comentarii

le-am putea oferi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Iar eu deduc ca tu crezi gres - de papadie67 la: 25/09/2003 21:34:23
(la: Viata gay romaneasca)
Iar eu deduc ca tu crezi gresit. Ti-as putea oferi argumente in sprijinul opiniei mele. Asa, ca-ntre "Oameni cu carte", pentru care "bla, bla, bla" reprezinta o discutie lipsita de argumente din "carte" si bazata exclusiv pe "eu cred"...
Cat despre acceptarea fara semne de-ntrebare, imi pare ca-i tocmai trasatura definitorie a celor ce n-au nevoie de "carte".
Iar "Europa", fara "carte"...e cam greu... pasim cu stangul, God forbid! Ha! Ha!

Vezi Dumneata, am fi pasit cu dreptul chiar si Talibani de-am fi, ci doar oleaca de petrol sa fi pastrat din ce-am avut. Si vlaga.

Relatia Europa/tolerante-de-tot-felul trece prin "burta" Europei si prin ce ar putea sa-i faca bine "Ei" daca ne-accepta.
Iar noi, orbeti, ne ridicam cu bucurie fusta-n sus si ne-aplecam pe vine-n fata Europei, doar ne-o primi ca sa-nvatam si noi ce-i bunul simt...O, Tempora... O, Mores!
Azi suntem prosti ca natiune...oleaca mai destepti am fost fo' saptezeci de ani-nainte...mi-e tare frica de-urmatorii patruzeci!
Au revoir.
#454 (raspuns la: #431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania sau occident - de sergiu la: 20/10/2003 17:35:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Nu eram adaptat la viata in R. nici atunci cind traiam acolo; mi s-ar pare aberant chiar si gindul sa ma intorc acolo. M-am adaptat repede la viata in SUA, la fel si familia. Imi amintesc cind eram student la ASE, multi ani in urma si le spuneam prietenilor ca mi-as fi dat viata ca sa traiesc macar o zi in SUA. Ei ziceau ca sint nebun. Ei bine, am trait multi ani aici si am realizat prin munca si ambitie mai mult decit mi-as fi inchipuit vreodata. O zi traita aici inca mi se pare mai valoroasa decit intreaga viata ce mi s-ar putea oferi in R. Mi-am indeplinit dorintele, iar satisfactiile pe care mi le ofera viata zilnica de aici sint suficiente - nu am nevoie sa cistig la loterie.
Nu as dori sa traiesc nici in Franta, Germania, Italia, etc. fiindca - iertati-ma va rog - mi se par inapoiate. Inainte de a veni aici am locuit patru ani in Elvetia. Desi net superioara la nivel de trai comparativ cu R., Elvetia mi se pare un satuc amarit in comparatie cu SUA. Am vizitat si celelalte tari vestice. Pe scurt: sarut pamintul si steagul american cind ma intorc acasa in California.
In incheiere, as dori sa subliniez ca ce-am scris reprezinta opinia unui singur om. Am intilnit romani aici care nu ar fi de acord cu mine. Unii nu au invatat limba engleza, altii au intrat intr-un cerc vicios de munci nesatisfacatoare (responsabili de bloc, paznici sau chiar mai rau). Lor le face placere sa judece imperfectiunile SUA.
Stimate domnule Radu Herjeu, - de Ingrid la: 27/11/2003 10:34:08
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Stimate domnule Radu Herjeu,
locuiesc in Israel de o buna bucata de vreme si as minti, daca nu as recunoaste ca receptarea de catre societatile de televiziune pe cablu , a postului romanesc PROTV International mi-a (si ne-a) produs o mare bucurie.
Sunt insa contrariata de instaurarea unei limbi romane ciudate, ce-i drept nu la toti oamenii de televiziune, dar la multi. Multi dintre cei ce apar pe ecran par ca nu ar fi trecut pe la orele de romana din scoala.
Un alt fapt ce ma contrariaza este prezenta emisiunilor de tipul "Vacantei mari" pe un post ce se transmite in lumea larga.
Oare nimeni nu intelege acolo ca aceste emisiuni dauneaza imaginii Romaniei?
Emisiunile posturilor internationale le vad cei, care asa cum pomenea cineva inainte, ar dori sa revada un film drag, ar dori sa vada un spectacol televizat al Teatrului National sau Odeon, sau selectiuni de la festivalul Enescu, sau atatea lucruri minunate pe care televiziunea romana le-ar putea oferi.
Ce credeti d.voastra, ca om de televiziune, despre nedumeririle mele?
Va multumesc anticipat.
domnule Dinu Lazar - de Catalina Bader la: 12/01/2004 05:34:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
ce parere aveti despre
o poaibila relansare a turismului in Romania
in conditiile in care am putea sau ati putea oferi celor interesati
imagini UNICE din peisajul romanesc?
Ah, trecutul.... - de Hypatia la: 23/02/2004 08:58:18
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
In unele privinte aveti dreptate, DAR; cine, in aceasta Europa, ne cunoaste istoria nationala? Pentru cine conteaza realmente cine suntem?Mai degraba ar trebui sa intelegem ca mai vizibile sunt tarele ereditare ale neamului si ca multi incearca sa profite de ele. Pe cine intereseaza asta?
Era un banc trist referitor la acest lucru: "Un roman foarte cumsecade, dar sarac, aude ca exista undeva o baroneasa mult-milostiva, numita Uniunea Europeana. Cum nu face recolta de cativa ani, merge la baroneasa sa o roage sa-l ajute cumva sa iasa din iarna. Baroneasa ii da o basca, desi romanul ceruse o pereche de ghete. Romanu pleaca descult, dar cu basca, iese din iarna dar ii digera un deget, pe care si-l taie. Povestea se repeta pana cand romanului i se amputeaza ambele picioare. Baroneasa aude si ii trimite un ultra-modern carucior cu rotile. Romanul devine cel mai invidiat om din sat, drept care noaptea este pradat de hoti care ii fura romanului sacul cu basci, obtinute de la baroneasa in cei 12 ani de cersit. Imbatranind, romanul se gandeste ca numai bine i-ar fi prins acum o basca, asa ca merge la baroneasa, dar aceasta nu-i poate oferi decat o pereche de ghete. Cum romanul nu are ce face cu ele, baroneasa ii propune sa-i vinda romanul pamantul si cu banii pe care ii va obtine, sa-si cumpere si el o basca.....
Dincolo de banc, vreau sa spun ca nu intereaseaza pe nimeni decat ce putem oferi noi, nu istoria noastra, care este oricum usor de modificat/interpretat dupa placul fiecarui european. Deranjeaza pe cineva? Oricat am protesta, nu ne ia nimeni in serios. Suntem clasati dupa ceea ce am oferit contemporaneitatii. Uitati-va la mesajele de la conferinta "A fost Holocaust in Romania?" Suntem noi, cei de azi, redusi la tacere, pentru trecutul nostru. Noi trebuie sa constientizam si sa regretam Holocaustul. Despre care vom afla cu siguranta date in 2005. Dar pana atunci trebuie sa ne cerem scuze. Intreb, francezii, care ca mase au fost antisemiti, au cerut scuze poporului evreu? Citeam undeva ca insusi Paul Valery dona bani pentru nu stiu ce arma ce ar fi trebuit verificata prin impuscarea colectiva a evreilor, iar nemtii insisi erau scarbiti de numarul mult prea mare al francezilor care denuntau pe evreii ascunsi de frica deportarii. Istoria nu este dreapta cu noi, nu fiindca suntem mici intre cei mari, ci fiindca suntem prea toleranti cu greselile noastre sau ale altora fata de neamul nostru. Suntem contraproductivi. Trebuie sa ne schimbam si mentalitatea si felul de a actiona, dar nu vad multi dispusi sa faca asta.....
Hypatia
#10345 (raspuns la: #10301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru #10575 - de (anonim) la: 25/02/2004 20:49:21
(la: De ce vreau sa emigrez)
Sint perfect de acord apropos de insulele Bahamas dar este aproape imposibil pentru un roman care traieste in Romania sa se duca in concediu acolo (distanta si bani in primul rind). Nici nu sint de parere ca ar merita pentru un american sa zboare cel putin 10 ore pentru 5-7 zile in Romania, la mare...

Ma refeream doar la romanii care prefera (pe buna dreptate, in conditiile actuale) o vacanta pe alt litoral european cind, de fapt, litoralul romanesc ar putea oferi cam aceleasi conditii daca s-ar dori acest lucru.

Cit priveste bisericile... hmmm..... am vrut sa spun ca nu intru in bisericile lor asa cum as intra intr-o biserica ortodoxa daca as avea vreuna prin zona.... de exemplu intr-o vineri sau intr-o duminica. Sigur ca am intrat in bisericile lor, am si asistat la o slujba (subliniez "una") din curiozitate. Cred ca enuntul corect era "nu mai intru de atunci". Si-apoi cred ca e prea tirziu pentru mine sa ma obisnuiesc sa aprind luminari punind o fisa de 25 de centi si apasind pe un buton, dupa ce am aprins luminari de ceara pina acum... E practica metoda lor, reduce riscul de incendiu etc., dar... nu e pentru mine.

Cit priveste alegerea religiei de catre copii, pot sa inteleg punctul tau de vedere. Poate ca a-i lasa pe ei sa aleaga este calea cea mai buna. Imi recunosc, insa, slabiciunea: nu ma vad capabila sa fac asta.
:0) Andreea
#10621 (raspuns la: #10575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Protestul in Imagini - de LMC la: 02/04/2004 12:57:53
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Okay, inspiratia cred ca ati avut-o dumneavoastra domnule Lazar cind v-ati pronuntat ca ar fi mai bine sa facem ceva mai bun decit un simplu protest, in alte cuvinte sa aratam lumii si alte imagini ale Romaniei. O imagine este mai buna decit o mie de cuvinte, nu? Un titlu simplu, "The Other Face of Romania" sau stiu eu ceva mai interesant, pus sub fiecare imagine iar pe spatele foii un mic paragraf care explica motivul pentru care se distribuie aceste imagini, cred ca ar fi destul. Aranjamentul pot sa-l fac eu, distribuirea se poate face in toate tarile pe unde ne aflam, atita timp cit ne putem oferi citeva ore din timpul nostru liber. La Mall-urile de prin occident sint mii si mii de masini parcate, si asemenea cum se face reclama pentru orice timpenie putem si noi sa facem la fel intr-un mod liber si fara nici o restrictie, cel putin la noi in America. Deci, am nevoie de imagini si o aprobare a textului. Toti care sint interesati pot sa participe. Nu o sa mutam munti din loc, dar asa cum se cinta in "Hora Unirii" impreuna vom avea putere in vocea de protest.
#13202 (raspuns la: #13160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta de-a sofa din UK in RO - de desdemona la: 08/04/2004 03:27:02
(la: Automobile si soferi)
Am trait in UK 4 ani (in Leeds). Fiind student cu buget redus, am profitat din plin de serviciile National Express. In Franta nu exista asa ceva. Si am auzit preocupari si studii (am avut colegi doctoranzi la 'transport studies') despre cum s-ar putea oferi servicii de transport colectiv mai bune, care sa reduca congestia generata de automobile. Ei macar incearca.

Eu am avut fericirea sa invat sa conduc in Anglia, timp de un an am tot luat ore si am tot dat examene, si am fost foarte mandra cand intr-un sfarsit am obtinut mult doritul carnet. Ca la doua saptamani dupa aceea sa ne mutam in Franta, si dupa inca o saptamana sa mergem in Romania cu masina. Francezii sunt foarte 'bagareti' si nervosi, germanii, desi mai corecti, au si ei nervosii lor, in Austria soferii au fost destul de corecti si calmi, si nici in Ungaria (in afara de cativa nerabdatori ocazionali) n-a fost prea rau. In general, italienii sunt mai agresivi decat francezii. Insa in ce priveste traficul din Romania, e cu totul alta mancare de peste. Parca ar fi o alta lume. Unde sunt doua benzi (mai ales in oras) nu e niciodata sigur ca daca rulezi doar intr-una dintre ele nu nimeresti intr-o groapa suficient de mare ca sa-ti strice directia. Deci se practica solutii 'de compromis', toata lumea conduce in mijlocul drumului, indiferent de numarul benzilor (2-3). Semnele de circulatie (cand sunt lizibile) sunt ascunse in tufisuri, si de obicei nu prea sunt respectate. Distanta de siguranta intre masini e ceva de care nu s-a auzit (mai ales in ce priveste oprirea la stop), si aproape intotdeauna cand ma urc in masina condusa de un sofer roman mi se strange stomacul de spaima vazand cum accelereaza si cum franeaza. Se pare ca intimidarea celorlalti e o virtute la volan, si mersul cu 70km/h in localitati rurale (unde de obicei nu e riscul de a fi radare) e o datorie sfanta pentru toti, de la trabant la vehicule de trafic greu. Totusi, culmea acestei arte (raliul nostru cel de toate zilele) este atinsa numai si numai in Bucuresti, unde orice sofer trebuie sa fie gata de-a fi un sportiv al strazii.
Ma mai farmeca o practica. Aceea de-a 'taia curbele' indiferent daca tai peste una, doua sau trei benzi, de cate ori nu m-am trezit nas in nas cu un 'meserias' care voia sa mearga mai repede.
In fine, arta de-a sofa imbraca aspecte nebanuite si exotice in Romania, insa as prefera sa pot mentine in practica standardul britanic.

Desde

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13483 (raspuns la: #13456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC, - de christina la: 18/06/2004 21:18:24
(la: Da sau nu pentru avort?)
multumesc pentru raspuns intai de toate!
nu am vrut ca intrebarile mele sa fie retorice dar asa a iesit se pare :).
situatia copiilor de pe strada din Romania este un efect al saraciei si (scuze ca trebuie sa spun) al lipsei de educatie sexuala, lipsa de care au beneficiat generatii,din pacate.
cu ani in urma mureau femei in Romania in urma avorturilor facute de diversi medici ambulanti, lasand in urma lor copii si de cele mai multe ori mai multi de 3!si crede-ma asa a fost!
la un moment dat ai pus punctul pe "i" si anume:
"problema insa este nu la copil ci la parinte"!este de fapt ce am vrut si eu sa spun,iar parintele nu vad cum ar putea oferi dragoste unui copil ce pur si simplu nu l-a dorit!
atunci de ce sa fie constrans de biserica sau legislatie sa nu ia hotararea pe care a ales-o?
iar din pacate in ultima vreme si din ce in mai des, aducerea pe lume a unui copil este legata de egoism, razbunare, samd.atentie....nu am generalizat!
as lasa totusi pe fiecare sa decida pentru el insusi!
si aici nu e vorba neaparat de dreptul asupra corpului tau.
cat despre amputarea unui picior sau scoaterea unui ochi ...cam exerat as zice.

cu bine,
christina
oferta - de Jay la: 07/08/2004 20:07:59
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

Un muncitor, cam betiv si somer, se prezinta la oficiul fortelor de munca.
Functionarul:
- Va putem oferi un loc de munca unde se lucreaza mult, dar se si castiga bine.
Muncitorul:
- Nu, nu e bine. Eu, daca am bani, ii beau si asta nu e bine.
F: - Atunci, iata, va putem oferi un loc de munca unde se lucreaza destul de putin si unde, desigur, nici nu se castiga multi bani.

M: - Nici asa nu e bine. Eu, daca am timp, fac cumva rost de bani si pe urma ii beau si ... Stiti ce: nu aveti cumva un loc de munca unde se lucreaza mult dar se iau bani putini?

F: - Ne pare foarte rau dar nu va putem oferi un asemenea loc de munca deoarece nu aveti pregatirea necesara: trebuie sa aveti studii superioare!
timpul ca dar ! - de dinisor la: 15/09/2004 21:13:41
(la: Timpul asasin)
oricine poate citi motto-ul meu. si intelege astfel ca vad timpul ca un dar ce ne-a fost daruit. timpul insa, este si cel mai pretios dar ce il putem oferi! primindu-l si daruindu-l ii asiguram eternitatea.
timpul petrecut alaturi de cei dragi creeaza amintiri. ele se sendimenteaza adanc in memoria si sufletul nostru. le povestim mai tarziu generatiilor urmatoare si astfel acel timp devine un dar. un altfel de dar. si iar am contribuit la eternitatea lui.
sa fii acolo unde esti chemat, sa ajuti atunci cand este nevoie, sa iubesti atunci cand simti, sa alini atunci cand doare... toate aceste actiuni cer timp. si ele sunt un altfel de dar pentru celalalt.
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Pt. Jimmy_Cecilia (si nu numai...)... - de Paianjenul la: 18/09/2004 14:24:51
(la: Ajutorul primit)
"Un ajutor primit nu trebuie uitat niciodata, si chiar daca nu este dat ca sa-ti creieze o obligatie, trebuie sa te revanshezi dublu sau triplu cand ai iesit la liman si sa fi recunoscator toata viata.
Numai in aceste conditii cei care au ajutat o data, vor continua sa ajute..."



- FRUMOS spus si... ADEVARAT.

Plecat legal in Ungaria in martie 1988, cu intentia de nu ma mai intoarce in Romania, am apelat la ajutorul unei familii de maghiari care locuia intr-o suburbie a Budapestei (si a carei adresa o aveam din tara). Oamenii habar nu aveau cine sint, dar dind oarecare credit celor care ma recomandasera, gazda mi-a spus: "Stilul nostru de viata este foarte modest, dar daca esti multumit de conditiile pe care ti le putem oferi... esti binevenit sa ramii la noi oricit vei dori!" Am ramas la ei... dupa doua saptamini tot ei mi-au gasit un loc de munca permanent si destul de bine platit, avind astfel posibilitatea sa "rambursez" (macar in parte) ceea ce cheltuiau cu intretinerea mea.... Oricum, timp de 14 luni cit am locuit la ei, am ramas alintatul familiei. Cind in iunie 1989 imi luam ramas bun de la ei, indreptindu-ma spre Spania... plecam cu "statut" de "fiu adoptiv". Nu am uitat, fireste, gestul lor nobil, si desi nu-mi pot permite "sa ma revansez dublu sau triplu", se pare ca micile mele atentii financiare (care convertite in FORINTI nu sint deloc de desconsiderat) le parvin intotdeauna atunci cind au mai mare nevoie de ele. Si evident, ele vor continua sa le parvina, familia Pogany raminind pentru totdeauna pe lista mea de prioritati atunci cind vine vorba de cei fata de care am obligatii morale si materiale/financiare. E dreptul lor sa secere ce au semanat.
#22786 (raspuns la: #22024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acasa sau "acasa" - de valico la: 15/10/2004 02:04:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna Magda,
As putea spune ca am similaritati cu situatia ta. Locuiesc in Dublin/Rep. Of Ireland de 3 ani, baiatul are aproape 3 ani, e irish citizen.Am cam tot ce mi-as putea dori,ok profesional am inca mari ambitii!
Simt la fel ca si tine! M-as intoarce, eu sunt din Costinesti, dar dupa ce am terminat ASE/Management la stat in '97, am locuit in Bucuresti.
Mi-e frica de realitatea de "acasa".Ce-as gasi "acasa"? Coruptia pe care am lasat-o cand am plecat?
As putea sa nu-mi pese de cariera sotiei,care e Managera la un hotel in centrul Dublinului, de faptul ca avem aproape tot in camin, masini,etc.
Si asta numai ca sa ma intorc intr-o societate care nu stiu ce mi-ar putea oferi mai bun decat ceea ce am aici?
E adevarat, mi-e dor de casa, am pe masina steagul romanesc si irlandez,cand Mutu joaca bine la Chelsea, ceea ce s-a intamplat rar,plesneam de fericire in discutiile cu colegii.
Am satelit cu programe romanesti,ascult CD-uri romanesti in masina si acasa. Ma intreb cat de mult vreau mai mult sa "simt" romaneste?
Saptamana trecuta a fost un spectacol al Teatrului Nottara aici in Dublin, si comunitatea romaneasca a anuntat numai cu o zi inainte de asta.Nu am putut merge si mi-a parut rau.
Stiu ca nimic nu e acasa ca aici. E o societate mult in urma, din multe p.d.v.
Si intrebarea e cum ramane cu inima?Ca sa filozofez putin, "acasa" este unde este familia ta, unde este job-ul tau, unde copilul merge la creche, unde ai mortgage la casa, rate la masina, mobila, etc, unde pe credit carduri iti iei lucruri pe care acasa nu-ti aproba nici o banca sa le iei.
"Acasa" este cred unde esti tu,acolo de unde realizezi ca nu poti pleca, fara a crea in aceeasi masura, durere in familie ca si aceea a dorului de tara natala!"Acasa" este unde toata familia se simte bine, unde esti integrat. Nimeni nu intreaba aici ce pasaport ai, ci de unde esti?Ro este tara mea si nu permit nimanui sa vorbeasca urat de Ro, dar oare "acasa" este IRL sau RO.
Acasa parintii mei au o vila in Costinesti. Nu am avut nici macar timp in 3 ani sa-mi iau un concediu mai mare de o saptamana. Nici macar o saptamana la plaja.Iar aici nu te poti bronza.
Dar inca ma mai intreb ce este "acasa"?Unde este acasa?Este asta dilema imigrantilor sau sunt doar eu de vina?
Nu stiu! Tu stii?
Poti pune dorul de "acasa" , inaintea tuturor celorlalte obligatii pe care le ai in societate,fata de familie?
As putea spune: "Home is exactly where your life is,where you breath and work!"
Ce e dorul de "acasa"? Cred ca asta ar trebui sa definim mai bine!
Am incercat sa am aici tot ce e romanesc, ca sa nu-mi fie dor de prea multe! Mi-e dor de tara!Stii ce-mi spun intotdeauna cand mi-e dor de "acasa"?
M-as putea intoarce oricand "acasa"! Acasa sunt unde sunt eu , unde viata a fost generoasa cu mine, unde am gasit fericirea de a trai intr-o societate avansata, care respecta valorile.
"Acasa" este "home sweet home", wherever that is, unde viata e mai frumoasa ca in RO, si acolo unde duc dorul tarii natale!
Suna aiurea?
#25131 (raspuns la: #18733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Licitatie foto - de AG la: 03/01/2005 22:07:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Construirea unui site special pt. licitatie nu e chiar simpla. Dar daca
asa vreti sa faceti, de ce nu folositi de ex. ebay? Cred ca se poate
construi acolo un fel de "magazin" online, in care scrieti voi ce doriti,
puneti niste poze, conditii de expeditie la cumparator, etc. In acelasi
timp probabil ca o sa aiba mult mai multa "deschidere" la publicul de oriunde,
cu posibilitati si interese poate mai mari de a achizitiona niste imagini bune.
Apoi, in siteurile voastre, nu aveti decit sa puneti un link la magazinul respectiv...
Dar pe linga frumusetea imaginilor oferite la licitatie, cred ca trebuie sa va ginditi
si la modalitatea de tiparire a lor ca sa fie la nivelul unor printuri de arhiva poate,
modul de expeditie a lucrarilor, etc. Ceea ce va creste probabil costurile voastre,
dar in acelasi timp veti putea oferi lucrarile la un pret minim care sa
acopere aceste cheltuieli suplimentare, si in acelasi timp sa ofere
cumparatorului o valoare mai mare si sa-l faca probabil
sa liciteze corespunzator.
#32635 (raspuns la: #32632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
echilibrul generozitate/egoism - de nasi la: 21/01/2005 00:57:54
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
interesant articolul pe care l-a gasit grettel. si chiar foarte bun.
dar ca sa vorbesc putin de ce s-a scris mai inainte... cam prea mult se pune accentul pe "generozitatea" in relatia de cuplu. aceasta abilitate de "a da". sincer, mi se pare absurd! nu pt c-ar fi ceva rau cu generozitatea si a da. nu. dar este de-a dreptul monstruos atunci cind se pune accentul pe capacitatea de a da in defavoarea capacitatii de a primi, si implicit de a cere.
este normal sa dai tot ce ai mai bun intr-o relatie. si generozitatea va ramine mereu o trasatura nobila
dar atunci cind numai dai si nu ceri... normal, hormonii si dezechilibrul chimic din organism pe baza de endorfina - ca la orice inceput de relatie - justifica asta in prima faza a relatiei - dar cind starea se perpetueaza, deja devine o chestie patologica.
omul este definit de nevoi primare. a avea nevoi inseamna "a cere" pt a le putea satisface. cind nu mai ceri si doar dai, iti negi calitatea fundamentala (primara) de om.
de exemplu, sforaie partenerul (sau partenera, he!he!)? sa-i fie de bine. poate sa se si cutremure patul sub voi, daca tu ai un somn profund sau ai reusit sa te obisnuiesti si nu-ti mai strica somnul, foarte bine. (cu atit mai bine daca sforaiti amindoi)
si chiar merita efortul, inainte de toate, sa vezi daca te poti obisnui sau nu (dovedesti acea generozitate, dai intelegere si rabdare). dar daca trec citeva luni de zile, un an-2 si somnul tau tot e intrerupt... cind nu te poti odihni calumea, consecintele sunt: iti este afectat nivelul de energie , puterea de concentrare etc. cit de "neconditionat" mai putem oferi acea intelegere in astfel de cazuri? nu mai este absolut deloc neconditionat zic eu. in cazul acesta, actul generozitatii (de a da) devine conditionat de cel de a ne nega una din nevoile primare (in acest caz somnul) si facind asta ne negam calitatea primara de om, ne punem in postura de sub-om. (asta in cazul in care nu suferim de complexe mesianice si nu ne inchipuim ca actul de a ne nega nevoile primare ne face Supra-om)
bineinteles aceasta situatie trebuie remediata. iti trimiti partenera (sau partenerul) sa se opereze. aici trebuie tu sa ceri si celalalt sa dea. dar daca din motive medicale sau altele nu se poate? camere separate atunci. trebuie incercat orice, chiar daca suna ridicol. dar cit de ridicol este atunci sa "fim impreuna" atunci cind dormim, no matter what? doar dormim si nimic altceva. tot ceea ce experimentam, simtim in compania celeilalte persoane are loc in stare de trezie, de constienta - si nu in somn, in starea de inconstienta.
iar daca asta e un motiv de dizolvare a relatiei, atunci relatia nu era chiar asa de solida to begin with si a pornit probabil de la false premises - cu totul alta discutie.
dar somul este doar una din nevoile primare ale omului - indiferent daca suntem barbati sau femei.
daca incepem a fi generosi, a da in relatie incalcind una sau mai multe dintre aceste nevoi primare ale noastre sau fara a cere satisfacerea lor... sa am pardon dar problema nu zic ca s-a pus gresit, ci doar de pe undeva de la mijlocul ei.
cind e vorba de o "alegere", pai in primul si-n primul rind trebuie sa ne cunoastem pe noi insine extrem de bine. este vorba de acel self-awareness. sa iti cunosti nevoile primare, apoi si cele secundare (care de multe ori tin mai mult de social decit de biologic), sa stii ce-ti place si ce nu, ce vrei si ce nu, etc, etc. intr-un cuvint, sa te cunosti pe tine insuti. abia atunci se pune problema sa alegi. persoanele cu dubii, care nu se cunosc foarte bine sau au probleme de self-esteem (din nou chestia cu nevoile umane) putin probabil sa faca o alegere care sa le fie benefica. foarte greu si cu mult efort vor reusi sa aleaga partener/a de cuplu persoana potrivita.
O tema de reflectie - de Stefan Niculescu-Maier la: 12/02/2005 07:12:23
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...

#36107 (raspuns la: #36106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Mario - de TeodoraPA la: 29/03/2005 09:26:39
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
Cu asta nu sunt de acord. Am auzit de prea multe ori spunandu-se ca de aceea e televizuinea asa pt ca publicul asta cere, ca publicul e imbecil sau prost, limitat in orice caz... Nu accept. Exista notiunea de educare a publicului. Presa are puteri extraordinar de mari si ar putea, pur si simplu ar putea oferi altceva, numai ca e costisitor, cere mai mult efort. E mai comod asa - ei zic ca asta se asteapta de la ei, ni ne plangem si zicem ca marea majoritate a oamenilor asta cer.
Eu am terminat jurnalistica si aut curs special de manipularea maselor prin presa.
Publicul ti-l formezi, il cresti, il educi, il hranesti, il luminezi, asta e.
Daca ati observat la categoria presa scrisa tara noastra sta mult mai bine. Chiar si la radio stam bine. Dar televiziune se face la noi dupa modelul american, si americanii, oh, Doamne... Stim cu totii...



Take heed when you think you stand, lest you fall.
#41068 (raspuns la: #40737) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce doar atat?!? - de Emma Brad la: 18/04/2005 18:20:14
(la: Recomandare pentru un încornorat (epigrama))
Rudy
ideea k si modul de expresie pe care l-ai abordat cere o continuare a textului in stilul cu care ne-ai obisnuit. Ironia, foarte bine dozata (chiar si in aceste 4 versurele) asupra idei in sine, CERE k aceasta sa se prelungeasca cu cel putin ink 2 strofe. Cea de mijloc unde ai putea oferi acelasi sfat dar cu alte cuvinte si cea de final in care sa-ti exprimi nemultumirea si/sau parea de rau.
(scuze pt sfat, stiu k nu ai nevoie. incerc doar sa te conving k ideea este minunata si ar putea iesi o parodie pe cinste)
Acest text nu este o epigrama de aceea se cere continuat.

la multa inspiratie
PS.revin
Cassandra - de SSDD la: 06/05/2005 18:59:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Eu zic ca ar ajuta daca l-ai citi pe Toma de Aquino.
In opera lui a sistematizat si imbinat armonios dogmele Bisericii cu filosofia lui Aristotel si Augustin. Nu pretind ca ma ridic la nivelul lui dar ii impartasasc punctul de vedere.
Si inca o data, cele scrise de mine, in comentariile anterioare , reprezinta punctul meu de vedere, atentie am spus Punctul nu Orizontul.
Daca revenim la topica zilei - cred cu putere ca homosexualitatea este o obtiune si este o dovada a libertatii de care avem parte. Cred cu putere ca nu avem nici un drept sa-i judecam pe homosexuali, nu suntem pusi in situatia lor, nu avem de luptat cu acele, sa le zic, porniri launtrice. Cred ca atat timp cat traiesc ca parteneri, societatea le-ar putea oferii mai mult credit si i-ar putea considera familie. Despre casatorie legala....cred ca-i problema forurilor juridice; despre casatorie religioasa, ei bine, asta nu se va intampla in biserica Catolica...Niciodata. Cum nici subiectul femeilor preoti nu intra in discutie.
#47320 (raspuns la: #47283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donare de organe - de anacrom la: 21/05/2005 18:01:35
(la: Donare de organe in caz de deces subit)
Ma bucur ca gasesc discutii despre acest subiect. As vrea sa adaug ca biserica nu are nimic impotriva cu donarea de organe atata timp cat nu este vindere de organe si este facuta pentru a ajuta pe cineva si nu pentru a infrumuseta, intineri etc pe cineva impotriva legii firii. Iar o alta adaugare este ca nu numai biserica ortodoxa (aici aveti si dovada http://www.crestinism-ortodox.ro/html/11/11c_transplant_organe.html incerca-ti adresa asta) este deacord ci si celelalte caci se considera jertfa de sine care este apreciata atata timp cat aceasta hotarare este luata fara presiuni din exterior din proprie vointa cu dorinta de a face un bine celorlati.
Daca este cineva care are intrebari mai multe despre acest subiect adresa mea de mail este crom_ana@yahoo.com si cred ca as putea oferi cat de cat informatii utile. Eu impreuna cu niste colegi de ai mei (suntem studenti la medicina inscrisi intr-o asociatie studenteasca) incercam sa avem un program ce se numeste "organ donorship promotion project" care evident nu a inceput la noi in tara dar sa speram ca va lua ceva amploare si aici. Momentan site-ul nu a aparut inca dar cred ca in toamna va fi gata ... acum adunam doar informatii si persoane de contact.
toate cele bune tuturor



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...