comentarii

lasasem


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ma lasasem de fumat dupa mai - de alex boldea la: 25/04/2005 18:28:17
(la: ABSTINENTA)
ma lasasem de fumat dupa mai mult timp... am rezistat cam cinci luni. si chiar ma simteam mai bine. si am revenit pentru ca, sincer sa fiu, imi place sa fumez. imi place sa simt fumul intrand in plamani, sa il tin putin acolo si apoi sa il eliberez. e o senzatie foarte placuta, nu? cat despre sparanta de viata, nu va fie cu suparare, dar de ce as vrea sa ajung batran? sa stiu ca nu mai pot face lucruri pe care le faceam alta data cu dezinvoltura... nu vreau asta. dar pentru cei ce s-au lasat, felicitarile mele. si pentru cei ce nu au fumat vreodata, va respect!
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Of! - de Alice la: 14/03/2004 02:15:38
(la: Va place O-Zone?)
(doamne, ce mi-i dor de papadie67 ala, manca-i-as gura lui, sau nu, dejtele alea ca butucii din ograda, ca bine le zicea el, cand catadicsea s-arate ca-i pasa!!!)

N-am auzit, belazur, 'versuri' d-astea ... mozica, cu atat mai putin!
Ascult cu placere Nicu Alifantis, Andries ... sunt unii care se numesc Vama Veche ... alteori Hara ...si, mai nou, moldoveni de-ai mei, Fara Zahar (aici gasesc eu autoironia muscatoare de care pomeneai tu ...)

Uite mostra de vama veche, bunaoara:
""Vama Veche


Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche."

Ei bine, nu-i Alifantis, fredonanad Nichita, cam asa ...

"Ploua infernal ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
Prin cerul ferestrei ,oval ,
norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti sub desene de creta .
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta .

O sa te ploaua pe aripi , spuneai ,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme .
Nu-i nimic iti spuneam , Lorelei ,
mie-mi ploua zborul , cu pene .

Si ma-naltam . Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia .
Tu ma strigai din urma : raspunde-mi , raspunde-mi ,
cine-s mai frumosi : oamenii ? ... ploaia ?...

Ploua infernal , ploaie de tot nebuneasca ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
N-as mai fi vrut sa se mai sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte ."

asta-i...
d-aici incep eu sa ma pierd printre metafore si ma droghez in nestire cu sensuri ... stii, unicul meu viciu...


#11996 (raspuns la: #11911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Wake up Horia D! - de Little Eagle la: 04/05/2004 10:14:10
(la: 1984...)
I wish I could have a joint right now!Cuvintele tale ma predispun la a lua droguri,poate niste pain killers will do it.Si credeam ca ma lasasem...asa ca e vina ta ca ma apuc iar de droguri si bautura!!!!
Churchill...a fost bun doar pe timp de razboi,in pace...s-a cacat pe el.
Si am pus in geam afara un mic poster primit de la partidul democratic de care apartin cu sloganul:"JOHN KERRY FOR PRESIDENT!"

Eu cred ca tu esti in la-la land si as fi curios sa stiu citi ani ai?Ai copii?Poate un baiat de 18 ani bun de trimis in Irak,pt. ca daca aprobi politica imbecilului asta de Bush,poate vrei sa-l vezi mort...pt patrie si ...OIL!!!

Nici eu nu am timp de dezbateri si mai ales cu conservatori!!!Ori republicani.Ori "puritani"sau religiosi zelosi de dreapta extremista ce cred ca Dumnezeu le vorbeste.

Si nu m-am prins de chestia spusa de tine cu banii???
Sa trag concluzia ca ai parerea ca stau si tai frunza la ciini???


For your own sake,I hope you'll wake up!!!
........................................................................................................................
"Has he lost his mind?
Can he see or is he blind?
Can he walk and talk?..."

Citeva versuri din "Iron Man"ce se potrivesc perfect cu Bush si cu suporterii lui
ca tine.Adios definitiv!!!!
..........................................................................................................................

Ozzy Osbourne






























#14974 (raspuns la: #14935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si mie mi-e dor - de (anonim) la: 06/08/2004 17:59:20
(la: A fi roman si emigrat - dualitate sau stare de fapt!?)
Vara aceasta m-am intors acasa dupa 10 ani. Nu au importanta nici motivul pentru care am plecat, nici de ce asa tarziu. In toti acesti ani n-am facut altceva decat sa adorm cu radioul, ca sa nu pot gandi si sa incerc sa innabus undeva in subconstient dorul si jalea. Si, mai ales, sa nu pun Hrusca. Si sa tremur de fiecare data cand telefonul suna la ceas de noapte. Acasa am gasit totul asa cum il lasasem. Eu sunt bucuresteanca, dar tot mi-e dor de mirosul primei zapezi si de vinete coapte. Copii mei vorbesc intre ei in catalan, ca le e mai usor, si asta doare. Nu cred ca un trai mai bun (discutabil, caci decand cu € relatia pret/salariu aici si acolo nu e atat de mare) compenseaza dorul de casa. Numai ca eu n-am sa mai astept 10 ani. Cel mult 1.
#19188 (raspuns la: #19050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si ie mi-e dor - de cameliaim la: 06/08/2004 18:03:26
(la: A fi roman si emigrat - dualitate sau stare de fapt!?)
Vara aceasta m-am intors acasa dupa 10 ani. Nu au importanta nici motivul pentru care am plecat, nici de ce asa tarziu. In toti acesti ani n-am facut altceva decat sa adorm cu radioul, ca sa nu pot gandi si sa incerc sa innabus undeva in subconstient dorul si jalea. Si, mai ales, sa nu pun Hrusca. Si sa tremur de fiecare data cand telefonul suna la ceas de noapte. Acasa am gasit totul asa cum il lasasem. Eu sunt bucuresteanca, dar tot mi-e dor de mirosul primei zapezi si de vinete coapte. Copii mei vorbesc intre ei in catalan, ca le e mai usor, si asta doare. Nu cred ca un trai mai bun (discutabil, caci decand cu € relatia pret/salariu aici si acolo nu e atat de mare) compenseaza dorul de casa. Numai ca eu n-am sa mai astept 10 ani. Cel mult 1.
#19190 (raspuns la: #19050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doar vointa... - de ampop la: 30/08/2004 10:42:44
(la: despre tigari:)) diverse)
M-am lasat de fumat acum 2 ani si jumatate, in circumstante oarecum motivante. Fumam mult, vreo 40 pe zi, tuseam si imi era rau dimineata...cand am aflat ca mama mea avea cancer (cu toate ca era nefumatoare si a murit in 2 luni), am arucat tigara. Sotia a ras, crezand ca glumesc...ma mai "lasasem" de mai multe ori, chestii din acelea cu redus nr.tigarilor, inlocuitori, extracte de plante etc. Si...de atunci n-am mai fumat si nici n-am de gand. Intr-adevar m-am ingrasat, am 100kg la 1,90m dar am ramas la o greutate constanta de atunci. Sa renunt oare si la mancare? Nu am chemare chiar atat de ascetica, nu mai fumez, nu beau deloc alcool, dar burta :)? Pana la urma si metabolismul are functiile lui de autoreglare. Fereasca Domnul sa incepi sa fumezi iar ca sa slabesti.
Mario
ampop, dragule - de Tudor-Cristian la: 18/04/2005 19:07:28
(la: Sa vorbim despre vicii.)
Cand aud ca te-ai lasat si tu de fumat, imi zic : uite, nu sunt singurul ce a trecut prin asta, care a suferit atata. Stii, in primele luni dupa ce ma lasasem visam ca fumez..., ma sculam noaptea transpirat.

Lucrul mai rau e reprezentat aici de motivatia pe care am avut-o atunci cand m-am lasat : frica. Am avut atunci un puseu de tensiune (220/110), lasat cu internare, cu perfuzii..., in urma caruia mi s-a spus : din momentul de fata te lasi TOTAL de tigari, cafea, alcool, si mai ales de stres.
Am reusit doar partial... dar tot victorie se cheama, nu ?
40 de ani - de RSI la: 20/05/2005 22:58:05
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
E mult ! Vor fi multe lucruri schimbate, cum probabil te astepti. Si cateva care au ramas la fel. Eu am plecat din RO in 1979, iar pima vizita inapoi am facut-o prin 1987. Atunci a fost shocul mizeriei si al depresiei care m-a lovit, chiar daca stiam si urmaream ce se intampla. Si in afara de distrugerea Bucurestiului, restul era exact asa cum lasasem:nimic nu misca , totul era mohorat si deprimant. Urmatoarea vizita a fost in '90. Mare schimbare, oamenii erau veseli, optimisti si fantastic de naivi. Era un vas de presiune care tocmai explodase. Dar revenind la "oile noastre", cred ca tu mergi in vestul tarii-acolo au fost inundatii ingrozitoare acum 2 saptamani si apa inca nu s-a retras. Sunt fosrte multi sinistrati in regiunile rurale. In alta ordine de idei am constatat ca preturile au crescut destul de mult si se apropie de nivelul UE. vrei sa stii lucruri specifice ? Ma pot interesa.

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#50199 (raspuns la: #50193) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vise..."ghost" si NDE - de ampop la: 29/07/2005 14:09:18
(la: NDE)
Acum mai multi ani ma pregateam pentru examenul de licenta. Era vineri si examenul la civil era luni dimineata. Sora bunicei mele era in coma la spital. Sotia mi-a spus ca ar trebui sa-i aduc un preot pentru ultimele sacramente. Ocupat pana peste cap cu invatatul, m-am oprit si am cautat un preot catolic. Pe atunci nu stateam deloc bine financiar si abia am facut rost de bani de taxi sa-l duc pe preot (care n-a cerut nici un ban). I-a acordat sacramentele necesare iar eu m-am reintors la invatat, lasand-o supravegheata de mama. Dupamasa, obosit am adormit. Am avut un vis straniu. Se facea ca eram in salonul de spital (rezerva) unde era matusa intinsa pe pat, asa cum o lasasem in coma. La picioarele patului se aflau sotul si sora ei (bunica)...ambii decedati. Deodata matusa s-a ridicat in sezut (extraordinar, parca era imagine din Ghost cu Patrick Swaize, adica vedeam corpul si "sufletul" in acelasi timp). Si-a imbratisat sora si sotul...M-am trezit, era ora 4 p.m. Mama plecase atunci pentru putin de la spital. Mai apoi am aflat ca matusa murise in jurul orei 4 p.m.
Mario
calmeaza-te, zarazo, ;))) - de cico la: 17/08/2005 00:41:15
(la: Dezgolirea femeii)
...ca textele in italic (cele cu bale, salivare si iar bale :)) ale tale erau (cind scrii de mitocanii) :)))

De "lovituri sub centura", ia revezi tu firul conversatiei, si remarca cine mi-a facut sotiile prietenilor grase si soacre, cind nu scrisesem absolut nimic la adresa ta, iar lucrurile aveau sens. Revezi si modul in care o lasasem balta, si-ncepi cu poante jalnice la adresa mea total iesite din context :(((

daca tot nu vezi clue-ul, poate femeile chiar nu sunt "your thing"

Cind or sa te delege pe tine femeile sa vorbesti in numele lor, mai vorbim. Pina atunci, cauta sa pricepi de ce pe unele nu-i chip sa le vezi altfel decit tot ca pe-o ...bucata de carne ;))
#65763 (raspuns la: #65762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mersi belle, transilvane... - de Jimmy_Cecilia la: 21/09/2005 19:53:08
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
nu beau alcool...
dar am facut focul...
ca-i frig si umid... numai 21°C...
noroc c-am curatzat hornul de la cheminée alaltaieri,
iar lemne am multe...
însa lasasem cenusa din primavara înauntru..am uitat:(
a trebuit sa curatz acum :((
#73731 (raspuns la: #73729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder, continuam?:) - de rotsin la: 08/11/2005 16:17:26
(la: Din seria Mary cea cu vino-ncoa')
Lasasem bicicletele langa caramida rosie a garii de nord...masini cu numere galbene colorau si mai mult orasul de marzipan....morile de vant ramasesera departe gesticuland continuu...iti aratasem mascotele din Dam square si rasesem de copii blonzi ce faceau poze cu scheletul...mergeam pe strazi, cu tarabe cu pantofi si saluri de toate culorile...ma opream din cand in cand fermecata de atata culoare..si alergam sa iti prind urma...te oprisei sa cumperi dvd-urile cu Bunuel si fericirea din ochii tai devenea molipsitoare...
Foamea ne zgaria stomacul si cumparam cartofii in cornet mustind de maioneza ...si ne frigeam degetele incercand sa ii trimitem in vesnicia stomacurilor noastre..Van Gogh il gazduia pe Schiele ...insa preferam sa ne ratacim pe canalele verzui, prin vitrinele cu trifoiul cu cinci foi, printre bulbii si semintele de lalele...
Din cand in cat cate o blonda Saskia iti atragea atentia....si radeam de gusturile tale pentru femei in maiou si cizme..
inserarea venea tarziu si lampile atarnate la ferestre se aprindeau lent schimband nuantele culorilor din jur...ne asezasem in Dante Caffee s si comandai un Heineken, imi desertam traista plina cu suveniruri....si savuram aroma ciupercilor miraculoase...ma intrebai:
#85805 (raspuns la: #85031) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 29/07/2006 23:54:59
(la: Despre agresivitate)
Rolul ei il lasasem pentru tine!
Eu ma multumesc cu rolul lui Gandhi...:-)

Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#136500 (raspuns la: #136480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
turizma romaneasca - de buz mi la: 28/09/2006 19:55:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Orice resuscitare este buna... chestia asta cu cele 16 milioane pentru turism mi-aduce aminte de un banc vechi, in care doi pescari scot din apa un cadavru, asa cam pe timpul asta al anului. Haide, ma, pune mina aici si trage de el, ce te uiti asa ca prostu'? Dupa citeva minute de respiratie gura la gura: mama dracului, hai sufla si tu, nu's ce-a mincat asta, ca ii cam pute gura... Hai sufla si tu un pic aicea... Suflu, suflu, dar n-ar fi mai bine sa-i scoatem intii patinele din picioare?

Am fost in vara asta in tara si evident la munte, in Bucegi, unde umblam odinioara ca in buzunarele lui tata dupa bani de troleibuz. In centru, in Sinaia, am facut-o brusc la stinga, unde stiam ca era drumul care ducea la Cota 1400. Am urcat o bucata cu Leonul inchiriat din Germania, asa cum n-am urcat eu cu nici o masina in trecutul glorios. Dupa aia am avut primul contact cu situatia turismului de bine. Drumul era asa cum il stiam, frumos pina la Dumnezeu, iar asfaltul dainuia cu incapatinare pe alocuri din vremile societatii socialiste multilateral dezvoltate. In rest hirtoape, grohotis, pietroaie... M-am uitat la amicul meu... Ce vrei ba... pa astia-i doare-n pix de toate... Nu-nu, eu vroiam sa ma trezesc din reverie si sa ma asigur ca sint inca in Romania mea draga si nu in Afghanistan, atita tot, nu te simti obligat sa explici nimic.

Hai sa facem poze, ca m-a apucat dorul de casa de tot (n-am idee prea amanuntita despre arta fotografiei, sint doar unul dintre bosorogii aia doi din loja... de la Muppets... mereu cu cite-o camera de git)... Uite pirtia de bob, funicularul vechi. Ai grija la rahati, ca-s peste tot! La Cota insa am avut revelatia anului. Cabana, o chestie paraginita, cu arhitectura preventoriului de boli pulmonare de la Eforie Sud, dar cel putin vopsita intr-un crem jegos (singurul lucru ce l-au putut fura de la Policolor... ce? nu mai exista? imi pare rau...), dar vesel. Nici pomeneala sa poti sa intri sa bei o cana de apa sau sa treci mai departe sa cuprinzi in vizor o panorama ceva... Cladirea a fost cumparata de cineva (slava Domnului), dar care insa nu era acolo si lasase de paza niste derbedei si vreo treisprezece ciini. Ha! Asta era locul tineretilor mele, unde mi-am spart prima data arcada la schi, de unde m-a luat salvarea, un teveu basinos... anii '70... ce vremuri.

Ce nu pricep eu sincer, este cum se poate ca grecii, istoriografic mult mai lenesi decit noi, care au o tara de cataroaie albe, cel mai sterp pamint dinaintea Turciei, balarii, tufe de ciulini, capre, oi si bauturi atit de puturoase de-ti vine sa-ti saruti soacra de gura, cum de astia traiesc de atita amar de vreme din turism? N-am inteles niciodata de ce la noi, daca maninci un mic sau doi la Bragadiru sau la Buftea, trebuie sa ti se umfle botul infectat de herpes trei saptamini, iar in Thailanda, iti dau aia sa maninci pisoi la tava si n-ai nici pe dracu.

Am plecat mai departe cu dorinta sa ajungem la Castelul Bran, ca de Poenari n-aveam vreme in ziua aia... dupa Vlad, dupa Vlad... Am facut-o la stinga chiar inainte de Predeal, usurel pe linga casa de nebuni, catre platoul Zarnesti, si din nou am inceput-o cu hirtoapele... bai frate, ASTA trebuie facut cel dintii... drumurile, nu alte bazaconii, drumurile! Spun cinstit, n-am stiut de paragina cailor elemantare de acces turistic. Chiar am fost deosebit de pozitiv impresionat de calitatea citorva sosele, de la intrarea in tara, la Nadlac si pina in Bucuresti. Arad, Timis, Deva, Oltenia, Arges, Dimbovita pe unde am taiat-o, evident inafara de zona KM 36, totul excelent. M-am documentat, venisem cu lectia invatata, dar totusi aveam rezerve din cauza inundatiilor... nimic, totul excelent... evident inafara mirlaniilor facute de majoritatea soferilor, a depasirilor extrem de inconstiente pe serpentinele de pe Dealul Negru sau pe Valea Oltului.

La mare, imagini de apocalips... Hoteluri parasite, in darimare naturala, alaturi de vile de neamuri proaste, cu termopane si zugraveala indigo, baraci cu alimente dubioase, exact ca pe malul Bosforului, un peisaj corcit intre periferiile Marmaralei Stambulului si Fisia Gaza, dupa atacul Hamaz asupra asezarilor izraeliene... La 2 Mai, haite de tineri, sint convins ca super talentati, cu aspect vestimentar iesit de prin suburbiile Moscovei... Stiam eu ca ce-i lipseste poporului meu sint cei 700 de ani de-acasa, dar parca nu asa lasasem in urma mea...

Sperante inca mai sint, totul este sa reusim insa o data sa ne dam patinele alea jos din picioare.
#148451 (raspuns la: #148317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guinevere - de Sancho Panza la: 17/11/2006 07:11:06
(la: Aş spune că...)
Sancho Panza

Abia ACUM pot sa respir usurata!! Fiindca in noaptea asta iti lasasem si eu un comentariu, sub o poezie care ma incantase.Si...m-am temut, o clipa, ca aprecierile tale vin din politete...Dar comentariul meu inca n-a aparut...!!!! Deci chiar ti-au placut!!
Yuuupiiii!
#157737 (raspuns la: #157702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Bitterdream la: 30/11/2006 12:40:04
(la: DACA NU AR EXISTA CAFENEAUA.COM)
pot fi.

darts?

Hai ca am glumit....Ma lasasem luata de valul destainuirilor si am scapat-o. Sau poate deschiderea si sinceritatea s-or fi suprapus in mintea mea. :)
_________________________________________________
"All battles are first won or lost, in the mind" (Joan of Arch)
#160579 (raspuns la: #160574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ba, care esti acolo? Doar ur - de M a o la: 18/12/2006 12:38:05
(la: 'CONCURS' POVESTIRI ULTRA-SCURTE DE CRACIUN)
Ba, care esti acolo?
Doar urletul vantului. Nici acum, cand imi amintesc cu un zambet secretos in viscere, de momentele inghetate la propriu, nu-mi dau seama prin ce minune se auzea suieratul vantului polar in desertul lapon, din moment ce niciun obstacol nu-i motiva protestul. Modestul iglu, ridicat in graba de toti trei, de teama furtunii iminente, era deja acoperit partial cu zapada viscolita. Usa, sau mai bine-zis intrarea, ramasese singura mea preocupare de cand ceilalti doi plecasera la vanatoare. Vazusera din intamplare, prin intunericul risipit in parte de luna plina dinaintea inceperii viscolului, urme de ren, calcate indeaproape de amprente, mai mici, de lup.
Trei lupi numarase Soho, bombanind apoi ceva despre obiceiul acestora de a vana singuri.
Renul e ratacit, a ramas in urma, probabil bolnav, completa Mark, in timp ce icnea ridicandu-se din genunchi. Nu pot fi departe.
Privira amandoi spre mine.
OK, am ridicat eu mainile, raman cu echipamentul, da’ ma ajutati sa fac iglu-ul!
Nu a durat mai mult de o ora. Trainic si destul de incapator, asigura o protectie buna impotriva vantului ce turbase in ultimul timp.
Mi se facuse foame deja, insa bagajele le lasasem afara. Candela cu seu de foca dadea o flacara destul de puternica, chiar se incalzise putin in interiorul iglu-lui . Nu ma puteam hotari in privinta mancarii, cand am auzit din nou sunetul acela.
Care esti acolo? Soho, Mark...!? am strigat ragusit si pe jumatate paralizat de frica. Pe vremea asta nu doar oamenii ies la vanatoare... O clipa mi s-a parut ca mai aud un strigat slab, undeva in departare. Vantul slabise in intensitate, ma gandeam ca poate sunt vocile celor doi amici. M-am hotarat sa mai astept cu masa, probabil sunt deja destul de aproape. Ma tolanisem deja langa candela, cand un nou zgomot imi paraliza muschii. De data asta se auzeau destul de clar fornaituri si zgomot de copite atenuate de zapada. Parca o intreaga turma de bizoni turbati (cum vazusem in filme) se apropia de iglu-ul meu amarat, amenintand sa ma spulbere precum zapada. Ce tampit sunt! Auzi, bizoni! am mai apucat sa gandesc inainte de a ma repezi prin usa partial acoperita si de a sari in ultima clipa spre dreapta (am fost portar la o echipa de fotbal), nu inainte de a observa, pret de o clipa, niste coarne uriase deasupra unui bot care starnea el insusi o mica furtuna, toate astea purtate de uriase copite producand vibratii pe gheata maturata de viscol. Iglu-ul fu spulberat intr-o clipita de perechea de reni din fata (pana la urma erau reni, nu bizoni, ha!) , iar eu ma rostogolii de cateva ori, apucand, totusi sa vad ca in urma sirului dublu de animale era legata o sanie. Si mi s-a mai parut ca aud , in departare, strigatul acela pe care il mai auzisem dar nu reusisem sa-l identific:
Ooo, ho, ho, ho, hoooo...



======================================================
Damned! If a man has no right to kill another, what kind of world is this!?


De gradu' doi, merge? - de M a o la: 20/12/2006 09:41:42 Modificat la: 02/12/2008 10:09:46
(la: Ora de compunere: "Intalnire de gradul trei cu Mos Craciun")
Sunt doua conf. cu tema asta iar eu nu am decat o poveste, asa ca ...



Ba, care esti acolo?
Doar urletul vantului. Nici acum, cand imi amintesc cu un zambet secretos in viscere, de momentele inghetate la propriu, nu-mi dau seama prin ce minune se auzea suieratul vantului polar in desertul lapon, din moment ce niciun obstacol nu-i motiva protestul. Modestul iglu, ridicat in graba de toti trei, de teama furtunii iminente, era deja acoperit partial cu zapada viscolita. Usa, sau mai bine-zis intrarea, ramasese singura mea preocupare de cand ceilalti doi plecasera la vanatoare. Vazusera din intamplare, prin intunericul risipit in parte de luna plina dinaintea inceperii viscolului, urme de ren, calcate indeaproape de amprente, mai mici, de lup.
Trei lupi numarase Soho, bombanind apoi ceva despre obiceiul acestora de a vana singuri.
Renul e ratacit, a ramas in urma, probabil bolnav, completa Mark, in timp ce icnea ridicandu-se din genunchi. Nu pot fi departe.
Privira amandoi spre mine.
OK, am ridicat eu mainile, raman cu echipamentul, da’ ma ajutati sa fac iglu-ul!
Nu a durat mai mult de o ora. Trainic si destul de incapator, asigura o protectie buna impotriva vantului ce turbase in ultimul timp.
Mi se facuse foame deja, insa bagajele le lasasem afara. Candela cu seu de foca dadea o flacara destul de puternica, chiar se incalzise putin in interiorul iglu-lui . Nu ma puteam hotari in privinta mancarii, cand am auzit din nou sunetul acela.
Care esti acolo? Soho, Mark...!? am strigat ragusit si pe jumatate paralizat de frica. Pe vremea asta nu doar oamenii ies la vanatoare... O clipa mi s-a parut ca mai aud un strigat slab, undeva in departare. Vantul slabise in intensitate, ma gandeam ca poate sunt vocile celor doi amici. M-am hotarat sa mai astept cu masa, probabil sunt deja destul de aproape. Ma tolanisem deja langa candela, cand un nou zgomot imi paraliza muschii. De data asta se auzeau destul de clar fornaituri si zgomot de copite atenuate de zapada. Parca o intreaga turma de bizoni turbati (cum vazusem in filme) se apropia de iglu-ul meu amarat, amenintand sa ma spulbere precum zapada. Ce tampit sunt! Auzi, bizoni! am mai apucat sa gandesc inainte de a ma repezi prin usa partial acoperita si de a sari in ultima clipa spre dreapta (am fost portar la o echipa de fotbal), nu inainte de a observa, pret de o clipa, niste coarne uriase deasupra unui bot care starnea el insusi o mica furtuna, toate astea purtate de uriase copite producand vibratii pe gheata maturata de viscol. Iglu-ul fu spulberat intr-o clipita de perechea de reni din fata (pana la urma erau reni, nu bizoni, ha!) , iar eu ma rostogolii de cateva ori, apucand, totusi sa vad ca in urma sirului dublu de animale era legata o sanie. Si mi s-a mai parut ca aud , in departare, strigatul acela pe care il mai auzisem dar nu reusisem sa-l identific:
Ooo, ho, ho, ho, hoooo...

======================================================
Damned! If a man has no right to kill another, what kind of world is this!?


Maan! - de Sancho Panza la: 07/01/2007 14:27:55
(la: Intregire)
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

ramaie mister!
si io-n plus!

Tu?!
hmm...
Ce faci cand gandul celuilalt schimba"in plus" cu "plus"? :)

de parc-am deschis o usa far' sa bat, far' sa mi se ceara 'intra'.
Era intredeschisa...lasasem si o scanteie de stea aprinsa, pentru ochii dragi.
#166940 (raspuns la: #166521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...