comentarii

liceu fete bogate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
unu - de andante la: 08/01/2009 23:57:37
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
In liceu,fetele invata 2 litere si 2 cifre:A4 si X5,in facultate,alte 2 cifre si 2 litere:Q7 si X6.
Datorita crizei financiare in 2009 vor invata 4 litere:RATB
#386444 (raspuns la: #386440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adinu - de Honey in the Sunshine la: 19/06/2009 16:45:22
(la: Miazăzi)
da, da.
noi bogate, rochii de fete bogate, diamante.
#453358 (raspuns la: #453354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
liceu de fete... - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 14:08:39
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
eu am facut un liceu de fete... dar asta nu ne-a impiedecat ca dupa cursuri sa ne intalnim zilnic eu si colegele mele, in parc, cu colegii de la liceu de baieti, sa facem iesiri impreuna sau seri dansante la unul si la altul (cu parintii alaturi) sau sa mergem la balurile comunale (cu bunicii care stateau pe banca si ne supraveghiau.. :)

cand se faceau excursii prin tara, cu scoala, plecam si clasa de baieti si clasa de fete..chiar daca erau liceie diferite..

aveam gasca noastra, cate o data ne adunam dupa cursuri, infometati, baieti, fete, la o colega, sa mancam pâine cu untura...

si n-a fost chiar asa de rau..
mai purtam si uniforme... :))
#4534 (raspuns la: #4005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Jay de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 05/06/2004 00:43:35
(la: Moda)
Dear sister Jay,
Cand aveam 14 ani in Buc.Ro.deja stiam cine e Jimi Hendrix,Led Zeppelin,Black Sabbath,Deep Purple,Jethro Tull,The Who etc....sunt o generatie veche?
Imi aduc aminte ca Robert Plant(cu ani in urma am vorbit cu el)purta jeans sub buric si evazati si era pt. noi atunci o moda dar nu aveam jeans,mergeam si cumparam material si mergeam la croitor sa ni-i faca evazati si sub..buric,mai mult baietii purtau decat fetele.Odata venise o moda cu evazati pornita de la George Harrison,in dungi verticale si la fel mergeam la magazine si cumparam stofa de jaluzele....si la croitor sa fim ca el.

Altadata venise o moda de mustata a la Tiriac,dar de fapt John Lennon a pornit-o,ori tunsori "calcate"pe undeva a la Jimmy Dean.
Eram mandri de haine si pantaloni.Eram in liceu(Tonitza)si cand ma vedeam cu colegi prieteni la bautura si petreceri cu fete,eu de ex. aveam o geaca de jeans si pusa pe pieptul gol si lanturi in prostie la gat,rudele mele imi aduceau din strainatate(vest).
Asa umblam prin Bucuresti la anii 1974-75.Odata la o petrecere(se numeau pe atunci...ceaiuri),cu alti baieti si cu ajutorul unor fete din gasca,ne-am pus machiaj pe fata,la ochi,ne-au fardat si rujat pe buze.
Apoi am plecat cu autobuzul sa o aducem la party pe gagica mea de la casa ei la acel moment.Lumea se uita la noi dar nu zicea nimic,noi radeam.
la fel eram influentati si de David Bowie.

Gina,fata mea de atunci a ras,dar i-a placut.Eram rebeli in felul nostru intr-o lume comunista condusa de Ceausescu.
Erau petreceri frumoase si dansam in prostie pana dimineata.Desigur aveam si sex.

par lung si cat mai mult sa aratam ca niste rock'n roll stars.
aveam deja 17-18 ani,dar inca de la 14 am fost cum am scris mai sus.
Si asa umblam oriunde pe strazi in Buc.Nu ne pasa ce zicea lumea.

In acest moment cand scriu port un Tee cu Jimi,nu ma simt deloc de 48 ani.
Am mai scris,am 7 tatuaje pe brate si 3 pe picioare,facute insa aici in USA,de calitate.In Ro. la vremea mea nu existau Tattoo Parlors.
Nu suport impunsaturi,adica sa am inele in nas sau bile in gura sau unii isi pun in...p...a!Dar e treaba lor si nu sunt impotriva deloc.
Am purtat insa o vreme un cercel in urechea stanga.

Cat despre fete?mereu mi-au placut cele cu tatuaje si daca-si arata bucile dincolo de jeans sub buric,treaba lor,dar ai dreptate,cand vezi pe cineva grasa..nu are sens sa-si arate bucile.Ha!

Mergi in San Diego pe boardwalk la plaja Pacificului si vezi fete gen manechine cu gramada,pe rotile si cu tatuaje pe buci,pe spate,cu inele in buric,in nas etc.
Nu stiu? Pe mine ma excitau mereu si era un moment de a le agata.
Daca mergi in vreun bar din alphabet city(in NYC),gen S&M de curiozitate vezi ce nici prin imaginatie nu-ti va trece!!!!Tatuati din cap in picioare,agatati de inele de tavan la pielea goala,fete biciuind barbati,tot felul de costumatii din piele neagra,fete in custi aninate de tavan etc.

Dar e o experienta si nimeni nu te agata daca nu vrei.Eu am avut unele experiente sexuale de S&M,mai usoare insa dar mi-au placut mult,catuse,lanturi batai cu biciul(9 cat)la buci,dominari si invers am facut si femeilor.E excitant,dar acum divaghez de la subiect.
Chelia e o moda la barbati,dar si la fete tinere(aici).O fi pornit-o fara sa vrea...Yul Brynner,ori Telly Savallas?Daca as cheli in mod natural mi-as rade si eu capul,dar numai in acest caz.
Cand am venit in NY cu 23 ani in urma la moda erau tinerii Punk,f. interesanti,
mereu mi-au placut si mi-a placut si Sex Pistols!Si Clash.
Mergeam in alphabet city la concerte la CBGB(am vazut acolo prima oara pe Iggy Pop de la 1 metru,si se ungea cu peanut butter si sarea pe noi .

Era o lume f.f.f colorata,cu creste mohawk rosii,verzi,albastre, diverse combinatii si haine de piele si jeans rupti,cu inele si belciuge peste tot si ace de siguranta in obraji si in frunte,fetele,mereu gata de sex,droguri,alcohol.Ce timpuri....ne duceam in o cladire parasita si fumam hashish,luam cocaine si aveam sex in prostie,de la o fata la alta.
Cand esti pe drugs,dureaza mult,nu te termini,uneori ajungi sa te masturbezi si iar nu te termini,chiar daca fata a avut multe orgasme,depinde si de droguri,depinde de mood,cand iei pastile,unele in combinatie,te pun intr-o stare pesimista,altele iti dau energie,de aceea se numesc"uppers"si"downers".

Dar iar divaghez....!
Nu sunt deloc impotriva tatuajelor si a inelelor si orice piercing,unele fete au un inel in clitoris,le excita cand ai sex cu ele,nu vad nimic rau in asta.
Am cunoscut lume de orice fel de la cei cu nasul pe sus si increzuti si bogati(milionari)la cei saraci,la drogati,dar si milonarii trag pe nas cocaine!
Ori au zilnic un smoke(adica o marijuana,sau pot).
Ii vezi cu oglinda si taie cocaina cu credit-cardul,altii cu lama(care nu-s ca ei),dar e acelasi lucru.Toti fac un sul din 1 dollar si trag pe nas si apoi se ling pe gingii cu restul,asa mi-am stricat eu gingiile si dintii si la un moment imi pierdusem mirosul si sangeram mereu din nas.

Dar asta-i alta poveste,un alt trecut ce l-am ingropat demult de tot.
Voi mai reveni altadata,

Love&peace Jay,I love you sister,
Ozzy(Wichinkala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)

























































































School's out for summer/Alice Cooper - de Little Eagle la: 23/06/2004 00:32:52
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Dear sister Belle,

Prin scoli am trecut ca gasca prin apa in Romania inca din clasa a doua...si tot de pe atunci un chiulangiu si desigur inhaitat cu baieti ...rai,ce sa fac nu mi-a placut scoala deloc! am trecut clasele la limita adica cu 5,cred ca cel mai mult ca medie de promovare am avut 6 sau uneori 7,dar colectionam 2-uri si 3-uri in prostie.
Am ramas un an in a 8a repetent,in a 7-a corigent la romana si matematica,am trecut cu 5 in toamna la examene.

Nu-mi ardea de scoala si sa invat si sa-mi fac temele,copiam pe ruptelea de la altii.
Cum veneam acasa de la scoala ieseam afara la joaca cu prietenii,la un fotbal,la vreo cafteala spre seara,la agatat fete,la sarutari si bulaneli,si sa stii ca bine am facut ca am profitat de acele tinereti.
Mai tarziu sex in prostie si inceput sa beau sa fumez(de la 14 ani am tot fumat si baut alcool si avut sex) sa chiulesc mereu de la scoala ,in generala nu ma vedeau prof. cu lunile!
Falsificam note in carnet si la fel falsificam semnaturile parintilor pe carnet,ei saracii credeau ca merg la scoala dar ma faceam ca plec si cand ei plecau la servici eu intram in casa si telefonam golanii mei si gagici si ne puneam pe baut si sex.

Nici in liceu n-am fost mai breaz.Chiuleam in prostie,nu suportam romana,algebra chimia,imi placea istoria antica si medievala.Nu chiuleam insa de la cursurile de arta(desen,pictura,sculptura,modelaj in lut,crochiuri etc),stii ca am studiat la Tonitza.
La fel ca si in generala,am trecut anii de liceu la medii de 5-7(si astea pe copiat)
vorbesc de partea teoretica,la cea artistica insa am avut mereu 9 si 10 pe linie!!!
Si la fel ca si in generala,zilnic petreceri,betii,sex,chiuluri etc.

Obisnuiam sa si fur din alte clase bani din buzunarele altora,odata am pretins ca ma doare maseaua si cerut prof. sa merg la w.c sa ma clatesc cu apa,dar am stiut ca in sala de sport o alta clasa era afara(vara)la sporturi si exercitii fizice si mai stiam ca seful acelei clase adunase banii pt. o excursie ce urmau sa o faca clasa la Predeal.Am furat toti banii,erau cam 6000-7000 lei,bani mari pe atunci prin 1974.
Nimeni n-a stiut cine i-a furat!!!A fost mare scandal in liceu cu politie si directori etc,nimeni nu m-a vazut.
I-am baut cu prietenii si gagicile.Uite ca asa eram,oare ma mai iubesti acum?

Mergeam in practica in vacantele de vara cate 2-3 sapt. sa pictam,eram cazati prin camine si mancam la cafeteria ce ne dadeau de 3 ori pe zi.Plateau parintii totul inclusiv transport.Am fost la Sighisoara,Tulcea,Campeni si desigur ca pe langa pictat ziua,noaptea ne duceam la fete in caminul lor sa avem sex,ori ieseam afara prin boscheti,era frumos totusi.
Desigur betii in nestire,mereu am fost in centrul atentiei,the cool guy.
Pictam mereu beat,atat la scoala cat si in aceste practici si prof. stiau,dar mereu tranteam numai lucrari f. bune si luam 9-10.Colegii mei ma rugau sa prezint la critica lucrarile mele la inceput sa imblinzesc prof. sa nu le dea note mici.

Cand am venit in USA,in 1981(Dec.14),in 1984 am primit bursa la A.S.L.of America pe talent,la acest colegiu infiintat in 1894 in Manhattan accross Carnegie Hall,au studiat Jackson Pollock,Frank Stella,Jasper Jones,Alexander Calder,Andy Warholl,Helen Frankenthaller...ce onoare!

Am studiat pictura in ulei si desigur ca am fost mereu considerat f. bun si la fel.....
desigur ca nu se putea sa nu-mi continui faima.
Asa ca da-i cu bautura in prostie,beam de fata cu prof. mei,directoarea stia dar fiind artist bun mereu astea au fost uitate de ei.
Apoi da-te la fete,nu doar cele din clasa dar la oricare din altele,mereu in centrul atentiei,NU puteam fi singur niciodata,crede-ma,pt. ca daca ma asezam la masa in cafeteria sa beau cateva beri inainte de cursuri,si eram singur la masa...cum intra cineva in cafeteria,venea direct la masa mea si se adunau vreo 15-20,puneam mesele cap la cap.Tipi si tipe,fetele ma sarutau mereu,una odata mi-a zis ca are fantezii despre mine si ca 'I'm playing with myself",cum mi-a zis,si ce sa fac?
In noaptea aia am mers cu ea acasa la ea si avut sex in prostie,era mai greu sa scap de ele...
Ori cu altele mergeam pe acoperisul scolii...Vezi tu Belle,asa eram eu si nu regret o secunda!daca a fost sa invat ceva in viata am invatat din proprii experiente si fiind autodidact,adica am citit ceea ce m-a interesat,ce nevoie aveam de matematica sau chimie...?
Sunt artist profesionist si de 18 ani traiesc din arta mea doar.
Dar asta e viata mea si e unica in felul ei,nu poate fi aceiasi cu a nimanui.
.multa lume ar condamna cum am trait si cat de free minded I was(still am)dar crezi ca-mi pasa?
Am trait din plin si m-am bucurat mereu de o noua zi in viata,"live for today,tomorrow never comes."a fost crezul meu.
ma bucur ca am cunoscut multa lume diversa si fiecare cu culorile ei,am invatat destule si asta mi-a fost scoala mea.Prin proprie experienta si nu din carti.

Odata ,si am tot stat pe ganduri daca sa scriu sau nu,pt. ca lumea din cafenea e prea pudica si pusa pe a trage concluzii gresite,dar in definitiv nu-mi pasa,am avut unele conexiuni cu o secta satanica din Manhattan,pt, ca mereu am fost curios sa cunosc cat mai multe.In final nu am fost pe placul lor,nu f. serios...Ha!
Se numeau "Red Hood Society"si they worshiped of course...Satan!!!
Pot spune insa ca am avut cel mai clasa Ia sex din viata mea.Sa fiu acum ...animalic,the beast.
Am scris ceva despre asta lui LMC.
Aveau un shop in Manhattan si cu toata parafernelia de obiecte de cult,chiar skulls adevarate.O vreme am purtat la gat o pentagrama data de ei si am pictat pt. ei 2 portrete reprezentand pe Lucifer.Era o fata acolo,Christina(Chrissy),asa de frumoasa ca ma topeam in fata ei,avea 26 ani si eu cu 4 ani mai in varsta.
Nu stiu Belle,dar degaja din ea ceva misterios si mirosea mereu frumos si excitant.Par lung si vopsit negru puternic,ruj negru,unghii negre,imbracaminte sexy neagra,era pe vremea cand Madonna aparuse cu hit-ul ei"Like a virgin"si fetele o copiau ca imbracaminte,mereu mi-a placut acel stil de moda.
Era f.f.f. frumoasa,ceva de vis !

Am avut sex cu ea si nu puteam sa cred,ii cam placeau cele S&M si ma lega de pat cu catuse si avand sex cu mine stand deasupra mea(ii placea sa fie in control)picura ceara de la lumanare neagra pe pieptul meu,dar nu simteam nici o durere,eram inebunit dupa ea.
Am fost la cateva party-uri ale sectei lor,erau multi si unii f. bogati locuind in mari loft-uri in Soho,dar totusi nu am simtit ca fac parte din gasca lor si ei la fel si-au dat seama despre mine.
Asa ca dupa 2-3 luni acst capitol din viata mea s-a dus,la fel si Chrissy...i s-a interzis sa aiba de-a face cu mine....stiu ca la un moment dat mi-a spus sincer ca ma iubeste si la fel si eu ei...deh...
O f.f.f. real frumoasa fata,corp superb,picioare la fel,totul perfect chiar.Sa fi fost...Satan in disguise???Ha!Ha!

Deci vezi draga mea Belle cum am fost si cum sunt azi.
Sper sa nu fiu criticat din nou,ce parca voi nu le-ati avut pe ale voastre in tinereti?
Ori toti sunteti usi de biserca?
Poate nu chiar ca mine,dar ceva tot ati avut,dar nu vrea nimeni sa -si dezvaluie trecutul,NU e nici o rusine!!

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
































































































































































For Lady LMC - de ANGEL la: 31/07/2004 03:07:50
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
...ah,viatsa merita traita.....ce suava potsi fi shi plina de sentimentalisme incit te si ineci in ele,ai grija iti poate mari cholesterolul sufletului,bang bang,ajungi la mine la spital unde sint doctori fara fetse,shi nu prea shtiu ei unde e nevoie sa taie in corpshorul tau pe care-l vrei mentsinut cit poti tu de bine la silueta....Shhhhh,iti fac cu ochiul acum cind mingii pe Gamalie pe burtica,shi sa shtii ca-i place foarte mult,cred ca-l voi lua cu mine curind ca pet,am multi,unii chiar oameni(asha zishi.
....Ha!Ha!Haaaaaaaaa!).

Oh,Lady LMC....imi este mila de singuratatea ta zilnica,dar te shi admir,ash vrea shi eu sa fiu ca tine...NOT!!Ha!Ha!Pe moment chiar ai crezut,e bine asha,sa fii naiv ca tine,sa traieshti intr-o lume ce miine poate nu va mai fi...Shhhhh!
I LOOOOVE people like you,I love them to death!
Cei ca tine ,va ascundetsi in nisip,dar Sandman este acolo....cel ce va da vise si sperantse shi apoi va transforma sufletele in nisip prin el insushi...nu?

Ai grija cu luminarile si daca ash fi...tu(ceea ce sint deja)...NU m-ash juca cu...focul.....ascunde spirite si duhuri shi shtiu ca-tsi e teama de ele,nu?Ha!
Eu traiesc prin foc,tu nu.Focul e pasiune shi curaj,rebeliune shi putere.
Cred ca e vremea sa te scoli din somn and smell the ...dark coffee,Lady LMC,Nu?

Adica,in opinia mea umila ash dori sa mai dai jos din periatul zilnic ce-l faci asupra persoanei tale plina de egoism shi fumuri ca de starleta...NOT!Ha!
Continua sa fii cum eshti pentru ca asha eshti cel mai aproape de mine,eu exist din, shi prin vanitatea unora ca tine,egoism,ura,vorbe urite shi bigotism religios.

Vreau sa simt ura ta in mine shi vorbe dure la adresa mea,ele ma fac sa intineresc prin sufletul tau ce este al meu.E ca shi cum am face dragoste impreuna,nu-tsi face griji,pot fi ORICINE vrei tu ca barbat,un super star hunk ori mare movie star ori ...chiar...sotsul tau,nu?Shhhhhhhh......ori poate ...another lady?Ha!you do have dark secrets.....Shhhhh...sa nu shtie nimeni.....

Artishtii mereu i-am indragit,o mica remarca ash avea daca-mi permitsi:
Este Henri De Toulouse Lautrec.Numele e legat de domeniul parintsilor shi orashului unde s-a nascut,fiind din familie cu titlu de nobilitate shi bogata.
Raphael este artist bun ca meseriash,dar nu are spunk in el,nu are viatsa,e..mort,totul e de poza,Henri insa...linia shi culorile lui sunt vii shi expresioniste,dau fortsa artei lui,vezi un suflet in spatele unui chip pictat de el.

Poate entuziasmul tau e prea exagerat in privintsa cafenelei.Citez ceva ce mi-a placut scris de tine,ce pacat ca eshti atat de oarba.....
"Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul,imi aducea aminte de 'cheerleaders' de la liceu.N-avea nimic de spus dar ,spunea shi ea ca sa se auda."Apoi Lady LMC,itsi faci chiar un autoportret in aceste rinduri,dar imi place pentru ca eshti a mea!Vanitatea o iuuubeeesc!!!E ca un drog pentru mine.

Shi uite cum Zina florilor a venit iar azi la tine .Nu-i asha ca e frumos sa visezi cai verzi pe peretsi?Itsi ofer memorii neplacute la momente neplacute din cafenea,dar cu ce mare drag o fac nu-tsi imaginezi...Not!Ha!Oare glumesc sau sint serios? uite ca de milenii inca nu shtiu,....Not!Ha!HAAAA!

Ai grija sa mergi Dumineca la biserica ,este important pentru tine si snobismul tau,o noua doza de iluzii shi vise de rai shi dumnezei.Please,be at church on time!
Voi fi shi eu acolo linga tine pe bancutsa shi vom cinta hymns shi vom citi psalms
vai de mine ce mare fericire ne va copleshi ca vom uita de noi shi ne vom inaltsa la ceruri,ce poetic....nu?
Oh,dear Lady LMC,in ...nemernicia mea de pacatos cu doua mici umflaturi in frunte ce ma maninca mereu,te rog foarte mult sa nu te rogi pentru mine deloc,NU ai acest drept...Shhhhh....roaga-te pentru tine caci traieshti debusolata in totala minciuna.Am sa te mai vizitez,eshti o........Shhhhhh,ramine intre noi doi.

ANGEL



































#18666 (raspuns la: #18660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Neagra ..... - de (anonim) la: 03/09/2004 08:25:20
(la: Marea Neagra, amintiri)
ce bine ca am gasit situl asta. recent am citit un articol despre Calistrat Hogas intr-o publicatie romaneasca si comentarii ale lui George Calinescu ( ce-l uram in liceu, iar acuma il citesc cu nesat) si am decis sa caut pe internet literatura romaneasca. am parasit Romania acum trei ani pentru alte locuri "mai bune" si "mai bogate" , iar acum platesc pretul platit de toti cei ce se despart de locurile natale si de glia strabuna.

Marea Neagra...20 de ani am trait langa mare. Dimineata soarele iesea din mare si-mi batea la geam care vara era deschis, iar caldura placuta, lumina si sunetul pescarusilor inunda camera. Ma trezeam si primul lucru, scoteam capul pe geam si inhalam aerul sanatos si inmiresmat de dimineata si ochii mei se plimbau peste mare pana la orizont. Numaram vapoarele din departare care asteptau sa intre in port. Trenul se auzea si el si adauga la fanfara aceasta de zgomote prea putin bagate in seama.
Plecam la scoala cu vecinii din bloc iar in statie, cand asteptam troleul, ne faceam temele la mate. Bineinteles ca lipseam de la prima ora. La a doua jucam fotbal sau coci. Cand venea chimia deja stiam ca mergem la plaja, la Modern, cu toata clasa. Ce bine era sa te balacesti in apa cu prietenii, sa sari de pe dig, sa impingi fetele in apa si planifici partide de pescuit. Cand se termina "scoala" fiecare ne scuturam de nisip si pe carari alaturate ajungeam acasa si povesteam ceam facut la scoala.
Seara ne intalneam pe faleza si ne uitam la trecatori dar de cele mai multe ori stateam jos pe nisip si vorbeam despre ce o sa facem cand o sa crestem mari. Nu-mi inchipuiam ca o sa ajung vreodata mare, ca marea o sa fie departe, ca totul o sa fie doar o amintire... Ce este o amintire??
In aceste meleaguri straine lumea ma intreaba de unde sunt. De unde sunt? Din Romania. "Unde e Romania?" .
Romania e acolo unde este si inima mea. Langa Marea Neagra.
#20918 (raspuns la: #20917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
flacaule, - de ender la: 04/11/2005 12:01:49
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)
Pe vremea cand eram eu prin liceu, (eheiiii...) am aflat ca fetele ne imparteau in patru categorii: tocilarii, smecherii destepti, "smecherii "prosti si papalaii...
Eram 4-5 amici care aveam ca prietene crema fetelor de pe acolo, tocmai pentru ca ne purtam atipic: nu le inghesuiam prin colturi incarcand sa le verificam numarul la sutien, nu le vorbeam urat daca ne refuzau vreo invitatie, le protejam de golani, adica le faceam sa se simta in siguranta si mandre ca se afla cu noi. Nu eram nici cei mai frumosi sau bogati, dar stiam cam ce vor fetele de fapt. Daca mai adaug si faptul ca eram intotdeauna cu muzica "la zi", iar la petrecerile pe care le dadeam din cand in cand, asa zisele "ceaiuri", nu se imbata nimeni si era exclus sa iasa vreun scandal, succesul era garantat, pentru ca prezentam INCREDERE. Fetele ne cautau pe noi pana la urma...
Avand o atitudine de milog iti spun de pe acuma ca ai pierdut partida. Si le vei pierde si pe urmatoarele, asta daca vei mai avea parte...
Pentru ca ti se va duce vorba ca faci parte din ultima categorie, (fetele vorbesc intre ele) si va fi greu sa scapi de "stigmat".
Ori iti schimbi radical atitudinea, si asta ACUM, ori ...
Iar chestia cu "s-a curvit" mi-a adus aminte de acel banc cu impartirea femeilor in trei categorii:
- femei cinstite, care se culca doar cu sotul lor
- curve, care se culca cu toti
si
- curvele dracului, care se culca cu toti, numai cu tine nu!
Acu' nu stiu exact daca ai inteles, dar daca mai intri pe topic smiorcaindu-te, zau daca n-o sa faca toti misto de tine, si nu poti sa-i mai condamni...


Happiness is like TV
ON or OFF it's up to me
#84650 (raspuns la: #84580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da...e sunt la liceu si chiar - de only_May la: 13/01/2006 14:31:17
(la: Despre Vulgaritate)
Da...e sunt la liceu si chiar nu pot sa contrazic faptul ca VULGARITATEA e peste tot mai ales la fete....!!! ,,naspa'' cum spunem noi! :))
in liceu - de Yuki la: 07/12/2006 19:18:36
(la: Ce a reprezentat pentru dumneavostra viata de liceu?)
m-am tuns baieseste de ciuda ca mama ma purtase opt ani cu coc de balerina si pampon, strans rau de mi se lungeau ochii si ma durea pilea capului;
citeam in pauze,in ora de mate,de fizica ( la chimie nu indrazneam ca faceam cu directa si-mi era frica); prima mea nota la liceu a fost 3 la logica;
am fumat prima tigara in parc la tineretului si a doua in toaleta la fete; la a treia m-a prins diriga; urmatoarea a fost in facultate si de atunci tin-te;
intr-a 12-a un baiat mi-a adus o floare si n-am stiut ce sa fac cu ea;
suflam la romana si la franceza colegilor mai putin dotati pentru limbile astea, dar si e imi dicatau mie la mate " serpalau" ca habar n-aveam ce-i aia integrala.
aveam 4 baieti in clasa si toti 4 stateau in spatele meu pentru ca profii ma stiau de fata buna,iar eu copiam cat puteam.
m-as intoarce in liceu pentru profele de roamna ( una m-a invatat ce-i poezia,alta ce-i critica literara), si pentru profele de franceza ( pentru discutiile care m-au facut sa-mi doresc sa stiu mai mult).

-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
anii de liceu... - de bungardeanadela la: 23/10/2007 19:41:18
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
doamne...ce sa va zic yo am intrat p alt site si din greseala vam intalnit p voi am citi cateva din citatele voastre si ma gandeam k asa de rpd trece timpul yo sunt in 12 si mai un pik pana la swhoul cu bacul nu mie frik de acest eveniment dar pur si simplu mie fik de ceea ce va fii pe urma mai multe responsabilitati,griji chestii sau problme existentiale regret ca au trecut 3 ani si desii iam traiit cu intensitate tot ii regret am fost una din cele mai agitate fete din liceu singura kre se batea cu baietii comenta la profii si tot timpul avea ceva de obiectat dar au trecut toate difivultatile astea chiar dk atunci pareau grave acum ma amuz pe ele ....of si am atata de invatat si atat as vrea sa fur anii rataciti de mine anii de liceu sunt anii in care simti k traiesti in kre esti uimit si valoros pentru u...traiti la maxim!!!
#247497 (raspuns la: #204902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata e furmoasa in orice etapa insa cea de Liceu e ceva extra - de (anonim) la: 11/09/2003 03:30:18
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Ma gandeam la ani de Liceu si cititnd ce a-ti postat prin forum mi-am dat seama ca aveti dreptate fiecare in felul lui. Oricum anii de liceu au fost ceva de vis si oricat de bine vei trai, nimic nu se compara cu acei ani. Toate varstele au partile lor frumoase insa nimic nu se repeta.
Asa ca ne ramane doar un lucru. Amintirile.
Salutare si sanatate maxima!
Dusmancele - de Ingrid la: 15/10/2003 09:29:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
Mi-am amintit de blogul lui Dan Logan - de Alice la: 21/10/2003 04:44:34
(la: Test de limba engleza.)
cand ne trimitea cele doua versiuni ale melodiei "Ani de liceu".
O reproduc aici pe ultima, incredintata ca toti va amintiti de cealalta, a lui Bogardo.

Tata,
Era sa moara
I-am spus într-o doara
Ca nu sînt fecioara
Sînt leoaica
Fac ce vreau!
Lasa-ma-n pace
Sa fac ce-mi place
Sa stii ca diseara
Sînt în club cu fetele

Si-mi tii morala, cum sa fiu la scoala
Adu-ti aminte - erai la fel!!!

Ani de liceu, cu absente la româna
Scumpii ani de liceu
Ani de liceu, când iesim în hol pe role,
Scumpii ani de liceu
Ani de liceu, telefonu suna în ore
Veseli ani, ani de liceu

Profa-mi spune
Sa ma las de glume
Sa-mi scot tatuajul
Si cercelul din buric
N-am timp de teme
Vreau doar sporturi extreme
Nu-mi fac probleme
Sînt exact cum mi-am dorit.

Ei? Facem o analiza pe text? Poate gasim un raspuns.:)
#1764 (raspuns la: #1741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bunå båieti si fete din fer - de (anonim) la: 21/10/2003 06:07:15
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Bunå båieti si fete din fericire sunt stabilit in NORWAY de 13 ani cåsåtorit cu 2 copi si cam imi convine cå am familia mea aici..Så fi fost nu 1 milion de Euro 100 de Milioane de Euro tot nu masi intoarce in Romania..Conruptie si altele ..Cei de afarå stati acolo cå stati bine..Poate cå peste 60 -80 de ani o så fie bine in ( R )dar pinå atunci cam dåm coltul toti....Pe vremea lui Ceascå era mai bine opinia mea...Pinå la coada nu banu face omul , omul face banu...So luåm pe altå parte cistigi milionul stai in R peste noapte nu mai ai milionul ai puso faci foamea ,asta nu se intimplå afarå fratilor må refer i NORWAY sau in alte civilizate tari ca SWEDEN ,DANMARK etc...Cu respect un båiat trecut prin viatå ...
Batran si bogat spui tu, la c - de Ingrid la: 31/10/2003 01:02:43
(la: Timp si Succes)
Batran si bogat spui tu, la ce ti-ar mai folosi te intreb eu!?
Esti deci tanar si sarac (dar nu sarac cu duhul), deci ai tot viitorul inainte. Si pentru un viitor visat nu este nevoie decat de curaj si ...speranta.
batran/bogat -aspectul material al discutiei - de Catalina Bader la: 03/11/2003 10:39:23
(la: Timp si Succes)
Pentru ca la asta te referi?!

Variante:

1, batran /bogat - ce folos? se gaseste o fetiscana/un baietas cu ochi luminosi care sa te lase ...batran

2, batran/sarac - poate ai avut norocul sa intalnesi o dragoste adevarata si nu esti singur si nefericit

3,TANAR/bogat- cam rare cazuri.
O sa risipesti banii prin Cazinouri si pe masini de lux si te trezesti intr-o zi batran si sarac - ce pacat!

4, TANAR/sarac - pai cam asa am fost noi, toti romanii

Si uite ce au reusit altii -tot romani.Sa-i felicitam si sa invatam.

Si sa nu uitam ca bogatia vine din suflet, nu din zgomotul monezilor intr-un buzunar spart.
bogatia - de Catalina Bader la: 22/11/2003 08:50:10
(la: Poveste.)
vine din suflet
partea materiala nu are nici un amestec:
am cunoscut
oamneni saraci si fericiti
oameni bogati si nefericiti
oamneni bolnavi si fericiti
oameni sanatosi nefericiti

n-am intalnit:oameni bogati si fericiti
nu-i pacat de atata relativitate?
ani de liceu - de Catalina Bader la: 23/11/2003 01:04:17
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
cu emotii la romana,
scumpii ani de liceu
mi-i voi aminti mereu

Ani de liceu
cand tii soarele in mana
si te crezi legendarul Prometeu

Ani de liceu
cand in recreatia mare
te ascunzi ca sa poti
inca odata repeta

Ani de liceu
cand o ora
un an iti pare fiindca stii
ca te va asculta

Ani de liceu
cand se-ntampla o tragedie
fiindca el te-a zarit
la un film cu alt baiat

Ani de liceu impletind in poezie
tot ce ai, tu, mai bun, mai curat...

Ani de liceu
Ani de liceu...
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: