comentarii

larna cuvinte cu sens opus cuvantului brun


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
La inceput a fost cuvantul - de Dora C la: 16/11/2005 20:34:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"La inceput a fost cuvantul - asa incepe Cartea Genezei."

Eu as zice ca in aceasta parabola "Cuvintul" are sensul de constiinta, gindire..Totul a inceput cind omul a devenit constient de propria-i existenta si de lucrurile din jurul său. Erau si continua sa fie atitea lucruri care-i depaseau/depasesc intelegerea...Si ca sa raspunda la atitea intrebari si temeri au gasit un raspuns universal valabil..Dumnezeu.
#88076 (raspuns la: #87752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jopcuri de cuvinte fara sens,jennifer. - de DINU IONESCU la: 25/07/2006 19:56:07
(la: Pierderi ireparabile)
Din traducerea ta aproximativa din Pierre Nicole(de care , sincer vorbind , eu n-am auzit), nu rezulta nimic , decat un joc de cuvinte, fara absolut niciun sens. O carte o apreciezi nu dupa numarul de file, sau numarul de platitudini insirate in ea(apropos, sunt unii , asa-zisi filozofi, care se amuza pur si simplu "intelectual",creand jocuri de cuvinte de efect, dar fara sens , fara semnificatie...Nu trebuie sa admiram sau sa citam pe oricine...).
Crede-ma: IUBIRE inseamna DUMNEZEU si invers. Este , dupa parerea mea si dupa experienta unei vieti , singurul mare Adevar pe care-l vei afla , dac-o vei trai cu-adevarat...
SAM.
#135466 (raspuns la: #135438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jocuri de cuvinte fara sens,jennifer. - de DINU IONESCU la: 25/07/2006 19:56:07
(la: Pierderi ireparabile)
Din traducerea ta aproximativa din Pierre Nicole(de care , sincer vorbind , eu n-am auzit), nu rezulta nimic , decat un joc de cuvinte, fara absolut niciun sens. O carte o apreciezi nu dupa numarul de file, sau numarul de platitudini insirate in ea(apropos, sunt unii , asa-zisi filozofi, care se amuza pur si simplu "intelectual",creand jocuri de cuvinte de efect, dar fara sens , fara semnificatie...Nu trebuie sa admiram sau sa citam pe oricine...).
Crede-ma: IUBIRE inseamna DUMNEZEU si invers. Este , dupa parerea mea si dupa experienta unei vieti , singurul mare Adevar pe care-l vei afla , dac-o vei trai cu-adevarat...
Iar din cateva experiente dezamagitoare din discutii purtate cu persoane asa-zis religioase, nu trebuie sa te grabesti sa tragi concluzii gresite...
SAM.
#135468 (raspuns la: #135438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Destin - de Little Eagle la: 01/08/2004 02:03:25
(la: Impotenta nationala)
My friend destin,

Inca odata,am fost mereu copiat si uneori persecutat si injurat,mi-am vazut de drumul meu,soarta mea.
Cand te arunci in lac sa faci baie nu te bagi in namol ci stai la suprafata ori cercetezi adancurile dupa specii de pesti si plante dar nu te bagi in namol,n-am auzit pe nimeni facand asta!

Nu stiu daca iti aduci aminte de o scena colosala din filmul la fel colosal"Apocalypse Now",in care Martin Sheen si cei de pe micul vas cu motor se dau jos si patrund in jungal unde multe li se intampla incat la revenire pe vas,Martin scrie in jurnalul lui"You should never get off the boat."
Esti om inteligent si desigur iti dai seama ce vreau sa spun acum.
Si apropo de Martin,eram acum vreo 4 ani in N.Y. in Grand Central si aiurea vad venind de la un tren pe...Martin Sheen si sotia lui,cu bagaje in brate,sa stii ca el e micut de statura,poate 5'6" si ea si mai mica.
Si merg in dirfectia lor in sens opus si cand sunt aproape sa-l ating pe umar ii zic exact asa:
"Martin,you should never get off the boat."Imi zambeste si mergand intoarce capul razind si zice"Yeah my friend,you're right".Mi s-au parut niste momente fantastice,cateva secunde in care iti dai seama ce om colosal de bun ca suflet poate fi Martin Sheen.

Nu-ti face probleme cu nici un Angel,he'll get off the boat and get lost in his own jungle my friend.

Pe curand si acum stii ca am revenit pt. ca voi incheie ca de obicei in ceea ce cred si as dori ca toata lumea sa creada la fel:
LOVE&PEACE,
Ozzy
"Mitakuye Oyasin"()in limba Lakota_sioux/cuvintele lui Lame Deer,great chiuef and medicine man):"We are all related"

















#18719 (raspuns la: #18715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TRECUTUL ESTE GARANTIEA VIITORULUI-DACIA STRABUNA - de DESTIN la: 05/09/2004 08:13:57
(la: Cum gandim?)
Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.

Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea…

Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci.

Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor.

Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru.

În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV).

“Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste.
Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune:

“Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).

Dar cine sunt pelasgii?

O spune Diodor Siculo:

“Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati).

De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia.

Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza?

Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii?

Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta.

Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au.

Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou.

Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana?

Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii:

235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic.

249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius).

267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus.

268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.

270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.

272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.
………………………………………………………………….
293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare.

305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si
al Sfintei Elena-daca de origine.

Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului.

Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman.

Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca.

El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala.

Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini?

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire...

"mya si complexele nationale
#18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40"

(va urma)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Pentru gigi2005 - de PROUDFRECKLED la: 21/06/2005 21:30:55
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
De acord. Sa-mi explice mie cineva cum din "supa aia primordiala" (ca asa i se spune) a luat nastere celula vie!
Si iar intreb: Nu cumva veriga lipsa este o mutatzie genetica?

Acum vreo suta de ani s-au enuntat cele doua legi ale termodinamicii.Legea a doua spune:entropia sau dezordinea unui sistem izolat,care este supus unui proces ciclic,creste sau ramine aceeasi.Cu alte cuvinte ,in conditii normale,toate sistemele lasate de capul lor,tind sa devina dezordonate,imprastiate,in relatie directa cu timpul care trece.Orice lucru viu sau nu,se uzeaza ,deterioreaza,descompune,dezintegreaza si conform acestei legi procesul nu poate fi evitat.Evolutionistii sustin ca-n supa primordiala atomii si moleculele fara viata dezordonati si dispersati s-au adunat spontan,in timp,intr-o ordine particulara EXTREM de complexa ca:proteine,ADN,ARN plecind de la care milioane de specii au aparut progresiv.IN CONTRADICTIE TOTALA CU LEGEA A DOUA A TERMODINAMICII.Este absurd sa credem ca proteinele si acizii nucleici ar fi putut apare spontan in ACELASI LOC si in ACELASI MOMENT dat fiind ca pare imposibila existenta unuia fara celalalt.In concluzie chimia nu are nimic de a face cu aparitia vietii.
Citit:drL.Orgel,G.C.Williams,Harun Yahya

POATE FI OCOLITA LEGEA A DOUA A TERMODINAMICII?

In ultimii ani s-au facut descoperiri foarte importante,printre altele si perfectionarea legii termodinamicii:
"Cercetatorii din Australia au aratat insa ca entropia unor sisteme mici(mezoscopice)poate sa se micsoreze pe o perioada mica de timp.In consecinta probabilitatea unui sistem termodinamic de a evolua in sens opus fata de cel prescris de legile termodinamicii creste odata cu reducerea dimensiunilor.Astfel,se va putea analiza,in baza unui alt concept,si problema functiilor vietii.Descoperirea poate fi importanta pentru nanotehnologii si designul micromasinilor."acad. Valeriu CANŢER

Daca se rezolva misterul aparitiei vietii eu cred ca avem destule dovezi ca s-a intimplat o evolutie darwiniana.Avind acest simbure de viata si conditii propice a urmat evolutia pe care toti o cunoastem,care are in top la ora actula omul,da nu s-a terminat !!Noi ca fiinte inzestrate cu ratiune suntem,inclin sa cred,doar pe la inceputuri.Darwin socotea in perioade foarte mari de timp modificarile evolutive.Se pare ca totusi distanta de la cauza la efect este mult mai scurta !Exemplu. Alungirea degetului mare la om de la aparitia ordinatorului.Nu glumesc !!!

Felicitari gigi pentru copilul tau.Intr-o situatie similara mie mi s-a raspuns:draga ai venit prea tirziu,toate locurile s-au dat!Si al meu era premiant si olimpic de loc unu.Compromisuri???Pina-n pinzele albe pentru copii nostri.



Formulele fericirii - de Danila Prepeleac Jr la: 28/06/2005 21:00:41
(la: Adevărul o fundatură , minciuna un alt labirint - file de jurnal)
Simona anomiS, numele rezultat imi aduce aminte de botanica (sic!)

1. Definitia majoritatii celor emigrati inainte de ’89.
“sanatate rezonabila, loc de munca cu o leafa cit de cit decenta, locuinta in care nu te ploua..., "bomba" pe care poti conta sa te deplasezi de la punctul "A" la punctul "B", mincare "pe saturate", apa calda la robinetul din baie si... hirtie igienica la toaleta?...

Acest stil defineste automultumirea care nu creeaza nici progres si nici fericire celor din jur! Produsul acestor tipuri de oameni necesita ... “multa hirtie igienica la toaleta”. Tipul Al Bundy. Nu-i va deranja ca locuinta si masina creeaza cele mai mari stress-uri ale omului modern (taxe, intretinere, imprumuturi bancare, etc.). Ei zic ca sunt cu adevarat fericiti! Si trebuie sa-i credem!

2. Fericire in stil american. Iata cum imi definea un prieten nivelul de fericire in Florida (SUA). Avea un prieten american, John. La un moment dat acesta a inceput sa fie foarte nefericit, parea ca i se innecasera toate corabiile. De ce credeti? Colegii lui John trecusera barcile pe motoare de 200 cai putere si rideau de el ca ramasese cu 100 cai putere (omul avea o jena financiara). Acesta este tipul de om care nu va dormi linistit pentru ca vecinul are “o capra mai laptoasa”.

3. Definitia fericirii pe termene: “daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina.”

4. In sens biblic. Da totul saracilor si vei fi cu adevarat liber!

Chiar nu mai lipseste nimic? Astept si alte definitii!

Cand eram mai mititel si ca virsta si ca minte, o tanti care se ocupa cu tot felul de horoscoape si citit in “orice”, mi-a spus ca “sunt pe aceasta lume ca sa invat ce este umilinta”. Nu prea am bagat de seama pentru ca la acea vreme nici nu prea stiam adevaratul sens al cuvantului. Tirziu, cand ca am fost lovit tare si nedrept, am avut ca o revelatie, aducandu-mi aminte de acea tanti si de o serie de intimplari in care am cazut de fazan pe nedrept, incepind cu scoala primara. Iata ca probabil am fost dotat cu o fire “speciala” pentru ca unele evenimente trecute le consider (acum) niste copilarii dar care pe mine m-au afectat teribil, poate chiar schimbandu-mi viata. Citind cele scrise de “cafegii” imi dau seama cat de multi suntem.

Pentru sufletele supuse in permanenta incercarilor umilitoare, definitia fericirii e cu totul alta. Pentru ei va exista “sentimentul de vină, vina celui sătul, care totuşi mai crede celui flămând şi însetat”. Responsabilitatea fata de cei din jur ii va face sa accepte “mediocritatea combinată cu siguranţa”, etc. Poate ca nu vor fi fericiti decit in unele momente din viata. Fericirea va veni mai mult ca “impulsuri” de apreciere din partea societatii sau a familiei, “suficiente pentru a-mi reda speranţele şi încrederea”... Printre aceste “suflete nelinistite” se afla creatorii de valori, umane si chiar materiale.


P.S. Cuvintul pasarela este mult utilizat in Bucuresti. Gara de Nord “a ajuns”, de-alungul anilor, in buricul tirgului. Trecerea peste liniile de cale ferata, dintr-un cartier intr-altul se face pe pasarele care sunt destinate numai pietonilor (la intrare si iesire sunt scari). Am vazut ca multe pasarele au aparut si pe drumul national Bucuresti-Ploiesti. Daca zici pod, automat se duce omul cu gindul la masina, tren, caruta, bicicleta plus oamenii care trec pe acolo.
#57105 (raspuns la: #56783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inainte sa sara Jimmy Cecil - de bingo crepuscule la: 27/10/2005 10:30:39
(la: revarsare de senzualitate)
inainte sa sara Jimmy Cecilia & co. cu gura recomandandu-ti calduros site-uri cu fantezii unde sa-ti postezi textul, tin sa spun ca... mi-a placut intr-un fel sau altul. sunt niste alaturari de cuvinte (ex : "si parul meu amestecat cu mainile tale si cu buzele tale si mainile mele amestecate cu pielea spatelui tau si oasele tale care isi faceau simtita prezenta cu fiecare rasucire si rasturnare") care m-au delectat.
par contre, mi s-a parut un pic ciudata (ciudata in adevaratul sens al cuvantului. nu spun "ciudata" in sens de "proasta" sau "aiurea". pur si simplu ciudata) bucatica asta : "cuvinte, cuvinte multe, multe kilograme de cuvinte pentru ca am nevoie de cuvinte, de multe, multe cuvinte sa umplem aerul asta dintre noi si tacerea asta incarcata de unde erotice ".
de ce mi se pare ciudat? pai... pentru ca in clipele pe care le descrii tu (sau pe care le interpretez eu, poate)... linistea mi se pare (mie) cea mai... fireasca.
dar in orice caz... :) e doar o opinie personala, of course.



bingo crepuscule
..nu neaparat... - de Pandora la: 06/06/2006 20:01:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In general, citesc pe baza de recomandari/ cronici...proaste, bune...daca ma intriga un comentariu, cumpar cartea...ca sa-mi formez propria parere...
O carte care m-a "format" este Mandrie si prejudecata de Jane Austen...am citit-o de sase ori pana acum - chiar daca uneori pe sarite...pe diagonala...m-a invatat sa fiu altfel si mi-a fost utila in anii ce au urmat...sunt multe alte carti care mi-au placut mai mult dar nu si-au lasat o amprenta anume asupra mea...dar aceasta - e prima la care ma gandesc atunci cand vad cuvintele "carte preferata"...acum citesc Memoriile unei gheise...frumoasa...desi am vazut filmul tot astept cu nerabdare finalul..:-)..Sfatul meu este sa cititi orice - nu cred ca am intalnit pana acum o carte proasta in adevaratul sens al cuvantului...
Despre noroc - de cosmiK la: 14/06/2006 11:45:58
(la: "Norocul")
Ma consider o persoana norocoasa. Mereu m-am simtit ocrotita si protejate de forte care uneori depasesc puterea mea de intelegere.
In clipele de neagra deznadejde norocul mi-a suras. Cand credeam ca totul se duce de rapa si nu mai intrevedeam nici o speranta intervenea ceva imprevizibil care ma readucea pe linia de plutire.
Imi vin minte urmatoarele versuri ale marelui poet Eminescu:
" Numai o data in a ta viata
Stai cu norocul fata-n fata,
Prinde-l atuncea cu putere,
Leaga-l in lanturi, leaga-l in fiare,
Caci daca iti scapa din mana atunci,
cu orice putere nu-l mai aduci"
Cat adevar se ascunde in aceste cuvinte. De fapt, in mare masura, noi ne facem norocul. Cred ca daca reusim sa intelegem, sa stim si sa adoptam atitudinea cuvenita fata de noi insine, vizavi de durere ori placere, atunci norocul ni se arata. Iar noi prin curaj, cumpatare si prudenta il putem "lega" si chiar ni-l putem face prieten si tovaras de drum in viata.
Pentru mine norocul reprezinta un destin favorabil dar si concursurile de împrejurări favorabile care asigură reuşita unor acţiuni ori îndeplinirea unor dorinţe si idealuri.
Pot spune ca norocul mi-a suras inca de la nastere si chiar daca am avut parte de destul de multa suferinta in viata ma consider norocoasa tocmai pentru ca mi-a fost dat sa trec prin aceasta suferinta care m-a calit si m-a ajutat sa devin om in adevaratul sens al cuvantului.
...despre "literatura" comerciala et comp. - de VST la: 29/08/2006 06:26:35
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
1) Problema cu care se confrunta lumea din ziua de azi in ceea ce il priveste pe acest scriitor este fsimpla si de asemenea foarte concreta.Cartile lui Paulo Coelho pot fi caracterizate prin intermediul unui singur cuvant:comercial.Prin definitie comertul este o activitate de schimb a produselor prin vanzare-cumparare.Ori tocmai aceasta va fi ideea initiala a scriitorului.Sb abordate sunt unele de interes general,citite cu nesat de oameni care inca nu au descoperit literatura in adevaratul sens al cuvantului.De un lucru sunt ferm convins:acest om nu poate fii numit scriitor asa cum nici cartile sale nu pot purta numele de capodopere.Sunt doar simple carti pe care,probabil,iti va face placere sa le citesti intr-o dupa-amiaza ploioasa de duminica... in aprox 2 ore,pastrand poate o senzatie de respect pt autor si cartea sa pret de inca o ora dupa care poti sa uiti linistit de existenta sa.De ce?Aceasta este intrebarea la care sunteti datori sa va raspundeti.

2) Ma ''bucur" f mult pt faptul ca Paulo Coelho este un barbat.Ati fi avut o problema in cazul in care ar fi apartinut categoriei sexului opus?Sau,probabil,cartile lui nu ar mai fi fost lafel de interesante?

3)In mod normal,bineinteles ca nimeni nu a mai scris in felul acesta,deoarece fiecare scriitor este unic in felul sau si de altfel pacat ca toti s-au gandit la o munca pe altarul artei si nu la una care sa aduca un mare beneficu material.In acest caz,domnul Coleho are o bila alba,fiind din acest pct de vedere mai "capabil".

4 "Critici literari care nu au fost in stare sa scrie o carte".Interesant.Un ex ar fi marele critic literar George Calinescu,autorul a unor serii de romane,foarte cunoscute,care nu au nicidecum legatura cu ceea ce priveste critica literara.Prin urmare,cu tot respectul cuvenit,va sfatuiesc sa va mai documentati.

5)Daca imi permiteti va voi spune cu ce ma incomodeaza pe mine.Ma deranjeaza faptul ca uitandu-ma la rafturi intr-un magazin zaresc o serie de carti comerciale tronand cu mare indrazneala pe primele locuri,in spatele carora putem intalni literatura adevarata.Ma deranjeaza faptul ca oamenii in loc sa citeasca literatura citesc carti comerciale.

Va multumesc frumos pt atentie!
#141940 (raspuns la: #137011) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LIMPEDE - de valys la: 11/04/2007 20:37:16 Modificat la: 11/04/2007 22:29:20
(la: Despre poeme)
"Sunt acestea poeme, poezii, proza scurta, maxime, cugetari, ori doar o insiruire de cuvinte fara sens si fara logica?"
1. nu ai precizat daca il intrebi doar pe cutare sau cutare, in concluzie poate oricine de pe cafenea sa-si dea cu parerea, indiferent de natie, sex, orientare politica etc
2. decad telefon cu pahar gestant
asta cred ca poate fi o insiruire de cuvinte fara sens si fara logica(desi ar putea fi si poem daca erau cuvinte decupate din ziar si scoase din palarie)sau nu ai auzit de dadaism?
concluzie:a doua varianta cade
3. mie imi par imagini sugestive, si nu cred ca autorul lor(nu conteaza cine e)ar fi trebuit sa specifice a se citi numai de persoanele dotate cu imaginatie
4. obisnuinta de a include orice fenomen artistic in categorii, definitii, curente etc si-a cam trait traiul, sa nu uitam ca intai s-a nascut opera, apoi a fost clasificata ca fiind...x sau y gen sau specie
concluzie:daca vreau, il numesc poemo-prozo-cugetare sau maximo-prozo-poem, sau simplu, poem
5 nu mai alerga la dex decat atunci cand nu stii definitia de baza a unui cuvant, mai lasa insa si niste portite sensurilor nescrise, altfel, nu faci decat sa LIMITEZI
CONCLUZIE:devii si tu un om limitat si... plictisitor
6 meciul de tenis pe care il provoci, consuma prea mult spatiu si energie, ca sa nu mai spun ca parca ai sta la taraba si ai vinde zarzavaturi. si te mai si tocmesti.
asa vede un observator din afara terenului, extrem de obiectiv. STOP
durerea unei mame - de ramona banuta la: 10/01/2008 13:41:29
(la: durerea unei mame)
stimata doamna

eu o sa incerc sa va raspund la mesajele dvs. nici eu nu am timp sa-mi corectez eventualele greseli. Va doresc sa gasiti poezia erotica si sa va bucurati de ea .
Sunteti o "duamna "in adevaratul sens al cuvantului, putine ca dvs. , dar sunt multe doamne in lumea asta care au probleme si care sincer nu au nevoie decat de spriin.
Cu parere de rau va spun ca imi pare rau ca am postat pe site-ul dvs. povestea mea, pentru ca nu sunteti niste oamnei cu suflet si va rog sa ma iertati daca va jignesc spunandu-va aceste cuvinte dar nu am timp sa citesc rautatile dvs.
Sa va aveti toti parte de iubire si noroc in viata si intradevar "sa va doara in ... cot de durerea altora"
#273326 (raspuns la: #273316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
protagoras - de M a o la: 12/09/2008 19:30:45 Modificat la: 12/09/2008 19:37:36
(la: Ateism modern)
Pentru ca, nici tu nu intelegi exact ceea ce inseamna sa fii ateu. Ateu nu inseamna doar sa nu crezi in dumnezeu crestin, iudaic, islamic. Nici eu nu cred intr-o FIINTA cu puteri supranaturale... asta inseamna oare ca sunt ateu?

Yeap!...Esti. Vezi dictionarul. Celelalte reprezentari ale divinitatii sunt doar concepte;)


"ale voastre vise sunt fondate"... nu inteleg nici "voastre" nici "fondate". Cine a spus ca o credinta este fondata? O credinta tocmai asta e: o presupunere.

Sorry, asta reiese din context. Un ateu nu poate fi inteligent pentu ca are convingeri nefondate. Prin extrapolare contrarie in text, credinciosul are convingeri cu fond solid. Avand in vedere ca revii in textul de mai sus, admit ca se poate sa fi inteles eu gresit;)


Am vrut doar sa zic ca un om convins de ceva ce nu poate sa demonstreze e mult mai putin inteligent decat crede (fie el ateu sau fanatic religios).

Este un non-sens sa demonstrezi ca nu exista ceva atata timp cat nu exista nicio dovada a existentei acelui ceva. Are sens insa demonstratia ca exista ceva atata timp cat nu exista nicio dovada a inexistentei acelui ceva. Cu alte cuvinte, nu ateul trebuie sa dovedeasca inexistenta divinitatii ci credinciosul sa-i dovedeasca existenta. Simplu si logic.


Ateul despre care vorbeam este un semidoct, un mediocru, la el nu functioneaza la superlativ decat orgoliul.

Ateul de care vorbeai ti l-ai faurit singur si n-are nici un punct comun (sau foarte putine) cu ateul real. Tocmai asta voiam sa scot in evidenta.


Eu, sincer, nu te consider un ateu adevarat.
Sunt ateu, in adevaratul sens al cuvantului. Poate ca nu sunt in sensul imaginat de tine;)


PS Nu e nevoie sa citesc de doua ori. O sugestie: reciteste-ti tu textul si vezi daca intr-adevar, asta ai vrut sa spui.

#341845 (raspuns la: #341838) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
on guard - de nightmare111 la: 20/03/2009 22:09:03
(la: Pseudosinestezia)
Prietene, tocmai despre asta e vorba si tocmai din cauza asta imi tocesc eu tastatura: nu asteptam Nici un comentariu, fie el pertinent sau nu, cat despre interpretarea cuvintelor eu sunt in masura sa apelez la DEX pentru a demonstra sensul unui cuvant pentru ca eu am pus cuvantul respectiv in context deci am dreptul sa-i motivez prezenta printr-o demonstratie... sa zicem stiintifica, in schimb cand vine vorba de cuvintele altora nu din rea vointa fac uitat DEXul ci pentru ca am de ales dintr-o pleiada de intelesuri si la fel ca toata lumea il aleg pe cel dictat de context si de tonul autorului peransamblu.
Iar in privinta specializarii as indrasnii sa spun ca sunt un fel de hibrid: tanchist pana raman fara benzina, dupa care spadasin - cu spada cam ruginita ce-i drept ca in ultimul timp benzina a fost mai ieftina :))))
#418584 (raspuns la: #418578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un fel de zbatz - de mascateatru la: 03/04/2009 12:10:00
(la: teatru clasic si teatru alternativ)
:)) spumoasa descriere, dar cred ca te inseli...nu spatiul este neaparat problema, teatru altfel poti sa faci si in sala, mijloacele de exprimare sunt altele...de asta eram curios, de pareri...adica am prieteni care nu considera adevarat teatrul fara cuvinte de exemplu, si altii care pleaca transfigurati dupa o piesa fara niciun cuvant...cat despre spatiu, nu spatiul in care joci da extravaganta...poti sa joci McBeth in cismigiu si sa fie teatru in cel mai clasic sens al cuvantului...nu uita ca teatrul nu s-a nascut pe scena ci pe strazi, in paduri...daca e sa o luam asa, scena e cea mai moderna componenta a teatrului :))
#424332 (raspuns la: #423942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din pct.meu de vedere,prin subiectul abordat si cerinte,ai deschis cutia Pandorei.Voi cauta sa fiu insa cat mai scurt.Ca liber cugetator,tocmai ca am lecturat Biblia,la zicerea ta"nu trebuie sa fi un fanatic religios sa cunosti Biblia",eu asi completa cu:in proportie de peste 90% fanaticii religiosi si bisericosii au citit cel mult partial Biblia,deci cunosc "adevarurile" biblice sau "cuvintele Domnului",dupa ureche.Facand abstractie de V.T.,care ne prezinta mai mult un D-zeu sangeros,funest si tiranic,N.T. prin evangheliile sale(povesti,in adevaratul sens al cuvantului,tinand cont la ce interval a u fost redactate dupa moartea lui Isus),contin intradevari si "lucruri Extraordinare",dar nu in sensul fericit al cuvantului.O sa-ti dau numai cateva exemple,fara a le comenta,de afirmatii care dupa evanghelisti apartin lui Isus:
-"Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal lui,pe mama lui,pe sotia lui si pe ai sai copii,si pe fratii lui si pe surorile lui,ba chiar insasi viata sa,nu poate fi ucenicul Meu"(Luca 14:26)
-"Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamant;n-am venit sa aduc pacea ci sabia,caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau,pe fata de mama ei,pe nora de soacra sa.Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui.Cine iubeste pe tatal lui ori pe mama lui mai mult decat pe Mine,nu este vrednic de Mine..."(Matei 10:34-37)
-De vazut si (Marcu 10:29-30),(Marcu 9:43-48),(Luca 12:4-5),etc.
Ei,ce parere ai,poate fi considerat Isus un iubitor de oameni,daca a rostit intradevar asa ceva?
*** - de Honey in the Sunshine la: 02/03/2010 18:56:01
(la: pentru tu)
bre, e super misto.
poezie in adevaratul sens al cuvantului.

explicatii nu cer, dar cum zilele astea vorbesc numai in citate din V.W. spun asa:
children never forget; pentru mine fraza asta inseamna de fapt ca lucrurile care ne provoaca suferinta rup ceva, ne mutileaza pentru totdeauna.
partea rationala poate sa le uite, dar ramane mereu si o parte care isi aminteste.

n-ar trebui sa inchei cu asa o concluzie dramatica. sunt sigura ca exista si o parte buna in chestia asta. doar ca momentan nu sunt in stare sa o pun in cuvinte.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...