comentarii

lenuta bucata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
You're Welcome Destin - de LMC la: 08/09/2004 20:46:20
(la: Ce credeti ca am Gasit!?!?!?!)
Ma bucur ca te-a incintat website-ul. Pot spune ca de cind l-am gasit ma duc mai tot timpul pe la el sa vad ce se mai gaseste. Ieri de exemplu am stat cam vre-o ora. Unele dintre imagini te face sa rizi in hohote, altele te intristeaza pina la lacrimi. Multe dintre scrisorile sau biletelele scrise m-au pus pe ginduri ca s-ar putea ca lumea asta sa aiba un procentaj prea mare de idioti, dar in aceeasi ordine de idei mai vezi cite-o sclipire de sinceritate si onestie.

Ma intreb oare citi dintre noi am pierdut sau am aruncat cite-un biletel scris asa aiurea care apoi a fost gasit de cineva care citindul s-a dat peste cap de ris, sau i-a inspirat un simtamint anume. Te pune pe ginduri un pic, nu? Iti dai seama ca orice am face chiar si gunoiul nostru pina la urma poate sa afecteze pe cineva intr-un fel sau altul. D-apoi cuvintele noastre, trairea noastra, actiunile si deciziile care le luam.

Mi-am adus aminte acuma ce am invatat de la sotul meu. De multe ori cind mergem prin oras dam peste tot felul de obiecte care au fost aruncate pe jos, intentionat sau poate din greseala. Cite-odata gasim cuie, bucati de sticla, sau obiecte ascutite. Stii ce face sotul meu? Le i-a si cauta o hirtie sau ceva in care sa le impacheteze si le arunca la cosul de gunoi. De ce? Pentru ca se gindeste daca trece un copil pe acolo, cade si se implinta in cuiul respectiv. Apoi cel care stringe gunoiul trebuie sa fie protejat si el, pentru ca nu stii cum ar putea sa se accidenteze si el la fel. La inceput mi sa parut obsesiv, si stupid sa-ti iei atita din timp sa culegi gunoiul de pe jos, dar dupa aceia am inceput si eu sa fac la fel. Noroc ca strazile pe unde mergem nu sint murdare cum sint in Romania, altfel nu stiu ce-am face.
#21370 (raspuns la: #21306) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor 2 - de Belle la: 09/09/2004 00:31:48
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
apropos, ai citit si de la comentariul ala in sus sau doar bucatica la care te-am trimis?

si ca o completare la "caracterizarea" facuta de alex .... totul e ca asa-zisul cocktail sa nu fie transnistrean ca fermenteaza ;)
#21416 (raspuns la: #21414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SB - de carapiscum la: 10/09/2004 09:36:51
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Spune-mi si mie, te rog, de unde ai scos "bucata" asta, de pe ce site (daca se gaseste). Vezi tu, asta explica f. multe, chiar daca arata mai degraba a roman de aventuri.

Ma tem ca n-o sa le placa unora de pe aici. Ai sa-ti aprinzi paie-n cap. Esti gata sa duci lupta cea dreapta?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21609 (raspuns la: #21552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aoleo - de Belle la: 14/09/2004 00:32:32
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
bine ca-mi adusesi aminte... o s-o caut in coperta la cartea de bucate cand ma duc sus la o pauza de tigara si daca ai noroc ti-o butonez azi, daca nu atunci trebuie sa vad unde am pus-o "undeva bine sa nu se piarda"

mii de scuze ca mi-a iesit din cap, sunt cam ametita in ultima vreme, ma tin numai de abureli ;)

cu ce-ai umplut clatitele?
#22124 (raspuns la: #22123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare III) - de DESTIN la: 14/09/2004 00:43:31
(la: Cum gandim?)



Urmează cea de-a doua domnie a lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino.

În timp ce Miron Costin fugise împreună cu Petriceicu-vodă , marele vornic, Gavriliţă, cumnatul cronicarului, sfătuit de Buhuş hatmanul, care îl avertizează că Dumitraşco-vodă plănuieşte să-i taie pe toţi boierii filo-poloni, fuge, împreună cu fiii săi şi cu alţi boieri gioseni, în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino, vărul şi rivalul domnului moldovean .

În Muntenia, boierii fugiţi îl aleg domn pe Constantin Cantemir:

“Şi au socotit cu toţii pre Costantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de şaptedzăci de ani, şi om prost, mai de gios, că nice carte nu ştié, socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor […]. Că alţii mai de cinste şi mai de neam nu priimié să fie domnu” .

Tot în Letopiseţul lui Neculce (care, de altfel, nu le este deloc favorabil Costăcheştilor, din pricina propriului diferend al autorului cu Lupul Costache; este interesant de remarcat cât de mult influenţează interesele personale viziunea de ansamblu a acestui cronicar) găsim o nouă probă a uriaşei influenţe la care ajunseseră Gavriliţă şi ai săi - noul domn, Constantin Cantemir, jură în faţa marelui boier:

“Aşijdere au mai giurat Cantemir şi lui Gavriliţă: luund domnia Cantemir, să nu să atingă sabia lui de dânsu sau de vreun ficior a lui”,
după care urmează nelipsitul comentariu maliţios al lui Neculce, care îl vizează, desigur, pe duşmanul său de moarte, Lupul, fiul lui Gavriliţă:
“pentru căci el vidé Gavriliţă pe ficiorii lui că nu sunt toţi aşedzaţi la minte, ce o samă sunt şi can zlobivi” .

După mazilirea lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino, ieşenii se revoltă împotriva grecilor, iar armaşul Fliondor, Gheorghiţă Ciudin, căpitanul Mitre şi Mileştii, în fruntea “burzuluirii”, îl caută cel mai vârtos pe Sarăieni “carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc”, dar grecul scapă .

În 1685 începe domnia lui Constantin-vodă Cantemir. Gavriliţă este ţinut la mare cinste (vel-vornic de Ţara de Jos) şi atinge punctul maxim al puterii:

“Şi din toţi boierii era mai ales la acest domnu Gavriliţă vornicul şi cu ficiorii lui. Era el boieriu şi chivernisié precum îi era voia. Şi era o samă din ficiorii lui can făr’ de ispravă , zlobivi: Lupul şi Solomon şi Costachi. Avé slugi tălhari la casăle lor, de ţiné drumurili, de ucidè turcii şi fura bucate din Bugeac, cai, iepe. Şi să făce farmutale totdeuna şi slimuri cu tătarâi pentru fapteli lor, şi nu puté să dzică nime nemică de frica lui Gavriliţă.. Şi domnul, de şi ştié, răbda”.

Vrând-nevrând, cronicarul depune astfel mărturie, printre obişnuitele insulte, pentru măreţia la care ajunseseră Costăcheştii în timpul domniei lui Constantin Cantemir.

Deja nu mai este vorba doar de o familie bogată şi influentă, ci de un adevărat spirit de clan, pe care îl dezvoltă Gavriliţă şi ai lui.

Încercând o comparaţie puţin cam excentrică, am putea sesiza asemănările dintre aceste mari neamuri din Moldova şi clanurile din Scoţia medievală.

Costăcheştii au ştiut cum să-şi apere interesele spiţei şi au avut un “rol pe care nu l-a avut nici o familie boierească din trecut, pentru o perioadă atât de lungă” .

Vodă Cantemir îl trimite pe Gavriliţă cu solie în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino .

La scurtă vreme de la întoarcerea în Moldova, Gavril Costache, unul dintre cei mai puternici boieri din istoria Moldovei, trece la cele veşnice.

Au existat şi voci care au susţinut că marele boier ar fi fost otrăvit la ordinul domnului Munteniei (şi, mergând mai departe, însuşi Constantin-vodă Cantemir ar fi avut de câştigat de pe urma morţii omului care avusese o atât de importantă influenţă în cadrul procesului de stabilire a candidaţilor la domnie, care îl ţinuse, până atunci, sub control şi peste al cărui cuvânt nu putuse trece; uciderea ulterioară a cărturarului Miron Costin, la ordinul aceluiaşi domnitor, face această supoziţie şi mai plauzibilă: cei doi domnitori, înţeleşi pentru a suprima un personaj devenit mult prea incomod).

De pe urma lui Gavriliţă Costache, familia va fi poreclită, în cronicile vremii, şi Gavriliţeşti.

După moartea lui Gavriliţă, îi urmează în dregătoria de mare vornic de Ţara de Jos, fiul său, Vasile (Vasâlie, Vasâlaki), care însă nu mai avea la fel de multă trecere la Domnie, ca tatăl său.

Încet-încet, şi ceilalţi Costăcheşti sunt decăzuţi din demnităţile avute anterior .

Vasile, căsătorit cu Catrina, născută Cantacuzino , a fost un personaj ceva mai şters şi mai neinteresant pentru cronici , dar un dregător iscusit şi onest, de care nu prea s-a plâns nimeni.

Acum încep să se profileze unele nemulţumiri faţă de Constantin Cantemir, care se înconjurase de mujici şi nu mai cinstea neamurile (există o radicală conştiinţă elitară în rândul boierilor moldoveni; pentru ei, celălalt nu este neapărat străinul, ci necredinciosul şi, poate în primul rând, mujicul.

De multe ori, boierii moldoveni se identifică mai lesne cu, să zicem, nobilii polonezi, decât cu ţăranii de pe propria moşie). În acest context, mai mulţi boieri de frunte ai Ţării de Jos se strâng, în 1690, la Băcani, lângă Bârlad, la nunta lui Ion Pălade. Printre ei: Costăcheştii şi vornicul Velicico Costin. Ei hotărăsc să fugă în Ţara Românească, unde să îi ceară ajutor domnului Constantin Brâncoveanu, pentru a-l instala domn în Moldova pe Velicico. Trădată însă de boierul Ilie Ţifăscul, zis Frige-vacă, conjuraţia a dat greş.

Velicico şi Miron Costin sunt ucişi din ordinul lui Cantemir (care va fi măcinat, mai apoi, de remuşcări), iar Vasile, Solomon şi Costachi Costache, împreună cu Gheorghiţă Mitre, spătarul Dedul, cei trei fii ai lui Miron Costin şi Nicolae Costin sunt închişi.

Aceeaşi soartă o va avea şi un alt grup de boieri, fugiţi în Muntenia şi readuşi: Lupu Costache, cumnatul său, paharnicul Lambrino, Antiohie Jora şi Bujorăneştii.

Cantemir are ordin de la Poartă să nu-i omoare pe prinşi; în plus, îşi aminteşte şi de jurământul făcut faţă de Gavriliţă, acela de a nu-şi atinge sabia de neamul său. Aşa că le cere să plătească, unii zece pungi, iar alţii cinci şi îi eliberează .

Vornicul Vasile o va găzdui în casa sa pe Maria, fiica lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în timpul nunţii acesteia cu Constantin Duca, noul domnitor instalat în Moldova .

La 1696, este vel-vornic al lui Antioh-vodă Cantemir .

În anul 1701, revine la domnie Constantin-vodă Duca.

Vasile Costache se încuscreşte cu vistiernicul Iordache Ruset, care îl convinge la nuntă să se rupă de Duca şi să fugă în Muntenia, la Brâncoveanu.

Pleacă în Muntenia toţi Costăcheştii, împreună cu Mihalache Racoviţă, Ilie Ţifăscu, Lupu Bogdan şi alţi aproape 50 de boieri .

Boierii pribegi ţin sfat, împreună cu vodă Brâncoveanu şi hotărăsc să îşi aleagă domn dintre ei.

Până la urmă, Vasile Costache moare în pribegie, în Ţara Muntenească:

“Şi n-au apucat să-ş vie la pământul lui şi la casa lui, nice să să bucure de sfatul ce-l începusă” .


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22130 (raspuns la: #21846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC - de dinisor la: 14/09/2004 01:19:32
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
in germania e si mai grav. mi-a zis un unchi de-al meu ca se duse sa viziteze niste prieteni. si ce crezi ca i-au servit la cina? clatite cu sare!! 2 bucati si gata, asta a fost cina!

sa-l intrebam pe alexM. parca el era localizat in nemtzia, daca nu m-a lasat memoria...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22143 (raspuns la: #22139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mireille - de Belle la: 15/09/2004 22:38:34
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
cu conditia sa ne lasi sa te vedem din acelasi unghi :) si eventual s-aduci cu tine o bucata mare de tapet sau un afis cu oceanul in spate :P

~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#22423 (raspuns la: #22414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?"AlexM, - de DESTIN la: 18/09/2004 01:10:18
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Da,la George Cosbuc in poezia sa intalnim dragostea de glie...
nu poti ramane indiferent la citirea versurilor sale.

"...imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......"

PS.Traducerea in Limba engleza a poeziei "Rugaciunea unui dac" apartinand lui Eminescu a fost "finalizata"inlocouita cu traducerea gasita la adresa:
http://www.fa-kuan.muc.de/RUGACIU.HTML
SOS pentru traducere in germana.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22765 (raspuns la: #22593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un comentariu - de (anonim) la: 18/09/2004 17:00:32
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
as vrea sa fac si eu un comentariu; sper ca admin sa nu il stearga pe motiv ca nu este favorabil "natiunii franceze"; si eu traiesc in aceasta tara si nu imi place sa fac comentarii in legatura cu natia care imi permite sa traiesc mai decent (subliniez mai decent!!! si nu mai bine) dar in fata comentariului domnului Racovitan nu ma pot abtine sa ii raspund ca singura brinza pe care o am pe masa in fiecare zi (din cele 400 de feluri) este brinza Feta care toata lumea stie este de origine greceasca;
o sa mi se raspunda ca este subiectiv fiind doar o chestie de gust; pot sa-i confirm ca pina la ora actuala am incercat intre 50-60 de tipuri de brinza fara sa am vreo revelatie culinara; de fiecare data cind avem ocazia sa iesim la un restaurant cind ajungem la fromage eu ca nesimtitul cer o bucatica din fiecare; in marea parte a cazurilor nu reusesc sa maninc nici un sfert; si asta nu pt ca as avea probleme digestive sau as fi prea capricios din punct de vedere culinar;
as dori deasemenea sa-l rog pe domnul Racovitan sa-mi indice si mie un tip de brinza pe care el il gaseste exceptional;
in ceea ce priveste terinele am incercat o singura data terine de vinat la presiunea sotiei care vroia sa descopere noi tendinte culinare dar au ajuns la pubela dupa prima imbucatura;
cu totul altfel se petrec lucrurile in domeniul vinuriilor; aici trebuie sa recunosc ca nimeni nu ii intrece (nu degeaba sunt primul producator de alcool in lume si al doilea consumator dupa Rusia); de fiecare data cind facem cumparaturi nu rezist tentatiei de a pune in cos o sticla de Montbaziliac, Loupiac sau Sauternes;
in concluzie ca sa inchei as vrea sa spun ca nu tot ce fac francezii in domeniul artei culinare este extraordinar si ca eu personal prefer o ciorba de perisoare ca la mama acasa decit un foie gras; asta si pt ca foie gras pot sa am in fiecare zi pe cind ciorba numai cind vine mama; deh, nu putem sa le avem pe toate;
vreau sa reamintesc ca acest comentariu nu este un atac la persoana sau impotriva natiei franceze ci doar parerea unui om care traieste aici de ceva timp;
toate cele bune
liviu
#22791 (raspuns la: #22784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"de cand am revenit in Romani - de Daniel Racovitan la: 21/09/2004 21:29:31
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
"de cand am revenit in Romania, duc dorul unui restarant japonez bun. Poate stie cineva si imi spune unde il pot gasi."

Asta primavara, cu chef de niste sushi, dau telefon la unicul restaurant japonez din Bucuresti. veti sushi in meniu? Sigur ca da, avem si sushi, si sashimi-maki si teka-maki, sigur ca da. Precaut, intreb de pretul unui meniu uzual. Imi spune o suma in lei, cca 150.000 pe bucata. Bucata de sushi cu ton sau somon, nu cine stie ce peste rarisim. Adica 3.5 euro, in onditiile in care in Paris gasesti 6 bucati la 4 euro.


___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#22981 (raspuns la: #22976) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Paianjenul - cine-i inclus in occidentul crestin? - de Simeon Dascalul la: 22/09/2004 11:05:55
(la: Cine conduce lumea?)
Nu prea vad pentru noi un folos din neocruciade, teama mi-e ca suntem exclusi de la impartirea bucatelor si ca oricum va fi aceasta impartire nu va fi pe baza confesionala.
#23005 (raspuns la: #22948) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ´90 la prima venire a min - de mya la: 23/09/2004 18:58:58
(la: suntem corect informati ?)
In ´90 la prima venire a minerilor in Bucuresti, ma aflam singura intr-o mica vacanta la bunici, in Moldova (intr-un oras mare). Ei bine, am vazut totul la televizor (TVR Libera ;-) ...tare, nu? ), "ordinea" facuta de catre mineri sau de catre "oamenii de bine", toate amanuntele, inclusiv pe "drogatii" ce-si duceau zilele in corturile slinoase din fata Teatrului National.

Ce se intelegea de la televizor era o minciuna, o aberatie. Ca tot vorbim de manipularea maselor. Rudele la care ma tot duceam la mese zilnic ma intrebau cu indignare cum se poate asa ceva, ce cauta drogatii in centrul orasului, cum de nu se iau masuri. Eu le explicam care e treaba, despre punctul 8 de la Timisoara, despre faptul ca fusesem seri la rand in piata Universitatii cu oameni (rude si prieteni) normali la cap, in fine. Da´ rudele nu ma ascultau, ziceau ca bat campii si ca nu stiu ce zic. pe scurt, nu ma credeau. Inutil sa va zic ca toti votasera cu Iliescu. Nu puteam sa fiu nici prea agresiva ca nu aveam toate informatiile necesare. Ma intrebam si eu...ce e cu drogatii aia din imagini.

Cand m-am intors in Bucuresti, prietenul meu, care ma astepta la tren, mi-a strigat sa ascund aparatul foto (eram in faza in care faceam poze in nestire). Era plin de mineri in gara si in timp ce ne caram, prietenul mi-a dat raportul ce si cum. Il oprisera si pe el minerii cu o zi inainte (avea parul mai lung!), norocul lui insa ca avea o legitimatie de serviciu la el (cu poza) pe care scria muncitor practicant (desi el lucra la o revista in limba germana, ca corector sau asa ceva). Pe urma am aflat ca un fost coleg de-al meu de munca (inginer constructor) fusese batut cu bestialitate de catre mineri. Omul, proaspat pensionar, iesise in oras cu sacosele sa-si faca piata in Amzei da´nu a mai apucat. O "femeie de bine" a aratat cu degetul spre el urland ca isterica ca l-a vazut in piata cu "golanii". Tipul a ramas cu sechele la cap ani buni (s-a curatat intre timp). Culmea e ca el votase cu Iliescu...da´ce mai conteaza...

Sau:tot in ´90 eram intr-o deplasare cu niste colege la Suceava. Am tras la un hotel din centrul orasului. Tipa de la receptie cand a vazut ca suntem din Bucuresti a inceput sa faca conversatie de mahala, ca noi in Bucuresti am votat altfel (tocmai fusesera alegerile generale, da...alea din Duminica Orbului)...pe scurt - tzatza de mahala. Noi cuminti nu am comentat, am lasat-o in durerea ei. Ei bine, in fiecare dimineata ieseam la prima ora si bantuiam orasul in cautarea ziarului "Romania Libera". Cum intrebam de ziar la cate un taraba cum se intorceau spre mine din toate partile priviri pline de ura. Dupa cautari intense am dat pana la urma de un tip care avea si ziarul dorit de mine (in incinta garii). Ca lumea, nu? Si cica fusesera alegeri libere.

Acum doi ani ma intorceam cu masina din concediu spre Germania. Prin Craiova mi s-a pus pata sa iau "Dilema" ca tocmai aparuse si la plecarea din Bucuresti nu apucasem sa o cumpar. Am oprit la 4 chioscuri de ziare pana s-o gasesc. La ultimul tipa care mi-a scos Dilema" de sub tejghea mi-a zis ca are doar 3 bucati si ca de regula le da inapoi (ea le comanda fiindca citea revista cu nesat!). Tot spera sa o vanda si altora...Vorbesc aici de Craiova, oras mare cica...nu catun din varf de munte!

Revin in prezent. Am o ruda in familie (nu dau nume) care lucreaza la trustul de presa Catavencu. Toti de acolo stiu ca in Romania nu mai exista de mult timp televiziuni si ziare independente (alea care au ramas...se pot numara pe degetele de la o mana).

Asa ca...faza cu alegerile libere...e o gluma proasta. Sigur ca sunt libere da´constiintele oamenilor sunt manipulate prin mass-media. La fel cum toata viata politica, tot ce e in societatea romaneasca e manipulare a maselor (de ani de zile). Vorbesc la modul general, cred ca intelegeti unde bat. E suficient sa va aruncati ochii pe cele mai recente sondaje de opinie, viitorul nu se intrevede prea roz.

Sa dea Domnul sa ma insel da´ma indoiesc!

#23185 (raspuns la: #23020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dintre sute de catarge..... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:14:52
(la: Roman despre diaspora?)
Indiferent daca s-a scris sau nu, prapastia este inca destul de adanca si mai trebuiesc sute de « cadavre » ca s-o umple. De ce incep asa de abrupt ? Pentru ca toti romanii din diaspora au fost priviti prin lentilele acelui « salam cu soia » mancat sau nu alaturi de neamuri. Pe cine din valea Jiului ar interesa povestea Regelui Mihai si a Reginei lui Ana ? Ar face vanzari spectaculoase la Apaca memoriile sau jurnalui Monicai Lovinescu ? Cati dintre ciobanii filozofi ar avea timp si rabdare sa-ti explice cum sta treaba cu religiile lui Eliade ? dar cine isi mai aduce aminte de printii, printesele, generalii de armata, comandantii de marina care au scapat si nu au construit cu oasele lor memoria si identitatea romanilor de pretudindeni ? Ar fi importanta o carte a destinului sasilor si svabilor vanduti pentru a-si castiga dreptul la libertate ? Pe cine ar mai misca drama si lacrimile vietii de adaptabili in toate statele lumii ? dar oare in Siberia se poate vorbi tot despre diaspora ? Sau in stepele uitate si fara de nume ? Romani au fost, romani sunt inca si-or fi in …..in sufletul si in mintea cui ? Stie cineva cat adevar este in « dezbinarea » ce este presarata ca sarea in bucatele sufletului de emigrant ? Ne este greu sa ne acceptam unii pe altii aici in tara, traitori printre blocuri (BUG Mafia) sau mancatori de salam. Daca pe noi insine de-abia ne suportam cum oare ii vom privi pe cei de afara ? Durerea este ca preceptul « iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti » s-a sters din mintea, inima si sufletul nostru. Va naste oare neamul nostru « o piatra din tampla » care sa fie o piedica si care sa ia asupra sa toate pacatele acestui neam redandu-ne linistea, pacea si unirea ?
iertate fie-mi vorbele rastite..... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:18:42
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Indiferent de situatie imi permit sa-ti spun pentru inceput : SALUT.
« Cinci personaje in cautarea autorului » (sau poate sase ?) reprezinta exact ceea ce se intampla cu tine caci ce altceva poate fi inversunarea cu care cauta sa iasa la superafata aceasta poveste ? Ca nuca in perete imi vin in minte versurile lui Minulescu :
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Te iert, e mult prea vechi pacatul
Si nu esti…..poate fi inceputul povestii tale ?
Sau trecem la Rodica lui Cosbuc ce incurca cu buna stiinta fusteii de la scara ?
Poate vrei sa ne oprim la «Cantecele tiganesti ale lui M. R. Paraschivescu ca nu-mi mai aduc aminte titlul acelei poezii anume, sau poate ca « Balada chiriasului grabit – ramai sanatoasa cucoana ca-mi iau geamantanul si plec….. » oricare dintre aceste variante poate insemna un inceput. Am spus poate caci de fapt fiecare viata este un unicat, caci fiecare posesor este unic, este un luptator si doar daca el accepta este un invins. Viata este frumoasa si pentru ca este frumoasa ne-a fost data s-o traim. Depinde de noi cum o vom face.
Am vrut initial sa ma alatur si eu corului de voci ce-ti cer cu insistenta povestea dar conform cuvintelor sfinte « cei din urma vor fi cei dintai » si « multi chemati, putini alesi ». Eu stiu ca sunt bun (de gura) si stiu ca « in sufletul omului nu trebuie sa intri cu bocanci ». Asa ca astept consacrarea, editarea si succesul impreuna cu tine sau de unul singur caci vorba unei bucati « I am on my way ».
Pe curand sau daca nu « pe umeri pletele-i curg rau ».
Mac
Pt. rational rose - de Paianjenul la: 25/09/2004 06:52:28
(la: Cine conduce lumea?)
"Mi se pare interesant de urmarit, citind comentariile de aici, ce siguri sunt unii pe ei ("bati campii", sau chestii de genul: aia este asa, si nu asa). De unde o veni siguranta asta? Din ce am vazut la televizor sau in ziare?"

- Poate cel mai adesea din ce am auzit/auzim de la altii

despre care noi avem impresia ca ar fi mai informati decit noi...

sau

pe a caror opinie avem impresia ca se poate conta mai mult decit pe a noastra insane...


"Media asta mi se pare o sursa de intoxicare, in cea mai mare parte. Un adevarat cal troian in casele noastre. Pana n-am luat o pauza mai mare nu mi-am dat seama de asta. Ni se transmit idei si concepte care ajungem sa ni le insusim. TV-ul e adus si ca argument in discutii: cum sa nu fie omul pe luna? Am vazut eu la televizor! ;-)"

- O buna bucata de vreme si eu obisnuiam sa consider media oficiala ca pe un fel de "sfinta scriptura" a carei credibilitate nu m-as fi incumetat s-o pun la indoiala. Cind intr-o buna zi am facut-o totusi... m-am simtit umilit de naivitatea mea de pina atunci...


"Pe de alta parte, se pare ca fiecare credem ce vrem si ne place sa credem, e greu sa fii obiectiv si atunci cand ai informatii corecte, dar cand nu prea ai..."

- Absolut CORECT. Cind ne exprimam parerile cu privire la un subiect sau altul, putem sa spunem CE credm noi, si CARE sint motivele pentru care credem noi asa si nu altfel. Ramine apoi la latitudinea celor carora le impartasim parerile noastre, sa fie de acord cu ele sau nu. Si "latitudinea" lor depinde evident de cantitatea si calitatea informatiilor de care dispun (legate de subiectul respectiv), de capacitatea lor de a intelege realitatea, si nu in ultimul rind de onestitatea cu care abordeaza respectivul subiect... OBIECTIVITATEA este o virtute pe care cei care nu o inteleg, nici nu o apreciaza, nici nu o cultiva.




#23337 (raspuns la: #23307) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
credinta si religii - de pr Iulian Nistea la: 01/10/2004 01:09:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Nu stiu daca am inteles exact unde bati...

Uite gândurile mele:

Când omul s-a rupt de Dumnezeu, a rupt comuniunea cu Dumnezeu prin neascultare de Cel ce e Iubirea, atunci el a început sa dea niste forme (exterioare) "sentimentului religios" care mai exista in el. Asa as zice eu ca au aparut religiile.

In fiecare religie e ceva, mai mult sau mai putin amestecat cu lucruri omenesti (sau teorii ale mintii omenesti), din acea "revelatie primordiala" care s-a spart in multe bucati.

Credinta mea nu tine insa de religie. Credinta mea este o Revelatie ("descoperire"). Apostolii tocmai asta au marturisit : ceea ce au vazut si au auzit si au pipait. Ceva concret : Dumnezeu s-a facut om din iubire pentru om. Vesnicia a venit in timp. Viata a facut implozie mortii. etc. etc.

Ortodoxia nu este deci o religie, fara numai pentru sociologi. Ortodoxia este "un mod de viata", cu Hristos cel intrupat, mort si inviat, cu harul lui Dumnezeu niciodata absent din lumea Sa.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#23847 (raspuns la: #23497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carte - de alex porc la: 01/10/2004 10:32:07
(la: De ce alex porc?)
In primul rand multe multumiri.
In al doilea rand, am scris o carte aproximativ in stilul bucatii asteia, dar n-a aparut...
Mi-a aparut insa un roman care are bucata asta in loc de prefata.
Nu are insa legatura cu orgasmul.
Cam atat pana una-alta.
#23862 (raspuns la: #23685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anita, stiai ca marocanii fac si ei masini??? - de Jimmy_Cecilia la: 01/10/2004 22:31:53
(la: Masina DACIA vânduta pe piata occidentala...)
a fost expus la salonul automobil care are loc acum la Paris, un super-bolid marocan (motor Mercedes), 400 km/ora pe circuit, vor fi vândute + 400.000 euro/bucata si vor fi fabricate doar o serie limitata de 99 masini...
ar fi cea mai rapida masina din lume... nu stiu cat consuma in carburant...
#23945 (raspuns la: #23788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...