comentarii

lectura o calatorie interioara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ceapa picturala - de core la: 29/12/2003 00:57:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Dle Firimita, multumesc pentru raspuns si abia il astept pe urmatorul.

Comparatia cu ceapa este foarte picturala, imi permit sa imi imaginez ca poate fi o idee in lucru.

Vorbiti despre libertatea de a ajunge la sine insusi ca raspuns la intrebarea "unde se sfarseste supravietuirea", or aceasta este o calatorie interioara care include reintoarceri repetate, independenta de peisajul exterior. Va spun sincer ca arta dumneavoastra imi apare ca un jurnal de bord al unui alter ego care a incercat sa isi supravietuiasca siesi, nu unui context istoric, oricare ar fi acela. Cheia cred ca o constituie dizolvarea culorilor pe care le folositi ca sa supravegheati cumva epica fiecarui tablou, macabra in fond, ca orice amintire a fricii sau a unei bucurii neterminate. Dumneavoastra temperati de fapt povestea, pictand-o. M-am intrebat de unde senzatia aceasta de fantomatic a lucrarilor dumneavoastra, in prezenta negrului acela puternic nocturn de ne-fiinta, care separa spatiile, a detaliilor si a luminii ne-pamantesti? Daca gresesc, corectati-ma, va rog, poate nu asta v-a fost intentia: am impresia ca nu doriti sa separati obiectele unele de altele, ci spatiile lor vitale mai degraba, care iata, in Remembrance of Things Past, sunt in interior (vezi extensiile cuprinse in conturul gramofonului, nu in afara sa)...citindu-va cum vorbiti despre regasita abilitate de a trai legat de exteriorul american, ma intreb a cui prezenta o simtiti inca in ceafa si de ce INCA acel ultimativ gest de "aceasta intentie in culoare imi apartine, va somez sa pastrati distanta" ? Alter ego e roman sau american? Credeti, de fapt, ca mai conteaza ce nationalitate are frica? Va doresc sa o pictati pana la epuizarea sursei de inspiratie si sa fiti pe deplin fericit in Noul An :)


#7354 (raspuns la: #7349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))))))))))))) - de thebrightside la: 17/02/2009 14:19:22
(la: m-am intors de curand din pipera)
super boldea, sa te mai intorci, ca noua ni plashe jurnale astea de calatorie interioara :))))
*** - de Baby Mititelu la: 17/07/2009 10:18:21
(la: impromptu)
O calatorie interioara nesfarsita, complicata, dureros de frumoasa. Pusa in cuvinte sublim. Verdissimo. :)
Calatorie - de Catalina Bader la: 26/01/2004 05:09:51
(la: Intelepciunea saptaminii)
am calatorit in viata foarte mult dar nici pe departe cat bagajele mele.
NA calatoresc cu avionul.
nu imi apatine).
Lecturi pentru Postul Mare - de pr Iulian Nistea la: 02/03/2004 08:19:34
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Lecturi pentru Postul Mare:

1. Ioan Gânsca - Costumul lui Adam tesut de Dumnezeu (tâlciure la Duminica
lasatului secului, prin prisma iconografica) -- http://www.nistea.com/adam.htm

2. Atmosfera si starea sufleteasca în Postului Mare (pr. Iulian Nistea)
-- http://www.nistea.com/postulmare.htm

3. CANONUL cel MARE al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul --
http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

4. Olivier Clement - Tâlcuirea Rugãciunii Sfântului Efrem Sirul --
http://www.nistea.com/clement_efrem.htm

5. Ioan Gânsca - SUITI-VA, FRATILOR, SUITI-VA! (tâlciure
la Duminica Sf. Ioan Scararul, prin prisma iconografica) --
http://www.nistea.com/scararu_ro.htm

6. VIATA SFINTEI MAICII NOASTRE MARIA EGIPTEANCA - Scrisã de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului -- http://www.nistea.com/maria_egipt.htm

7. ÎNTÂMPINÃRI - Interviuri cu Pãrintele Teofil Pãrãian, realizate de Sabin Vodã
PARTEA A II-A: Postul Mare -- http://www.nistea.com/Intampin2.htm
- Despre Canonul cel Mare
- Despre Liturghia Darurilor mai înainte sfintite
- Slujbele Sãptãmânii Mari
- Sãptãmâna Mare în constiinta noastrã
- Semnificatia zilelor din Sãptãmâna Mare


_____________________________________

père Iulian Nistea

9bis, rue Jean de Beauvais
75005 - Paris

Tel.: 06-033.18.033
Fax: 01-43.54.67.47

Email 1: inistea@yahoo.com
Email 2: inistea@free.fr
Webpages:
- http://www.nistea.com
- http://www.orthodoxesaparis.org
- http://www.egliseroumaine.com
#11118 (raspuns la: #9714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Confuzie generalizata - de Filip Antonio la: 21/03/2004 04:38:34
(la: America, o tara comunista?)
"Sunt o tanara artista de 25 de ani care dintr-o intamplare a destinului a ajuns in America. Nu cu visul american intre tample ci, cu simpla dorinta de a-mi dovedi ca pot mai mult. Surprinzator a fost sa descopar o tara care, desi se considera pe deplin democrata, e mai comunista decat imi pot imagina!"

Probabil ca nu stii ce este acela comunism, dat fiind ca nu ai trait ca adulta sub un astfel de regim.

"Ca foloseste aspectele pozitive ale doctrinei lui Marx si Lenin este adevarat pana la un punct".

Care fiind acelea?

"Dar, nu mi-as fi imaginat niciodata ca o tara poate sa fie atat de inchisa si individualista pana nu am vazut ce e aici"!

Hotaraste-te: ori e comunista si deci colectivista, ori e individualista?

"Iar faptul ca inca nu au dictator ii indeparteaza de notiunea de poltica comunista? In nici un caz. Dictatura comunista este un lucru, doctrina comunista altul. America se foloseste de ea intr-un sistem politic care mai mult de mituri nu fabrica nimic".

De unde stii matale lucrurile astea? Ce cuprind lecturile tale despre doctrina comunista? Si daca e asa de rau in America, de ce nu te intorci in paradisul romanesc? Sau poate faci o calatorie mai lunga prin Cuba sau Coreea de nord ca sa vezi ce inseamna doctrina comunista aplicata ad literam.
Despre scriitorul Catalin Ionescu: - de Ovidiu Bufnila la: 13/04/2004 03:57:38
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ameţitoarele lumi ale lui Cătălin lonescu sunt ale fiinţării tragice, lumile fiind fiinţele. Ele se prefac a fi ale formelor în mişcare dar în adevăr îşi revendică şi îşi dispută dreptul de a fiinţa libere compunându-se şii recompunându-se după scenarii subtile. Nu personajele sunt în mişcare ci lumile însăşi ascunzându-se pervers unele de altele, construind interioare în care te atrag înşelându-te şi aruncându-te în braţele incertitudinii pregătind întâlnirea cu senzualitatea hazardului.
În întregul lui, în superba lui fiinţare, Măştile Norocului e un roman al senzualităţii hazardului, nefiind roman ci o complexitate care, în aparenţă, îşi este suficientă neavând nevoie de martor; în mod iluzoriu martorul se revendică a fi Lector; prin lectură el nefiind decât prelungirea stării senzuale, fiind atras în ţesătură.
Ţesătura interioarelor nu e a labirintului, labirintul fiind insuficient pentru a explicita imaginarul revoluţiei sexuale din Măştile Norocului....
continuare in:
http://proscris.web1000.com/Ps13-14/bufnila13c.htm
O lectura minunata - de Dinu Lazar la: 17/05/2004 16:16:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O lectura minunata; iata inceputul:

"All you need to take the most beautiful pictures in the world is a simple Praktika with a 50 mm lens.
Stop wasting your time talking cameras, and go take pictures!"
— Hans Vree

Restul, la http://www.luminous-landscape.com/essays/digital-to-analog.shtml
#15523 (raspuns la: #15519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Ecumenismul si "miscarea ecumenica" - de pr Iulian Nistea la: 23/09/2004 14:06:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Doamne ajuta, Cristian.

Eu tind sa cred ca exista atitudini foarte diferite cu privire la ecumenism pentru ca "ecumenismul" imbraca haine foarte diferite azi.

In general, traim o epoca de mari confuzii terminologice, de unde vine in buna masura toata babilonia zilelor astora, mi se pare mie. Ia de exemplu cuvântul/notiunea de libertate. Când zici libertate azi poti întelege n lucruri: liber arbitru, libertate "sociala", libertatea interioara etc.etc...

Asa se intampla si cu ecumenismul. Sunt unii care inteleg prin ecumenism bunavointa unii catre altii (cei de diferite confesiuni), sunt unii care vad in asta o miscare de unire a tuturor, sunt unii care vad in aceasta notiune dialogul teologic intre Biserica Ortodoxa si celelalte Biserici s.a.m.d.

In tot cazul, "miscarea ecumenica" este o sintagma neclara; putem spune este un curent ce inglobeaza mai multe organizatii, cu orientari si scopuri variate. De aici si vine faptul ca unii apropie "miscarea ecumenica" de "miscarea New Age", mai ales ca tendintele sincrestiste sunt evidente uneori...

Un articol scurt si foarte competent pe acest subiect vei gasi la adresa http://www.nistea.com/ecumenismul.html (Rolul Bisericii Ortodoxe în miscarea ecumenica - egumen Andrew Wade).

Putem relua eventual discutia dupa lectura lui.

Doamne ajuta.
pr_iulian
#23151 (raspuns la: #22504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romanului din canada ! - de desdemona la: 24/10/2004 23:59:37
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Salut,

Be my guest, te rog, tutuieste-ma, (am fost si sunt o persoana la singular), in plus lipsa de formalitate e o prima invitatie spre prietenie!
Uite ca m-ai inteles gresit in parte, si e vina mea fiindca nu m-am exprimat prea bine (se intampla!). Am protestat impotriva atitudinii tale, dar in fapta si in practica sunt de acord cu tine.
Femeia sfinteste casa (cu adevarat!). Aceasta este si parerea mea, in care cred cu ferma convingere. Fac o paranteza, sunt o tipa desteapta, si modesta (in ciuda aparentelor !) dar nu-stiu-cum-se-face ca uneori cand scriu mesaje pe acest sit e galagie in jur (ca si acum), nu ma pot concentra, si nu ma exprim bine. Dar am sa incerc sa fiu clara. Gata paranteza. Ok, recunosc ca 'misogin' a fost nepotrivit (graba).
Sunt de acord cu ideile enuntate de tine dar nu cu restrangerea libertatii unei persoane (femeilor). Obligativitatea creeaza doar razvratire impotriva regulii, chiar daca regula respectiva e esenta intelepciunii. Daca fortezi femeile sa stea acasa le impingi spre miscarile feministe radicale. Intelepciunea nu se poate da cu fortza, ca si dragostea. Si in vremuri ca acestea (cand toate regulile, vechi si noi, mici si mari sunt puse sub semnul intrebarii) nu poti impune nimanui nimic, poti doar sa dai sfaturi si recomandari, sa exprimi simpatie si sa propui solutii, fara sa acuzi sau sa fortzezi (altfel obtii efectul contrar). Dar bat campii, mai bine revin la concret.

Ce nu stiu femeile e ca insasi natura genului feminin este generozitatea. Ele ele sunt inzestrate de natura cu putere, rabdare, pricepere, inclinatie si instinct - de a oferi sotului, copiilor si altora oameni atentie, iubire, intelegere, sprijin moral, speranta, compasiune. Daca ele sunt constiente de puterile lor si le cultiva, vor intelege ce importante sunt toate acestea pentru ceilalti, ce rol vital joaca lucruri in aparenta neinsemnate. Din pacate materialismul (societatea de consum) a devalorizat multe lucruri necuantificabile, si a pacalit femeile sa prefere satisfactia egoului, si sa renunte la celelalte aspecte ale feminitatii (altele decat sexul). E pe undeva o lipsa de maturitate si de cunoastere de sine insusi. Justific: la ce iti va folosi povestea celor 22 de amanti si a celor 30 de limuzine in care ai calatorit cand ai ajuns pe la 70 de ani insa nu te cunosc nepotii si copiii te uita. Si te duci la psiholog ca sa te
puna in legatura cu natura ta interioara...

Tu mi-ai dat un exemplu de mediu care 'face omul' (cred ca e foarte adevarat mai ales cand omul se indoieste de identitatea lui). Hai sa-ti dau un contraexemplu (nici el singurul), ca sa te inveselesc.
EA e o romanca venita de ceva ani in vestul europei, maritata cu un localnic (excelent omul, si se inteleg foarte bine). Ea e cea care lucreaza (el e mai mult somer) si aduce banii in casa, fiindca a avut ambitie, curaj si rabdare sa faca a doua oara scoala sau sa obtina echivalarile necesare. Cand vine acasa, ea mai gaseste timp si sa faca ce ramane nefacut din muncile casnice, sa isi incurajeze sotul, sa aiba grija de copii. Niciodata, in ani de zile, nu a avut inclinatii de a flirta (sau calca stramb) cu alti barbati; si nu da atentie noilor teorii despre 'libertate sexuala' (stie ca bunului simt de secole nu expira in cateva zeci de ani).
Nu fii dezamagit, exista inca speranta pentru aceasta lume, exemplul mentionat se gaseste in mai multe locuri, nu toate femeile si-au pierdut intelepciunea ...

Desdemonitza
#26122 (raspuns la: #25969) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la nemti se poate & lectura pro de vineri - de Dinu Lazar la: 29/10/2004 05:49:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ar trebui vazut totusi de ce la ei se poate si la noi nu.
Din cite am observat - dau si eu cu presupusu`, nu e decit o constatare - o uniune, asociatie, o chestie profesionala, apare cind e nevoie sa apara.
La noi in viata fotografica poate inca nu e nevoie, pen`ca se poate si asa, la mica ciubuceala, la mica intzelegere, la mica intimplare, ceva gen "plimbare cu gondola pe Dimbovitza".
Asemunind stadiul nostru in organizarea fotografica cu diversele etape ale dezvoltarii agriculturii, suntem in stadiul "back to the future" adica de mici culegatori intimplatori si vinatori de ciubuce; pretul lucrarilor il face marea masa de participanti la hora pe considerentul ca "mai jos nu se poate" si asta este, scapa cine poate; calitatea generala a fotografiei editoriale si comerciale este cea care este si probabil in viitorul apropiat din ce se vede pe la chioscurile de ziare tot costul cit mai mic al imaginii va fi important, nu calitatea tehnica si estetica.
Acestea fiind spuse, ramine sa ne uitam cu mare placere la ce se mai intimpla in lume si sa ne gindim mai putin la ce e la noi, ca ne amarim degeaba.
Adica, citim la

http://www.pdnonline.com

-The latest restructuring at Corbis has forced out Brian Storm. We get reactions from Storm's photographers.

-Photography is big: Recent auctions bring high prices for 20th century photography. [slideshow included]

-Photographer/filmmaker George Butler has sued Sinclair Broadcasting, alleging unauthorized use of his images of in its anti-John Kerry film.

-In Memoriam: Friends and colleagues remember photographer Steve Steigman.

-In Memoriam: George Silk, pioneering Life photographer, has died at age 87.

-The Black Book has been sold yet again. ($ premium content for subscribers only.)

-Getty, Alamy announce new content partners.

-People on the Move: A LACMA curator has left to create a new grants program for photogs; Magnum London gets a new director; changes at Maxim, Child, Star and more. ($ premium for subscribers only.)

-PhotoPlus Expo highlights: Including party pictures, notes on the keynote addresses and seminars covering color calibration, how to move between the fine art and commercial worlds, and more.


Ask The Experts

This week, commercial photographer and Brooks Institute faculty member Rob Winner gives the kind of frank, thoughtful advice to an aspiring photographer that doesn't get said often enough in this business. He also answers questions on choosing the right digital camera for you and on lighting. You can read all of Winner's questions and answers on our Ask The Expert forum, brought to you by PDN and Brooks Institute of Photography.

http://www.pdnonline.com/photodistrictnews/experts/index.jsp

**

Product News

It's official now: Mamiya announces the RZ67 IID, an update to the beloved RZ.

http://www.pdnonline.com/photodistrictnews/products/index.jsp

**

Think Ahead

It's not too early to enter your favorite images of the year--personal work, stock, assignments, web site, book-- to PDN's Photography Annual 2005. Download and entry form and read up on the rules (and new category!) now.

http://www.pdnonline.com/photodistrictnews/resources/contest_display.jsp?vnu_content_id=1000652627

Lectura placuta, ca asta e, asta avem.
#26736 (raspuns la: #26617) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sete de lectura - de asiral la: 28/01/2005 22:56:21
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"Romanul adolescentului miop" e o carte super. nu ai ce sa zici. dupa ce o citesti te apuca o sete de lectura, in cat esti in stare sa faci orice pentru a te "cultiva". mie asa mi s-a intamplat!!
si eu am citit "colectionarul - de miloser coperil la: 19/02/2005 19:21:29
(la: Ultima carte)
si eu am citit "colectionarul", si cand am citit-o , acu vreo 2 ani, m-a lasat buimaca ..... de fapt , e o carte superba , dar n-as mai reciti-o , am incercat s-o recitesc in sperantza de a surprinde nuante , care scapa la prima lectura , dar nu a fost chip.e o carte pe care am "trait-o", ca sa zic asa ....imi facea rau , un rau fizic , cred ca empatizam prea tare cu personajele :D
pe de alta parte , nu vroiam s-o termin , si citeam din ce in ce mai putin :)):))
cand am terminat-o , m-am gandit ca de fapt , toata situatia din carte poate fi si alegoria unui cuplu/mariaj, in sensu ca unu din parteneri , prin complexele lui de inferioritate il "ingropa " pe celalat , il "sufoca" intr-o pivnitza.la asta m-am gandit io .
***
zilele trecute am citit o carte despre clody berthola , si acum am inceput un roman de william trevor , scriitor irlandez, calatoria feliciei . :)
amandoua - de giocondel la: 21/03/2005 23:04:10
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
homosexualitatea este o boala spirituala.

cred ca unii oameni se nasc asa, altii devin, pe parcursul vietii , din diferite cauze.

in viata, cu totii ne confruntam cu diferite teste , ce sunt menite, in ultima instanta sa ne ajute sa progresam spiritual, in functie de alegerile pe care le facem.

a te naste homosexual este ca si cum te-ai naste fara o mana sau cu o boala fizica, numai ca de data aceasta cel ce este afectat este spiritul omului.

homosexualitatea poate fi vindecata cu ajutorul specialistilor, rugaciunii si meditatiei dar mai ales cu ajutorul propriei vointe, o vointa puternica si dorinta sincera de transformare dar mai ales sinceritate fata de propriul sine , pentru ca multi prefera sa se ascunda in spatele a diferite motive si scuze pentru a-si ascunde slabiciunile si lipsa d e motivatie..

Desigur ca este o calatorie dificila, insa nu imposibila.Ca orice test, desi este dificil de realizat si cere eforturi imense, poate avea un efect salutar asupra caracterului individului dar mai ales asupra evolutiei sale spirituale , caci homosexualitatea cauzeaza Regres spiritual.

Sanatos si recomandabil este ca singura directionare a impulsului sexual sa fie in interiorul institutiei casatoriei, intre femeie si barbat.

Iar celor ce nu pot depasi dorintele pentru persoane de acelasi sex, le-ar fi mult mai bine daca nu ar avea sex de loc.:):):)

adevarat, acest fenomen exista de cand lumea si unele civilizatii au fost mai tolerante chiar incurajatoare, dar aceleasi civilizatii s-au si autodistrus, pt ca atunci cand valorile morale pierd teren in fata aparentei libertati totale a omului, se duce totul de rapa.

oamenii ce se confrunta cu aceasta boala spirituala, trec prin momente grele si conflicte interioare puternice. De aceea e bine sa fi toleranti mai degraba decat sa condamnam si sa fim recunoscatori ca nu ne confruntam noi insine cu o astfel de problema.

numai bine
"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

placuta lectura! - de alura la: 22/03/2005 14:20:59
(la: Coasta lui Adam)
placuta lectura!
Calatoria pe avion nu este un - de Regni la: 07/06/2005 20:48:58
(la: O cola, va rog. Dar sa fie rece.)
Calatoria pe avion nu este un spectacol de varietati...doar in caz ca vrei sa participi. Sa procedam ca Hitler?
#53834 (raspuns la: #36205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visiting Bucuresti - de Madblanch la: 16/06/2005 02:29:17
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Ce pot spune!? M-am intors in Romania anul trecut, pentru prima data, dupa multi ani...

Singurul lucru pe care il pot spune este ca, inainte de ma regasi la aeroportul Otopeni, am facut un "mic" tur al Europei de doua luni, calatorind cu aproape fiecare mijloc de tansport imaginabil, my luggage mentinindu-se curat si intr-o stare perfecta. Odata ajunsa la "baggage claim" la Otopeni, mi-au trebuit aproximativ 40 minute pentru a-mi recunoaste valizele, cantitatea de praf si nu mai stiu ce alte substante neidentificate achizitionate pe timpul zborului sau dupa - greu de precizat - facandu-le de nerecunoscut...
Ca sa nu mai adaug ca mi-am ruinat perechea mea favorita de pantaloni kakkies si my Havaianas dupa 10 minute de mers pe jos in Bucuresti, fiind acoperita de praf... Ca sa nu-mi mentionez picioarele si proaspata pedichiura.... A propos: ce e cu tarana (=praf de o copozitie mai complexa) din troleuri si buses???
Intr-adevar, a fost o experienta de neuitat, care m-a facut sa ma regasesc int-o scena din romanul "The Grapes of Wrath" de John Steinbeck a carui lectura, by the way, o recomand din toata inima amatorilor.
explicati-mi si mie - de gigi2005 la: 24/06/2005 15:59:28
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Cum este cu astralul asta? Cum sti ca ai ajuns acolo? Visezi sau esti constient? Cum poti sa-ti parasesti corpul fizic sa o iei razna?
Stati, nu va enervati, nu ma luati la mishto! Am citit de un american, Edgar Cayce, care intra in transa si calatorea si in timp. Cautatzi pe net despre el ca scrie. Eu am acasa trei volume cu "lecturile" lui, notate de nevasta-sa.
Cred in fenomen dar mai cred ca-ti trebuie si chemare, har, astea nu cred ca se pot face cu "lectii"!
#56525 (raspuns la: #56439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri si comentarii - de irina fiorentina la: 08/08/2005 17:43:09
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Salutari lui Om, So Happy si altora interesati de dialog la Kaffehaus!

Acum va scriu din tara si ma simt inspirata, ca primele experiente cu astralul le-am avut chiar aici, din adolescenta.

Ce sa zic, multumesc lui "om" pentru definitie, dar aripile mi le-am castigat (sau mai bine zis recastigat) de ceva timp, doar ca uneori imi dau seama ca nu am timp sa zbor sau ca ma las coplesita de zbuciumul vietii si de lucruri mult prea terene (din considerente obiective...atat cat poate fi o viata de om) neglijand acest contact pretios cu "taramul umbrelor".

Din lecturile mele si in baza unei oarece doze de intuitie si sensibilitate (nu as folosi cuvantul medianitate, desi harta mea astrologica indica posibilitatea dezvoltarii si a unor astfel de capacitati) pot spune ca psihicul (incluzand aici si subconstientul si tot ceea ce inca nu cunoastem din tainele vietii sufletesti si cerebrale - doua dimensiuni care d.p.d.v. fiziologic si energetic sunt in stransa legatura, ba chiar interdependenta) este tot timpul legat printr-un canal energetic cu alte dimensiuni sau cu ceea ce intr-un singur cuvant numim "astralul". Problema e ca neexploararea acestei legaturi sau mai bine zis ignorarea existentei sale de multe ori ne creeaza senzatii si trairi eronate sau gresit decodificate, pe care le interpretam altfel decat ceea ce sunt in realitate. In fond, sistemul nostru de reprezentari si simboluri vizuale, extrem de importante in comunicarea cu astralul, se bazeaza pe niste arhetipuri si experiente acceptate si uneori confirmate de un numar reprezentativ de persoane. Traind intr-o comunitate, de exemplu una religioasa, in care distinctia intre bine si rau este destul de clara si reprezentata prin simboluri ca Lumina/Intunericul, Dumnezeu/Diavolul etc., psihicul nostru va proiecta in astral aceste reprezentari, dandu-le forma - si aici as cita experienta despre care vorbea So Happy. De multe ori ni se poate intampla sa regasim aceste reprezentari in vise si sa le asociem unor stari sau situatii conflictuale pe care le traim...bineinteles ca in acest caz interpretarea e subiectiva si de multe ori in aceste situatii subintra fantazia proprie si dorinta de a ne considera destinatari ai unor realitati sau manifestari paranormale...si de aici ar mai fi doar un pas catre paranoia!

Astralul nu pote fi o alternativa la momentele de criza ale vietii si nici un mod de a te autoiluziona cu imagini estatice...pentru simplul motiv ca exista independent de existenta noastra si functioneaza in baza unor legi pe care nu le cunoastem suficient...stim doar ca exista persoane mai dotate care comunica mai usor si persoane care poate toata viata nu vor reusi sa descopere aceste noi dimensiuni.

Cand vorbesc de "evadare" o inteleg in sensul de descatusare de material, de corp, de greutatea materiei: ca un fel de volatilizare a materiei pentru a permite energiei sa navigheze libere, fara oprelisti si limitari. Bineinteles, poate parea o contradictie, pentru ca initial am afirmat ca pishicul si creierul sunt legate fiziologic si ne-am putea imagina ca fara creier nici psihicul nu ar avea o viata a lui. De aceea, cand creierul nu mai e alimentat si nu mai primeste substanta nutritiva si oxigen, intregul corp are de suferit si implicit viata sau energia incepe sa-l paraseasca pana la colapsul final. Dar eu cred ca exista o legatura mult mai subtila intre material si astral, altfel totul s-ar reduce la niste simple inchipuiri ale unor minti prea creative si active imaginativ iar calatoria noastra existentiala ar fi prea scurta si extrem de limitanta. Si aici ar trebui introdus discursul Universurilor sau a dimensiunilor paralele, a posibilitatilor de crestere spirituala prin reincarnare, a metodelor de purificare si reechilibrare prin practici isihaste sau yoghine, a teletransportului si a unei extraordinare concentrari energetice in cantitati de materie extrem de mici.

Problema e ca omului in general ii e frica sa exploreze terenuri necunoscute, mai ales cand e vorba de propriul psihic si de capacitatea de introspectie si de comunicare la alte niveluri decat cele deja experimentate si cunoscute. De multe ori am privit cerul instelat si contiuam sa ne dorim sa exploram spatiul, dar mintea noastra si sufletul il exploram prea putin si de multe ori facand apel la o serie de prejudecati si coduri de explorare ineficiente, depasite. E mult mai simplu sa-ti imaginezi monstri cu trei capete sau diavoli cu doua coarne ca intruchipare a raului, decat creaturi fara corp, doar din "lumina" sau chiar simple organisme energetice, cu o organizare genomica exceptionala, concentrata intr-o minge de spirale peptidice de cativa microni. E doar un exemplu si poate nu e cel mai potrivit...candva ma interesa foarte mult SF-ul!

Nu de mult am vizionat Constantine, cu Keanu Reeves! Nu stiu daca l-ati vazut, e o parodie cu anumite chestiuni interesante dar si cu multe reprezentari ridicole...oricum mi-a placut o idee pe care a avansat-o: ca in realitate lumea Binelui si cea a Raului nu sunt atat de net delimitate si ca noi muritorii nu suntem chiar atat de protejati si destinati salvarii, daca credem in victoria si protectia unui Dumnezeu binevoitor. Cred ca aceasta idee ar fi buna de aplicat si in cazul experientelor in astral: poate pe taramul umbrelor, al energiilor, aceasta diferenta nu mai exista si putem fi toti egali, capabili sa ne masuram doar cu noi insine si cu propriile capacitati... e doar un gand care mi-a venit in timp de scriam - dar poate un fond de adevar exista: in fond suntem noi cei ce alegem daca sa deveni ingeri sau demoni!

Astept comentarii, cu mare interes!

irina, din nou in Romania.
#64028 (raspuns la: #63298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...