legan sau leagan

SUFLET IN ASTEPTARE
Sunt singura intre arborii lacului,
sunt prietena vechilor brazi de pe mal,
sunt confidenta in taina a sorbilor tineri
singura stau pe spate si astept,
n-am vazut pe nimeni trecind prin partile acestea.
Flori mari ma privesc din virful tulpinilor lungi,
amare plante agatatoare mi se urca pe piept,
si am pentru toate numai un nume: IUBIRE

ULTIMA FLOARE DE TOAMNA
Sunt cea din din urma nascuta floare a toamnei
Am fost leganata in leaganul verii,
am stat de straja cand da sa muste vintul din nord,
imi arde in rosu obrazul,
odinioara alb
Sunt ultima floare de toamna.
Sunt cel mai tinar copil al primaverii-ngropate.
Sa mori cea din urma - e - atit de usor;
am vazut lacul minunat de albastru,
am simtit vara moarta rasuflind sclipitor,
caliciul nu-mi mai poarta alta saminta decit a sfirsitului
Sunt ultima floare de toamna.
Am vazut universul incremenit al toamnei,
am vazut lumina prietena a doua inimi departate,
e atit de usor sa o urmezi,
acum voi inchide poarta cea de pe urma
Sunt ultima floare de toamna.

ma legan, nu leagan.

"sar coarda încă
reclamele nu mai inspiră nimic"
poftim?

"gunoiul sentimental din tomberoanele"
prea multa mizerie in inima aia sarmana.

in rest n-o fost rau deloc.
ba chiar interesant.
mi-a placut albina vagaboanda.

Oaspeti cu azur în gene
Si zapada pe opinci
Se ivira la ferastra
Cu colinde si tilinci.

Cântec leganat si fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari tineau isonul
Albastrind pe dupa ei.

Se parea ca-n zvon de aripi
Si miros de tamâier
În colinda mi se-ngâna
Pui de om cu pui de cer.

Si cântara, si urara
Si plecara ca un dor,
Stralucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Si era o pace alba, -
Ca ninsoarea, si era
O sfiala ce din stele
Pâna-n inimi tremura.

Bacii lepadara grija:
Astazi lupii tin ajun,
Porumbeii nu viseaza
Vânt de uliu capcaun.

Si zavozii si dulaii
Sa mai larmuie se tem,
Boii rumega cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, batrân pamânt:
Sus, în leagan prins de stele,
Gângureste Pruncul Sfânt.

___________________________________
semper idem...

Imi spunea cineva aici pe "Cafeneaua" ca atunci cand durerea sufleteasca devine insuportabila, sa ma lovesc singura cu un ciocan peste dejetele de la picioare si pe moment, cu siguranta voi simtii durerea fizica mai intens..daca nu voi reusii nici asa...mai exista inca o solutie, sa ma iau singurica in brate si sa ma legan, precum aia mici din leaganele de copii, eventual sa-i mai zic si un bocet fara cuvinte, sa fiu atenta cu iese soarele si va trece..totul trece... Usor de zis, greu de facut vei spune..Eu una n-am reusit. Am incercat cu disperare sa caut partea masculina din mine si s-o provoc sa-mi dea incredere si putere, multa putere..Este trist sa nu ai pe nimeni langa tine, pe nimeni care sa-ti dea 2 palme peste suflet si sa te trezeasca din delir, dar la fel de trist este sa te sufoci de atatea pareri, de atatea sfaturi inutile venite din partea unor oameni frustrati care nici macar nu stii daca iti vor binele sau nu.. Ramani singura intr-un spatiu carcera, o individa incremenita intr-o iubire perpetua, incomoda pentru cuget si fapta...si lupti si lupti!! Si ne calcam in picioare la coada..asteptam cu totii sa trecem un prag, sa iesim invingatori..cu capu` sus..si nu multi au incredere in fortele tale...dar...ESTI PUTERNICA...pentru ca ...Esti nu`i asa??? Take care

Eram atat de obosit
Si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri, zorile
Isi deschideau pleoapele si ochii inrositi de nesomn.
Pierdut am intrebat:
Soare, cum mai simti nebuna bucurie de a rasari?
Si-n dimineata-aceea fara somn,
Cum colindam cu pasi de plumb
Intr-un ungher ascuns am dat de-un leagan.
Paienjeni isi teseau in el maruntele lor lumi,
Iar carii macinau tacerea.
l-am privit cu gandul larg deschis.
Era leaganul in care-o mana imbatranita azi de soarta mea,
mi-a leganat intaiul somn sau poate-ntaiul vis.
mi-am pipait cu degetele, ca un orb trecutul
si fara sa-nteleg de ce, am inceput sa plang.
Eram atat de obosit
De primaveri, de trandafiri,de tinerete si de ras.
Aiurind ma cautam in leaganul batran cu mainile pe mine insumi
Ca un punc.

Cantec de leagan catre copilul meu mai degraba,dar vad ca nu are niciun rost sa mai dau explicatii.Oricum interpretati voi cum va place.

nu ma pun. pur si simplu cand am citit-o am simtit ca e hamac nemuririi, nu muririi.

hamacul pentru mine e simbol de imbratisarea, de alean, de leganare a viselor, dorintelor, gandurilor... chiar si singuratatilor. astea sunt trairi. si ele sunt ceea ce ne fac nemuritori.

de-aia hamacu nemuririi, nu muririi. caci muritori sunt aceia care nu au aceste trairi. nu au un hamac in dansii unde sa-si intinda oasele si sa-si oblojeasca ranile lasandu-se purtati de leaganul, uneori imperceptibil, al hamacului.

....iti respect si te felicit pentru ca v-ati indeplinit dorintele si sinteti satisfacut cu viata pe care (Bunul Dumnezeu, sper!) v-a ajutat sa o realizati, si de asemenea, sau poate mai ales, va felicit pentru patriotismul pe care l-ati invatat pe meleaguri straine, americane......Mai bine mai tirziu decit niciodata.......

Totusi trebuie sa imi exprim si uluirea mea personala, sa va spun cit de tare (strong) m-a iritat si deranjat ignoranta si aroganta cu care categorisiti LEAGANUL DE CIVILIZATIE AL LUMII, tari ca Franta, Germania Italia, ca fiind tari inapoiate !!!! Cumva mi-a venit greu sa imi cred ochilor citind cuvintele astea...... Simtind ceva intre ris si plins...De mila si de uimire.....M-am intrebat cu ce scuza sau explicatie sa va atenuez culpa majora pe care o aveti de a incepe sa arunci cu pietre in curtea vecinului numai pentru ca nu este asa de mare ca(virgula) curtea ta........
Si ma gindesc ca singura explicatie ar fi ca nu ati vazut nimic din ``inapoiata` Europa !!!Ca istorie si civilizatie nu sint cuvinte pe care le intelegeti prea bine.
...Nici macar nu ma indoiesc de asta de fapt....
Ca cineva care ar avea cit de cit o idee de istoria si cultura Frantei, Germaniei sau Italiei sau etc....,pentru care si cei mai mari oameni ai lumii isi considera viata ca implinita dupa ce macar o data in viata le viziteaza, nu ar putea sa numeasca chiar si numai o parte a Europei Occidentale, inapoiata.
Sigur , fiecare tara cu avantajele si dezavantajele ei, cu frumusetile ei specifice.
....E ca si cum nu te-ai putea bucura de frumusetea unei panselute si ai calca-o in picioare pentru ca nu este asa de mare ca un trandafir...
Ca sa inlaturez orice suspiciune din mintea domniei voastre, domnul Sergiu, si eu iubesc America, am trait pe coasta de vest si pe coasta de est,si eu ador sa merg la Mall si sa traiesc linga ocean to dig for clams ; si nici eu nu sint nici paznica si nici altceva nesatisfacator, desi daca as fi ca sa imi intretin familia, nu mi-ar fi rusine sa o fac.....Si sint doar putine state in sudul US pe care nu le-am vazut inca....
Si eu ma ridic in picioare cind se cinta Imnul American pentru ca le respect obiceiurile si traditia si patria partenerului meu de viata. ...

Imi iubesc si eu MAMA ADOPTIVA.... Dar ca sa incep sa vorbesc urit de mama cealalta, patria in care m-am nascut, continentul care m-a educat si trimis in lume la eventual mai bine, nu mi-ar trece nici prin cel mai indepartat colt al constiintei .
Ma intristeaza deja gindul domunle Sergiu ca ai putea sa ai copii carora sa nu le poti transmite in cei sase ani de acasa capabilitatea de a recunoaste valorile adevarate morale si umane, care nu au nimic comun cu dragostea pentru cine imi da covrigul cel mai mare .....
Am si eu copii care s-au nascut ``in Vest`` si totusi vorbesc si limba romina printre altele, si chiar si ei stiu sa isi doreasca
intr-o zi sa aiba posibilitatea sa faca ceva pentru tara si nu sa o acuze ca este cum este...
Dar cum spunea Alice intr-unul din inspiratele ei comentarii, rominii plecati din tara se impart in doua categorii....
And maybe this sounds a little too emotional from me..., dar pacat mare e sa uiti de unde ai plecat....

***********************************************************

Singurul care a omis ceva este ziarul Ziua.
As fi vrut sa vad si restul comentariului lui Theodorakis, dinainte de “inflamanta declaratie”.
Pur si simplu mi se pare scos din context! Cum a ajuns la afirmatia ca evreii sint “radacina raului” ca doar nu l-a apucat asa fara nici un motiv. Nu? Lipseste introducerea.

Ca sa revin la text. Declaratia (asa cum o avem!) nu mi se pare deloc antisemita. Este cel mult o afirmatie, o comparatie intre greci si evrei. Intre politica Greciei si Israelului si nu intre persoane.

"Natiunea asta mica (evreii) este cauza raului in lume",a afirmat Theodorakis. "Grecii se deosebesc de evrei. Grecii nu au viclenia, fanatismul si agresivitatea care caracterizeaza pe evrei. Noi, grecii, nu suntem agresivi ca evreii, pentru ca avem o experienta istorica mai bogata",

Sint evreii vicleni, fanatici si agresivi? Sint. Istoria recenta a statului evreu, Israel o dovedeste din plin. Vezi constituirea, razboaiele, politica.
Au grecii o istorie mai veche si mai bogata? Au!

Asa ca nu exista neadevaruri. Sigur ele sint spuse de un grec care tine la poporul lui pe care il considera cel mai bun.
Probabil ca Theodorakis s-ar considera jignit daca as spune un adevar prea putin cunoscut: grecii, cultura si limba lor se trage din spatiul dacic, care a fost leaganul perenului popor român.
Asa cum tot de aici se trag romanii prin Romulus si Remus, sau cum tot de aici se trag majoritatea limbilor europene. Limba latina se trage din limba româna. Limba româna este limba de baza a spatiului latin.

Grecii au o istorie mai scurta decit a românilor, asa ca noi sintem chiar mai putin agresivi decit grecii pentru ca avem cea mai veche experienta istorica!

Oricum istoria curge. Invat din istorie dar nu ma cramponez de ea. Si am sa imi cer iertare doar gresitilor mei nu tuturor care au suferit ceva pe planeta pentru ca vezi doamne si strabunicul meu era pe aceeasi planeta cind cineva a patit ceva.

Zamolxe

***************************************************

Permite-mi te rog Athos (presupun ca esti un cavaler al maus-ului si al tastaturii daca timpul floretei a trecut) sa-ti spun ca triburile dacice nu erau chiar niste barbari pe timpul apogeului civilizatiei elenice (sec V aCh). O dovedesc din plin scrierile lui Herodot si nu numai.

Zamolxe, altminteri ponderat, de data aceasta exagereaza si nu-mi explic de ce.
Teoria conform careia romana este anterioara latinei este pur si simplu o aberatie, dovedita ca atare de savantii nostri.

Faptul ca spatiul actualei Romanii sa fi fost locuit din stravechime si sa fi fost leaganul unei civilizatii avansate este perfect posibil - conditiile climatice, abundenta resurselor, tablitele de la Tartaria.
Este la fel posibil ca getodacii sa fie autohtoni si nu migranti, deci leagnul lor sa fie aici si sa nu fi venit din alte locuri - cercetarile viitoare, desfasurate onest si fara patima, poate ca vor aduce lumina in acest subiect pur stiintific.

Oricum ar sta lucrurile, vechimea nu poate crea automat privilegii de tipul superioritatii de rasa sau popor ales ci poate fi doar opusa celor ce ne contesta dreptul sub soare pe pamanturile noastre (si nu sunt putini din pacate).

Pana la urma, si grecii si evreii si romanii (continuitatea etnologica geto-daca - romana nu poate fin negata chiar daca azi limba daca a disparut) au o istorie milenara ce trebuie respectata caci azi impartim acelasi soare si acelasi aer, si trebuie sa o facem cu ratiune pentru ca altfel va triumfa intunericul.

Cat despre scrierile sale, iata o poezie, celebra:

Trebuiau sã poarte un nume


Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

Psalmul de tainã

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.

NP:
E una din favoritele mele...

Poezia se numeste "Testament" si este intr-adevar superba! Asa incit, iat-o intreaga...cu toata placerea!

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe brinci
Si care, tinar, sã le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sã schimoam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut în versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat în miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o când sã-mbie, când sã-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am fãcut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap Injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
lesita la lumina din padure
Si dand în varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera în cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat în cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.

sunt singur, Doamne, singur...
adorm pentru a ma legana
intr-un vis.

liniste...
inchid ochii
si adorm...

intuneric, liniste.
ma legan
singur, Doamne ca un copil
fara CAMIN.
ma legan singur.
mama m-a parasit.
nu stiu de ce...
oare cu ce i-am gresit,
de m-a lasat singur...

educatoarea mea mi-a spus:
copilul meu,
nu esti singur.
si mi-a spus ca a existat
in trecut,
un om fara de SEAMAN.
il chema ISUS.

Eu sunt mic
si nu prea inteleg cine e ISUS.
cine ma poate invata?

Educatoarea mi-a spus:
copilul meu
cand ai sa cresti mare
poate VEI INTELEGE
cine E ISUS.

pana atunci,
el m-a rugat sa-ti spun
ca pentru orice om
de pe acest pamant
exista un INGERAS...
un copilas.
usor naiv, usor hazliu, pus uneori pe sotii.
DAR BUN.

pana vei intelege cine e ISUS
vorbeste cu acest COPIL
va veti intelege.
el are aripioare
si poate sa zboare...
si-ti va duce GANDUL
UNDE VREI TU.

si RUGA TA trebuie sa sune asa:

INGER, ingerasul meu...
TOTDEAUNA FII CU MINE
si ma-nvata a face BINE.
eu sunt MIC tu fa-ma MARE
eu sunt SLAB tu fa-ma TARE
si-n tot locul ma-nsoteste
si de RELE ma PAZESTE.

DOMMNE, ingerasii TAI,
fie INGEREII mei
si de ZI si de NOAPTE
pana in ceasul cel de MOARTE...
AMIN!

nu prea inteleg eu poezia asta.
dar tot stau si ma intreb,
o fi EDUCATOAREA
ingerasul meu?

si daca da,
de ce imi spune mie
ca MOS CRACIUN EXISTA?!
ca prietenul meu
a ras de mine...
cand am zis ca eu il astept si anul acesta sa vina
sa doarma cu mine in pat si sa ma legene.
si m-a INTREBAT:
de ce crezi tu, ca EXISTA MOS CRACIUN?
nu stii ca anul trecut
ai asteptat in zadar
sub pomul de Craciun?

eu nu stiu ce sa mai cred
exista sau nu?!

EU sper ca anul acesta va veni.
Nu vreau CADOURI.

VREAU DOAR SA MA LEGENE.

eu nu-l cunosc destul.
am vazut oameni
care rad si sunt imbracati in rosu
si spun ca sunt MOS CRACIUN.

dar eu nu cred!

ca nu a venit unul sa ma legene.

Oare de ce?

MOS CRACIUN,
te astept si anul acesta
in noaptea de CRACIUN.

SA MA LEGENI...

sunt atat de singur...
si plang.

leagan de istorie MEDIEVALA
prima SCOALA ROMANEASCA
casa JUNILOR BRASOVULUI

locul unde s-a aprins flacara revolutiei

dintr-un CONFLICT DE IDEI.

locul unde s-a reaprins speranta
in sufletele noastre...

leagan de occident
pentru ROMANIA.

ORASUL FLORILOR.
si al BEGA-i

TIMISOARA,
sa cantam din nou pentru LIBERTATE!

leagan de CULTURA

casa marilor nostri INVATATI, PROFESORI:
Mihai... EMINESCU
Dimitrie CANTACUZINO
ION CREANGA

si atatia alti...

IASI,
haideti sa cantam
despre ROMANIA MARE!

veniti sa cantam
impreuna
orasul cartii te alaturi cantecului nostru?

negatie: n-are legatura cu esenta sau cu lipsa de vedere ori de viziune.

substantiv: efortul (tau)

alt substantiv: beneficiar (sunt pan'la urma, eu)

concluzie: inghit, ma enervez, inghit din nou, si am sa-nghit cu spor mult timp de-aci-nainte, pan-o sa fac un site al meu ...that' s all!
...iar intre timp, concluzia o s-o rumeg tare si cu fortza!

In gand. ...hai, hai...pe sub flori ma leganai...(:

Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
ingerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
in buhai de luna plina
leganat in ger.

Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde-ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le-mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -

Si-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti in tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n-ai colinda
si nu stii Prier.

Tuturor lunetistilor: "Un An Nou mai bun, cu sanatate si bucurii alaturi de cei dragi!"

sanjuro

Nici un cantec alb nu vine
falfaind mister,
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -

.......................

-"Melc, melc, ce-ai facut
Din somn cum te-ai desfacut?
Ai crezut in vorba mea
Prefacuta... Ea glumea!
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe razoare,
Ca alunul e un cantec...
- Astea-s vorbe si descantec!

Trebuia sa dormi ca ieri,
Surd la cint si imbieri,
Sa tragi alt oblon de var
intre trup si ce-i afar'...
- Vezi?
Iesisi la un descantec;
Iarna ti-a muscat din pantec...
Ai pornit spre lunci si crang,
Dar pornisi cu cornul stang,
Melc natang,
Melc natang!"

Iar cand vrui sa-l mai alint
Intinsei o mina-amara
De plans mult....
si, dirdaind,
Doua coarne de argint
Rasucit, se farimara.
Ca e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-insutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:

Punga mica de matasa...
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot langa mine),
Ca sã-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
"Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin fineturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-in cring

Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt in sin la mosul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...

- Iarna coarnele se fring,
Melc nating,
Melc nating!"

Mada(lina).

...Cu speranta ca se va publica...!