lebede

["romani mancand lebedele din parcurile occidentale sau conserve cu hrana pentru caini sau, mai rau, parinti proxenetandu-si copiii nu ajuta la purtarea mandra a etichetei 'asta-i roman'"]

mai baietzi , mai uitatzi-va putzin ce se intimpla in lume si terminatzi cu halucinatziile astea colective. Incetatzi sa cititzi filosofiile abracadabrante scrise de Plesu ( in fond ce a facut omul asta -practic- de folos natziei romane?)sau mai stiu eu cine si filmele timpite furnizate de propaganda occidentala in care totzi tziganii sint declaratzi romani.

Criticatziva politicienii, schimbatzii sau linshatzii; sentimentul asta de "pacat romanesc" va fost turnat incet cu pilniutza fara sa pricepetzi. Trezitzi-va o data! Nu realizatzi ca asta e manipulare? uitatziva la tot ce-au stiut sa faca romanii de-a lungul istoriei neamului lor( care bine'ntzeles ca trebuie s-o cautatzi si s-o recititzi o ochii si mintea voastra.

Cercetatzi putzin internetul si vetzi gasi o multzime de motive de a fi mandri ca sintetzi ROMANI. Nu va uitatzi la "intelectualitatea romaneasca" care nu reprezinta interesele natziei sau ale voastre. TOTUL poate fi manipulat si cu cit esti "mai intelectual" cu atit mai subtil.

Ginditzi-va ca totzi astia care-si dau aere( pe buna dreptate)din vest sau din tzara au intzeles toate astea; au intzeles ca ei sint CINEVA ; prin nastere. Nu au avut nevoie de nici o comisie.
Din momentul in care te-ai nascut esti cineva. Restul depinde de tine.

"Victoria" e in primul rind mentala!

Orice filosofie serveste anumite scopuri. Facetzi-va filosofia proprie si vetzi reusi.

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Cu cat botul cizmelor loveau mai tare în mucusul care se despărţea-n vălurele de malurile nasului cu atat lebedele nu-şi mai luau zborul, ci pluteau asa, nerusinate printre sprânceniş, de la o spranceana la cealalta.

O domnisoara ceva mai pudica dar care s-a zbatut de curand in toate directiile in visul desucheat al administratorului de palier s-ar putea intreba de ce tot acest non-sens in timp ce-si va verifica ultimul sms tinand in manuta mica telefonul ce tocmai a zbarnait din toti rarunchii. Aceeasi domnisoara isi va descheia apoi camasuta dezvelind un umar alb si imaculat si se va incuia in baie impreuna cu un anume obiect lunguiet despre care e mai bine sa nu discutam.

O doamna mai trupesa, bineinteles ca se va ridica din randul din spate si in timp ce biciusca ii va lovi pulpa rotunda se va infoia la directorul obosit, alias eu. Directorul va da pe gat un pahar de salam cu paine neagra si isi va face un sandvis cu bere si tuica dupa care va murmura cateva ineptii cu rang de mare clasa.

Pe fundal, botul cizmelor se logodisera cu lebedele care desi nu-şi mai luau zborul, visau in nestire la o tara calda unde soarele sa fie miruitor.

Trece lebedele-n zare
Io ma uit, ele dispare!
Ele stie...ca sunt breaz,
Ca curajul mi-e necaz...!

Ti-e necaz ca am curaj?

Draga Radu,

Mesajul adresat karinei, in care spuneai ca "adevarul meu... insemana ceilalti." a resusit sa mi te coboare de pe micul ecran in suflet. O atit de mare tristete legata de situatia tarii noastre nu o mai intilnisem decit in sufletul meu si in niste texte de epoca. Nu stiu in ce momente te-a prins redactarea acestui scurt text, dar el este dovada vie ca nu esti doar un comunicator... cu textul asta ai iesit din rindul celor ca Andreea Esca, Radu Cosarca sau mai stiu eu ce "meseriasi" cum a avut inspiratia sa-i numeasca cineva prin alta parte a acestui thread. Ai demonstrat ca ai suflet. Iar un comunicator cu suflet se numeste Scriitor.

Eu te-as intreba acum raminind in registrul sufletesc sau macar al constiintei, cine ti-a creat si intarit convingerea ca neamul nostru "inseamna (doar) o mina de parveniti" cind occidentul vorbeste de o cu totul alta patura cind se refera la Romania: si aici ma refer la "mincatorii de lebede", la cersetori, la saracie, in general. Eu mai degraba as asocia tarisoara noastra draga cu saracia si nefericirea decit cu opulenta unei miini de parveniti. Dar stii si cu ce as mai asocia-o? Cu o forta latenta care are capacitatea nativa sa sugrume parvenitismul, daca romanasii astia simpli, care nu prea au incredere in ei, si-ar stimula-o. Ce ne lipseste noua, romanilor? Eh, bine, capacitatea de ORGANIZARE NON-GUVERNAMENTALA. Asta ne lipseste, Radu. De ce sintem tinuti in saracie si ignoranta? Simplu! Sa nu ne putem organiza! Cum credeti, oameni buni, ca occidentul a pus ordine in lucruri? Luind atitudine in strada, fiecare in contact cu celalalt. Cind i-a spus unul nu stiu ce, ala nu s-a dus acasa cu capul in pamint, injurind si dind pe git o drojdie... Multi dintre cei care au reusit de-a lungul timpului sa aduca civilizatia pe strazile occidentului au luptat in planul consolidarii relatiilor (a nu se intelege al pilelor) si al eficientizarii lor. Dar cei care au luptat poate nu s-au bucurat cu adevarat de civilizatie. Aveau sa se bucure nepotii sau stranepotii lor. Dar noi romanii stiti ce spunem? Ce sa faci, ma, nu faci nimic... Si stiti la cine se gindeste rominasul caruia ii trece asa ceva prin minte? LA EL INSUSI! Spune ca e inutil sa lupte cu sistemul pentru ca oricum nu se schimba nimic... Si as adauga eu NIMIC VIZIBIL PENTRU EL INSUSI, care - spune el - va muri pina sa vada schimbarea. Dar noi vrem SCHIMBAREA fratilor, sau FAPTUL CA VREM SA O VEDEM? Daca luptam pentru schimbare, nu ar trebui sa ne intereseze cind va avea loc, daca vom muri sau nu pe cind se va petrece. Ar trebui sa luptam si atit. "Viata este o calatorie, nu o destinatie..." mi-am spus eu la un moment dat, inlocuind dintr-o fraza mai celebra "succesul" cu "viata".

Astfel incit Radu, nu am avut doar presentimentul ca avem o sursa comuna de "indemn", ci citindu-te aici, chiar am capatat aceasta convingere. Imi va face mare placere sa pornim discutii pe cit mai multe planuri la care sa participam mai multi si mai multi...

Pe curind
Marian Stan

Vezi tu, problema este ca din tara iese cam cine vrea si, in general cam cine nu trebuie! Adica cei ce ne fac de ras peste tot. Daca in vama controalele ar fi facute pe bune n-ar mai iesi din tara acele specimene care-au lasat lacurile fara lebede prin Austria, care le vezi pe la colturi cu mana intinsa prin toate capitalele europene, care fura din supermarket-uri s.a.m.d. Desi au interdictie de intrare in mai toate tarile oamenii se descurca. Cum? Te las sa ghicesti! Imi pare rau c-am deviat subiectul dar zic eu ca astea sunt lucruri care trebuie sa ne dea de gandit. Cu stima!

Hi Anonimule,
...am incercat cu de toate; la lebede sint altzii mult mai buni ca noi, asa ca "am lasat-o moarta"
In schimb a prin nevasta o ratza la cuptor. Buna dar cam mica!!!

sb


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

E un comentariu rautacios, evident al unui om care este frustrat, din cine stie ce motive. In plus, este un comentariu care arata o lipsa de intelegere a substantei a ceea ce am vrut sa spun si sa explic aici. Nu ma pling legat de ceea ce am realizat, ma pling de pretul pe care trebuie sa-l platim, cei care am plecat pentru a reliza ceva, orice ar fi acel ceva. Dilema pe care eu si multi altii in situatia mea o traim este ca nu stim daca ceea ce gasim aici merita dezradacinarea. Inclin sa cred ca am dreptate cind spun ca nu ati inteles mesajul meu pentru ca nu faceti nici o referire la comentariul meu legat de lipsa familiei si a prietenilor. Imi veti replica, poate pe buna drepatate, de ce nu m-am gindit la asta cind am plecat iar eu voi raspunde, cu toata candoarea de care sint capabila, ca nu m-am gindit. Sint anumite rani sufletesti pe care numai timpul le provoaca. Dorul de familie si de prieteni este una din aceste rani.

Cit despre intrebarea, oarecum justificata de ce am ales NY, cred ca am explicat la inceput ca plecarea mea s-a datorat casatoriei, a fost o intimplare, am plecat pentru ca m-am casatorit cu baiatul pe care il stiam de la 19 ani, nu m-am casatorit ca sa plec.

In sfirsit, nu intentionez sa-mi (mai) justific nemultumirile. Discutia a fost initiata de articolul "De ce vreau sa emigrez". Cred ca raspunsul meu la acel articol nu a fost agresiv, nu a avit caracterul de "punctul pe i" si "numai eu am dreptate". A fost o opinie, divergenta, dar numai o opinie. Din pacate sint oameni, ca dvs., al caror instinct este sa sara la jugulara si chiar sa jigneasca, atunci cind o opinie, contrara cu a lor, este exprimata.

Am sa mai subliniez inca o data, de dragul clarificarii: m-am realizat profesional aici, si am facut-o in scurt timp. Cine are o idee despre ce inseamna a fi avocat pledant in California sau NY intelege ce vreau sa spun. Ma bucur atit pentru mine cit si pentru faptul ca inca un roman a aratat societatii occidentale ca sintem capabili si ca romanii nu insemana numai neispravitii care s-au dus in Austria si au mincat lebedele. Cu toate acestea, mi-e dor de Romania, asa inglodata cum este ea, si nu mi-e rusine sa o spun. Am mai spus si o repet: ce ma tine aici este sotul meu si nu cred ca pot fi condamnata pentru faptul ca nu pot sfarima cu usurinta aceasta legatura. Spun asta ca sa se inteleaga ca nu fac parte din acea categorie de emigranti care pleaca, se pling si continua sa ramina. Daca aceasta casatorie ar inceta sa existe miine as lua primul cursa one way spre Bucuresti.

Acestea fiind zise imi dau seama ca, datorita lui Happy, am ajuns de la a exprima trairi, la a le justifica si cred ca nimeni nu trebuie pus in situtia asta.

De aceea, voi considera ca, pe parcursul am trei zile, am spus tot ce aveam de spus si am raspuns, cit am putut de bine, tuturor celor care au avut amabilitatea sa ma citeasca si sa raspunda.

Vreau sa le multumesc tuturor pentru frumosul gest de a ma citi si de a-mi raspunde.

rusinea de a fi roman e legata de apartenenta la o anumita stare de moralitate si dezvoltare spirituala a natiei, apartenenta la o spiritualitate si o cultura care-'si da in petec'. romani mancand lebedele din parcurile occidentale sau conserve cu hrana pentru caini sau, mai rau, parinti proxenetandu-si copiii nu ajuta la purtarea mandra a etichetei 'asta-i roman'. nu pot sa am pretentia ca altii sa gandeasca limpede si sa inteleaga ca a fi roman nu a fost o alegere personala si de aceea nu pot sa-i condamn daca gandesc ca pentru ca asta e ce inseama roman astazi iar eu vin d'acolo probabil ca as avea nevoie de un pic de educatie inainte sa fiu lasat liber pe strazile occidentului lor mai mult sau mai putin apropiat. caci daca altii sunt mandrii ca sunt nemti de exemplu, cu sau fara dreptate, eu ma simt handicapat cu rusinea mea intre mandria lor la ei acasa...

O sansa vine doar odata . cine crede altfel e mamaliga necoapta de dat la curcani si baroni .Si chiar la cei cu turnuletze si Ferrari si lebede,la suedezi si aventurieri desperado-canadieno-americani-romani-ca groapa cubana de deseuri si gunoi fetid

Pentru a fii macar de acum incolo-Presedinta Tarii Romania- si macar pentru a rupe crima si minciuna si ploconul intr-o scurta pauza-presedinta Tarii-trebuie sa mai existe pe ici pe colo -un popor si oTara.Se va vedea?SI criminalii dar si noi asteptam cu frica raspunsul in acest an la aceasta.Si un site pentru dna Roberts-sa-i fim alaturi nu numai 2 miloane de ci cati au mai ramas oameni crestini in Tara care l-a mai blestemat odata si pe AL.Cuza de a murit prin straini si i-a luat foc si vagonul mortuar..
Asta e de fapt problema , mai este si altcineva in Tara decat Razvan Teodorescu ,Sararii amindoi si cei care taie Adio Europa si emisunile de carte pina la 0-??Asteptam doar filme la TVde genul program Arte-ora 21.45-ora Romaniei-marti 24 februarie-de-la francezi??de la cehi ,de la unguri ,de la croati sau de la tungusi sau de la Ambasade?De la Regele care l-a tradat pe maresalulAntonescu si a abdicat acum a doua oara?Asta e un nenorocit-nu un nefericit-Majestate sa stii asta si s-o inghiti complect cand iti va veni ceasul ,acolo sub o cruce la Curtea de Arges-pt.turisti straini -nu pentru romani.Nici actorul Radu Duda ca printz" nu mai poate scrie o piesa credibila pentru ca sa te mai spele
e cazul sa se faca ODATA LUMINA!Cu Tara si "noi" si ai nostrii-nu ai lor , cei de sub crucile de marmora alba de sus din Seban Voda(ne-au produs un nou cimitir!! sau tinerii cu ochii cascati la existenta sau emigrare sau disperare si psihiatrie.Nu mai stie nimeni oare ca Adevarul-te face liber.Si minciuna -porc,capra raioasa,scarba de posedatsi e a Divolului?Ortodocsi printre catolici santem si ultimii prosti din Europa.printre neamuri?

Pas de "Kaliningrad sur la mer Noire"
par Daniel Vernet

LE MONDE | 27.02.04 | 14h23 • MIS A JOUR LE 27.02.04 | 16h58

A la traditionnelle conférence sur la sécurité qui s'est tenue a Munich au début de février, le ministre russe des affaires étrangeres, Igor Ivanov, a menacé de ne pas ratifier le traité dit CFE, sur les forces classiques en Europe. La menace n'a pas ému grand monde, le texte faisant un peu figure de relique. A tort, car elle est significative d'une nouvelle attitude russe dans ses relations avec les Occidentaux. Le Kremlin veut, en fait, garder des avant-postes militaires dans son "étranger proche" pour faire contrepoids a l'expansion de l'Alliance atlantique, qu'il n'a pas été en mesure d'empecher.

Négocié dans les années 1980 et signé a Paris en 1990, le traité CFE était le complément dans le domaine conventionnel des accords de contrôle des armements nucléaires. Il visait a assurer un équilibre entre les forces de l'OTAN et celles du pacte de Varsovie. Apres la disparition de l'Union soviétique et de son glacis, il a été remanié, et c'est ce texte, qui tient compte de la nouvelle situation créée en Europe par l'indépendance des ex-Républiques soviétiques et l'élargissement de l'OTAN, que Moscou remet en question.

Il est vrai que, pour se conformer au traité CFE, les Russes devraient évacuer les bases militaires qu'ils conservent en Géorgie et en Moldavie (dans la province de Transnistrie). Ils s'y sont engagés a plusieurs reprises sans pour autant passer a l'acte. La situation en Transnistrie, province rattachée a la Moravie par Staline pour contrôler les Bessarabiens, illustre parfaitement l'attitude russe. La Transnistrie est en état de quasi-sécession depuis l'indépendance de la Moldavie en 1991. La 14e armée, commandée a l'époque par le célebre général Alexandre Lebed, y a "défendu la minorité russe" les armes a la main et est restée sur place pour garantir le pouvoir du président moldave autoproclamé Igor Smirnov et de son clan politico-mafieux qui n'obéissent pas au gouvernement central de Chisinau (la capitale).

Au cours d'un séminaire qui s'est tenu pres de Munich - a l'initiative de la Société pour l'Europe du Sud-Est, du ministere allemand des affaires étrangeres et du pacte de stabilité pour l'Europe du Sud-Est -, des experts européens, américains et moldaves se sont penchés sur ce conflit. La situation est un peu plus compliquée encore par les rapports de force politiques en Moldavie meme, oule gouvernement du communiste Vladimir Voronine hésite entre un retour dans le giron russe et un engagement en direction de l'Union européenne...

Un diplomate allemand ne cache pas que Chisinau donne parfois "l'impression d'etre plus intéressée par les fonds européens que par les valeurs européennes". Le ministre moldave des affaires étrangeres, AndreiStratan, n'a pas dissipé cette impression en réclamant la constitution d'un "fonds d'aide au choix européen" de la Moldavie. Ce pays est le plus pauvre d'Europe, derriere l'Albanie. "C'est votre droit de choisir un partenariat stratégique avec Moscou, a insisté un autre participant allemand, mais ce choix est incompatible avec le choix européen. On ne peut a la fois vouloir adhérer a l'UE et faire partie d'une zone de libre-échange avec la Russie, le Kazakhstan, la Biélorussie et l'Ukraine." Chisinau a, par exemple, demandé une aide européenne pour adopter le systeme douanier russe.

L'ambiguité de la position officielle moldave, condamnée par l'opposition démocratique qui a été balayée aux dernieres élections, a été soulignée par l'accueil réservé a une récente proposition russe de solution de la crise. Alors que trois médiateurs ont été désignés (l'Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe -OSCE-, la Russie et l'Ukraine), Moscou a présenté unilatéralement, a la fin de l'année derniere, le "mémorandum Kozak", du nom d'un conseiller de Vladimir Poutine, Dmitri Kozak. Dans ce texte, la Russie proposait la création en Moldavie d'une fédération "asymétrique" dans laquelle les autorités de Transnistrie (en fait Moscou) auraient eu un droit de veto sur toutes les affaires moldaves. "En contrepartie", le Kremlin aurait retiré ses troupes... en 2012 ou 2020. Dans un premier temps, le premier ministre Vladimir Voronine a accepté le "mémorandum Kozak" avant de revenir sur sa décision, sous la pression amicale des Européens et des Américains. Les Occidentaux rappellent les engagements pris par la Russie, réitérés en 1999, au sommet de l'OSCE a Istanbul, par le président Eltsine, de se retirer de Moldavie avant la fin 2003 !

UN COUP DE BLUFF

Selon Moscou, il n'y aurait plus que 1 280 soldats russes en Transnistrie. Les Occidentaux pensent qu'ils sont en réalité 1 800 ou 2 000, la différence tenant au fait que les soldats russes "démobilisés" vont grossir les rangs de l'"armée" de Transnistrie. Celle-ci serait maintenant plus importante que l'armée moldave elle-meme. De plus, les Russes insistent pour maintenir une présence militaire en Moldavie, meme apres un reglement, sous le couvert d'une force internationale de maintien de la paix. Enfin, ils demandent une aide occidentale pour démanteler ou transférer les énormes dépôts de munitions qu'ils conservent en Transnistrie. Le cout de l'opération serait de 3 milliards a 8 milliards de dollars.

Meme si le "mémorandum Kozak" n'a été qu'un ballon d'essai ou un coup de bluff, les conditions mises par les Russes au respect de leurs engagements rendent les observateurs perplexes quant aux objectifs fondamentaux de Moscou en matiere de sécurité.

Obligée d'abandonner, apres 1991, les positions transitionnelles de la diplomatie tsariste puis soviétique, la Russie cherche a maintenir des abces de fixation pour contrôler sa périphérie. Sa présence en Transnistrie lui permet, notamment, d'exercer une pression sur le flanc sud de l'Ukraine.

Une diplomate roumaine se félicite de l'indépendance de la Moldavie, qui épargne a son pays une frontiere commune avec la Russie. Mais, ajoute-elle, "s'il n'y a pas de sécurité sur le Dniestr -qui sépare la Transnistrie du reste de la Moldavie-, il n'y aura pas de sécurité sur le Prout -qui court entre la Moldavie et la Roumanie-". Or le Prout sera en 2007 une frontiere extérieure de l'Union européenne.

Cette diplomate émet la crainte que la Transnistrie ne se transforme en une sorte de "Kaliningrad sur la mer Noire", autrement dit en une enclave russe qui permette a Moscou de perturber le bon fonctionnement de l'Europe.

"Comment convaincre la Russie d'abandonner une conception soviétique de ses relations avec ses voisins ?", s'interroge un responsable de l'OSCE chargé du dossier moldave. La récente dégradation des relations russo-américaines et russo-européennes montre que la réponse a cette question n'a pas encore été trouvée.



http://www.lemonde.fr/web/article/0,1-0@2-3232,36-354669,0.html





SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)

De ce o fi subzistand marota asta a unitatii nu stiu ("Stransi uniti in jurul...").

De ce impresia ca romanii sunt mai cu mot sau mai prosti decta altii nu stiu.

Viata politica de pilda: cu ce se deosebeste secna politica de aceea din Polonia, Slovacia, Serbia, Croatia, Letonia, Lituania?

Romanii nu sunt nici un popor de genii care iau toate locurile intai la Olimpiada de matematica si nici un popor de mancatori de lebede.

Nu sunt nici uniti si nici dezuniti. Sunt un popor ca oricare altul.

Elevi romani, premiati de NASA


Flaviu Birsan si Andrei Costea, doi dintre constantenii care i-au uimit pe americani




Maria Petrean
Leila Florescu
Sambata, 08 Mai 2004


Flaviu Birsan si Andrei Costea, de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, sint cistigatorii marelui premiu pentru crearea unei statii orbitale independente, oferit de NASA. In concursul initiat de Agentia Spatiala Americana s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala, printre care SUA, Japonia, Germania si Rusia.
La inceputul anului, Agentia Spatiala Americana (NASA) lansa un concurs pentru tinerii cu virste intre 11 si 18 ani, din toata lumea, al carui subiect era proiectul unei statii orbitale. Absolut din intimplare, trei elevi din Constanta, olimpici la fizica si matematica, inscrisi la Centrul de Excelenta, navigau pe Internet in cautarea unor concursuri care sa le testeze cunostintele si l-au descoperit pe cel lansat de NASA. Cei interesati aveau la dispozitie trei luni sa elaboreze proiectul unei statii orbitale. Flaviu Birsan si Andrei Costea, ambii de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, au inceput atunci activitatea de cercetare pentru participarea la competitie. Timp de doua luni au consultat peste 60 de surse de informare, de la literatura de specialitate la paginile web, apoi a urmat o luna de concepere a proiectului, cu munca asidua, cite 12 ore zilnic. Coordonati de profesorul Ion Bararu, directorul Centrului de Excelenta Constanta, cei trei tineri - toti elevi in clasa a XI-a - au reusit sa imagineze o statie orbitala care sa se sustina independent de Pamint. Ei au numit proiectul LEDA, dupa nimfa din mitologie care lua forma unei lebede, dar si ca o prescurtare a numelui statiei, Life sustaining Environment Designed for Artificial habitats si plecind de la premisa ca statia imaginata de ei are forma unei lebede. Copiii spun ca partile cele mai complicate au fost imaginarea modelului matematic dupa care sa functioneze statia si redactarea proiectului in limba engleza, in termeni de specialitate.
Dupa ce au trimis proiectul LEDA, constantenii au asteptat raspunsul, dar, dupa cum sustin chiar ei, nu se asteptau la marele premiu deoarece in concurs s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala: SUA, Canada, Japonia, Germania, Franta si Rusia. Dintre toate proiectele inscrise in concurs, LEDA a fost apreciat drept cel mai bun si recompensat cu marele premiu. Flaviu, Andrei si Carmen vor fi invitati la sediul NASA, unde vor petrece zece zile la Centrul de Cercetari AMES. Acolo isi vor prezenta si proiectul, in cadrul unor sesiuni stiintifice. Pentru a ajunge in Statele Unite le trebuie insa bani de drum, NASA asigurindu-le doar sumele necesare cheltuielilor de cazare, masa si transport intern.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Am fost acum un an si ceva,iarna. Lumea a pierdut zambetul de pe fatza.
De parca a zambi e ceva inutil,ca si cum ai face bine unui dusman.
Femei elegante,cu blanurile scoase de la naftalina,au uitat
sa zambeasca.Dar n-au uitat sa se dichiseasca de parca tristetzea
te vrea elegant ca sa se plimbe cu tine.
Intr-o dimineatza m-am dus sa cumpar ziarele.O vanzatoare de ziare
in forma de sloi,la vreo minus 15 grade,dansa tontoroiul si vindea fitzuicile alb negru sau colorate.
-Ce sa va dau?
-Azi vreau,Minciuna,Evenimentul Noptzii,Romania Incatusata si Noaptea.
-hihihihihihihihihihihihihihihihihih...un zambet i-a rasarit pe fatza.

Pentru o clipa m-am simtit bine.Pe shosea ,20 de Dacii ruginite erau parca frunzele uscate de pe un lac cu lebede.Lebedele erau Mercedesurile ,BMW-urile si Porcheurile parvenitilor din noua Romanie.
Si colac peste pupaza am vazut in vitrina pite mucegaite si la supermarket mi-au batut de 2 ori acelasi produs.Din gresala.
Nu ma grabesc sa vizitez Romania in curand.Eu sunt un om vesel si acolo
oamenii au uitat sa fie veseli.








-----------------------------------------------
B free just B

"care se adreseaza partilor cele mai superficiale ale spiritului, si, pe deasupra, provoaca durere de cap."

Dar ce ne facem cu asa-zis-ul kitsch agreabil? Kitsch-ul escapist par examplu. Asta nu da durere de cap :)

Exemplu de kitsch agreabil: romantzele anilor 30-40, intinse ca niste peltele, reproduse la indigo, dulcegi (siropoase ca o rapire din serai, sau ca tablourile cu lebede plutind pe un lac in care face baie un card de june seminude, alaturi de un pavilion cu coloane grecesti, din care le privesc sagalnic doi juni imbracati ca Othello, in timp ce canta serenade la mandolina). Sunt placute? Sunt. Sunt kitsch? Yep.

Cred ca te inteleg, dar mai cred ca doar melodiile voastre preferate nu sunt suficiente pentru ca toate sa fie O.K. Muzica este doar o parte a placerilor vietii. Nu face compromisuri in a asculta muzica care iti place , dar poti face compromisuri pentru a incerca sa intelegi si placerile altora.
Toti care iau joace tatru fata de cei care dau. mai sunt si lebede de fum....

...ceea ce am aflat in textul scris mai jos este tot la fel de poetic ca orice alta poezie indragita. Sper sa va placa
__________________________________________________________
In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei , care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat in fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea in picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp incerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat, tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau in floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor indragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase...

Zilele trecea parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu infrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minuntata este lumea de afara. Incet cu incetul, dorinta de a trai se trezea din nou in el. Simtea un freamat de viata in oasele lui imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara.

Intr-o noapte ingrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a inceput sa tuseasca infiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.

Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l multe in patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti a reusit sa se ridice intr-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.

In fata ferestrei era un perete mare si gol...

Petru Lascau - din Intre zambet si suspin

al meu nu fluiera dar boloboroseste. Nu stiu ce viseaza el ca zice acolo dar are cate o faza unde ai senzatia ca se umfla vinul in tocitoare si face niste zgomote imposibil de reprodus decat ca o "bolboroseala".
A propos iepurii.. cand am ajuns pe aici si i-am vazut cum erau prin orash peste tot, mi-am zis ca de murit de foame nu o sa mor. E drept, sint mai mici decat iepurii nostrii , nu au prea multa carne pe ei, dar ar fi suficient unu la 2 zile:-)
Ganduri de emigrant & lebedele la austrieci?:-))))))

AlexM

Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

eu nu cred ca ai avea ceva sanse pentru ca sunt sigur ca le ai. si daca imi pare rau de ceva este ca oamenii cu elan ca tine pleaca. ma bucur ca existi, ma bucur putem da lumii exemple bune (nu numai mancatori de lebede) si abia astept sa aud despre primul bilant contabil al firmei "Mya &Co.Ltd- parca asa se scrie). succes si nu uita totul nu depinde decat de tine.

Cel mai mult ma simt legat de amintirea parcului Cismigiu, pentru ca am copilarit in zona salii palatului. Imi placea in mod deosebit sa merg la buturuga, atunci cand se dadeau concerte sustinute de fanfara militara. Zona aceea era impanzita de porumbei, iar lumea ii hranea. Erau asa de blanzi, ca la un moment dat iti ciuguleau din palma. Pe lac existau tot felul de pasari exotice cum ar fi: pelicani, lebede, berze, etc. Cum patrundeai in parc, venind dinspre str. Stirbei Voda, in stanga se afla izvorul lui Eminescu, iar in dreapta se intindea pana la cetate, o zona in care gaseai diverse pasari mici cum ar fi: canari, sticleti, papagali, scatii, etc. Apoi era o curte imprejmuita in care puteai sa vezi paunii. Cismigiul era superb. Cred ca edilii nostri ar trebui sa se ocupe mai intens de acest parc si sa-l aduca la standadul pe care l-a avut o data.