te provoaca sa gandesti
larg de mana
intrarea in UE are umerii largi...
- de
JCC
la: 13/10/2003 07:28:45
(la: Noua Constitutie, UE, armata si vanzarea fortata) Intrarea in UE este fosolita de guvernantii României ca pretext de legiferare a tuturor aberatiilor, in plus sunt legi care sunt cate o data impotriva romanilor, dar protejeaza pe guvernanti sub o forma sau alta..
"Ca sa poti profita si domina linistit, invrajbeste pe ceilalti" este un vechi proverb, se pare ca e tinut la mare cinste de catre guvernantii români Si ce este paradoxal, este ca multi români din tara o sa ia intrarea in UE in gripa si o sa considere aceasta ca o pacoste; iar cei care au acces la informatii externe (minoritatea) o sa inchida ochii la multe abuzuri si ilegalitati, doar pt a intra in UE Intr-adevar, intrarea in UE are umerii largi, ca sa permita guvernantilor actuali ai României sa-i incarce pe spate vrute si nevrute..
te intrebi ce-i mana pe diasp
- de
Daniel Racovitan
la: 25/10/2003 16:09:05
(la: Diasporeanul si Mellinndda) te intrebi ce-i mana pe diasporeni? poate gustul pentru aventura, acelasi imbold care-i mana pe exploratori
fiindca a emigra echivaleaza cu o aventura
Este UE antisemita sau statul evreu a depasit masura bunului sim
- de
Zamolxe
la: 04/11/2003 05:02:54
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...) Este UE antisemita sau statul evreu a depasit masura bunului simt?
Dupa publicarea sondajului efectuat in tarile UE care considera Israelul cea mai mare amenintare la adresa pacii mondiale, Israelul denunta antisemitismul... Uniunii Europene Rabinul Marvin Hier, fondatorul Centrului Simon Wiesenthal: "O dovada ca in societatea europeana antisemitismul este inradacinat mai adanc decat oricand de la terminarea razboiului" Israelul a reactionat cu indignare la rezultatele unui sondaj efectuat, luna trecuta, la comanda Comisiei Europene, in cele 15 tari membre ale UE, conform carora statul evreu constituie cea mai mare amenintare la adresa pacii mondiale, intrecand, din acest punct de vedere, Coreea de Nord, Iranul si Afganistanul. Sunt de aceasta parere nu mai putin de 60 la suta dintre cei care au raspuns la sondaj, procentajele cele mai ridicate fiind inregistrate in Olanda, Luxemburg si Austria. Franta, pe care unele cercuri israeliene o acuza de lipsa de simpatie fata de statul evreu, face opinie separata, fara a crede ca Israelul primejduieste cel mai mult pacea lumii. Ministrul israelian pentru problemele diasporei, Natan Sharansky, a declarat ca rezultatele sondajului reprezinta o noua dovada ca Europa nu poate juca un rol important in procesul de pace din Orientul Mijlociu. Intr-adevar, cum remarca saptamanalul britanic Observer, sondajul pare a reflecta dezaprobarea larga de catre tarile europene a politicii de mana forte promovate de guvernul premierului Ariel Sharon fata de actuala Intifada (rascoala) palestiniana. , "Faptul ca majoritatea europenilor considera Israelul ca principalul pericol... constituie o dovada in plus ca in spatele criticilor "politice" la adresa Israelului se afla o atitudine antisemita pura", a precizat Sharansky, care a adaugat: "Uniunea Europeana, atat de sensibila cand e vorba de drepturile omului, ar face bine sa puna capat actiunii insidioase de spalare a creierului si demonizare a Israelului, inainte ca Europa sa se cufunde din nou in bezna trecutului, ". Potrivit purtatorului de cuvant guvernamental, Avi Pazner, sondajul nu este suficient de credibil, imaginea pe care europenii o au despre Israel fiind rezultatul unei campanii mediatice negative din timpul celor trei ani de Intifada. "Cred ca informatiile oferite de presa in ultimii trei ani au fost nedrepte si dezechilibrate si au creat o imagine deformata a conflictului israeliano-palestinian", a sustinut el. De altfel, in ultimul timp, oficialitatile israeliene au insistat ca in definitia moderna a "antisemitismului" sa fie incluse si criticile, si atacurile deschise la adresa politicii Israelului. Si mai dura a fost reactia Centrului Simon Wiesenthal, care a initiat o petitie internationala pentru condamnarea Comisiei Europene, pledand, intre altele, ca UE sa nu mai fie reprezentata in asa-numitul cvartet (in care mai intra ONU, SUA si Rusia), insarcinat cu misiunea de a incerca sa aplaneze conflictul dintre israelieni si palestinieni. "Rezultatele socante ca Israelul ar fi cea mai mare amenintare la adresa pacii... sfideaza logica si constituie izbucnirea rasista a unei imaginatii fanteziste, demonstrand ca antisemitismul este inradacinat in societatea europeana mai adanc decat oricand de la terminarea razboiului", a afirmat rabinul Marvin Hier, fondatorul Centrului amintit. Pe de alta parte, o cunoscuta personalitate politica a opozitiei israeliene, Alon Liel, fost director general in Ministerul de Externe si consilier al ex-premierului Ehud Barak, a atras atentia ca israelienii ar trebui sa mediteze asupra motivelor pentru care europenii gandesc asa despre ei: "Ne urasc cu adevarat sau realmente se tem (de ceea ce se intampla in zona - n.r.)? Predilectia noastra naturala este de a scoate din sertar arma noastra obisnuita de autoaparare - arma antisemitismului -, dar, de data aceasta, probabil, nu este cazul sa procedam in acest mod". Publicarea sondajului a coincis cu organizarea la Ierusalim a unui urias miting comemorativ cu prilejul implinirii a 8 ani de la asasinarea fostului premier Yitzhak Rabin de catre un extremist israelian, Shimon Peres, fost si el prim-ministru si arhitect, impreuna cu Rabin, al acordurilor de pace de la Oslo, dezaproband, in fata celor peste 100.000 de participanti, politica actualelor autoritati si considerand necesara reintoarcerea la viziunea pacifista a celui asasinat, socotit, pe bun dreptate, "un soldat al pacii". (Comentariu de presa)
Sincope de la logica si de la subiect
- de
Zamolxe
la: 10/11/2003 17:50:36
(la: Preoti homosexuali?) D-le Ninel.
Sesizez sincope grave in logica formala sau chiar mini tentative de a viola logica pentru a demonstra, (presupun), ca homosexualitatea este o stare normala si ca anormali sint heterosexualii. Subiectul este preoti homosexuali si morala crestina. Nu taxatori, nu instalatori, nu soferi de taxi. PREOTI. Care trebuie sa predice cuvintul lui Dumnezeu asa cum este el dat de religie si chiar si de biserica (buna rea cum o fi)... 1. Sexual mamiferele, intre care se numara si oamenii, actioneaza in dualitatea mascul-femela. Acesta este starea de normalitate. Starea NATURALA. De altfel sexul este folosit in primul rind pentru reproducere. Dupa cum se stie, si astept dezmintiri, un anus (un cur pe intelesul oricui) nu este dotat pentru reproducere. Anusul are ca scop eliminarea fecalelor. 2. Asa ca numai relatia heterosexuala este normala, naturala si in concordanta cu TOATE religiile. 3. Homosexualitatea este ANORMALA. 4. Dumnezeu a creat un barbat si o femeie si nu doi barbati sau doua femei, cum spunea cineva nu pe “Adam si Steve”. 5. Dumnezeu nu iubeste homosexualii, zoofilii, pedofilii, necrofilii. Sodomia nu este o normalitate si nu ii place lui Dumnezeu. 6. Cind sodomistii (homosexualii) s-au inmultit prea mult si au ajuns la excese, cele doua cetati Sodoma (!!) si Gomora au fost distruse. 7. Biblia este o carte de invataturi fundamentala a omenirii. A considera Biblia mai mult (te citez pe tine Ninel) “o copie de mana a saptea dupa niste mituri antice” este o chestie complet rizibila. Asa ca poti aplica legile lui Murphy pentru a obtine toate rezultatele scontate de tine. O lege a lui Murphy spune: “Daca anumite rezultate nu sint conforme cu teoria, ele trebuie ignorate.” Tu asta faci cind iti pui asemenea intrebari “existentialiste” legate de Biblie, Dumnezeu, natura. Si ca te mai citez: “Pe scurt (B^D)->He nu este echivalent cu (!B^!D)->!He, si nici D->He nu este echivalent cu !D->!He daca si numai daca ai rozeta o poarta larg deschisa spre cer”! Z Pe omu` respectiv il cheama Spencer Tunick. Se gasesc pe web multe poze realizate de el.
Coincidenta este ca domnia sa a fost motivul unui schimb de replici in lista de discutii Fotopro, intre mine si un fotograf american, mai putin prezent pe net - pentru ca uraste computerul - si anume Bruce Esbin. Intii imi scrie Bruce: =========================== Spencer Tunick, he is the DUDE!!! When someone is able to get 450 naked women to pose for them in Grand Central Station in NYC, then they are the greatest photographer in the world. Until someone is able to do this on the Moon then his title will remain. =========================================== La care eu raspund: > I am very curious to see what pictures it have made... > > His site is ... I have not words... go here: > http://www.spencertunick.com/individuals.html > > It is an idiot... This pictures are made by a groggy man... I cannot > believe. > Best regards, > > Dinu ============================================= La care Bruce: Though I was making a joke about Tunick being the "world's greatest photographer". All joking aside however I do think he is a great photographer, and I'll tell you why. Photography as you know is just a tool that allows people to see many different things in a two dimensional world, a world that despite being two dimensional still enables us to experience the image on a high information level. For me the genius of what Tunick does is showing the Homo-Sapien species as group of animals without the usual protective barrier of clothing in different and varied environments. Very interesting environments at least for me. Buenos Aires, New York City, Antarctica, Vienna, St. Petersburg, etc. all juxtaposed with a single naked human form or in huge naked groups. It is strangely interesting because it is something we would never see otherwise especially the groups. In that sense it is art because it allows us to see something very unique and thought provoking on the nature of being human. Some people could say anyone with a camera could take a picture of a naked person outdoors, and they would be right, however let them try and go through the effort to organize the large groups of people and get the permission of international city governments as Tunick succeeded in doing. So for me Tunick is far from being an "idiot" or a "groggy man". For me he is a genuine artist with a nice sense of humor who is exploring the human form in an interesting way through the use of photography. ========================================== Replica mea este: > All that you write here is a good sense and true. Seeing so, it is OK. > > But... the light, the composition, the color, the perspective, the art? > > I need only a idea, only a concept? I do not need any professional sense of the light? > > I believe that you understand me... > > When I see a picture, I give in my mind notes for technique, art ( > composition) and idea. > > 0+0+10/3=3,3... ======================================= Si Bruce continua: Sometimes the technique is secondary to the concept, sometimes the technique is the concept. What I've found refreshing with Tunick's photography is his relative lack of obvious technique, the almost snapshot like quality of his pictures, as if he just showed up accidently with a Ricoh G1 loaded with color negative film and just snapped a shot of this strangeness before him. This is what gives it power, the utter banality of technique. ============================================================ Asa ca si intre profesionisti parerile sunt impartite. Succesul comercial al lui Tunick este insa imens. Mie personal nu imi place ce face. Asta nu conteaza desigur. Am vrut sa vedeti insa dincolo de usile inchise cam cum gindesc fotografii...sau unii dintre ei. Dupa mine, talent este sa iei o cizma si sa o fotografiezi, si sa para mai atragatoare si mai sexy decit o playmate, nu sa umpli o gara cu o suta de femei goale si sa faci glamour. Edgar Papu scria:
"ne deschide o poarta atit de larga asupra planetei,incit nu cunoastem nici un alt poet roman care sa -l fi egalat in aceasta absortie uriasa de spatii,de pamanturi,de oameni...Stefan Baciu de pretutindeni si de la noi." La rindul sau fiul Scheilor brasovene nota in cartea "Insemnarile unui om fara cancelarie:" Iata, asadar,ca acolo unde nimeni nu se astepta,va apare un Lucian Blaga la care un poet roman din Honolulu,ajutat de-un poet venezuelan din Caracas,a lucrat cu sarg si cu dragoste,ca sa redea vocea adevarata a celui ce a facut din Curtile dorului,nu numai un simbol,ci si o arhitectura de cuvinte si idei,mai puternica decat toate oprelistile si revizuirile de care a avut parte in viata. Voi incheia cu acest poem,pe care l-am scris la Rio de Janiro in anii'50,cind Blaga era batjocorit si condamnatla tacere; Elegie pentru Lucian Blaga Ultima oara,pe-o strada insorita la Sibiu, Ar fi putut,ar fi putut sa fie Si la Berna sau la Viena. Am schimbat citeva cuvinte si ne-am spus la revedere poate la Paris,poate la Lisabona,in gind. Cadeau pasari mari,fumurii,in toamna accea. Pan murise de mult si-o naframa de doliu nevazut flutura peste Sibiu flutura peste Tara. Ne-am strans mana cand de fapt ar fi trebuit sa ne stergem o lacrima; pe-o strada insorita,toamna la Sibiu, inmanusat,palarie occidentala, ultimul mare poet al Tarii imi spunea la revedere. Undeva,pe-o strada pustie din Sibiu statuia aceasta a ramas sapata in aer."
Again in sky
- de
ARLEKYN
la: 20/12/2003 09:19:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?) Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor: arabi, greci, albanezi si basarabeni, langa Buru era si Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi gruzit, si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.
Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba? A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate. Incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu versiunea sa, de ziceai ca acele poze e o imensa papusa ruseasca in care incap o gramada de papusi. Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii. Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars, nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi. Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe Bobdylán spre hazul tuturor. Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat. Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de tigara fac din acest Pub, un refugiu ideal, un loc unde te doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor decazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal, la televizor. Incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza. Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie Ted si ne intreaba: ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Crede si nu cerceta!... ...sincer ma amuza declaratia lui Nastase- sa fi uitat deja ca a castigat alegerile cu ajutorul aliantei facuta cu UDMR?! sau o fi uitat ca au fost nenumarate cazuri in care unguri prea putin cuminti au avut originala idee de a atenta la structurile de drept ale statului roman iar organele abilitate sa ia masuri cu respectivele "jigodii" s-au facut ca nu vad?! sigur, totul poate fi doar o mascarada, adica se prea poate ca domnisorul Bombonel sa faca alergie doar in fata mass-mediei pt. a nu-si pierde credibilitatea in fata electoratului roman... nu spun ca s-ar fi impus niste masuri drastice (in sensul de represalii) impotriva maghiarilor, ca nu toti ungurii sunt si credinciosi telurilor UDMR, dar se cuvenea sa fim intransigenti si f. clari inca de la inceput. dupa ce li s-au acordat drepturi care de departe ii incurajeaza la astfel de acte si-i pun pe romanii din acele regiuni, unde majoritari sunt ungurii, in situatia de a nu-si mai putea exercita drepturile constitutionale ca cetateni ai Romaniei, asadar dupa ce le-au dat aceste drepturi minoritatilor acum vor sa le vada stand cuminti in bancuta lor? sa avem pardon dar se stie ca atunci cand cuiva ii dai un deget iti ia toata mana! eu m-am izbit de cateva ori de realitatile din locuri cum sunt Covasna, Harghita si nu numai. trebuie sa va mai spun ca nu m-am descurcat intr-un magazin cu bunuri de larg consum pana nu am gasit pe un binevoitor roman care sa vorbeasca si ungureste...? si tocmai in asta consta ironia: romanii sunt fortati sa invete limba maghiara in propria lor tara (nu ca asta ar fi ceva rau in esenta, poate fi si ceva necesar) dar maghiarii nu sunt fortati sa invete limba romana in acelasi spatiu. si atunci nu e vorba de discriminare crasa la adresa romanilor?
oameni buni, sa nu i se para cuiva ca suntem mai nationalisti decat altii! nu suntem sovini daca ne aparam drepturile teritoriale castigate pe temelia sacrificiului suprem romanesc dat in atatea razboaie. sigur ca trebuie sa fim intotdeauna in relatii bune cu vecinii; si intotdeauna am cautat sa stam intre hotarele noastre fara a ne amesteca in treburile interne ale altor tari- cel putin in epoca moderna. ar fi frumos din partea fratilor de peste granita sa stea acolo unde le este locul. si asta as fi in stare sa le-o spun cu arma in mana daca mi-ar cere-o tara!
man o man, cred ca trebuie sa
- de
SB_one
la: 25/12/2003 15:47:19
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?) man o man, cred ca trebuie sa mai citesc si eu ceva!
-noi nu sintem urmasii romei/ dr. n. savescu -filiera sobolanilor/ mark john & aarons loftus -transilvania prigonita de unguri/ ioan n. ciolan -breviar de religie moderna/ reinhold stanzel -daruind vei dobindi/ n.steinhardt -rezistenza vesela sau d'ale balcanismelor/ eugen cojocaru -der plus-minus manager/ john wareham -antonescu-maresalul romaniei si rasboaiele de reintregire/ josif c-tin dragan -die glut/ sandor marai -iasul copilariei mele/ rodica weidner-ciurea -texte care au zguduit lumea -o istorie adevarata a romaniei/ florian ???( iasi) -ion ciurea-poezii -....steuertipps PS era sa-l uit pe Petre Tutea si...Luneta/ Daniel Racovitan Moto: Crede in cel ce cauta Adevarul, Fereste-te de cel ce l-a gasit. (A.Gide)
de la cinexa cu "larga" experienta de viata...
- de
ufo strengaritza
la: 02/01/2004 10:48:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...) m-am gasit cea mai potrivita sa va sfatuiesc in probleme de legate timp..doar am muuuulta experienta... :)
daca tot e vorba de timpul asta care "Tace si trece"... va mai zic niste versuri ale mele "timpul trece pe langa noi si fara noi"... va invit sa vizitati si blogul "intelepciunea saptamanii" in care am adaugat o colectie de maxime dedicate timpului...ce ziceau vechii intelepti despre timp. sa va intreb inca o chestie... daca nu avem timp sa ne traim viata si aceasta trece repede..de ce ne plictisim? si sa-mi zica cineva ca nu s-a plictisit niciodata ca nu il cred. si totusi...si mie mi se pare ca trece timpul repede...cand eram mai mica...ii admiram pe cei din clasele a 7-a 8-a ...oaaa...ce mari sunt! uite ca sunt la liceu...mai am cateva zile pana la majorat si ma gandesc ca... asa de mari mi se pareau cei care implineau 18 ani... imi ziceam..uite ma ce mari sunt astia...uneori nici eu nu imi amintesc cum am trecut asa repede prin anii de scoala... mi-a zis fratele meu cand a terminat liceul, atunci eu il incepeam...sa vezi fata ce repede trec anii de liceu...ca trenul prin gara..si acum vad ca a avut dreptate..parca ieri mi-a zis chestia aia si uite ca azi-maine termin si eu...si daca acum mi se pare ca trece repede...nu stiu ce sa zic...pentru ca parintii nostri zic ca si mai repede trec anii dupa ce vom fi mai mari... totul se bazeaza pe perceptia noastra...imi amintesc o replica dintr-un film..nu mai stiu care...dar stiu ca Bruce Willis zice despre perceptia timpului ca : atunci cand tii in mana o cratita fierbinte, timp de o secunda,ti s-a parut ca ai tinut-o mai bine de o ora iar daca isi petrece noaptea alaturi de ceva bucatica buna, noaptea intreaga i se pare o secunda! depinde si de perceptia fiecaruia... dar ce mi-a placut cel mai mult din acest blog a fost lista acelei doamne,pe care ar trebui sa si-o intocmeasca fiecare!trebuie stabilite prioritatile,dupa cum ziceau mai multi,si apoi vom avea timp de toate...e ca si cum umpli un borcan...cu pietre mari,mici si nisip.nu poti baga nisip la inceput,ca nu mai intra pietrele alea mici...ce sa mai zici de alea mari!!! Un articol din presa romana,care aminteste de unele personaje si publicatii,aparute la acest subiect!
============================ Un numar din Romania Mare * (ANDREI CORNEA) * S-a tot discutat in ultimul timp despre asa-zisa "schimbare la fata" a lui Corneliu Vadim Tudor care dintr-un uliu extremist ar fi devenit subit un fel de porumbel democratic. Nu avem dubii asupra felului cum stau lucrurile in realitate. Totusi, am decis sa platim suma de 10.000 lei pentru a cumpara gazeta Romania Mare pe care n-o mai vizitasem de cativa ani. Am citit-o cu atentie (nr.704 / 9.01.2004) si iata ce am vazut, in mare. Credem ca informatiile vor fi utile nu doar celor care, eventual, si-au facut cea mai mica iluzie in legatura cu "ameliorarea" lui CVT, dar si celor care refuza cu dispret sau cu scarba sa citeasca, fie si din cand in cand, publicatia, desi uneori, macar prin profesia lor - de analisti politici sau jurnalisti -, s-ar cuveni s-o faca. 1. Pe pagina intai, headline: "Conform unui sondaj realizat de expertii ONU de la Geneva: 1) CVT: 41%. 2) A. Nastase: 32%. 3) T. Basescu: 13%. 4) Th. Stolojan: 9%". Iar mai jos, cu litere de o schioapa, concluzia inevitabila: "Vadim - primul presedinte crestin al Romaniei!". Nu aflam de nicaieri nici cine sunt "expertii ONU de la Geneva", nici care a fost data sondajului, nici care au fost conditiile sociologice in care el a fost efectuat. Detalii insignifiante - s-ar zice -, dar lipsa lor arata despre ce este vorba: un fals propagandistic patent. Dedesubt, o gafa: rubrica Actualitatea clasicilor s-a dorit spirituala chiar din primul numar al anului de gratie 2004, cand "primul presedinte crestin" trebuie sa suie la Cotroceni, si a inserat mai multe "blesteme argheziene", probabil, pentru a-i deschide larg tribunului justitiar portile destinului glorios. Il reproduc pe ultimul: "Sa vrei sa-ti mangai cainele si sa te maraie; pisica, si sa se zborseasca; copiii, si sa fuga; nevasta, si sa se indeparteze, pentru ca a citit intr-un ziar politic ca esti un satyr". Rezon satyr! - cum ar fi zis un cunoscut personaj. 2. Logica si etica Coboram spre josul paginii: mesajul de Anul Nou al lui CVT, plasat chiar sub blestemele argheziene, cuprinde urmatoarea fraza absolut memorabila, al carei adevar vom incerca sa-l testam: "Asa-zisul secret al succesului meu in asta consta - eu imi inving zi de zi adversarii la doua discipline: logica si etica". Numai ca, pe pag. 12-13, in interviul acordat de CVT lui Paul Grigoriu pe Romania Actualitati pe 26 noiembrie 2003 si reprodus integral, intalnim urmatoarea afirmatie care incalca la repezeala atat logica, cat si etica: "Pe cuvant de onoare - declara marele om - eu nu am fost, nu sunt si nu pot fi niciodata antisemit, pentru ca am crescut cu Biblia in casa". Non sequitur: din pacate si Martin Luther a crescut cu Biblia in casa si chiar a folosit-o intens si dupa ce s-a facut mare-mare, ceea ce nu l-a impiedicat sa scrie teribile pamflete antisemite, precum Sem Hameforas. Dar pana si Eichmann a crescut cu Biblia in casa, dar nu stim sa fi folosit argumentul vadimic inaintea tribunalului israelian pentru rolul de primadona in Holocaust. Odata lamuriti la capitolul logica, sa cercetam partea de etica. Abtinandu-ne pe moment sa ne pronuntam pentru prezent si viitor, ne ramane trecutul evocat cu formula "pe cuvant de onoare, eu nu am fost niciodata antisemit " Dar oare ce sunt urmatoarele rasfaturi in proza, semnate de C.V. Tudor sau de pseudonimul sau "Alcibiade"? "Il iubesc prea mult pe Iisus Christos ca sa nu ma gandesc in fiecare zi cine L-a batjocorit, cine L-a scuipat, cine L-a lovit cu pietre, cine L-a ridicat pe cruce si L-a batut in cuie. Evreii au facut asta. Evreii de acum 2000 de ani si evreii dintotdeauna." (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997) Sau: "popoarele nu mai suporta ca, la adapostul cacealmalelor cu democratia si izolarea si embargoul o mana de evrei sa controleze finantele, industria, presa si Politica Planetei. Tot ce pot sa-i asigur pe evreii cu pofte dominatoare este ca pe mine nu m-au speriat si, probabil, bunul Dumnezeu are un plan cu mine si anume sa le aduc aminte ca nu-l pot rastigni la infinit pe Isus Christos." (Romania Mare, 19.04.1996). Sau: "Doar n-o fi blestemata Planeta asta: cateva milioane de evrei sa terorizeze si sa jefuiasca 6 miliarde de oameni! Si macar de-ar fi adevaratii evrei, cei biblici, dar tare ne e teama ca au dreptate aceia care zic ca avem de-a face cu populatia nomada a khazarilor, de origine asiatica, trecuta la religia mozaica." (nr. 443, 8.01.1999): Iar cel care azi se lauda ca a trait dintotdeauna cu Biblia inaintea ochilor si despre care stie ca "a fost scrisa in totalitate de autori evrei", declara totusi cu cativa ani in urma: "Eu unul imi pot imagina civilizatia lumii si fara evrei" (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997). Imaginatie bogata, intr-adevar! A fost asadar CVT antisemit? Bineinteles, dupa cum se vede din texte. Mai este el astazi? Atata vreme cat nu numai ca nu isi va recunoaste si explica atitudinea din trecut, dar chiar o va nega senin prin sperjur, subitele sale declaratii de iubire fata de evrei sunt un moft. 3. Abjectia pura Cazut cu brio la logica si la etica, ii mai ramane lui CVT abjectia pura, la care trece examenul cu mare succes, chiar in numarul pe care il analizam. In rubrica Saptamana pe scurt, care nu mai este semnata "Alcibiade", ci "Petrache Lupu" (probabil fiindca gigolo-ul atenian e mai putin politically correct decat vindecatorul de la Maglavit), dam peste urmatoarele ziceri: "Inchipuiti-va ca Cornel Nistorescu i-a acordat lui Michael Guest titlul de Omul anului 2003. Poate Omul anusului ". Dar aici e mai mult decat abjectie; e iresponsabilitate politica in raport cu reprezentantul singurei supraputeri, care se intampla sa fie si aliata Romaniei. De altminteri, la aceeasi rubrica, CVT sustine la un moment dat ca "sarbii ne mai dau o lectie de demnitate", referindu-se la recentele succese electorale ale ultranationalistului partid radical sarb al lui Voislav Seseli. Simpatiile politice antiamericane ale "democratului" Vadim se exprima in continuare fara ocolisuri! Ce s-ar intampla, asadar, daca acest politician ar ajunge presedintele Romaniei? Am avea soarta Serbiei? Sau a Irakului? 4. Biblia si Constitutia In rest, numarul in discutie al Romaniei Mari e doldora de toate celelalte trasaturi antidemocratice cunoscute. In treacat, remarcam semnatura unui pretios colaborator, notoriu negator al Holocaustului si al crimelor legionare impotriva evreilor: Ion Coja. De asemenea: Se reia un articol difamant al lui CVT din 1990, indreptat impotriva pastorului Tökés. Textul contine un preambul violent antimaghiar in care se deplange faptul ca ungurii nu au plecat direct in Alaska din "Asia natala" fara a mai trece in Europa. Astfel ei s-ar fi putut razboi in voie cu pieile-rosii si cu eschimosii. Intrebare: cand va deveni Vadim, laolalta cu Funar, filomaghiar? Doar "filosemit" nu-i de ajuns! Deputatul Ilie Merce ne lamureste ce inseamna siguranta nationala, desfasurand bine cunoscuta teza ca securistii au fost mari patrioti, ca si prietenii lor informatorii. Iar ca sa iasa demonstratia, invoca precedentul Bibliei, Legilor lui Manu, al dacilor, al lui Basarab descalecatorul, al lui Mihai Viteazul etc. si plange de mila lui Mircea Ionescu-Quintus si Raoul Sorban, informatori dovediti de CNSAS. Citeaza desigur pe seful sau ierarhic care a cerut desfiintarea odioasei institutii antiromanesti. Alt deputat PRM, Corneliu Ciontu, reia una dintre marile minciuni propagandistice ale PRM: el sugereaza ca acest partid nu a luat parte la guvernare, ca, prin urmare, este un "partid politic nou", neintinat de coruptie. De parca "patrulaterul rosu" din timpul guvernarii Vacaroiu (PDSR, PUNR, PRM, PSM) ar fi reprezentat o simpla reverie! Cultul personalitatii marelui om e, mai mult sau mai putin, axa de referinta a publicatiei si a colaboratorilor ei. Un articol, intitulat Biblia si Constitutia, e absolut delirant. CVT e comparat cu Fat-Frumos calarind pe un cal alb, "rotind cu dreapta pe deasupra capului buzduganul dreptatii, iar cu mana stanga tine strans la piept cartile sale de capatai: Biblia si Constitutia." (Care Constitutie - ne intrebam -, cumva cea actuala pe care Fat-Frumos a cerut-o sa nu fie votata, deoarece acorda minoritatilor dreptul de a se sluji de limba materna in Justitie?) Dar iata un exemplu si mai si: in interviul acordat la Romania Actualitati la care m-am referit mai sus, CVT sustine ca in 2003 ar fi primit "scrisori deosebit de amabile si mesaje de salut" de la personaje precum Kofi Annan, Romano Prodi, Silvio Berlusconi, Günter Verheugen, dar si de la Papa Ioan-Paul al II-lea. Cadem pe ganduri: oare asa sa fie? Rasfoim revista si intalnim o pagina plina cu mesaje de salut de Anul Nou. Si cautam infrigurati pe mai sus-amintitii. Nu vor fi ratat ei ocazia de a-l felicita pe marele om de Anul Nou! Stupoare: pagina contine numai mesaje de la persoane private, cu exceptia a doua felicitari oficiale sosite de la reprezentantii unor state bine cunoscute pentru larga lor democratie: Coreea de Nord si Cuba. Iata marii prieteni internationali ai "primului presedinte crestin"! Sa mai notam in fine delirul conspirationist si obsesia mesianica: CVT "stie" ca impotriva sa guvernantii au urzit un plan in mai multe puncte, ultimul presupunand eliminarea sa fizica. Planul ar fi fost dezbatut la o celebra vanatoare a demnitarilor. Nu deznadajduiti, caci a intervenit - ni se comunica - "Ingerul Domnului" pentru a-l salva pe noul Mesia. Minunea dumnezeiasca a avut loc: autoimpuscarea ministrului Agriculturii in testicole! 5. Succesul prostiei fara fisuri Ceea ce a caracterizat si caracterizeaza in continuare discursul lui CVT este nu logica si etica, ci minciuna; e o minciuna atat de tenace, de totala si de manipulativa, exprimata cu atata siguranta, incat are capacitatea de a pacali pe foarte multi. El nu-si propune sa aiba discursuri inteligente sau macar pragmatice, ci dimpotriva, complet stupide, asa cum cele cateva esantioane de mai sus au demonstrat-o. Numai ca, din pacate, cu cat prostia e mai impenetrabila, mai fara fisuri, cu atat autorul ei devine mai convingator si mai harismatic, cel putin inaintea adeptilor sai, si mai ales atunci cand e invitat la un post TV si cand moderatorul e surprins complet nepregatit, asa cum s-a intalmplat nu demult cu Stelian Tanase. Faptul ca logica e complet absenta din discursul vadimic devine astfel un mare avantaj al sau, iar lipsa moralei (reflectata minimal fie si in consecventa cu propriile afirmatii), departe de a-i cauza vreo paguba, e asimilabila presupusului "spirit justitiar" al "tribunului". Ascensiunea lui Hitler sau a lui Milosevici s-a bazat si ea pe aceste parghii. Sincer sa spun, nu prea inteleg de ce mai are nevoie Vadim de un Eyal Arad ca sa-i construiasca o campanie electorala care, sub raport mediatic, a debutat rezonabil de bine. Dar probabil ca insasi tentativa de a inhama la campania "primului presedinte crestin" un evreu israelian constituie, ca si finantarea monumentului lui Rabin de la Brasov, o parte a campaniei. Avantajele sunt destule si evidente. Pe deasupra, daca tentativa va reusi, ma tem ca unii vor spune la un moment dat ca "evreii il aduc pe Vadim", tot asa cum tot ei "au adus" comunismul, capitalismul si alte belele. Iar daca nu va reusi - tot evreii vor fi de vina, vezi bine - conspira in continuare si refuza mana intinsa! ========================================== Adrian,
Susti ca pogromurile in romania au fost facute fara participarea autoritatilor sau poporului. A ucide cateva mii de oameni in cateva zile fara partciparea poporului si a autoritatilor mi se pare cam greu de realizat practic. O mana de legionari nu ar fi fost in stare sa faca singuri asa ceva dca nu ar fi avut cel putin simpatia populatiei locale. Ca nu tot poporul a participat e cu totul altceva. De fapt daca te uiti atent pogromurile au reusit numai in zonele unde legionarii si antisemitismul se bucura de o popularitate larga (Bucuresti si Moldova). In nici un oras din Transilvania nu au indraznit legionarii sa ucida evrei. La Arad trenul leginar a fost asteptat in gara de catre populatia orasului inarmata cu bastoane si pietre asa ca nu a indraznit nici macar sa se opreasca. Sa ne rezumam insa mai mult la masurile luate de oficialitati. Toti (repet, toti) evreii din Bucovina si Moldova de dincolo de Prut (Basarabia) au fost deportati in mod oficial si organizat in lagare "de munca" de catre autoritatile romane. Actiunea a fost executata de catre armata romana (nu bande de legionari). In acele lagare de "de munca" (arbeit macht frei!) au murit in marea lor majoritate iar aici e vorba de sute de mii de oameni. Daca vrei sa sustii ca nu asta a fost intentia vezi citatul lui Dindelegan din comentariul meu anterior "obsesia evreilor". In concluzie autoritatile romane au participat activ la Holocaust. Poti sa sutii ca actiunea a fost facuta la presiunea Germaniei naziste si e adevarat, dar si aici daca romanii ar fi fost ca bulgarii asupra carora au fost exercitate aceleasi presiuni nu ar fi murit un singur evreu. In Bulgaria in ciuda presiunilor naziste populatia nu a lasat deportare unui singur evreu dupa ce autoritati religioase ca arhiepiscopul Sofiei si episcopul Plovdivului au cerut populatiei sa boicotze prigoana evreilor si au anuntat ca trenul ce va duce evrei in lagare va trece peste corpul lor (ca urmare muncitorii feroviari au refuzat pur si simplu sa conduca trenurile). Acuma daca vrei intr-un fel sa justifici antisemitismul cu chesti de genul :indemnurile "intelepte" ale unora dintre rabinii lor: "daca nu este de credinta ta, este cinstit sa-l pacalesti, sa-l trisezi / sa-l omori" ???? (a se vedea tot ce s-a publicat despre doctrina francmasoneriei si ai lor doctrinari, intelepti, mentori !!!!), vreau sa iti dau de gandit. Ti-ai pus vreodata intrebarea daca cei care sustin aceste chestii despre evrei spun adevarul? Te-ai gandit un pic ca poate toate aceste lucruri sunt in cel mai frumos caz "iexactitati" iar in cel mai urat caz calomnii si minciuni sfruntate? Te-ai gandit vreodata daca tot bullshitul asta cu francmasoneria are vreo logica sau chiar crezi ca evreii vor sa puna stapanire pe lume cand nu reusesc sa stapaneasca o mana de palestiniei? Tu pornesti cred de la idea ca pe de o parte, acuztiile inpotriva evreilor sunt adevarate , iar pe de alta acuzatiile evreilor (in cazul asta la adresa Romaniei) sunt false. Gandeste-te ca poate totusi lucrurile stau altfel.
Engleza din dictionar
- de
Dantimis
la: 12/02/2004 11:18:44
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?) Faceam doar aluzie la faptul ca anul trecut in Illinois li se indica politistilor sa nu mai foloseasca anumite expresii in contactul cu oamenii sau in rapoartele pe care le intocmesc (si care ajung sa fie citite in salile de tribunal). Li se recomanda sa nu foloseasca expresii de genul fat man ci large man, nu old man ci older man, etc. Asta in scopul de a nu leza orgoliul persoanei respective, pt ca s-au depus plangeri impotriva politiei de catre persoane lezate de astfel de expresii, expresii bazate pe aprecieri personale care la urma urmei sunt subiective.
Large man in romaneste cred ca s-ar traduce mai bine ca si barbat mare (nici intr-un caz barbat larg). Iar large man este o expresie mai politicoasa, pt ca de exemplu un jucator de american football, sau Mike Tyson, este large dar nu e fat.
In legatura cu termenul older man, nu pt ca ar avea legatura cu subiectul discutiei ci mai mult cu orgoliul meu: engleza din dictionar nu se potriveste intotdeauna cu engleza vorbita. "You are an older lady!" nu as traduce cu "Sunteti o doamna mai batrana!, caci sunt convins ca as primi o palma daca dansa ar fi un pic mai sensibila. Cred ca ar suna mult mai politicos "Sunteti o doamna mai in varsta!". Iar oldest este doar un termen comparativ, ca si in romaneste dealtfel. O traducere mai adecvata ar fi cel mai in varsta. Cum s-ar traduce "My kid is the oldest one in his class!"? Poate: "Copilul meu este cel mai batran din clasa lui!"? Nu prea cred...
Scuze ca am deviat de la subiectul discutiei dar sunt un caracter slab, ma las usor provocat.
Bafta,
Admit ca Lia Roberts place mai mult celor cu "vederi largi", dar ce sanse are de fapt? Chiar si in sondajul de aici de pe forum Teodor Stolojan este primul totusi.
lucrurile nu stau intotdeauna astfel
- de
anti-hero
la: 25/02/2004 03:15:23
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...") As vrea sa prezint un punct de vedere diferit, plasandu-ma de cealalta parte a baricadei, cea a artistului.
Pana acum, singura posibilitate a unui muzician de a se face cunoscut era sa obtina un contract cu o casa de discuri, dupa care nu-i mai ramanea decat sa spere ca va putea culege ceva drepturi de autor. Treptat, casele de discuri (ca si editurile in cazul scriitorilor) au devenit un fel de stie-tot, decide-tot, ingradind practic intreaga liberate de exprimare a artistilor, ca si controlul asupra propriei lor creatii. Mai mult, casele de discuri, editurile (si alte intreprinderi, pe care le putem ingloba in ceea ce se numeste astazi "industria artistica") au transformat arta intr-o forma de comert si operele artistice in produse de larg comun. Criteriile lor de selectie se bazeza din ce in ce mai putin pe valoarea artistica a unei opere si din ce in ce mai mult pe valoarea ei comerciala. Pentru a-si asigura profituri din ce in ce mai mari, industria artistica a indus schimbari majore in gusturile oamenilor, punand accent mai ales pe imagine si pe potentialul artistilor de a deveni staruri. Asazi nu mai sunt promovati (si nu mai obtin contracte) decat artistii capabili sa asigure intr-un timp cat mai scurt o cantitate cat mai mare de vanzari. Durata medie de viata a unui disc sau a unei carti este de cateva saptamani. Sunt rari artistii de care mai auzi vorbindu-se si a doua oara, iar respectivii artisti sunt cei capabili sa vanda discuri sau carti cu milioanele. In Statele Unite din ce in ce mai multi artisti (inclusiv trupe celebre) isi vad contractele anulate de casele de discuri, pentru simplul motiv ca ultimul lor disc (dupa o cariera uneori indelungata) a fost un flop. Si de exemplu astazi se considera ca 100.000 de CD-uri vandute este un flop comercial. Problema cu aceasta dictatura a caselor de discuri (sau edituri) este ca ele detin monopolul total asupra tuturor formelor de publicitate. De artistii marunti, care nu vand decat o mana de discuri sau de carti - si care sunt de altfel perfect multumiti cu ceea ce reusesc sa vanda - nu auzi practic niciodata: nu auzi muzica lor la radio sau la televizor, nu le gasesti discurile sau cartile in magazine, nu sunt bagati in seama de critici si nu scrie nimic despre ei in presa. Nu stii nimic despre acesti artisti, dar exista mari sanse ca printre ei sa se gaseasca adevarate genii, a caror singura vina este aceea ca nu au o valoare comerciala imediata: nu sunt destul de sclipitori, nu sar in ochi, nu declanseaza barfe sau scandaluri, sunt prea complicati uneori, alteori prea originali, prea nonconformisti si, in general, nu au stofa de staruri. Singura lor sansa este sa-si faca singuri numele cunoscut, difuzandu-si liber operele peste tot. Cu putin noroc, lucrurile avanseaza apoi precum un bulgare de zapada care aluneca la vale. Cineva descarca un mp3 sau o carte, ii place, vorbeste altuia, apoi din gura in gura zvonul se imprastie. Bineinteles nimeni nu poate conta pe acest procedeu, pentru ca talentul este primordial si nu toata lumea care incearca il are. Dar fara acest procedeu, nenumarati artisti extrem de talentati ar ramane complet necunoscuti. In concluzie, asa-zisa piraterie mp3 nu pune problema decat caselor de discuri si artistilor care vand deja milioane de discuri. Pentru ceilalti, insa, aceasta practica este o sansa extraordinara de a se face cunoscuti, iar aceia dintre ei care nu realizeaza inca acest lucru... ei bine, sunt fraieri. O spun cu mana pe inima, fiind eu insami scriitoare. Cred cu tarie ca pentru cei ca mine Internetul este o sansa. Cartile mele pot fi descarcate liber pe web si citite de oricine. N-are nici o importanta ca nu castig nimic din acest proces. Consider ca este o investitie pentru viitor. Daca am putin noroc si cartile mele vor place, intr-o zi voi ajunge poate sa castig si ceva bani din eforturile mele. Iar daca nu vor place, nu-mi va ramane decat sa ma supun vointei publicului, singurul care are, in opinia mea, dreptul sa judece o opera artistica. Editurile, casele de discuri vad arta prin prisma banului si aprecierile lor nu sunt deloc obiective. ----------------------------------- http://www.claranicollet.com
Un interviu cu Lucian Boia
- de
Filip Antonio
la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava) Interviu cu istoricul Lucian Boia
Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră? Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie. SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi? LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti. SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României? LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România? SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului? LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez. SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii? LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant. SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră? LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu! Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală. Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“. Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent! Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită. La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede! SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei? LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit). SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră? LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională. SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia? LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900! http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Prapastie dintre diaspora si tara
- de
Stefan Niculescu-Maier
la: 01/04/2004 15:42:37
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora) Si parerea mea este ca exista o prapastie intre diaspora si tara. Ar fi multe aspecte de discutat: tendinta celor plecati de a poza in persoane de succes, chiar daca nici ei nu sunt intotdeauna convinsi de aceasta; sentimentele nationale ale celor ramasi, care considera ramanerea in tara ca pe un fel de eroism; dorul celor plecati, pe care nu vor sa-l recunoasca - si durerea de cele mai multe ori, a despartirii de oameni dragi pe care nici nu mai ajung sa-i gaseasca in viata, revenind in tara (unde aterizeaza adesea pentru inmormantarea parintilor...); durerea parintilor dar si multumirea lor ca are cine sa-i sprijine la batranete... din toate acestea si multe altele se pot scrie tot atatea romane.
Neglijam insa, largind fara sa vrem aceasta prapastie, o serie intreaga de fenomene specifice globalizarii care ar trebui sa reduca prapastia in loc s-o adanceasca: posibilitatea de a comunica mult mai ieftin, de a derula afaceri internationale, de a calatori mai des si mai rapid, de a invita cu mult mai putine restrictii pe ce dragi sa petreaca sejururi prelungite impreuna cu noi. Eu cred ca acest curent (acela al adancirii prapastiei) este pe cale sa-si schimbe sensul, deoarece valurile cele mai recente de emigranti romani (din ultimii zece ani) au ajuns sa-si gaseasca rosturi si stabilitate in colturile lumii unde si-au infipt radacinile iar acum se gandesc cum sa revina "acasa", dar nu cu mana goala. In ultimele luni efectiv cu asta ma si ocup ca hobby, cu crearea unui grup capabil sa reduca aceasta prapastie, sa propuna actiuni si solutii la probleme concrete, sa-si foloseasca resursele in mod lucrativ si sa faca o diferenta. Voi fi bucuros sa discut cu cei interesati despre acest grup sau sa descriu principiile lui de functionare. Manelele ca orice alt gen de muzica este un mod de a ne exprima, relaxa ...etc
Problema e ca unii aleg sa asculte la maxim si la ore nesociale. Cred ca ar trebui sa le spui ce simti. Vecinii mei(mutati de curind)ascultau muzica pina la 3 dimineata(nu manele...si nu la week-end).Le-am pus o scrisoare in mail box si de atunci s-au linistit. Ne-au invitat la ei si ne-am inprietenit. Acum mergem la baruri impreuna simbata seara. Personal recunosc ca ascult multa muzica, de la clasica pina la manele, am primit un cd din tara saptamina trecuta si il ascult in masina….si chiar si sotul meu si-a facut o copie (chiar daca nu intelege romaneste)! L-am dus la o nunta in tara si i-a placut MUZICA lui Adrian. Adelina
manele manele
- de
(anonim)
la: 07/04/2004 23:44:19
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?) Anul trecut de Craciun m-am intors, dupa 5 ani, in casa copilariei mele, un apartament intr-un bloc unde vecinii au imbatranit ca o familie, aceeasi de cand m-am nascut, si culmea ne limitam doar la buna ziua si ... buna seara! Odata cu trecerea timpului au aparut si noile generatii de care manelele s-au prins ca negrul de drac. Craciunul meu in familie a fost incununat de o atmosfera tiganeasca, mizerabila, bine conturata de manele si urlete de extaz la fiecare la fiecare tremur al podelei de sub noi. Si de parca nu ar fi fost indeajuns, a tinut si pana la 7 am!!!
Unde traiesc eu in prezent exista o lege care e foarte clara, poti sa petreci cum vrei tu DAR pana la ora 11pm. dupa aia SHHHHH! vecinii pot sa doarma. In Romania legea e ca nu poti deranja vecinul la nici o ora din zi si din noapte....si? o respecta cineva?!? Nimeni!! Adica nu cred ca e bine sa bagi pumnul in gura cuiva, cred ca trebuie sa cazi undeva la mijloc astfel incat sa dai satisfactie ambelor parti. Printii mei au chemat politia o singura data dupa o mie de ani de "poluare" sonora. Organul de forta a fost total frustrat ca nu a putut face nimic dupa ce au fost luati la rost ce cauta acolo si li s-a inchis usa in nas.Singura lor solutie: amenda 2mil. pentru "manelitzi" Rezultat: muzica a ramas la fel de tare in seara cu pricina, si a a doua zi si mai tare! Poti sa crezi asa ceva! Vecini de atata timp, nu se poate ajunge la nici un compromis! Dumneata ce sa mai zici? Parintii mei se muta la anul! dupa 35 de ani! ... la curte...la 25km de oras! Nesimtirea este inca la putere, este un atu, nu uita! Daca nu poti sa fii CEL mai nesimtit atunci esti CEL mai prost, si ca sa nu fii prost trebuie sa te faci nevazut vreo 4 generatii pana se taie maioneza politica si circul din politie...ahem militie!
|
![]() ![]() cautari recente
"cand te muti"
"scrisoare pe adresa uni chiulangiu-fragment" "niciodata nu o sa ai chiar tot ceea ce iti doresti intotdeauna ceva iti va lipsi" "1997 atomic piese straine rock" "a cincea zi" "i soare" "Raul te rog sa nu ma uiti si pe mine cu machetele pentru Auto Test" "Of doamne ceam facut Iam spus ca nu beau Of doamne ceam facut nui frumos Of doamne sa mor eu As vrea sa o sarut Dar auzi mama ce spune Pentru ea eu te omor Dupa ea eu mor Ss vrea sa o sarut Dar auzï mama ce spune pentru ea eu te omor " "nu este soarta in lume mai curioasa is mai vagaboanda decit a fiintei nenorocite ce se numeste moneta" "Educatia nu masoara cit de mult ai memorat sau cit de multe stii Educatia reprezinta capacitatea de a face diferenta dintre lucrurile pe care le stii si cele pe care nu le stii" "domnului" "aparteneta la genul liric a poezia " despre tara din care venim " de ana blandiana" "numai cu vorba nu faci ciorba" "explicarea proverbului munca e blagoslovita cand te tii de ea ai pita" "vietile sau vietiile" "explicarea titlului din poezia " despre tara din care venim " de ana blandiana" "miţa (lupul)" "Un Smoc de par legat cu sarma" "analiza morfologica a cuvantului departe" "valoarea morfologica a cuvantului ramanem" "pronumele relativ cine sa indeplineASACA functia sintactica de nume predicativ" "explicatia proverbului a-i veni inima la loc" "din cer cad lacrimi" "cum se desparte in silabe cuvantul astazi" "scrie o scrisoare in franceza către un prieten şi îl invită în România" "vagoane rege" "pestera" "CUVINTE CU 2 silabe" "soarele catre copilul lenes de virgil carianopol" "excepţia" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: azi, (iar) despre prietenie)
da-i nesuferit ori ii necajit
ca oricat ofteste, pretul nu-l plateste
daca esti tu buna si larga de mana
baga plata-n card, si te las cu drag
sa-mi spui cate-n luna, de e vreme buna
sa-mi spui cate-n stea, de e vreme rea
iar de-oi deveni, prieten de-oi fi
unu-adevarat, nu de scarpinat
si te-ai indura, de m-ai medita
am scrie-mpreuna cate-n cer si-n luna
proza, poiezii, sa ma certi cum stii
cum stii tu mai bine, sa scoti om din mine
ca de pretina te-oi tine, dar-ar muza
peste mine...
Apoi io zic sa-i lasi pa aia suparaciosi ca pa popa lu' Pacala: una pe spate una pe burta iar daca zice, pac, crestat la nas...