lectia de filozofie

Ce parere ai despre urmatorul articol publicat la 4 octombrie,2004 de Evemimentul Zilei OnLine

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.

DIn Evenimentul Zilei On Line

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.

asta e o lectie de viata... cel putin fi sigur ca atunci cand te casatorest sa faci un pre-nup:))

O conversatie se poate tine sub forma de dialog, cu sau fara tendinta de a “filozofa”, important este ca participantii sa aibe dorinta si predispozitia de a asculta (citi) cu atentie tot ceea ce sustin ceilalti, de a cunoaste si intelege celelalte opinii, si chiar de a le adopta inlocuind vechile opinii. Intr-un dialog nimeni nu vrea sa-si impuna ideile ci doar sa le faca cunoscute celorlalti, si la rindul sau sa cunoasca ceea ce gindesc acestia despre tema tratata (homosexualitatea in cazul de fata).
Sau se poate realiza un schimb de idei in forma de dezbatere, discutie, situatie in care desi tonul este mai intens, fiecare isi apara punctul de vedere cu argumente rationale si in mod civilizat.

Apropo de filozofie, dificultatea de a explica termenul este perfect de inteles. In timp ca philos are acceptia inechivoca de dragoste, termenul sophia este mai ambiguu, se poate traduce prin cunoastere, intelepciune, etc. Poate ne apropiem mai mult de adevaratul inteles al termenului filozofie daca incercam sa intelegem care era sensul pe care i-l dadeau grecii , cei care cu adevarat au inventat filozofia. Filozofia se datoreaza unui obicei meridional, descris prin verbul “agorazein” care se poate traduce doar prin propozitii complexe, un fel de “a merge in piata ca sa aflii ce se mai zice”. Grecii se intruneau in piata ca sa se intilneasca cu prietenii, sa cumpere, sa vinda dar mai ales sa schimbe idei, opinii despre orice etc. Erau preocupati de faptul ca lumea asa cum este ea perceputa de cele 5 simturi, este o lume iluzorie, si ca urmare doreau sa cunoasca lumea REALA, urmareau sa dobindeasca cunostiintele necesare pentru aceasta, sa priveasca lumea cu intelepciune.

In ceea ce priveste ADEVARUL, nici metodele stiintifice nici filozofia nu pretind ca detin adevarul ci doar sint forme de gindire care incearca sa se apropie de adevar, spre deosebire de religie in care adevarul este absolut. Sa nu uitam contextul in care gindeau grecii – vechile poleis nu erau guvernate de sacerdoti, ci de grupuri aristocratice cu putina tragere spre misticism. Zeii nu erau atotputernici, nici macar Zeus nu putea sa faca tot ceea ce ar fi vrut sa faca. In plus aveau vicii la fel ca mortalii – se certau, se imbatau, minteau, isi puneau coarne etc. Respectul pe care grecii il aveau pentru zei avea alta dimensiune decit teama pe care o inspira azi Dzeu credinciosilor adevarati. Puterea limitata a zeilor si a tiranilor in general, este adevarata lectie de democratie pe care ne-au transmis-o grecii pina in ziua de azi.

Cu toate premisele de mai sus, ma intreb care ar putea fi dialogul sau dezbaterea din punct de vedere al religiei, in privinta homosexualitatii? Orice argument rational s-ar aduce, religia are un raspuns irational, Dzeu. Orice intrebare care ar incepe cu “De ce”, are un raspuns anticipat – pentru ca Dzeu... Daca discutia ar aluneca pe aspectul etic, filozofic, religia are raspunsul prefabricat – pentru ca Dzeu a vrut, a facut si a zis. Dogma si ratiunea sint incompatibile. Chiar tu ai zis de la inceput : ”Nu ma potzi convinge de contrariu” Eu plec mereu de la premisa ca voi ceda in fata argumentelor care se sustin mai tare decit cele proprii, pentru ca inainte de orice accept ratiunea.

Crestinismul, mai mult decit un mod de viata este modul in care crestinii au raspuns problemei ontologice, este un mod de « gindire », organizarea vietii centrindu-se in jurul acestuia. Stiinta se bazeaza pe un mod de gindire care nu are nimic de a face cu religia. Filozofia este undeva intre stiinta si religie, uneori mai aproape de stiinta alteori mai aproape de religie.
Tot ceea ce s-a scris in acest forum despre tema in dezbatere, nu este decit repetitia unor idei generate de doua curente principale – curentul conservator (religia) si cel neconservator. Oriunde am gasi o discutie pe aceeasi tema, ne-ar izbi repetitivitatea argumentelor, cu mici variatii si idei intermediare, si faptul ca intotdeauna dezbaterea este divergenta. Poate ar fi mai interesant sa deschidem un subiect cu aceeasi tema, expunind de la inceput care sint curentele si opiniile actuale cunoscute, stimulul fiind aducerea de argumente noi, date noi, opinii diferite de cele cunoscute, sa vedem citi ar raspunde.

cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

in loc sa faci comentariu la comentarii pe gratis, ca tot nu te-a rugat nimeni, mai bine scrie ceva si publica, dar nu filozofie si ia mai intai ceva lectii de scris ca sa nu imbirligi creierele celor care au rabdare sa te citeasca

cit despre iubire, daca nu poti iubi asa cum am descris eu (din biblie, de la Creatorul nostru care a inventat iubirea nu de la mine cetire) e ok, esti tinar si mai ai timp

fa-te critic literar daca te tine cureaua si poti, ca vad ca-ti place dupa ce inveti sa scrii romaneste bineinteles (limba literara)

am cam deviat de la subiectul principal care se referea la minciuna.
cum nedezvaluirea adevarului, sau evitarea transmiterii unei informatii nu e neaparat minciuna, ne apropiem de fapt de discutia cu secretele, pe care tot anisia l-a propus...:)

si ne trezim cu intrebarea filozofica:
daca pastrezi un secret (adica o informatie 'discreta' care ar fi folositoare altcuiva si a carui 'nedezvaluire' poate provoca daune), de fapt minti?
poate gazda sa ne raspunda?

cica un antropolog, care construise o teorie intreaga despre intelepciunea poporului, se catara intr-o buna zi pe un varf de munte ca sa intervevieze (sper ca am scris corect) un cioban si sa-si confirme teoria cu un exemplu din viata.
ajuns la fata locului vede un cioban stand sprijinit intr-un bat si uitandu-se in zare. 'uite, am gasit ce cautam. hai sa vedem in ganduri filozofice adanci e bagat cibanul'
- la ce te gandesti bade?
- pai la ninica...

Cand am hotarat sa plec in Canada, procesul a durat un an. De la ambasada am fost sfatuit sa nu spun la numeni, si in primul rand nu la servici. Stiau ei de ce! Nu m-am abtinut si am spus la prietenii apropiati. Mama unuia din ei pe care o consideram ca pe mama mea (eu eram la el si el era la mine la ori ce ora din zi si din noapte - discutam filozofi si ne ajuram la proiecte - parintii ne tratau ca pe frati) mi-a zis: "nu care cumva sa faci prostia asta: adica sa fi tu gata sa-ti lasi tara ta care te-a format si crescut..." Personal cred ca printii si nu tara m-au format si crescut, si numai Dumnezeu stie cata rabdare au avut si cate lipsuri au indurat ca eu sa am de toate si sa invat sa-mi fac o situatie. Iar cand am avut dubii induse de "prieteni" si de faptul ca aveam impresia ca-mi pot face si acolo un rost (am intarziat ca prostul sperand patru ani de la revolutie) parintii mi-au spus "nu mai sta si astepta - noi am asteptat o viata si uite acum ca tot nu se scimba nimic! Cat vei putea astepta si tu, si cat vei avea optiunea sa pleci?"
Cum spuneam, odata ajuns aici mi-am facut un rost in sase luni, parca pocnind din degete, si asa sa intamplat cu toti venitii din romania pe care-i cunosc (nu chiar toti - uni din ei chiar in doua saptamani...) Daca regret ceva e ca n-am venit mai devreme. Si mult timp dupa ce am venit am avut cosmare ca ma intorc sa-mi vad prietenii si nu mai pot sa vin inapoi, tot asa cum mult timp dupa ce am terminat scoala am avut cosmare ca sunt scos ta tabla si nu stiu lectia.
Florin ne-a povestit cosmarul real al intoarceri acasa, si de la un cunoscut de aici care a scapat in cele din urma la timp in canada, cunosc cosmarul intoarcerii in romania cu banii munciti in germania.
Vreau sa reiterez aici fara sa ma refer la nimeni din cei de fata, prostia si invidia cu care noi - cei plecati, ne infruntam aproape de fiecare data cand intram in contact cu cei ramasi acasa. Este pote cel mai deszamagitor sentiment pe care il simtim cand revenim in tara. In rest nu mai conteaza nimic: nici gustul sarmalelor, nici cabana Zanoaga (care ori cum a devenit albie de porci inca dinnainte sa fi plecat) sau fustele scurte si cochete ale adolescentelor obrasnice si atatate cate starnesc amintiri din tinerete, amintiri ingropate de mult in societatea plata canadiana... Si inca sentimentul inutilitatii: dupa ce iti sacrifici cele trei saptamani anuale de concediu pe care le puteai face usor, ieftin si comod intr-o croaziera in Bahamas, si vi cu geamantanele pline de cadouri (eu n-am avut probleme cu bagajele, nici in germania si nici la Otopeni - poate daca veneam prin Madrid) si traversezi in zbor incomod jumatate de planeta pierzand trei zile din pretiosul concediu - toti se uita dezamagiti ca le-ai dat prea putin, ar trebui sa aduci o valiza la fiecare - si apoi sunt prea ocupati si multi nici n-au timp sa te vada. Sa va zic patania unui coleg care a venit val-vartej pt revederea de 25 de ani anuntata prin email de colegii din tara. Dupa ce a traversat toata Europa in masina ca fusese anuntat prea tarziu si nu gasase bilete de avion, i s-a zis ca unul din romani era in strainatate si petrecerea s-a amanat cu doua saptamani. Cum numesti asta?

Biografia lui Adam: citez: "La 15 ani am descoperit ca am in mine un fond de bunatate si de simpatie pe care doream sa-l daruiesc.Si in urmatorii 50 de ani mi-am gasit fericirea dand ,fara sa pretind ."

Nu vad bunatatea si fondul ei in ura si frustarea TA personala cu Dl. Gabriel Liiceanu! Si nu vad ce dai in afara urii tale fara un sens real!
Cind vorbesti de bagatele si de felul cum securistul aparator al Romaniei impotriva Romanilor isi slavea munca masturbindu-se,
si apara patria chiar in momentele cele mai intime, gasesti ca asta nu e traba unui filozof, dar a cui e dom'le a Evei?????????????!
Vorbesti de esecuri, dar nu de ale tale, de ale altora! De ce? Te identifivci cu securistul masturbator? Ori esti aparatorul moralei filozofilor Romani incepind cu Radu Florian?
Ce filozof spunea sa citesti carti foarte bune si nu pe cele bune?
Daca tu citesti numai carti foarte bune si pe cele bune le eviti cum se face ca poti aprecia o carte bune fara sa citesti una proasta sa zicem?
Un pic de logica...
Acum te las cu nonsensul urii si-ti urez numai bine si s-auzim numai de bine,
Mr."K".