comentarii

liceul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Studii in strainatate - de (anonim) la: 08/01/2004 01:48:30
(la: Cum sa faci liceul in buricul Londrei)
Am citit cu interes cum se poate face liceul in strainatate, dar m-ar interesa o bursa de studii postliceale in Anglia. Ma pasioneaza tot ce are legatura cu comunicarea: Jurnalism, psihologie, etc
Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. MY de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 13/02/2004 21:42:07
(la: Romani in strainatate)
hello MY,

NU,nu sint celebrul mega rock star,sint un mare fan al lui inca din 1970, cind era cu faimosul grup Black Sabbath...daca ai auzit cumva de el?Ori daca ai trait in acei ani?In fine ,intrebarile tale mi-au atras atentia si pot spune ca
m-au si deranjat mult,NO offense though!Ai libertatea de a te exprima si a-ti scrie parerile si gindurile si la fel oricine,deci si eu.
Si s-o luam de la prima intrebare,your back is against the wall.

1.) OH YES,YES,YES!!!!Am plecat cu inima mai usoara ca fulgul acum 23 ani din Buc.Ro,cel mai fericit om din lume!Nici azi inca nu-mi vine sa cred ca sint in USA
si mi-am REALIZAT SINGUR toate visele mele ce NU le-as fi putut realiza nici in trecut dar nici in prezent in RO.!!!!Spune-mi UNDE poti cistiga din arta ta
$10.000-$12.000 pe luna? IN Romania?Asa ca zilnic ma scol si multumesc din suflet Lui Dzeu pt. soarta mea ca m-a adus aici si ca am scapat de mizeria comunista in care am trait.Inima imi este inca f. usoara!!!!!

2.) OH,YES YES AND YES!!!READ MY LIPS!Chiar daca am avut vreo 4-6 ani de greutati la inceput,am stiut ca ma voi realiza in USA!Si daca vrei sa cunosti raspunsul la intrebare citeste raspunsul la prima!
Am o familie superba si o sotie minunata italianca-americana.Desigur ca sintem fericiti de 14 ani de la casatorie si avem si o vila superba in mijlocul naturii in New Jersey si la citeve minute de mers pe jos la plaja Atlanticului.
As fi avut asa ceva in RO?NOOOO!!!Poate as fi stat la ocean visind dintr-un atlas de geografie.

3.)My dear MY,colacii i-am facut eu prin multa munca,ciini sint destui in Ro. pe toate strazile.Crezi oare ca m-a interesat CE voi gasi la colt de strada in USA?
Nu cred ca-ti imaginezi nici in vise cit de fericit eram si sint ca traiesc aici!
Oare nu crezi ca unii oameni AU un anume destin al lor ce-i cheama in alte tari?Unde se regasesc de fapt si unde ar fi trebuit sa fie de la inceput? Asa simt eu in mine.Ciini exista peste tot in lume ,colacii tii faci singur(a).

4.)Hey,sa nu gindim acum din p.d.v. personal,adica al tau!
Eu sint de parere ca NU e bine sa te dai destept sau snob ORIUNDE TRAIESTI in lume,dar e o chestie ce eu o consider de experienta de viata si fiecare o are pe a lui sau ei,la fel cum eu o am pe a mea.
NU MA CONSIDER DELOC DESTEPT dar nici imbecil sau prost!
In Romania am terminat liceul Tonitza si incercat de 5 ori la Grigorescu,NU am avut....acele pile necesare si nimic altceva decit talentul meu inascut.
CUM se face oare ca vin in USA si dupa 1 an cea mai prestigioasa scoala de arte din New York,Art Students League fondata in 1894 si unde au studiat unii din cei mai mari artisti ai lumii,daca ai auzit de Andy Warhol,jasper Jones,
Jackson Pollock,Frank Stella,Alexander Calder etc. primesc bursa de studii pe 4 ani acordata ...DOAR pe arta mea si FARA examene de orice fel?O comisie de prof. ilustrii m-au admis IMEDIAT!!!
Poate ca-s mai destept ori talentat ca MULTI din cei ramasi in Ro.Tu ce crezi,ori oricine va citi mesajul meu?
Si apoi cum se face ca am devenit un artist faimos si cu NUME aici timp de 12 ani in arta de benzi desenate,pt. cea mai mare companie din lume,Marvel Comics?Stii cum am ajuns sa fiu ales?Am mers intr-o buna zi acolo cu 7 schite in creion si acuarela si Stan Lee ,presedintele companiei inca din 1945,s-a uitat la ele ,HABAR NU AVEA de mine,dar mi-a zis ca -s f. talentat si PE LOC a ales o schita si mi-a spus chiar atunci s-o pictez caci o va tipari ca ,coperta la una din reviste si era CONAN the barbarian!Au urmat altele si altele si alte reviste renumite si am fost mereu invitat ca GUEST ARTIST la zeci si zeci de conventii in tara si semnat autografe,caci am avut si inca am multi fani!
Oare ma consider ...destept?Crezi ca in Ro. as fi avut sansele astea?
Si apoi din nou...si de 7 ani am parasit B.D. si sint in prezent un artist de succes creind si ilustrind storyboards pt. reclame TV ce le vad cu ochii mei pe toate canalele posibile in USA.Fara ele nu se face aici o reclama TV.!
Oare sint mai destept?NU! Ceea ce sint este munca mea de unul singur si fara ajutor si pile si legaturi si nume!
Cind am dat portfoliul meu ca sa lucrez pt. TV,M-AU ALES pt. TALENTUL meu,
dupa multe luni apoi am aflat ca au fost peste 200 candidati pe UN SINGUR POST!!!Si asta l-am cistigat eu si FARA examinari,doar aratind arta mea!
Oare sint mai destept ?Poate sint in adevar si nu-mi dau seama dar un lucru e CERT: NU AS FI ceea ce sint azi daca as fi ramas in RO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tu ai viata ta si e treaba ta ce faci cu ea dar cred ca este decent sa NU critici pe NIMENI din afara RO.pt. ca toti am trecut prin thick and thin oriunde traim azi si daca ne-am facut un rost si sintem fericiti este alegerea noastra,
poate unii n-au reusit ca mine sau altii dar totusi merita respect pt. ca au avut curajul de a incepe o noua viata de la inceput fara frica si fara a se plinge,noi
si sper ca nu aduc ofense nimanui acum,romannii din strainatate sintem ALT ALUAT,sintem ceea ce as numi the fittest of the fittest,o rasa anume de oameni,tari in caracter si suflet ce am stiut ca va fi greu dar totusi am facut un pas ce multi ca tine NU vor face,pt. ca cei ramasi in RO sint destinati sa traiasca acolo si asta e in final viata,cum iti e scris asa traiesti.

5.)YES,YES YES,tzatza Veta avea gura stirba aurita!Daca NU CREZI IN TINE desigur ca nimic nu va fi posibil si NU ai realiza nimic si ..realitatea ar fi mereu neagra de nori grei..."don't delay you're in today but tomorrow is another dream"ca sa -l exemplific pe Ozzy intr-unul din cintecele scrise de el.Miine devine ieri si va fi un alt vis in iluzia vietii de scurta durata si se va pierde in ..trecut.dar de ce nu mi-as cladi visul meu acolo unde vreau?
Deci traieste-ti visul tau in RO. si eu pe al meu in USA.Fair enough?
Si DA,TZATZA Ozzy iti spune ca ESTE suficient SA CRED in ceva si ...HOP realitatea ,nu doar ca se ajusteaza dupa ce cred eu dar DEVINE un fapt real in viata mea!

Cred ca te-am lamurit si daca uneori tonul meu il consideri dur,imi cer iertare,la fel tuturor celor ce vor citi ce am scris si s-ar simti ofensati.Am spus doar adevarul din perspectiva mea si experienta mea de viata,nimic mai mult.

LOVE&PEACE,
OZZY OSBOURNE
































































#9593 (raspuns la: #9591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adevaruri rastalmacite - Andrei - de Dinu Lazar la: 26/02/2004 21:46:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De, "audiatur et altera pars" o spunea un popor mai spalat, cu bai romane unde se dixcuta filosofie si care a umplut de drumuri Europa, nu un popor despre care Herodot spunea ce spunea la citeva pagini dupa gogoritza cu vitejia.

Acum, eu as putea sa spun despre o locomotiva cu aburi ca e o porcarie, scoate fum, mecanicii sunt nespalati si plini de carbune, uleiurile folosite pentru osii sunt canceroase, consuma apa, de care planeta are nevoie, si carbune, care contine fosile care se ard in loc de a mege la muzeu; si ca face bioxid de carbon care schimba clima; si ca lasa reziduuri care fac mizerie de nu se poate;as putea face si o lucrare de doctorat foarte argumentata cu chestia asta; as da citate din ilustri savanti care ar argumenta nocivitatea unei locomotive cu aburi; altii insa ar da averi sa o aiba si sa se plimbe cu ea - as zice si despre ei ca sunt niste anormali, si gata lucrarea.

Asa e si cu Asociatia artistilor fotografi din RSR; dupa ce trec timpurile, multi cu datu` cu parerea trebuie sa isi legitimzeze sau sa isi construiasca o pozitie din nimic, si cel mai simplu e sa dai cu mucii in fasole si sa spui cu fraze ditirambice si cu aluzii la altii ca cei de dinainte asa si pe dincolo.

Tragedia poate fi si comica, daca nu penala; adica unul poate sa spuna ca sanchi, neagra Securitate nu lasa pe fotografii din vremea intunecatului ceaushism sa mareasca integral un negativ, si atunci ala ca sa se dea mare in parcare creaza (dupa ce trece valu`) o teorie ca arta adevarata fotografica e numai daca se vede si ce e pe marginea negativului, si mareste niste negative care nu sunt ale lui cu margine si gata expozitia, si occidentul cade in fund, si gata granturile, gata vin banii de la sorosh, da dom`le, a dracu` securitate, daca nu era omu` asta, adevaratul artist, nu stiam ce e arta libera.

Nenumarate sunt caile domnului.

Dintre toate uniunile si asociatiile de creatie, a fotografilor mi s-a parut a fi cea mai neatinsa de pupincurism, daca e sa judecam dupa faptul ca nu a existat organizatie de partid, nu au fost sedinte de propaganda, nu s-a publicat niciodata nimic despre sau cu Ceausescu in revista Fotografia, si fiecare a facut cam ce a vrut; nimeni dintre fotografi nu a pupat pe nimeni in fund la Congresele educatiei socialiste, unde multi dintre marii zilei de acum se dadeau tari la prezidiu.

Asta nu conteaza; pentru ca despre orice se poate spune oricum, aflam acum ca "“Fotografia” nu avea nevoie să dedice primele pagini, asemenea tuturor publicaţiilor cu circulaţie publică precum “Arta”, regimului şi “marelui conducător”1, şi cu toate acestea nu se apropia calitativ de revista amintită." si ca "...până la urmă revista nu era de un calibru intelectual deosebit"

Si da-i, si combate, si pac la razboiu, tot asa;

Despre cartile de fotografie ceausiste aflam ca "Scrise fără aparat critic şi foarte multe chiar fără bibliografie, lucrările frizau ridicolul prin cantitatea enormă de informaţie tehnică (reţetare, probleme de optică etc.) dar şi istorică uneori pe care şi-o însuşeau fără a face trimiteri bibliografice"

Usor, cu sapunel si citate, aflam ca pe vremea comunismului odios si a sinistrei sale sotii nu exista invatamint de fotografie, "Singura excepţie de la ignorarea totală a acestui mediu în formele de învăţământ mediu şi superior înainte de 1989 s-a petrecut la Liceul de Artă din Timişoara"

Ca in realitate s-a mai predat fotografie la Arhitectura, la IATC, la Academia de arta din Bucuresti, ca au fost si alte locuri unde existau nuclee importante, nu conteaza, totul e sa ai un shomoiog si dai cu fum, gata si licentza.

Cind Aurel Mihailopol a fost dat afara de la revista Cinema in `77, dupa ce semnase cu SLOMR-ul, AAF i-a dat aparate de fotografiat si toti l-am ajutat cum s-a putut sa sara hopul si peste nasoleala cumplita cu anchetele Securitatii, unde l-au si iradiat de a murit citiva ani mai tirziu; dar istoria iata ca nu retine asta, ci faptul ca se facea arta socialista decadenta si ca de fapt nici nu era arta, ci o porcarie.

Sunt absolut sigur ca un Edmund Hofer, un Mendrea, un Mihailopol, un Dinescu, si atitia altii, daca ar fi trait pe alte meleaguri ar fi avut statui si strazi cu numele lor; asa insa fiind aici nu avem alta treaba decit sa ii stergem cu buretele, sa ne usuram pe nasu` lor, si sa zicem ca deci
"Consecinţa acestui fenomen a fost în cazul artei fotografice practicate de majoritatea membrilor AAF o operă esteticeşte confortabilă, neproblematizatoare, gratuită conceptual şi redundantă tematic. Totul s-a întâmplat pe fundalul unei izolări culturale rezultată din izolarea politică şi având ca repercusiuni decalarea cu câţiva zeci de ani faţă de evoluţia fotografiei pe plan mondial cu efecte până în producţia fotografică de astăzi. Prin anvergura infrastructurii la nivel administrativ şi prin vehicularea favorizată astfel a unor teorii învechite, depăşite despre arta fotografică, fenomenul fotografic antedecembrist are aşadar repercusiuni atât asupra producţiei artistice recente cât şi, din păcate, în perpetuarea unei viziuni eronate despre arta fotografică în rândurile oamenilor de rând."

Adica, pentru cine nu are timp de citit, ce a fost a fost o porcarie, noroc cu marii artisti a,b,c,d, si altii, care este, si "Testul democraţiei a decantat cel mai corect până la urmă valorile artei contemporane româneşti. Revoluţia din anul 1989 a validat pe plan fotografic demersurile mai puţin compromişilor artişti experimentalişti, iar pentru membrii AAF a însemnat momentul când s-a dovedit incapacitatea acestora de a mai practica acest mediu după principiile fostei ESTetici. "

Sic transit gloria mundi...

Din pacate, nu mai e mai nimeni care sa spuna altceva, si orice fraza spusa cu citate si bibliografie are o anumita greutate si devine credibila in ochii multora, care nu veneau lunea, miercurea si vinerea la aafeu pe brezoianu douashtrei.

Asta e...

Eu sunt de acord ca fotografia romaneasca e si a fost la pamint fata de fotografia rusa, poloneza, ungara, occidentala; cred insa ca datoram acest lucru energiei noastre neostoite de a ne da la gioale, efortului permanent de a darima tot ce se poate si cum se poate, si de a ne pune piedici oriunde, energiei cheltuite cu maxima inteligenta pentru a rade ce se poate rade si de a distruge cu buna stiinta si din pacate probabil in deplinatatea facultatilor mintale operele (aratate pe scena ca ridicole, decadente si inutile exact ca in procesele la botu` calului din anii`50) inaintasilor.

Pe cind un rug cu fotografiile aafishtilor?

Spunea Noica cindva:
"În orice caz, daca e îngaduit creatorului, ba chiar obligatoriu, sa se cufunde în geniul local, în particular în cel al limbii (cum facea iarasi Eminescu), nu e îngaduit criticului sa judece cultura româna si operele ei (vorbesc de critici si nu de cronicari) decât dupa ce a întârziat în câteva culturi mari si [în] operele lor.”

Aviz amatorilor...

#10739 (raspuns la: #10632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romanul ramine roman - de (anonim) la: 27/02/2004 01:41:27
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
- eu am trait 19 ani in romania, am facut liceul in tara, iar in timpul revolutiei am fost in armata la ploiesti. dupa ca s-au deschis frontierele am facut un tur prin europa, numai ca nu m-am mai intors.

- in momentul actual sint in elvetia. la inceput am fost ca toti romanii, noi sintem cei mai buni, ceilalti sint toti idioti. am facut facultatea aici si pot sa spun ca am fost surprins sa vad ca nivelul lor nu este cum mi-am imaginat, numai ca noi, romanii ne credem cei mai destepti. pot sa spun ca am primit o lectie, numai ca eu am avut noroc sa o primesc, multi care au ramas acolo, asa cum pot sa citesc si aici in forum, se cred inca cei mai buni.

- citeodata ma gindesc ca multi merita conditiile de viata pe care le au. cind citesc comentariile d-voastra, mi se face greata. nu numai aici, am cautat un pic peste tot. din pacate nu intilnesc decit comentarii primitive, fara nici un sens. iar cel mai rau e cind cineva din "strainatate" isi da parerea. "strainii sint toti idioti"

- nu are rost sa va judec, inteligenta se cultiva. acelasi fenomen il vad la propria mea familie. eu nu am dreptul sa vorbesc despre politica si economie (chiar daca sint econom si intro-o functie destul de buna), dar toti se bucura de cei 1000 euro pe luna pe care ii primesc de la mine.

- pacat ca este asa, eu am inca mult contact cu persoane care gindesc altfel. dar ei sint in minoritate. cum spunea un coleg: "romania e o tara foarte frumoasa, pacat ca e locuita".

salutari din berna
Cati romani sunt in RM - de belazur la: 29/02/2004 06:26:31
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Cat priveste numarul celor care s-ar declara romani in RM, diverse sondaje dau cifre dintre cele mai diferite, incepand 2-3 % si terminand cu 19-20%. Cunosc ca s-au facut sondaje in care cifra era chiar mai mare, rezultalele carora nu au fost publicate. Si nu e de mirare, avand in vedere romanofobia ridicata la rang de politica de stat in RM... Iata un interviu publicat in ziarul Timpul cu Victor Stepaniuc (luderul comunist caruia ii apartine celebra fraza "In tara asta sunt prea multi romani"):

"Întrebare: Credeţi că minoritatea românească are dreptul să aibă nişte şcoli în Chişinău? Ce aţi face dacă majoritatea şcolilor s-ar declara româneşti?

V. S.: Acuma, jumătate din şcoli în republică sînt declarate româneşti. Deşi părinţii vin la şcoală şi întreabă cum liceul ista se numeşte româno-englez sau româno-turc dacă pe copii îi trimitem la şcoală ca moldoveni. Ce ar însemna asta? Şi apare problema elementară. Iaca asta se numeşte asimilare.

Întrebare: Aţi avut o iniţiativă ca securitatea să verifice loturile de carte românească adusă în RM. Aveţi de gând să lichidaţi bibliotecile de carte românească din RM, despre care aţi putea spune că prezintă un pericol pentru societate, statalitate?

V. S.: Eu am spus foarte clar, deci, literatura subverisvă. Ian închipuiţi-vă că noi azi începem a aborda foarte tranşant problema Moldovei istorice. Asemenea literatură dacă ar nimeri pe teritoriul României, statul român are dreptul şi el aşa şi face statul român, face bine, că el ştie a-şi apăra securitatea naţională. Asemenea literatură nu nimereşte în bibliotecile şcolare. Ea nimereşte la index. Da, aţi înţeles? În RM un asemenea mecanism nu există şi el nu există special. Special nu există. Nu a fost făcut. Când am anunţat acea adresare către organele respective, eu am vorbit despre literatura subversivă, antistatală. Acolo când nu se recunoaşte statalitatea RM, nu se recunoaşte nici populaţia majoritară moldovenească, când este atacată însăşi bazele statului moldovenesc, statul e numit stat artificial, creatură a Rusiei, a şovinismului rus ş.a., iată asemenea literatură nu trebuie să nimerească. Dacă vine literatura ştiinţifică pentru obiecte ca fizica, chimia, biologia atunci e o altă întrebare. Dar atuncea când e vine la tema aşa foarte jângaşă dacă spunem aşa pentru RM, pentru mentalitatea noastră, spiritualitatea noastră, aicea apar întrebări.

Întrebare: Totuşi, n-am înţeles ce ar putea presupune la modul concret "neutralizarea juridică".

V. S.: Şi ce dacă e scris "neutralizare juridică"? Ce noi acum nu încercăm să neutralizăm juridic româno-unionismul din această concepţie? Iată aceasta se numeşte neutralizare juridică. Încetişor, adică, am scos-o, am făcut dintr-însa lege. Dar dacă o să facem un referendum şi în baza acestuia o să adoptăm o lege, nu o să fie asta neutralizare juridică? Facem lege, dacă legea nu se respectă, după aceea încep să lucreze organele de drept.


Întrebare: Admit că sunteţi moldovean de etnie. Dar cu ce drept vă consideraţi majoritar dacă nici un studiu în acest domeniu nu s-a făcut, dacă nu puteţi numi nici un procent, confirmat ştiinţific sau sociologic, şi dacă cele trei instituţii de specialitate de la AŞM combat concepţia. De unde aţi luat că moldovenii nu-s români şi-s majoritari?

V. S.: Da de unde aţi luat dvs. că sunteţi majoritari? Dvs. aţi monopolizat absolut viaţa spirituală în RM. Dvs. nu vă convine că sunteţi minoritate? Bine, consideraţi-vă ce doriţi. Dar vă spun că aţi monopolizat absolut viaţa spirituală în ţara noastră. Iacat-aşa. Noi spunem aşa: fraţilor, nici românii, nici ucrainenii, nici leşii şi nici ruşii n-au creat aicea stat. Aicea au creat stat moldovenii din cele mai vechi timpuri şi ei s-au delimitat foarte clar de ucraineni, de români, de munteni ş.a.m.d. de la 1359 şi ei îs delimitaţi până astăzi. Dacă dvs. aveţi alte formule statale, dovediţi. Eu vă arăt cinci documente istorice, care nici un istoric din acei care se socoate că ei sunt cu adevărul ştiinţific în mână şi nu ştiu de unde îl au, care afirmă că este popor moldovenesc şi limbă moldovenească. Numai după 1990 absolut voluntar, fără drepturi, fără a primi acceptul populaţiei s-a întrodus în mentalitatea şi în spiritualitatea din RM două lucruri: Istoria românilor şi limba română. Pe teritoriul Moldovei lucrul ista n-o fost. El o fost numai când ne-am aflat în ocupaţie de la 1918 până în 1940. Şi punctum, cum spunea Eminescu la tema asta."

http://www.timpul.mdl.net/Article.asp?idIssue=12&idRubric=192&idArticle=384
#10924 (raspuns la: #10902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Mona - 'Scoli in US' - de HappyCajun la: 05/03/2004 16:15:05
(la: Romani in strainatate)
Just Iulia. Traim in acelasi sistem…neprotocolar.
Dau cu placere un sfat, dar experienta mea se rezuma la capatul opus al scolii (fata de pre-school): college si graduate school.
Elevii de liceu cu care am interactionat proveneau majoritatea de la licee particulare, cu o programa mai buna decit cea de la liceele de stat. In plus, doreau sa invete mai mult decit colegii lor si sa isi asigure intrarea la o universitate buna. Liceele particulare sint mai bune si bineinteles mai scumpe. Exista insa un numar de burse oferite copiilor foarte buni. Exista licee publice care sint acceptabile, iar pentru copiii buni exista programul de ‘gifted students’.
Cind am venit in US, universitatea avea un program de host-family pt. studentii straini, un fel de familie ‘adoptiva’ (nu cu acte bineinteles, si fara nici o obligatie financiara) care te ajuta sa te integrezi mai usor, cu care te puteai sfatui, care avea grija sa nu fii singur de sarbatori, samd. Familia mea are o fata care a mers la scoala catolica. Eu am vazut ce matematica facea in cls. a VIIa si a VIIIa, si diferenta nu era mare fata de ce facusem eu. Iar la liceu la fel. Programa era incarcata, si muncea destul de mult in weekend, simbata si duminica. Era eleva buna si avea bursa care acoperea o parte din taxele scolare.
Referitor la cultura, eu am terminat liceul (teoretic) inainte de ‘90, deci in perioada ceausista. Nivelul de predare la matematica, fizica si chimie a fost mai mult decit bun si am primit o baza ce mi-a folosit. Nu pot sa spun acelasi lucru despre restul materiilor, o parte absolute inutile (vezi CSP, UTLM, etc). Cultura nu am capatat-o la scoala, nici eu si nici colegii mei. Cartile pe care le-am citit, majoritatea nu erau recomandate de programa si erau in general greu de gasit; abonamentele la filarmonica erau cumparate de parinti, la fel la teatru. Tara nu am vazut-o atita datorita excursiilor scolare, ci excursiilor facute cu parintii care au avut grija ca in fiecare an drumul spre si dinspre mare sa acopere alt traseu, alta parte de tara. Cultura am capatat-o datorita familiei, avind norocul de a trai intr-un oras mare, cu biblioteci, teatre, filarmonica, opera, samd. Si avind un tata care a absolvit un liceu (uman) foarte bun in…44, beneficiind de educatia care se facea inainte de razboi, si care mi-a spus la sfirsitul clasei a cincea ca in afara de matematica, fizica, chimie si limbi, altceva nu am ce invata de la scoala. Restul am invatat acasa, incepind cu istoria.
Aceeasi cultura se poate construi si aici, cu vizite la muzee, la teatru, la concerte, la biblioteci. Bineinteles ca incarcatura e mai mare: banuiesc ca doresti copilului tau o cunoastere a culturii europene alaturi de cultura americana. Nu depinde atita de scoala, cit depinde de familie si de copil. E ceva ce se construieste in ani, practic toata viata, nu se opreste la clasa a XIIa. Aici ai ‘handicapul’ tv-ului si al calculatorului. In Romania de dinainte de ’90 cultura era o forma de rezistenta.
In alegerea scolii, alaturi de informatiile de pe web, de open-house day, incearca schimbul de informatii cu parintii care au copii la scoala/liceul care te intereseaza. La liceele bune admiterea se face dupa mai multe criterii, nu numai dupa note: etnicitate, minority groups, religie, daca familia mai are un alt copil in scoala respectiva, samd. La liceele catolice, copiii de religie catolica sint preferati, dar asta nu inseamna ca cei de alte religii nu pot fi admisi.
Nu stiu cit am raspuns intrebarilor tale, sper sa nu te fi incurcat mai mult.
Weekend placut,
Iulia
#11454 (raspuns la: #11345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ani de liceu - de glencora zota la: 06/03/2004 02:52:41
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Ani de liceu. Ce vremuri frumoase!Este perioada cand te alimentezi cu iluzii,sperante,cand esti vesela ,zglobie,cand te indragostesti de doua sau trei ori in aceeasi luna,cand o mica problema devine o tragedie,care dispare imediat pt. ca a intervenit alta...si cate altele.Privesc cu nostalgie in urma,la anii de liceu(iar anii de liceu nu-s asa indepartati) ,si am o senzatie ciudata.Nu e regret,dar mi-s dori,parca,fara sa vreau,sa ma intorc in timp, sa intarzii din nou la mate. pt ca eram pedepsita si scapam de ascultare,sa am din nou ora de istorie ,cand profa. venea ca un uragan si ne prindea in vartejul ei( cand se termina ora eram ca dupa o ora in masina de spalat),sa retraiesc fiecare din cei cinci ani petrecuti in liceul dinvarful dealului.Ce ani frumosi,atat de frumosi!
Un roman din New York..mai de demult,dar cu inima acolo ! - de (anonim) la: 06/03/2004 19:56:03
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
" Romani, maghiari , sarbi si de alte nationalitati...din Romania , desigur " !
Va spune ceva aceasta lozinca ? ...Hmmmmm !
Si uite-asa mi se perinda prin fata ochilor viata mea traita timp de 28 de ani in Romania . Cind pe vremuri invatam cu "tandarica" sa batem tobele ,copil fiind paduri cutreieram-citit-strazi si case de "culturi" si sa cint la chitara ( acum intelegeti cine sunt ?..., poate nu, caci numai 6 luni am fost cu ei de la bun inceput pina m-au chemat la "arme", nereusind la facultate din prima ,) iar la comisariat ne obliga sa semnam "o hartie" ,numai cei cu liceul ,pe care eu vazusem cuvintele, Tratatul de la Varsovia, si Vietnam , pe care nu numai ca am refuzat sa o semnez, dar am iesit buluc de-acolo strigind in gura mare : -Sa nu semnati acea hirtie, va obliga sa luptati in Vietnam impotriva americanilor ! Si-asa incepea povestea mea ,care numai un noroc si D-zeu m-a ajutat sa reusesc sa...FUG !!! Am vorbit de multe ori la "Soparlita Libera" si chiar am incurajat romanii sa iasa pe strazi inainte de revolutie ,oct.-nov '89, schimbarea era in "facere" , numai ca Iliescu si "ai lui "au deturnat-o ,furind painea de la gura romanului din nou , asa cum sunt cei de azi si care si-au depus candidatura , cu sume enorme in bancile din West ,bani care ar fi trebuit sa fie ai vostri !!!
Putini dintre voi stiu ca in anii Ceausisti au fost pregatiri si incercari de atentate impotriva lui Ceausescu , foarte bine " regizate" dar..."tradarea "romanului a avut ultimul cuvant ,RUSINE!!! , multi au disparut, unii 2(doi) metri in"jos" altii cu fuga .Anii au trecut , revolutia a venit, tot la initiativa noastra din Occident, numai ca acum sunt copiii celor ce v-au pus catusele, si v-au aruncat membrii familiei voastre sau prietenii, cunoscuti s.a.m.d.dupa gratii , dar ...ce pacat ca ati UITAT !!!
Acum stau si ma intreb : Cum as putea uita cind ne taia pantalonii ,parul ca aveam blugi, sau camasa cu steagul american, sau pur si simplu cintam musica de Rock'n Roll , ne duceau la Securitate si ne bateau, torturau , doar ca sa distruga fiinta umana din NOI, TOTI romanii !!!
De ce uitati dragi romani , de ce sa-i toleram ? Iliescu a fost un "comunist convins ", si multi de s-ar "scula" l-ar trage in teapa , fiti siguri de asta ! Acum el pregateste bagheta pentru altii ,Nastase, Stolojan, Vadim ,nu cumva sa aiba si el acelasi sfarsit ca nea Nicu , ii este frica de judecata ,iar tara si voi toti veti ramine ca si mai inainte ,daca nu mai rau. Dar stiti ce spune Occidentul ? Romania este o tara fara viitor ,oare chiar asa sa fie ???
Atunci de ce n-am da votul unei persoane care nu are nimic comun cu trecutul "murdar" al celor ce va conduc acum ?
Va spun sincer ca, daca asa avea niste bani, as candida eu, de aia o ajut si sper sa va luminez fruntile ca acest "noroc"sa-l numesc , poate nu va mai veni curind spre Romania! Noi aici am verificat-o si e curata!!!
Scapati de minciuni si debarasati-va de "prichindeii comunisti" , da-ti vietii O SANSA !!!

Votati LIA ROBERTS , Votati pentru ROMANIA !

Va spune ceva aceasta lozinca ?...Dragi romani de pretutindeni !!! LOZINCA ADEVARATA !!!

Va multumesc , un roman ( moldovean ) la New York ,dar cu inima colo !
de ce atita .."suparare"? - de Ivy la: 08/03/2004 14:40:54
(la: Romani in strainatate)
Oameni buni, de ce ati sarit asa pe Adelina? Chiar a fost de neinteles? A explicat intr-o multime de mesaje pentru ce categorie de oameni au fost jucariile de la McDonald. Da, ..o anume "categorie"..pentru ca in Romania, asa cum bine stim sunt mai multe categorii la ora actuala. Sunt cei care conduc masinile de lux, si locuiesc in vile superscumpe (si care se uita cu mila la cei ce au studiat o viata dar care nu au furat sau nu au avut minunatele "pile") sunt cei care mai degraba aleg sa nu manince bine dar sunt foarte eleganti si in top cu moda, cautind sa poarte haine doar de.."nume" ( si spun asta chiar de stiu ca o multime or sa sara cu comentarii la ceea ce spun, dar o spun din experienta proprie ...acum citiva ani am vizitat Romania..o vizita pe care o asteptasem cu nerabdare..si printre altele o multime de cunoscuti imi studiau hainele sa vada daca port "nume"...am ramas uimita...anyway..) Aceasta "categorie" nu ar accepta in sub nici o forma jucariile de la McDonald si nici lucrurile de mina a doua sau nici macar lucrurile noi dar "no-name ". Si apoi vine si cealalta categorie de oameni, din satucurile indepartate ale Romaniei - oameni care nu isi pot trimite copiii la scoala pentru ca nu au cu ce sa ii incalte, copii care viseaza sa aiba o jucarie de la McDonald. Am intilnit astfel de oameni, si sincer nici macar nu erau dintr-un satuc amarit ci din Bucuresti. O fosta colega de liceu (un liceu renumit din capitala acum ....16 ani), care venea dintr-o familie buna, nu neaparat instarita ci doar buna, la care eu mergeam si mincam in timpul liceului (eu fiind din priovincie), o familie primitoare...In fine s-a casatorit dupa liceu, si intre timp a facut 2 copii. Viata nu a fost tocmai grozava cu ea, si o duce foarte rau..a fost data afara de la servici (fabrica unde lucras ca si contabil a dat faliment....sotul lucra noapte si zi sa intretina copiii si cu toate astea...la un moment dat cind am sunat-o am aflat ca nu avea pantofi de iarna pentru fetita sa o trimita la scoala..ce sa mai spun de jucarii...de..uffff o multime de alte lucruri cu care noi ne rasfatam copiii.
Si revenind la ...mcDonald...copiii mei (ca si ai vostri) sunt rasfatati, au tot ce doresc, jucarii performante si multe altele..si totusi...si totusi...insista sa mergem uneori la mcDonald DOAR PENTRU JUCARIILE CARE LE PRIMESC LA HAPPY MEALS. Si ce daca sunt chinezesti, si ce daca sunt din plastic...si ce daca ei au acasa ultimile aparitii la roboti...papusi sofisticate...sau alte game-boy-uri...sau eu mai stiu ce....ei sunt super incintati de jucariile de la mcdonald. Nu maninca mincarea de acolo...dar ne zapacesc de cap pentru aceste jucarii..
So, nu acuzati....incercati sa intelegeti punctul de vedere..nu aruncati cu "pietre" fara sa analizati...
Mie sincer mi-a placut ce spune Adelina...si stiu exact la ce categorie de copii s-a referit..stiu ce inseamna pentru acesti copii sa primeasca lucrurile ..chiar si de mina a doua....stiu pentru ca am vazut zonele respective din tara si am intilnit oamenii care cu adevarat au neajunsuri..oameni pentru care expresia "nu am bani"..inseamna chiar a nu avea...
Si apoi..de ce trebuie sa fie vorba de lauda??
Era un subiect deschis pe site si de aceea Adelina a contribuit la el...nu e o lauda..

Cu respect pentru toata lumea ca participa la discutii,

Ivy
#11644 (raspuns la: #11461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Belazur #12028 - de RSI la: 15/03/2004 02:55:59
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
Comparatia intre Antonescu si Mannerheim am facut-o eu. Mannerheim nu numai ca nu a continuat razboiul dupa ce a recucerit Karelia, dar a permis si aprovizionarea Leningradului. Deasemeni, nu a fost de loc un admirator al lui Hitler si nu a permis persecutarea sau arestarea si deportarea evreilor din Finlanda si din teritoriile controlate de armata finlandeza. Antonescu l-a admirat pe Hitler iar despre cele intimplate pe teritoriile controlate de armata romana din ordinul lui s-a vorbit deja in alte conferinte si nu mai revin. Deci cred ca diferenta e clara.

P.S. Expresia cu "las-o jos ca macane" nu stiu de unde provine, dar acum 30-35 de ani era foarte des folosita, cel putin la liceul la care am studiat. "Eheu fugaces anni..." :-)
#12053 (raspuns la: #12028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Manifestul si morile de vant - de Dinu Lazar la: 23/03/2004 01:56:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din pacate, la datu` cu parerea despre fotografie si tehnica fotografica exista atitia pseudospecialisti in presa, ca te intrebi unde stateau internabilii astia pina acum.
Intr-o revista de decoratiuni aparuta luna trecuta aflam ca cutare aparat foto are un motor VSI asa si asa (ala era micoprocesorul, pentru duduia cu capu` in moatze e tot aia cu motoru`'); iar in revistele de computeristi si computere dezastrul bintuie creierii infierbintati ai tinerilor lupi de chat; care va sa zica in ultimul Extreme PC scrie negru pe alb ca Olympus a anuntat dezvoltarea unei lentile pentru camere foto digitale cu dimensiuni foarte reduse.
Cind colo, stim si vedem ca nu e o lentila, ci un sistem care cuprinde si un obiectiv, CARE E FACUT DIN MAI MULTE LENTILE, si un captor CCD.
Dupa ce shmecherul care informeaza poporul depsre ce mai e nou la Olymus ne spune de noua lentila, aflam in fraza urmatoare ca treaba e de fapt o camera, ca vorbeste de prototipul camerei; si ca e vinjoasa, pentru ca suporta 1,3 MP. Suporta! Mare sunt meandrele limbii romane.
Dezmatul continua insa: care va sa zica la o adica acest lucru ( grosimea si rezolutia, scuzati, suportata) a fost posibil datorita lentilelor cu forma libera!
Alo, academia! optica dintr-a shaptea se mai face? Lentile cu forma libera?
Invatamintul e deci un dezastru.
Pe vremea mea asa un specimen nu ar fi terminat niciodata liceul...
Sau o fi luat ceva ierburi omul si ne batem capul de pomana.
Pentru ca: lentilele cu forma libera au fost asezate orizontal, nu vertical.
Comitetul de premiul Nobel ce face, nu citeste Extrem PC din Ro?
Ce inculti astia cu Nobelu...ca vine bomboana pe coliva:
avantajul lentilelor cu forma libera asezate orizontal, e corectarea aberatiilor cromatice. De unde? Din telefoanele mobile!!!!!!!!!
Din doua una; ori aceste reviste sunt serioase si scriu corect stiintific si profesional despre orice numai despre fotografie nu, si a dat drumu` la Socola si toti redusii mintal au fost angajati la ziare si reviste ca mari specialisti in tehnica fotografica, ori toate informatiile sunt la nivelul fotografiei digitale vazute de iluminatii care este, si atunci e grav.
La Cotidianu`, domnul EOP scrie linistit si probabil trist ce poate si viata merge inainte, cititorii afla ce panseuri produc circumvolutiile creierului autorului si lumea merge inainte, si a venit primavara si spatiul tipografic umplut cu sfaturi inalte miine e uitat si poimiine alte ineptii vor apare.
Printre panseurile autorului care nu au nici o treaba cu realitatea gasim:

1.Magazinele de la noi ofera in prezent, la un pret de aproximativ 19 milioane de lei, camere foto digitale superioare din multe puncte de vedere aparatelor foto clasice.

Fals. Daca ne referim la aparate si numai la aparate, la acelasi pret unul clasic va fi mai bun (tehnic, mecanic, optic, etc) decit orice aparat digital.

2.Cum camerele foto digitale nu trebuie sa impresioneze o pelicula foto, acestea ajung fara nici o problema pana la sensibilitati de 6400 in standard ISO, fotografiile rezultate fiind clare, pentru simplul fapt ca aceste camere nu folosesc pelicula fotosensibila.

FALS, FALS, FALS!!!!!!!!!

Pina la 400ISO conform oricaror teste digitalul e mai bun ca filmul, peste 800ISO filmul bate digitalul la definitie si granulatie.

3. O rezolutie de 1024/768 de pixeli este buna, permitand punerea pe hartie fotografica a unei imagini de calitate. Imaginile pot fi printate cu rezultate bune pe orice tip de hartie, in formate mari, pana la 25/38 cm

Asta e un panseu ceva ce nu se poate... o imagine la pixelii astia nu poate fi printata sa arate oarecum bine la mai mult de maximum, maximum 8x10 centimetri...

Fotografia digitala e ca Fata Morgana; pare aproape si e departe, pare ca stim multe, ca spunem si la altii din adincurile panseurilor noastre, dar de fapt nu spunem nimic.

Trista treaba.
#12617 (raspuns la: #12582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
teach me, teach them... - de Dinu Lazar la: 26/03/2004 13:28:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Citisem cindva o chestie care sigur, e o prostie, dar mi se pare interesanta si acum; cica, cine poate sa faca ceva, face; cine nu poate face, se face director sau shef; cine nu poate nici macar sa fie shef, se face profesor.
In arta problemele sunt desigur mai complexe; poate ca poti sa inveti mai mult de la un maestru, sau daca nu inveti, poti scuti o multime de greseli si timp pierdut; dar nu sunt putine cazurile cind cel ce invata pe altii nu este neaparat un mare profesionist.
In viata reala majoritatea instructorilor auto nu sunt mari specialisti in formula unu si nu alearga la curse, scoli renumite sportive au dobindit rezultate spectaculoase cu antrenori care nu au trecut pe la olimpiada.
Cred ca a face ceva e una, si a invata pe altii, e alta; talentul pedagogic este una, capacitatea de a fi cineva intr-un domeniu e alta.
Sigur ca sunt multe cazuri cind maestri au facut scoli importante, mai ales in evul mediu, dar acum deseori profesorii buni fac din asta o meseria aparte, in care iti trebuie o viata sa te specializezi, si acum de obicei, desigur cu exceptiile care intaresc regula, a preda e una, a face ceva intr-un domeniu e alta.
Privind retroactiv, pot spune cu sinceritate ca am fost un mare fraier de citeva ori in viata si ca acum imi pare foarte, foarte rau de citeva posibile trenuri pierdute .
Unul dintre momentele pe care le regret imens este faza cu Mihailopol; aaa.. pentru cine nu stie, Aurel Mihailopol a fost o prezenta a fotografiei romanesti in anii `60 si `70, care dupa ultimele studii de fapt nu a existat ( nici fotografia nici omul), cum bine stie toata lumea care isi mai da o licenta de istorie sau mai trece pe la Academia de Arta, unde nu e un secret ca arta de abia acum se face.
De citeva ori domnul Mihailopol mi-a spus sa ii dau zece mii de lei sa ma invete sa fac fotografie; in sinea mea ii rideam in nas, era si o suma imensa la ora aia, si pe urma, ia, colea, ce sa ma invete, asta e aparatu`, aici se apasa, aici te uiti, ce filozofie poate sa fie?
Acum imi pare rau ca nu am negociat cu el sau macar nu m-am aratat interesat; sunt foarte curios, as fi oare economisit zece - cinsprezece ani de esecuri si incercari sau m-as fi lasat de fotografie, sau as fi devenit un prea impregnat de spiritul lui?
Din pacate nu stiu...
Acuma, ca sa ne intoarcem la sensul intrebarii, pot spune ca am avut in diverse momente prilejul sa predau fotografie, si la fotocluburi, si la actuala Academie de arte de la Bucuresti, unde am cochetat trei ani la sectia de grafica publicitara cu citeva cursuri de fotografie, si ma tem ca desi cred ca m-am straduit nu am fost un bun profesor sau indrumator, nimeni dintre cei pe care i-am invatat cite ceva nu a facut ceva fundamental in fotografie mai departe si nimeni nu a devenit un mare fotograf; sunt citiva fosti studenti de care imi aduc aminte cu placere, dar... nu par ei acum coplesiti de intrebari fundamentale in imagine, asa cum mi-ar fi placut sa se intimple.
Deci ma tem ca este posibil sa nu am acel spirit didactic necesar si nici chemare pentru viata didactica; imi aduc aminte de profesori de la liceul Sava pe la care am trecut, de un Giangu, de Alexianu, de Lupas, cit de charismatici si importanti au fost pentru generatia mea, si orice analiza as face, nu ma pot compara nici cu unghia de la degetul mic de la piciorul lor sting. Si erau doar profesori de liceu...
Ar fi multe de spus; asa cum vad eu lucrurile, in acest moment as fi mai tentat o vreme sa desenez cercuri pe nisip decit sa predau cum se deseneaza cercurile pe nisip; pe masura ce trece timpul, imi dau seama cit de mult este de cunoscut si de sapat, si spre deosebire de Mihailopol, nu as avea starea sa spun unui tinar sa-mi dea niste bani sa-l invat fotografie, asa cum nu cred ca l-as putea invata nici pe gratis; pur si simplu nu cred ca sunt facut pentu asta, si cred ca altii ar face-o mult mai bine...
Sigur, mi-ar place ca cei care in Ro invata pe altii fotografie sa fie buni meseriasi si sa ma uit cu invidie la siturile lor, dar...asta e.
Nenumarate sunt caile domnului si cine stie ce aduce ziua de miine... dar atit cit disting uitindu-ma pe potecutza, nu ma vad invatind pe cineva ceva.
Asta nu inseamna ca nu putem sa stam la o cafelutza colea sa ne mai dam cu parerea despre ce mai vedem in zatz...
#12874 (raspuns la: #12847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comnetarii despre Imnul National - de (anonim) la: 11/04/2004 00:14:18
(la: Imnul national)
Un imn national trebuie sa exprime sentimente patriotice, sa fie optimist si sa fie pe placul tuturor cetatenilor.
Cel mai vechi imn national este Imnul Marii Britanii "God Save the Queen," adoptat in 1825, desi el se canta mai dinainte.
In secolele 19 si 20, celelalte tari Europene au urmat exemplul Angliei, unele imnuri fiind scrise special pentru acest scop, altele fiind adaptari ale unor melodii existente.
Sentimentele imnurilor nationale merg dela rugaciuni pentru monarch, la aluzii la anumite batalii nationale importante, victorii mari, ridicari la arme, etc. (vezi "The Star-Spangled Banner,” al Statelor Unite, "La Marseillaise,” Franta) pana la expresii patriotice de genul imnului Canadian, (“O Canada”).
Calitatea muzicala variaza mult; uneori textul sau muzica nu sunt scrise de cetateni ai tarii respective. Albania, de exemplu, are o melodie Romaneasca. Schimbarile politice sau in relatiile internatioanale au cauzat de multe ori alterari de text sau chiar un nou imn national. De exemplu, fosta Uniune Sovietica a adoptat imnul lor, "Gymn Sovetskogo Soyuza” (“Imnul Uniiunii Sovietice”) ca imn national in 1944, inlocuind imnul Comunist "Internationala,” a caror cuvinte si muzica fusesera scrise de doi muncitori Francezi.
Foarte putine imnuri nationale au fost scrise de poeti sau compozitori renumiti, o exceptie fiind primul imn national al Austriei, "Got erhaltze Franz den Kaiser” (“Dumnezeu sa-l Binecuvinteze pe Imparatul Frantz), compus de Josef Haydn in 1797. Mai tarziu, in 1929, s-au pus alte cuvinte, “Sei gesegnet ohne Ende” (“Fi Binecuvantat De-a Pururi"). Melodia lui Haydn a stat la baza si a imnului German, “Deutschland, Deutschland über Alles” (“Germania, Germania Deasupra Tuturoral”), adoptat in 1922. Incepand cu al treilea vers, “Einigkeit und Recht und Freiheit” (“Unitate, Dreptate si Libertate”), continua sa fie si astazi imnul Germaniei, re-intitulat ca “Deutschlandlied.” (Cantecul Germaniei).
Inainte de 1922 imnul Germaniei fusese “Heil dir im Siegerkranz” (Glorie tie in Cununa Victoriei!)
Din pacate Romania a schmbat de prea multe ori imnul national. Numai in timpul liceului nostru am cantat trei imnuri "noi" nationale. Imnul de astazi, "Desteapta-te Romane" are nevoie doar de o schimbare a cuvintelor. Melodia este buna.

Sa se renunte la tema aceia atat de disperata, "desteapta-te" si sa se incerce o aluzie la ceva maret din istoria mai recenta a Romaniei. De exemplu, ceva din Razboiul de Independenta a Romaniei, cand s-a auzit prima salva de artilerie la Plevna si Printul Carol a exclamat: "Asta-i muzica ce-mi place!" ar fi cea mai nimerita. Sau cand Hamza Pasa si-a predat sabia lui Carol. Sau--si mai bine!--ceva cu Romania moderna de astazi, cu Revolutia anti-Comunista. Ceva cu "Timisoara...Timisoara" sau cu exclamatia: "Armata e cu noi!" Se pot gasi subiecte foarte multe si frumoase.
Melodia lui Porumbescu e buna, lasati-o asa, n-o mai inlocuiti. Cautati cuvinte bune, optimiste ceva care sa emotioneze pe toata lumea. Eu as propune un concurs international.
In 13-14 Septembrie 1814, cand Britanicii atacau fortul McHenry de langa Baltimore, l-au bombardat o noapte intreaga dar fara succes. Cand au venit zorile, drapelul instelat al Statelor Unite inca flutura maret pe turnul de observatie, intact si glorios. Avocatul American Francis Scott Key care se gasea pe o nava Britanica, a fost atat de impresionat de privelistea soarelui stralucitor si a steagului American fluturand cu glorie, incat in aceiasi zi a compus un poem, "The Star-Spangled Banner" (Drapelul Instelat), care a devenit apoi imnul national al Statelor Unite.
Asa ceva ar trebui si la noi, cineva care sa fie "impresionat" puternic de o scena tare din istorie. Asa se poate naste un imn nemuritor.
Succes!


Cu Adevarat Marcata - de LMC la: 13/04/2004 17:11:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cind am inceput scoala, mamica imi spunea, am inceput sa citesc foarte greu. Ei ii se parea ca nu am sa stiu sa citesc niciodata. Dar nu a durat mult si am invatat si eu sa citesc, eram cea mai buna din clasa. Nu stiu cum au ajuns in miinile mele cartile cu basme, povesti nemuritoare, legende si alte povestiri. Eram fascinata si cind incepeam sa citesc nimeni nu-mi mai lua cartea din mina. Eram inebunita dupa carti si mergeam la biblioteca de doua trei ori pe saptamina sa-mi iau altele, si cind nu mai aveam ce citi incepeam toate de la inceput. In biblioteca din apartamentul nostru din Oradea parintii aveau o multime de carti al caror autori nici nu puteam sa le pronunt numele. Incetul cu incetul am inceput sa le citesc si pe acestea, "Coliba Unchiului Tom", "Rosu si Negru", "Omul Invizibil", titlurile ma impingeau sa le iau si sa le citesc iar daca titlul nu ma impresiona nici nu luam cartea in mina. Odata am trecut pe linga o vitrina al liceului pedagogic Iosif Vulcan unde era expusa o carte cu un titlu care mi-a aprins curiozitatea in mine. De cite ori treceam pe linga aceasta vitrina ma opream si ma uitam la cartea aceasta, mi se parea asa de misterioasa... La biblioteca scolii aveau numai un singur exemplar, din cite imi aduc eu aminte, si acesta era luat de altcineva. Abea asteptam sa vina odata inapoi sa pot si eu sa o citesc. Era vorba despre cartea "Singur pe Lume", o carte care la virsta mea frageda de 10 ani m-a zdruncinat pina in adincurile sufletului meu. Si-acuma mi se face inima mica si stomacul mi se stringe nod gindindu-ma la efectul care au avut cuvintele care le-am citit. Cit timp am trait in Romania, pina la virsta de 13 ani cred ca am citit mai mult decit am citit de atunci incoace. Probabil ca limba engleza mi sa parut mai greu de inteles, dar si aici in America am citit destul de mult, nu din placere, ci din nevoie. Rareori gasesc cite o carte care nu pot sa o las jos pina nu o termin. Totusi din nevoie am dat peste citiva scriitori care mi-au format personalitatea: Emerson, Dickinson, Thoreau, Hawthorne, Twain, toti classici in general au avut un anumit rol in a-mi ciopli personalitatea mea, dar in ciuda ca acestia sint considerati genii ale literaturii, povestile care le-am citit cind am fost copila imi sint si imi vor ramine cele mai importante pentru mine, binenteles in afara de Biblie. De fapt Biblia este singura carte care mi-a marcat viata intr-un mod la care poate autorul acestui subiect de forum s-a referit. La ora actuala pe noptiera mea veti gasi o carte care am cumparat-o intr-un shop de antichitati, o carte cu povesti scrise de Hans Christian Andersen. Poate ca ma credeti cumva anormala sa-mi placa sa citesc asemenea carti cind doar exista un Tolstoy sau un Dostoyevsky care sa-mi spuna mai multe decit imi spun povestile lui Andersen. Nu ma intereseaza, pentru ca destul "Razboi si Pace" sau "Crima si Pedeapsa" sau "Idiot(ul)(tzi)" exista in lumea de azi ca sa-mi mai inund capul si inima cu mai multa desertaciune. Doresc sa visez incontinuare ca atunci cind eram copila, nevinovata si fara grijuri. Aceste povesti ma lasa sa scap de realitate, sa intru intr-un univers care-mi ofera posibilitatea creativitatii si originalitatii. Fiind o plasticiana acestea nu-mi sint niciodata indeajuns....
Sunt invăţatoare la 4 c - de (anonim) la: 22/04/2004 15:23:25
(la: Invatatoarea pentru mine)
Sunt invăţatoare la 4 clase simultan .Fac naveta la 23 km de un important oraş al ţării, sunt studentă la zi la o facultate de stat, sunt orfană de mamă de aproape 2 ani dar sunt fericită să văd în fiecare dimineaţă feţele ingeraşilor mei.Copiii nu au nici o vină că s-au născut în-tr-un sat izolat .Au nevoie de mine. Chiar dacă jumătate din salariu îl cheltuiesc pe transport nici măcar asta nu mă împiedică să renunţ.După ce voi termina facultatea, adică anul acesta , voi fi institutor.
Aş mai vrea să ştie lumea că nu numai necalificaţi predau la ţară ori la simultan .Eu am am absolvit liceul cu profil pedagogic cu media 9.40.Anul viitor voi susţine lucrarea pentru obţinerea gradului I.
Îmi doresc să trăiesc atât cât să aud despre copiii mei că au ajuns oameni .
#14355 (raspuns la: #2164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre invăţământul simultan - de (anonim) la: 22/04/2004 15:29:22
(la: Invatatoarea pentru mine)
Sunt invăţatoare la 4 clase simultan .Fac naveta la 23 km de un important oraş al ţării, sunt studentă la zi la o facultate de stat, sunt orfană de mamă de aproape 2 ani dar sunt fericită să văd în fiecare dimineaţă feţele ingeraşilor mei.Copiii nu au nici o vină că s-au născut într-un sat izolat .Au nevoie de mine. Chiar dacă jumătate din salariu îl cheltuiesc pe transport nici măcar asta nu mă împiedică să renunţ.După ce voi termina facultatea, adică anul acesta , voi fi institutor.
Aş mai vrea să ştie lumea că nu numai necalificaţi predau la ţară ori la simultan .Eu am am absolvit liceul cu profil pedagogic cu media 9.40.Anul viitor voi susţine lucrarea pentru obţinerea gradului I.
Îmi doresc să trăiesc atât cât să aud despre copiii mei că au ajuns oameni .
#14356 (raspuns la: #2164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#14289, de un anonim la Thu, 22/04/2004 - 11:11 - de AlterMedia la: 23/04/2004 06:02:16
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
1.Terenul a fost cedat in mod abuziv Bisericii, nerespectandu-se Constitutia Romaniei.

Terenul a fost confiscat in mod abuziv Bisericii. Zona parcului de azi apartinea Patriarhiei pana la "secularizare". Asadar se repara o nedreptate. Adevarat insa ca lucrurile au fost in mod evident fortate.


2. Mutarea mausoleului(estimata la 7 mil EUR) se face din bani publici.

Este vorba despre 1,5 milioane euro, intr-adevar din bani publici. Nu umflati insa suma degeaba.


3. Nu e nevoie de mai multe biserici, ci de mai multa credinta.

Pentru ortodocsi, crestinismul nu are inteles fara Biserica si fara biserici. Numai sectantii trambiteaza peste tot ca "biserica este orice loc unde se aduna doi crestini". In momentul de fata in Capitala sunt 330 de locasuri de cult. Media populatiei ortodoxe pe tara este de 89%. 89% din populatia Capitalei inseamna circ 2,2 milioane oameni. Rezulta un numar de 6800 de credinciosi ortodocsi per biserica si parohie. Va las pe dvs. sa decideti daca este destul.


Am fost zilele trecute la mai multe biserici ortodoxe pt a dona haine vechi celor sarmani. La bisericile care nu aveau lacat pe usa am vorbit cu preotii: NICI UNUL nu a vrut hainele! Motivele invocate : nu au o metodologie, nu stiu ce sa faca cu ele, nu au cui sa le dea(!!!). Spre deosebire de ortotocsi, preotii de la biserica luterana au fixat pe zid o placuta metalica: asteptam donatiile dvs, haine curate, diverse alte obiecte, in zilele de marti si joi.

Stiti ceva? Si eu ma vazut doi tigani infractori si de aici am tras concluzia ca toti tiganii sunt infractori! Cam asa ceva obtinem urmand firul logicii dvs.

Va recomand eu doua parohii unde puteti duce hainele: Sf Daniil Sihastrul, strada Covasna, cartier Berceni; Sf Ilie Gorgani, langa podul izvor si vis-a-vis de liceul Lazar. Acolo veti gasi preoti destoinici si devotati.

Nu cred ca este cazul sa dati exemplul bisericii luterane ca pozitiv in mod automat. Exista o singura asemenea biserica in Bucuresti si este normal sa primeasca multa atentie de la administratorii cultului.


Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
#14387 (raspuns la: #14289) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc pentru raspuns - de Liah la: 27/04/2004 15:16:52
(la: Maurice Ravel si Franta)
Aveti mila pentru incepatori! :)
Dupa cum am scris in caracterizarea mea, sunt la Liceul de Arta(muzica) si acest referat a fost conceput in asa fel incat accentul sa cada pe compozitor, si nu pe tara de unde era. Informatii despre Franta nu prea am gasit iar informatia destul de greu de obtinut(asta mai mult din cauza lipsei timpului).
Completarea ta a fost binevenita, chiar nu stiam detaliile pe care le-ai scris.
Multumesc pentru sfat si daca mai ai , te rog nu ezita sa mi le dai.

Liah
#14614 (raspuns la: #14591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elevii români - premianţi ai Concursului Internaţional de Pro - de SB_one la: 01/05/2004 04:48:16
(la: Jos palaria!)
Rompres-01.05.04

Elevii români - premianţi ai Concursului Internaţional de Proiecte Informatice

Bucureşti, 29 apr /Rompres/ -

Elevii români au reuşit să câştige trei medalii de aur din patru posibile la a doua ediţie a Concursului Internaţional de Proiecte Informatice - InfoMatrix 2004 la care au participat reprezentanţi din 22 de ţări.
Astfel, Vlad Lapatadescu şi Livia Bacaian de la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" din Petroşani au câştigat locul I la secţiunea Creerea şi folosirea unui sistem cu proiectul "Virtual Keyboard". Totodată, Andrei Niciu şi Ciprian Zăvoianu, de la acelaşi liceu din Valea Jiului, şi-au adjudecat premiul I la secţiunea Programare cu soft-ul "Virtual Architect". În plus, Delia Constantinescu şi Popescu Dragoş de la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" din Bucureşti, autori ai proiectului "Cnmv-promotion", la secţiunea desktop publishing, au reuşit să impresioneze foarte mult juriul format din profesori şi specialişti de la firmele de IT încât le-a fost acordat nu numai primul loc pe secţiune, ci şi Marele Premiu al concursului.
Premiul I la secţiunea Computer Art a fost câştigat de Klimova Ekaterina de la Şcoala Economică din Moscova. Medalii de argint şi bronz au mai fost câştigate de elevi de la Liceul de Informatică din Petroşani, Liceul Teoretic "Ovidius" din Constanţa şi Colegiul Naţional "I.L. Caragiale" din Ploieşti. Premiile au constat din laptopuri, MiniPC-uri şi alte componente IT oferite de sponsorii concursului.
La ediţia din anul acesta a InfoMatrix s-au înscris 421 de participanţi din 33 de ţări de pe cinci continente, fiind evaluate 272 de proiecte. Dintre acestea au fost selectate pentru etapa finală 30 de proiecte concepute de elevi români şi 38 ale unor tineri din 22 de ţări pentru etapa finală.




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14841 (raspuns la: #8482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...