comentariu la o conferinta despre deschiderea unui business chiar raspundeam ca mi-ar place un restaurant in care in fiecare zi sa fie mancare traditionala din alta tara.

chestia cu "cafeneaua" care-o propui tu merge numai in orasele mari, pe-aici pe "la tara" unde stau eu trebuie diner in toata regula.

eu la o adica, pornind de la ideea ta, as deschide chiar si numa o cofetarie/patiserie..... mai stii, poate peste 20 de ani va exista un lant cu magazine pe cele doua coaste si-n canada la care sa fim co-asociati.... hihihi, vrabia malai viseaza :)))


~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#26637 (raspuns la: #26633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucius - de carapiscum la: 29/10/2004 12:44:36
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cred ca n-ar trebui sa fie greu pt. cineva ca tine sa inteleaga un aspect simplu: frica de Dumnezeu nu se interpreteaza ca o frica nociva, sa-i zicem, sau ca o frica de pedeapsa, ci ca o RUSINARE, ca o parere de rau puternic interiorizata in constiinta si exteriorizata apoi in rugaciune. Asta inseamna frica de Dumnezeu, rusinea fata de Cel care ne-a dat viata si ne poarta in permanenta de grija. Asa cum un bun copil se rusineaza de parintii sai cand acestia sunt suparati pe el din varii motive, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem "datori" sa ne rusinam (sa ne smerim si sa ne cerem iertare) de greselile faptuite- si care ne sunt oricum de multe ori trecute de El cu vederea, numai sa ne intoarcem cu parere de rau pe calea cea dreapta.

Cineva mai sus a spus f. frumos ceva despre relatia religie-stiinta. Si eu am zis candva acelasi lucru, ca nu intotdeauna stiinta progresiva s-a situat deasupra religiei, si intre ele nu s-a aflat vreo contradictie decat in momentul in care ea, stiinta, s-a pus pe negarea existentei lui Dumnezeu. Aseara am vazut chiar o stire de ultima ora: s-au descoperit ramasitele umane (asa cred arheologii si paleontologii respectivi) ale unei rase pitice de oameni care pare a fi una din verigile lipsa in lantul evolutiei la scara planetara. Si nici una nici doua s-au apucat si-au reconstituit, pe baza fragmentelor osoase descoperite, figura de maimuta a unui om primitiv- i-au facut un portret-poster asa de reusit incat si cei mai buni artisti ai Hollywood-ului cred ca au devenit gelosi pe asa gaselnita. Pana aici nimic neobisnuit. Si totusi... M-am uitat si eu la oscioarele alea dezgropate, nici urma de om preistoric, doar un craniu care nu se deosebeste cu nimic de unul al maimutelor. In fapt se cunosc cazuri celebre de inselatorii din acestea in care asa-zisi cercetatori au inventat oameni-maimuta ca sa-si treaca numele in cartile istoriei lumii. SI revenind la "omul" nostru, l-am ascultat pe unul din "profesori" care s-a lansat in niste teorii despre viata si activitatile acestui primitiv, mai-mai ca era sa spuna si cu ce se invelea ala cand dormea. In fond si la urma urmei toate sunt numai supozitii chioare facute sa adoarma vigilenta omului de rand- ca avea vocabular propriu, ca nu mai stiu eu ce facea... De unde stie "profesorul", i-a soptit vreun spirit de dincolo?! Dar pt. asta exista profesori, ca daca nu au cum sa ne ademeneasca prin intelepciune si cumintenie, atunci sa ne atraga prin povesti nemuritoare prost regizate.

Am deviat si eu destul de mult de la tema Hypatiei dar am vrut ca prin aceasta sa arat cat de puerile si usoare de moravuri sunt toate aceste teorii despre originea si evolutia umana ce nu inceteaza sa puna sub semnul indoielii originea din Dumnezeu. Asa ca tot ce mi-ai insirat tu in mesajul tau, nu-ti fie cu suparare, este cel putin o slabiciune a mintii unora (nu ma refer la tine care le-ai adus in discutie, ci la cei care le-au debitat). Asemanarile dintre pasajele/evenimentele biblice si unele interpretari sterile la ce s-ar fi petrecut de fapt (sau se va petrece in viitor), sunt ridicole de-a dreptul. La fel si inselarea asta a zilelor de pe urma cand oamenii nu mai asteapta mantuirea si vindecarea de la Dumnezeu, ci prin forte proprii. Si nu stiu cum se face ca de multe ori, dupa un oarecare timp, se trezesc niste cercetatori mai caposi care ii contrazic pe unii dinaintea lor aratand cat de nocive au fost unele din medicamentele sau prescriptiile lor. Oare care or fi avand dreptate, primii, care atunci au fost considerati salvatorii omenirii, sau cei din urma, care demonstreaza contrariul?

Un preot sau un crestin practicant nu-ti va spune niciodata "crede si nu cerceta"! Asta au inventat-o comunistii si-au pus-o in practica, apoi au aruncat-o in ograda ortodoxiei. Dimpotriva, crestinul autentic spune asa: "cred, Doamne, ajuta necredintei mele"! Ap. Pavel zice ca "toate lucrurile imi sunt ingaduite dar nu toate spre folos; toate imi sunt ingaduite dar nu ma voi lasa biruit de ceva" (in sens spiritual). Asadar crestinul cerceteaza cu mana Ap. Toma si se roaga de ajutor cand ii scade credinta.

Referitor la drepturile femeilor in antichitate ar fi bine sa nu generalizezi, eventual poti veni cu ceva exemple ca sa nu discutam orbeste. Nu stiu ce parere ai tu, dar tare imi pare mie ca femeile de azi- comparativ cu barbatii- au atat de multe drepturi si sunt atat de bine reprezentate peste tot in comunitate (ma refer la occident) incat as vrea ca macar din cand in cand sa-si mai aduca aminte cineva de vremurile trecute (sic!).

In ce priveste aspectul cu taierea... N-am ce sa-ti mai argumentez, taierea n-o face Dumnezeu la modul in care o percepem noi, in general. Aceasta ar trebui mai degraba privita ca o altoire, ca o taiere a vitei si lipire a ei pe un madular viu si roditor. Apoi asta sa mai stii, ca si cainii si porcii vor gasi loc in rai. Intelegi tu ce vreau sa zic...

Numai bine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26770 (raspuns la: #26604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Foarte frumos ... - de Wizard la: 09/11/2004 20:11:18
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Da dragilor ... fiecare are o perceptie personala a realitatii.
Toti realizati faptul ca fericirea este o senzatie si nimic altceva.
In viata nu exista o ordine cronologica a senzatiilor desi multi tind sa creada ca "dupa ploaie vine soare".
Putini realizeaza faptul ca la baza senzatiilor pe care le traim sta FRICA.
Frica se naste odata cu noi, si mocneste in noi din prima pina in ultima clipa a vietii. Initial este instinctuala, in conexiune cu supravietuirea, dar cu trecerea timpului o constientizam si devine din ce in ce mai profunda.
Cu trecerea timpului, omul acumuleaza experiente si creierul le filtreaza in doua categorii ... placute si neplacute.
Adevarata problema a fiintei umane este cum sa le acumuleze pe cele bune si sa le evite pe cele rele.
Din pacate nu exista o solutie miraculoasa.
Sa presupunem ca jumatate din evenimente sunt in afara controlului nostru si cele placute le numim "noroc" iar cele neplacute le numim "accidente". Pentru primul grup de evenimente multumim lui Dumnezeu iar pentru restul avem dreptul sa invinovatim pe oricine chiar daca cu un pic de atentie o parte din ele puteau fi evitate.
Adevarata intrebare acuma vine
... cum stam cu cealalta jumatate de evenimente?
Ei, aici vine momentul cind omul actioneaza constient. Aici incepe POVESTEA VIETII ...
De partea asta a zidului nu exista loc pentru greseli si nu exista nimic pentru ce sa ne cerem iertare. Aici ne cladim viata, aici ne asumam raspunderi, aici juram, aici pasim in fata altarului, aici ne formam respectul pentru propria persoana, onoarea si dreptul de a trai si muri cu demnitate.
Aici FRICA primeste o noua forma. Nu exista om normal sa nu o simta ... si apare necesitatea sa ne definim prioritatile. Obligatoriu trebuie sa RENUNTAM la ceva cu scopul de a infaptui ceeace consideram poritatile noastre.
Din pacate, acest lucru nu va diminua frica, dar va usura intr-un fel sau altul acceptarea consecintelor deciziilor noastre.
Unii vor alege cale grea a deciziilor corecte iar altii vor alege calea oportunismului.
Primul grup este infricosat de ideea de a pierde onoarea ... ce sta la baza a tot ce au realizat in viata ...si de a cadea in a doua categorie.
Nu exista un moment in viata lor sa nu simta aceasta frica si nu ar fi fericiti fara ea. Acesti oameni nu cer multe de la viata si respecta intr-un fel sau altul tot ce au facut sau au primit.
A doua categorie sunt oamenii care nu au nimic de pierdut pentru ca nu inteleg ce inseamna responsabilitatea, respectul personal, onoarea, nu stiu ce inseamna un juramint. Acestia sunt oamenii care sustin ca nu le este frica.
Acest grup se imparte in cel al debililor mental si al ignorantilor.
Debilii mintal nu sunt periculosi si nu ne putem astepta la multe din partea lor. Periculosi sunt ignorantii. Acestia sunt cei care pretind ca nu le este frica de nimic, dar undeva adinc in sufletul lor traieste frica de a nu fi respectati ....
Teoretic este un semn bun, atita timp cit isi dau seama ca ar fi cazul sa faca ceva in loc sa se ascunda si sa invinovateasca pe altii pentru tot raul (nefericirea) ce li se intimpla in viata ....
Pentru acesti oameni problema reala apare in momentul cind incearca sa obtina respectul rivnit si inteleg ce inseamna calitatea vietii.
Pericolul la care acesti oameni sunt expusi este de A SE SIMTI BINE luind decizii altele decit cele obisnuite, ideea falsa ca ceva special s-a intimplat si au ajuns in control. In realitate nu sunt in control ci au o senzatie de SATISFACTIE MOMENTANA. Acesti omeni nu vor intelege niciodata ca respectul nu se dobindeste pe cheltuiala altora. Ca sa fi respectat, in primul rind trebuie sa te respecti pe sine si pe cei din jurul tau, SA RESPECTI NECESITATILE ALTORA SI EFORTURILE ALTORA.
Acest lucru nu se face prin vorbe ci prin fapte.

Probabil va intrebati ce-i cu toata aiureala asta ….
Revenind la subiectul initiat de Cecilia …
A te intreba daca viitorul partener este menit sa te faca fericita denota frica.
Nu realizezi egoismul ? Nu realizezi faptul ca prin modul in care pui problema deja ai pornit un lant al neincrederii si lipsei de respect? Ti-ai pus intrebarea daca esti capabila sa-l faci fericit? Esti capabila sa-ti invingi frica si sa pasesti in viata cu atitudinea de a respecta necesitatile si eforturile viitorului partener?
Fericirea o poti obtine numai facind fericiti pe cei din jur.
Pt ueit - de souris la: 10/11/2004 12:50:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
-din cate vad d-voastra credeti in acel scenariu ca fiind posibil :o lume in care nu doar maladii precum sida si cancerul sa fie eradicate ,ci moarte insasi sa fie "fentata" prin controlarea procesului de imbatranire astfel incat urmasii nostri ar putea trai vesnic ,exceptand desigur situatia in care ar sfarsi intr-un stupid accident auto...nu?Nu credeti ca o astfel de lume ar lasa cu mult in urma imaginatia regizorilor holliwoodieni,ca acele filme americane despre lumea anilor 3000 si ceva ar fi un basm cu zane pe langa tot ce ar insemna o viata lipsita de "amenintarea" sfarsitului?

-despre alte culte care blocheaza cercetarea in domenii de mare interes pt omenire nu ma pot pronunta,fiind in necunostinta de cauza.Totusi pt a "bloca "ceva e nevoie de niste instrumente ,de niste parghii decizionale,de un drept de veto macar.Are biserica in vreun stat al lumii asa ceva?Adica puterea de a obstructiona cercetare stiintifica.Eu am auzit cel mult de asa-numitele "luari de pozitie".

-un om "credul" este un om vulnerabil-vulnerabil fata de cine? fata de cei care nu impartasesc aceleasi precepte?ei bine eu cred ca este o vulnerabilitate asumata,o cruciulita pe care omul si-o ia.fata de greutatea crucii lui Hristos e o nimica toata.
-un om "credul" poate deveni periculos(prin manipulare)-de acord.cred ca aici ati vizat fanatismul religios,condamnabil fara drept de apel.aceasta nu este decat o forma de exprimare a mandriei exacerbate.Or, tocmai mandria a dus la caderea lui lucifer.este un mod gresit de a percepe credinta,care ar trebui sa aduca dupa ea libertate de gandire si nicidecum subordonarea oarba sub comanda unui "lider spiritual"-om la fel ca noi.

-Biblia....Am "rasfoit" de curand acea discutie interactiva cu parintele I.Nistea. si am vazut acolo ce parere aveti despre Biblie,al carei continut il cunoasteti cat se poate de bine (excelati mai ales in VT, :)Asa stand lucrurile ce as putea sa mai spun?Poate o persoana cu pregatire teologica temeinica ar da niste raspunsuri multumitoare intrebarilor care va macina.Din ceea ce mi-a ramas mie in urma citirii Bibliei pot sa vin doar cu o precizare:toate acele acte de barbarie,cum le numiti,nu ar trebui puse in carca lui D-zeu care,continui eu sa sustin,ramane un D-zeu al iubirii.Ele sunt in concordanta cu stadiul de civilizatie a poporului evreu la acea vreme.La fel si toate acele indrumari pe care D_zeu le da alesilor sai sunt tocmai potrivite cu stadiul lor evolutiv (aveau inca "dinti de lapte "cum spune sf.ap.Pavel intr-una din epistolele sale -nu stiu care dar as putea cauta la cerere :))Acelasi lucru reiese si din cele spuse de Iisus apostolilor care se arata oarecum intrigati de "contradictia" dintre anumite invataturi ale sale si cele lasate de Moise:"pentru invartosarea inimii voastre v-au fost date acestea"- nu stiu cat de fidel am redat ....scuze pt calitatea modesta a referintelor...
Dar de vreme ce nu credeti in adevarurile biblice cred m-am lungit inutil cu explicatia ...:(

- m-am mai uitat si pe celelalte site-uri pe care le-ati recomandat cu alta ocazie aici si m-am uitat un piculetz si pe acesta(cand voi avea timp am sa imi dau mai mult interesul) dar lucrurile nu s-au schimbat in ceea ce ma priveste. :)

-cert/ incert -pt mine jertfa lui Hristos pe cruce si Invierea Sa din morti sunt lucruri certe.Eu dau crezare martorilor Sai.Consider ca ei merita cel putin la fel de multa incredere cat merita Strabon sau Herodot atunci cand vb de geto-daci...
-cred chiar daca uneori ma mai intreb(pt ca orice s-ar spune aici nu exista cenzura)Dar pe mine nu ma preocupa atat locul pasarii arheopterix in lantul evolutiei (am avut un prof.de stiinte ale naturii foarte devotat acestei teorii)cat mai ales dramele individuale sau colective pe care le vad in viata de zi cu zi.Cum de copil de 3 ani este abuzat de tatal sau?De ce o femeie octogenara sfarseste batjocorita de propriul ei fiu?De ce unii semeni ai nostri prefera acte fizilogice aberante cu animale( situatie unica in natura)?!?Si afara de aceasta intrebare "de ce?"ma mai intreb cum oare s-ar putea reabilita fiinta umana?Or, stiinta,daca mai poate da raspunsuri la prima intrebare(de fapt e vb de diagnostic,pt ca leac....)cred ca s-ar afla iin mare dificulate in privinta acesteia din urma.Chiar daca in urmatorii 50/100 de ani creierul uman ar deveni o carte deschisa oare ar putea medicina sa ia masuri profilactice pt procesele neuronale la fel ca pt hepatita???Oare se va inveta pastila care sa suplineasca deficitul de "iubire" la fel ca deficitul de calciu?
Cam aici am vrut sa bat cu acel "pre putin" Inca nu a am ajuns vremea in care sa fim "fara D-zeu".D-zeu este cu noi toti,chiar si cu cei care ii cauta galceava,ba poate cu ei mai mult decat cu oricare altiii...

-in sfarsit.Eu am ales sa cred chiar daca D-zeu nu este ceva "cert"/"demonstrabil"-cum spunea d-na Adela V.Asadar eu cred fara q.e.d..Pt mine prezenta Lui in viata mea in diferite momente imi da suficienta certitudine.Pt cei care isi doresc sa atinga macar "cate un pui de inger",cum canta "psalmistul"Arghezi e greu;imi pot imagina.Pt aceia ,ceea ce fac eu inseamna risc.Riscul de a pierde din timpul,din energia mea,in loc sa le folosesc mai cu folos pt a face ceva cu roade tangibile,palpabile.Bine ca nu sunt om de stiinta sa mi se spuna:" In loc sa pierzi vremea pt ceva care nu da reactie vizibila cu ochiul liber-asa ca acidul pus in solutia de turnesol :)-mai bine ai pune mana sa cauti leacul la cancer!"Dar asa ....un soricel mic si nefolositor ca mine....?:)(pt inseninare si disparitia cutei dintre sprancene)
-imi cer iertare pt lungimea comentariului in disproportie vadita cu nr.argumentelor stiintifice .eu nu am facut decat sa expun aici un modul meu de a percepe lucrurile si nu am pretentia ca acesta este cel mai valabil.

souris
#28228 (raspuns la: #27851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Ueit - de souris la: 21/11/2004 14:23:08
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
eu nu sunt nici pe departe o sceptica atunci cand vine vb. de posibilitatile stiintei .omul poate ajunge grozav de departe folosindu-se de instrumentele ei. admit ca traim mai bine,ca avem mai multe inlesniri de pe urma evolutiei stiintelor dar ca suntem mai fericiti?mai buni?nu cred.

totusi,o lume in care moarte sa fie optionala nu-mi pot imagina.cum ar putea fi atins un asa deziderat? putem controla imbatranirea,boala dar putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani.ar trebui sa se ajunga pana la a face din fiinta umana un robot dar nici acestia nu sunt infailibili.

intr-adevar lipsa educatiei si a oricarei deprinderi de introspectie poate fi socotita si ea ca fiind responsabila de raul din noi.dar acestea nu sunt singurele cauze. eu cred ca ele fac parte dintr-un intreg lant cauzal si ca rolul lor in manifestarea raului este mai degraba de catalizator.

toate celelalte consideratii pe care le-ati facut legate de modul in care poate fi manipulat omul doritor sa creada sunt,din nefericire,cat se poate de adevarate.nu vad cum ar putea fi combatute intr-o lume rascolita de violenta avand ca justificare motivele religioase.eu una sunt ortodoxa si,bineinteles,"traiesc cu convingerea absurda" :)ca religia in care m-am trezit e cea mai buna.

ps gradina botanica si copoul au fost tare frumoase in toamna asta,o toamna ca la carte,cu toate ingredientele trebuincioase.:)


#29421 (raspuns la: #29183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Petrecar - pareri si interpretari - de komi la: 17/12/2004 18:49:32
(la: A pornit cu stangul)
Imi spui ( scrii ) ca ti-ai expus niste pareri. N-am nimic cu parerile nimanui. Dar una e sa iti exprimi o parere ca urmare a unor fapte si alta sa interpretezi ceea ce au spus altii, si sa pui ghilimele, vezi citatul de mai jos, pe care cred ca il recunosti:

"Cea mai gafa dintre gafe a fost insa cea cu redeschiderea unor capitole deja negociate cu Uniunea Europeana. La aceasta replicile au fost cel mai clar exprimate si, in termeni de limbaj normal (nu ai politicii) ele au sunat cam asa: "Mai Traienica, tu din ce copac ai coborat? Daca inca nu stii ca sunt niste legi nescrise ale politicii, in care nu poti sa intri cu bocancii de marinel plini de noroi si sa faci spume la gură, du-te si mai culca-te putin. Iar voi, ceilalti romani, mai scurtati-i lantul, ca face urat."

La o prima lectura, am crezut ca oficialii europeni s-au "balcanizat" cu totii. Apoi am sesizat ca de fapt ai citat ... o parere de a ta. Nu e corect. A fost de fapt o interpretare a unei declaratii a unui oficial EU. Nu trebuia sa o pui intre ghilimele. Pe mine cel putin, m-ai indus in eroare in prima faza. Acesta este un joc, cel al interpretarii, care il stiu foarte bine fostii securisti, infiltrati peste tot, chiar si in ...Canada! ACEASTA ESTE O PARERE!!!
Ale tale sunt interpretari si ruperi din context.
Komi


oriunde e bine, dar nicaieri ca acasa
#31869 (raspuns la: #31780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna intrebare - de giocondel la: 28/12/2004 15:44:46
(la: Intrebare adanca... cica)
NIMIC!

tocmai mya sa puna asa intrebare?? pai doar stiti ca a face inseamna a fi captiv in lantul samsarei, al iluziei...:):):):)

When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys
Adrian Marchidann ai scris ca - de adriang la: 10/01/2005 11:54:32
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Adrian Marchidann ai scris ca
"Orice nastere a unei fiinte se face prin adaos de informatie genetica iar orice mutatie se face doar prin adaos de informatie noua, care nu exista inainte. Selectia naturala apare ca urmare a acestei informatii noi, nu invers. Daca informatia noua este benefica, organismul supravietuieste si se inmulteste. Daca nu, atunci nu."

Mai intai vreau sa lamuresc faptul ca o noua fiinta este rezultatul combinarii informatiei biologice existente deja la parinti. Nu este nimic nou, totul este mostenit (cu exceptia eventualelor mutatii genetice care de multe ori se fac responsabile de defecte si boli).

Multi sustinatori ai evolutionismului fac confuzia de a crede ca mutatia genetica este informatie. Mutatia genetica este doar o eroare aparuta in procesul de copiere a informatiei. O astfel de eroare NU este o informatie noua, ci doar un produs al intamplarii, o "degradare" a informatiei existente (create mai dinainte). Dupa cum am mai spus, in toate cazurile observate pana acum rezultatul acestei erori de copiere a informatiei duce la SCADEREA informatiei utile totale existente in ADN.

Atunci cand eroarea apare in structura unei gene, proteina a carei structura este descrisa de gena respectiva fie nu va putea fi construita, fie va contie un "defect" care in multe cazuri o va face inoperabila sau ii va perturba activitatea.

Evolutionistii isi agata speranta si credinta lor de posibilitatea, oricat de infima, ca o asemenea eroare de reproducere a informatiei sa aiba ca rezultat aparitia unei variante modificate a genei originale, modificare care sa fie si utila in acelasi timp. Aceasta noua gena ar contine specificatiile de constructie pentru o noua proteina, care sa aiba o structura valida si care sa poata indeplini o activitate noua. Asupra individului care contine aceasta noua gena (varianta) ar trebui sa actioneze ulterior procesul de selectie naturala, individul ramanand in viata pentru a se reproduce, doar daca efectul mutatiei nu ii ridica probleme serioase de supravietuire.

Un lant de asemenea (im)posibilitati, facute posibile de timpul berechet (miliarde de ani), sunt argumentele cu care evolutionistii forteaza acceptarea variantei lor pentru dezvoltarea vietii pe pamant (si inca n-am spus nimic despre imposibilitatea aparitiei vietii). Desi nici o mutatie care sa indeplineasca aceste conditii nu a fost observata pana acum, ei sustin cu fervoare aceasta varianta si se simt jigniti de oamenii "needucati" care indraznesc sa contrazica teoria lor "stiintifica" si atat de "evident" valabila pentru cunoscatori.

Ceea ce impinge de la spate teoria evolutionista ca alternativa la creationism nu sunt dovezile in favoarea evolutionismului (multe dintre ele au fost infirmate, unele chiar falsificate trecandu-se, cu mare discretie, mai departe). Evolutionistii sunt manati insa de credinta imperturbabila ca originea vietii se poate explica doar materialist, si considera asta o intelegere superioara asupra lucrurilor. Evolutia are la origini un mod subiectiv de a gandi, premiza care aduce prejudicii serioase adevarului stiintific.

Creationistii nu au crezut niciodata ca viata "a aparut" in cateva zile. Daca se spune asa ceva despre ei, inseamna ca au fost gresit intelesi. Ceeea ce ei cred este ca viata pe Pamant a fost creata in cateva zile si este produsul unei inteligente superioare, este rezultatul creatiei lui Dumnezeu.
#33080 (raspuns la: #32985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...