comentarii

limba mea-comoara mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Limba mea mea-i si a ta".....ptr. Papadie67 - de (anonim) la: 25/09/2003 11:04:43
(la: Limbi)
"Adica limba mea-i si a ta " zici tu ,aaaaa....asta explica de ce o amesteci tu putin cu expresii de engleza ?
Istoria noastra ne-o stim cu totii,frustratiile la fel desi uitam cine ne-a facut rau timp de 50 de ani de ciuma rosie si cind mergem la urne ii votam in prostie, dar ne mindrim cu Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul si Balcescu...si in continuare criticam pe altii care au facut mai bine ca noi!
Iar cind avem timp de relaxare ii ascultam tot pe Queen sau Rollig Stones si ne tot roade pe noi ca Freddy a fost "poponar" uitind ca muzica lui a descretit frunti intunecate si cenzurate si a facut fericita o generatie intreaga. Miezul ca miezul dar ce te faci cind toleranta-i ioc ?????
eu am identitatea mea. sunt r - de nasi la: 06/10/2004 07:56:07
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
eu am identitatea mea. sunt romanca, amindoi parintii mei sunt romani, am prieteni INCLUSIV romani.
partenerul meu (si viitorul sot din ianuarie anul viitor) este nascut si crescut aici. copiii nostri vor vorbi SI limba romana.
traditiile religioase sunt cam aceleasi - in fond tot crestin e si el si la fel de ne-bisericos ca si mine. dar nu ne lipsesc niciodata ouale rosii de pasti si nici sarmalele de craciun - partenerului meu chiar ii plac la nebunie. prietenii nostri mai toti au invatat sa puna muraturi dupa ce au gustat la noi.
sunt rominca, am limba mea materna in care imi place sa vorbesc la telefon cu rudele si prietenii de acasa, am traditiile nationalitatii mele la care tin si care imi sint respectate in noua familie si societate.

dar sub nici o forma nu consider de bun simt ideea ca romanul emigrat trebuie sa umble cu coada pe sus pt ca-i roman, sau sa denigreze fara temei tara in care a ales sa traiasca, ori sa plece cu ideea ca romanii sint cei mai destepti si cei mai culti si sa apere aceasta idee minimizind realizarile culturale si de civilizatie ale tarii de adoptie. sau extrema cealalta, sa-i fie rusine ca e roman, sa-si nege originea sau sa o ponegreasca pe nedrept.
daca e nesimtire si hotie, sa spuna ca e nesimtire si hotie, nu ca daca ai iesit din casa in romania, dupa primii pasi pe strada iti taie cineva gitul daca nu umbi cu mitraliera dupa tine sa te aperi. daca e coruptie in romania, sa spuna strainului adevarul fara inflorituri, ca intr-adevar e coruptie, nu ca e iadul pe pamint si iti intra securitatea in casa. asta nu se mai intimpla de multa vreme. intr-adevar, lucrurile stau prost, dar cum spuneam, nu e chiar iadul pe pamint, e doar purgatoriul.
si trebuie sa acceptam ca lucrurile sunt asa cum sunt, iar de contribuit - sa contribuim fiecare cum putem. dar nu prin a ne bate in piept ca daca esti roman esti grozav, sau incercind sa uitam de unde si de ce am plecat.
nu am limba materna - de sisto soria la: 25/10/2008 21:34:36
(la: singuratate)
nu am limba materna si nu sant as la gramatica.an limba mea punctul si virgula nu au nic o valoare. an limba mea nu pot sa ma scot cu gramatica ar fi prea simplu prea usor
#355442 (raspuns la: #355303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exista, sa ma credeti, o filo - de Alice la: 16/10/2003 02:22:02
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Exista, sa ma credeti, o filosofie a salamului cu soia, si-i extrem de complexa.
Bunaoara voua, celor plecati.
"Vreau sa ajut" si-atat, ar putea fi umilitor (sa va ganditi la asta!)din perspectiva celui decis ca "a ramane" e asumarea luptei cu sine si cu ai sai. Si-atunci de vine cel plecat si-ntinde mana, il va trata ca pe un ipocrit: "tu n-ai mancat salam cu soia", eu am, si-aici am stat si m-am zbatut, nu pentru mine, pentru toti, ca sa ai tu la ce te-ntoarce si cui sa-i spui "mi-e dor"! Muncesc pe doi lei, in tara MEA, injur pe limba MEA, imi iubesc nevasta-n limba MEA si mananc painea MEA cu ceapa din gradina MEA, sperand. Te-ntoarna deci de unde vii, sa nu saruti apoi unde-ai scuipat deja!
Familiar va suna, stiu...
Pentru ca noua, celor de-aici:
Ni s-au intins prea multe maini. Le-am acceptat, crezand ca dau si tzeap-am luat, caci au luat mai mult decat au dat.
Si-apoi uitam ca cel plecat a suferit mai mult ca noi intre straini.Caci noi ne-aveam unii pe altii, dar ei vorbeau in limba ALTORA, in tara ALTORA, mancau o paine pe care, poate, ALTII n-o doreau.
Iar cand se-ntorc, privim in laturi, cu ura din durerea celui parasit.
Si- atunci esti orb, si cel venit si cel ramas...
Durere-n inima ta e, si intr-a ta la fel, si-acelasi sange impartiti. Si-aceleasi idealuri. Doar IN ALT FEL!
De-aceea scriu aici vazand ca nu pricepeti. Nu zi ca-i rau, nu te intoarece Imm! Zi: as vrea si eu sa te intorci, Imm, sa mai vorbim ca intre noi de ce a fost si ce va fi. Vino cand vrei, vino mai des! Si-atuncea IMM se va intoarce bucuroasa. Si sufletul ei mai usor va fi, acolo cand, departe, o va-ncolti al nostru dor! Va veni iar, dar noi o vom lasa din nou sa plece,c-o iubim si stim de-acum ca locul ei nu e aici.
Si uite-asa impartind ganduri, si cel venit si cel plecat are ce vrea - cerutul ajutor!
Sa ne iubim deci, sa nu ne judecam, ca nu stim totul. N-avem cum.
Va fi usor, parol!
PS. Chiar asa, daca veniti acasa uite una care v-asteapta bucuroasa la o cana cu vin, la un pastrav in coaja de brad, la o sarma, la o mamaliga cu branza, la o tranta-n zapada...:)
Ei?
#1446 (raspuns la: #1439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lb. romana - de SB la: 30/10/2003 13:13:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
ptr. Tolanici
...am avut senzatia ca esti "un tip subtire" si-acu imi vii cu "slogane de Giulesti"

ptr. JCC
imi vine in minte acum o poiezioara auzita nu de mult ...sper ca nu trebuie sa-ti traduc intelesul; iat-o, putin modificata!

"Romana, de te voi uita
Si dreapta sa ma uite.
Sa se lipeasca limba mea,
De cerul gurii mute".

PS as vrea sa multumesc aici ptr. aceasta poezioara

Acum citiva ani am vizitat niste prieteni ce locuiau intrun sat "uitat de lume" in Germania. Stiam aprox. unde locuiesc si stiam ca au copii mici. Oprind am intrebat ( normal, in germana) doi copilasi de 4-5 anisori unde locuiesc " cutarica" ...Culmea erau copii lor ! mergind spre casa si vorbind in continuare germana cu ei, ne intreaba( in germana): dar nu stiti romaneste? si-am continuat discutia in romana. O romana curata "de cluj"

NB copii mergeau la gradinita germana si sint nascuti in germania!
#2747 (raspuns la: #2729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Felicitari pt.lb.romana! - de (anonim) la: 18/02/2004 09:39:03
(la: A emigra nu e in firea lucrurilor)
Sincer, felicitari! Eu, sunt 6 ani de cand sunt in Italia si nu stiu cum o sa vorbesc cu copiii mei, am un avantaj ca se aseamana putin cu romana, probabil ca vorbesc 10 fraze pe saptamana in limba mea!?Problema mea e ca nu mai gandesc in rom. ci traduc din italiana cand vorbesc.Italieni spun ca "Nu se poate avea totul in viata!"Eu oricum, apropos de a emigra - cred ca era o atractie pe care o aveam in sange numai la gandul de a pleca din tara mi se iluminau ochii, contrar mamei mele care-mi zice ca s-a nascut in Romania si acolo vrea sa moara.Respect persoanele care gandesc asa, eu sunt diferita, m-am nascut asa si nu-i vina mea!
Oameni buni! - de (anonim) la: 18/03/2004 14:59:36
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Sunt tanara dar nefericita!Am aproape tot ce-mi doresc ,spun aproape...pt ca exact ceea ce ma face fericita nu-mi poate nimeni oferi aici atat de departe de casa...Locuiesc in Austria ,nu am pe nimeni foarte apropiat ,am colegi cu care rad glumesc,am prietene de cafeluta dar atat.Am tot cautat romanasi de-ai nostrii dar cum spun multi si stiu mai toti dintre noi,nu sunt foarte bucurosi sa fie prieteni tot cu romani desi le lipseste limba noastra profunda,felul nostru deschis de a fii...Na ja,toti au cate ceva de povestit cand e vorba de experiente negative ,ma doare dar o spun,cu alti romani.Da.Astia,austriecii cred ca sunt cei mai toleranti dintre europeni,dar...Viata buna de aici nu-mi poate inlocui familia,prietenii,prietenele si nu in ultimul rand limba mea de acasa.Eu totusi ma bucur ca uite si aici pe seitul asta suntem uniti.Ca tot romanul ,la necaz .De-ar fii peste tot asa...Nu fii trist romane,toti iti impartasesc singuratatea!Nu ma bucur ci poate fiind alaturi la necaz vom reusi sa ne unim si la bucurie ,ca mai au si dreptate unii cand spun ca rom cand ii e bine cam uita...Da...si asa de sfarsit...cum masa sa fii bucuros cand esti nevoit sa-ti parasesti tara....!Va salut cu respect!
#12368 (raspuns la: #11024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjen - de Belle la: 01/08/2004 15:52:10
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
stiu ca ai simtul umorului si mersi ca nu ma crezi chiar proasta, si sunt de acord cu tine fiindca am intalnit si blonde destepte :)

re: jibjab ... ok, acum te-am inteles mai bine ...mai ales ca vorbesti "pe limba mea", caca-maca fiind una din expresiile folosite frecvent

multumesc de explicatia pentru nick. eu pentru altceva apreciez paianjenii si de aceea nu-i omor cand vad cate unul, fiindca sunt buni sa "extermine" alte goange ;) ... candva, cand o sa am mai multa rabdare o sa-ti trimit legenda despre dream-catcher, unul din simbolurile indiene care le apreciez foarte mult (celalalt ar fi kokopelli dar asta n-are legatura cu paianjenii)

promit de-acum sa mi te imaginez numai cu doua picioare si fara par pe spate ;)

raspuns la ultima intrebare: pentru ca sunt mai mult brunete decat blonde si-atunci pare-se ca blondele sunt mai cautate... cred ca as putea asocia asta cu un raspuns pe subiectul "de ce simt femeile nevoia sa fie sexy" dar mi-e prea lene sa butonez toate raspunsurile care-mi trec prin bibilica ;)
#18744 (raspuns la: #18743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
S-a mai clarificat ceva - de carapiscum la: 01/09/2004 14:32:49
(la: "Biserica afuriseste administratia PSD")
Acum ai vorbit pe limba mea, ca sa zic asa. In sfarsit, ai tu dreptatea ta, nu zic ba. Insa chestia cu slavizarea nu poate fi probata, realizezi asta. E doar o presupunere. Sicer sa fiu nu mi-as fi dorit sa fiu prea "slav" (mai, si intotdeauna cand scriu cuvantul asta imi vine sa spun "slab"...), sau cel putin nu in sanul bisericii. Tot respectul pt. credinta lor platita cu atata sange si suferinta, la fel cum respect si pe cei ai nostri, ortodocsi, catolici sau protestanti care si-au aparat crezul spiritual. Acestia sunt, probabil, corifeii noii generatii de crestini de azi.

Daca e sa facem referire la latinitatea noastra..., cred ca se deviaza de la subiect. Vezi tu, multi dintre romani incep sa nu mai creada chiar asa de usor "povestea" cu romanii care ne-au latinizat "exact cand trebuia", adica atunci cand poporul nostru incepea sa fie si crestin. Unii au mers mai departe chiar zicand ca noi am fost crestini inca inaintea romanilor. Si parca ii poti contrazice?... :}

E drept ca nu putem categorisi o intreaga denominatie religioasa pe temeiul faptelor doar catorva dintre credinciosii ei. Dar mai tot timpul, atunci cand se aduc in discutie aceste fapte, se arata cu degetul la modul general. Si asta ca si cum noi insine am fi fara pata. Indraznesc sa spun ca avem liderii pe care ii meritam. Daca noi am fi fost mai buni, atunci si liderii nostri s-ar fi straduit sa fie la fel, nu-i asa? Altfel s-ar fi exclus ei singuri din randurile noastre.

Intr-adevar, slujitorii bisericii nu trebuie sa faca politica- motivele sunt deosebit de complexe si nu cred ca are rost sa le aducem aici in discutie. Cu toate acestea, fiindca si preotii sunt oameni, mai "altfel" decat noi dar oameni, unii fac politica. Acuma, sigur, depinde in ce fel si a cui politica o fac. Te-ai gandit, totusi, vreodata ca fiecare dintre noi facem politica fara sa vrem, sau chiar si atunci cand o detestam? De ce? Fiindca politicul se rasfrange asupra vietii sociale! De aia cine zice ca nu face politica e mincinos. Fiecare vrea o viata mai buna si niste lideri pe gustul nostru, asa ca cine voteaza face politica inevitabil. Dar chiar si acela care nu voteaza face politica, fiindca in acest fel "se razbuna" pt. nedreptatile pricinuite de cei care mai cuteaza sa candideze. Nu e vorba de dezinteres, in opinia mea, e vorba de pierderea curajului, de coruperea responsabilitatii si de neincrederea capatata pe parcurs. Asa ca si preotii fac politica, mai ales ca ei (ca si lideri spirituali) sunt adesea pusi in situatia de a da raspunsuri concrete celor ce sunt nehotarati. Intelegi tu ce vreau sa zic. Daca intra in vreun partid, atunci e alta poveste.

Ok, cam atat deocamdata.

So far, so good.
#20772 (raspuns la: #20688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Propun - de SB_one la: 14/10/2004 22:46:07
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Deci, intzeleg ca se discuta aici un conflict virtual din Cafenea.

Propun o comisie neutra de analiza si decizie. Din comisie nu vor face parte:
1°Daniel Racovitzan
2°Administrator
pe motiv ca prin pozitza( si nu stim cine finantzeaza Forumul) lor nu pot fi partiali. La aceasta se adauga pozitzia usor( mai multa) antiromaneasca care se lasa simtzita si sustzinuta de cei de mai sus.
3° Anita47 ptr. ca nu a invatzat morala:" iubim tradarea dar nu pe tradatori" : i-a tradat pe romani(ponegrindu-i pe la toate coltzurile) si si-a lasat perciuni lungi si cirliontzatzi fara sa invete elementele de baza ale invatzaturii iudaice si anume" cind esti prost sa stai acasa". Pe deasupra si-a facut tzara de adoptzie de rusine nestiind sa interpreteze mesajul(poeziei si nici al meu):

["Tara, de te voi uita
Si dreapta sa ma uite.
Sa se lipeasca limba mea,
De cerul gurii mute".]

ce reprezinta juramintul de-o viata al poporului evreu fata de care i-mi declar aici tot respectul pentru iubirea lor de tzara, cea ce la romani nu se prea vede. Pacat, mare pacat.


Alexandru Barbu
#25105 (raspuns la: #25103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RE Dl Horia Ivan - de Octavian Mihaescu la: 26/11/2004 14:38:10
(la: Ultima carte)
Draga Domnule Horia Ivan

Am savurat cu placere analiza D-vs, asupra carti lui H.R.P si, sunt de acord cu D-vs. Pâna sa ma apuc a o citi si întelege în profunzime (daca am înteles-o, iarasi nu stiu), mi-a trebuit un an de zile ca sa o termin de citit si inca vreo sase a o rumega, pentru ca sa constat ca în definitiv , mie taranului-analfabet, nu mi-a spus nimci nou. Am dat dreptate lui Cioran! Mai mult m-a zapacit si sincer sa fiu mi-a furat din timpul altor îndetelniciri. Dar, va rog primiti si reversul medaliei!

Analizând totusi realitatea, mi-am râs în barba. Sa fiu putin mai pe directia lanului de grâu, iata ce mi-am spus;
- Domne, mie nu îmi spune nimci nou, dar celorlanti cu mintea bombardata de de idei marxisto-materilalist-comercilizanto-genio-zeitati (ptr ca acesta este in fapt omul recent), le mai curateste-clarifica nitelusi cum stau lucrurile. Pe un limbaj la fel de sucit ca si mintea lor!

Pe de alta parte acestor recenti, cuti de conserve expirate, daca le ofera cineva pe limba mea taraneasca, adevarurile crunte, expuse, le resping cu o argoanta si brutalitate specifica dealtfel, socotind ca nu se pot coborâ la un nivel atât de jos, primitiv. Ba mai mult, risc sa fiu luat cu salvarea si dus la nebuni. Acestora le cade ca o manusa stilul H.R.P! Cu atât mai mult cu cât nu este bine sa îi desteptam chiar pe toti deodata, aceasta s-a facut cu scoala obligatorie si uite ce a iesit, cuti de conserve, recenti de care vb H.R.P! Daca acestia nu aveau acea scoala obligatorie, eu cred ca la fel ca si mine întelegeau de la mama natura (Dumnezeu-scoala vieti) nu mai aveau nevoie de un H.R.P si, la fel ca un cioban care îti expune în trei cuvinte cât în peste 400 file a lui H.R.P!

Doamne ajuta!
#29920 (raspuns la: #29625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adela, pentru Destin - de (anonim) la: 02/01/2005 01:22:25
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela. Ii raspund lui Destin:
Trimit mesaje fara sa ma inregistrez, fiindca am renuntat demult s-o fac. E o pierdere de timp, odata ce am gresit, probabil, de la bun inceput, cand am introdus parola. Asa ca programul nu ma recunoaste, desi sunt inregistrata - primesc o data pe luna mesajele de la "cafenea". Am incercat sa ma inregisrez din nou, dar nu merge, fiindca nu vreau sa-mi iau un pseudonim (de tipul "destin" sa altceva). Asa ca prefer sa ma prezint de fiecare data. Dupa cum vezi, nu sunt din tagma acelora, care isi schimba peste noapte numele sau sexul.

"Limba Romana este una singura,pentru toti romanii de pretutindeni!"
Adevarat graiesti matale, am vrut sa glumesc doar si sa va distrez un pic in ajun de Anul Nou, dar vad ca nu m-ai inteles, ba chiar ai reactionat cu un oarecare dispret si dusmanie. Imi pare rau. Daca ma suspectezi ca nu m-as considera romanca, sau ca nu consider romana ca fiind limba mea materna, te inseli.
Totusi, as vrea sa relatez, ca limba este un proces in continua schimbare, dezvoltare si chiar pokuare cu cuvinte straine, in ceea ce se aseamana cu un organism viu. Daca ar fi ramas pe loc, am fi vorbit si astazi o frumoasa limba latina. Asa - vorbim o frumoasa limba romana, desi nu toti, si nu numai in Basarabia.
Cat despre "scrisoarea la redactii" am scris-o cu ocazia unei prelegeri la radio, in care jurnalistul omni-stiutor si cu mare tupeu a vorbit, intr-adevar, despre cele relatate in scrisoare. Si despre luminarea din fund, deasemenea. Probabil, o fi vrut sa spuna "din interior", saracul.
E mare cunoscator, de altfel, in materie de goroscoape. Pacat ca eu nu cred in ele.
Un An Nou fericit la toata lumea!
Adela Vasiloi


#32561 (raspuns la: #32472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Adevarat graiesti matale,"Pentru Adela(anonim) - de DESTIN la: 06/01/2005 00:57:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Adevarat graiesti matale, am vrut sa glumesc doar si sa va distrez un pic in ajun de Anul Nou, dar vad ca nu m-ai inteles, ba chiar ai reactionat cu un oarecare dispret si dusmanie. Imi pare rau. Daca ma suspectezi ca nu m-as considera romanca, sau ca nu consider romana ca fiind limba mea materna, te inseli."


Nu de dispret,dusmanie este vorba,am comentat ce tu ai afirmat a fi :"am vrut sa glumesc doar si sa va distrez un pic in ajun de Anul Nou,"

Citeste si reciteste ce tu ai afirmat referitor la conferinta pe care ai gasit decuvinta sa glumesti,vei intelege sper,ca tu ai gresit locul unei glume,fie ea si buna.

Cat despre "Limba Romana" imi mentin pozitia:
"Limba Romana este una singura,pentru toti romanii de pretutindeni!"

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#32782 (raspuns la: #32561) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mya, multumesc din suflet - de Anon Imus la: 12/01/2005 20:13:15
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Mya, voi merge in Romania anul acesta. Trebuie neaparat sa vad mormintele parintilor, fratilor si surorilor mele, si a altor stramosi ai mei. Sa aprind o lumanare la crucea dela capataiul lor si sa fac o slujba religioasa in memoria lor. Vreau sa vad si ce se poate face cu proprietatile mele pe care mi le-a confiscat Gheroghiu Dej si Ceausescu.
Dilema mea este ca va trebui sa duc si cadouri la neamuri. O fac si pe asta, e frumos, bine zici. Dar sunt sigur ca nu le va place ce o sa primeasca. Ii cunosc eu bine pe verii mei. Sunt mofturosi. Cu nasul pe sus. Ei cred ca daca am ajuns in America am devenit milionar.
Au uitat prin ce am trecut eu sub regimul Comunist si pana am plecat din Romania. In ciuda suferintelor mele ei tot m-au criticat aspru cand am emigrat din Romania lui Ceausescu doar cu doua valize mici (o verisoara pe care o iubisem mult ii spunea mamei mele ca sunt un tradator de tara).
Tu crezi ca verisoara mea s-a schimbat cumva si ma va primi cu bratele deschise? Cum va fi intalnirea cu ea?
Nici nu stiu ce sa le duc? Nu stiu ce le poate place? As vrea sa le duc ceva ce nu se gaseste acolo. Dar n-am ideie.
Mya, nu e vorba de lipsa de patriotism aici. Din contra, eu ma socotesc un patriot. Eu socotesc Romania ca o tara minunata, o tara de vis. Romania merita o soarta mult mai buna decat cea de astazi tocmai pentruca a suferit mult, ca si mine. Si intr-o zi Romania va fi o tara asa cum o vad eu: foarte atragatoare, foarte primitoare, foarte culta, foarte pitoreasca, ceva cam in genul Elvetiei.
Mi-a parut tare rau ca Lia Roberts n-a devenit Presedinte. Dupa umila mea parere ar fi fost un pas inainte spre progres. N-a fost sa fie! Sa speram ca macar acum dupa alegerea lui Basescu va rasare soarele si in tara noastra. Dar nici acum nu garantez.
Am devenit foarte sceptic.
Sibiul, Iasul, Brasovul si Bucurestiul au fost orasele mele dragi in care copilarit, am iubit si am avut copii mei dragi, deaceia mi-e dor de tara. Mi-e dor de forfota din Gara de Nord. As vrea sa ma duc si sa mananc un cotlet la gratar plus 4 mici, cartofi prajiti si o sticla de Murfatlar la restaurantul Miorita din Herastrau.
As vrea sa ma sui in troleybusul 93 dela Gara Sa aud vorbindu-se numai in limba mea materna in jur. Sa stau pe o banca in Cismigiu.
Asa ca o sa incerc sa nu ma indispun, Mya inainte de plecare. Am sa ma inarmez cu rabdare si...imaginatie.
Tu spui ca in Europa lumea este "mai deschisa" ? Comparativ cu unde? Statele Unite? Eu nu cred asta. Din contra eu cred ca Eurpenii sunt mult mai suspiciosi si mai sobri (ei se cred inca "elita" lumii).
Dela Bucuresti am sa merg la Roma, Italia sa o mai vad odata. Roma mi-a placut enorm, mai mult decat Parisul, mult mai mult. Am avut emontii mari in Roma.

Anon
#33234 (raspuns la: #33205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O machedoanca adevarata - de makedon la: 17/01/2005 03:45:54
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
Ma bucur ca mai vad machedoni care nu vor sa-si lase aradzlii si cultura lor,sa fii in continuu mandra fiindca noi am ajutat si la construirea statului grec,si la multe altele,si in romania am ajutat fapte necunoscute de multi ,ti-am trimis in email adresa la care poti vedea multe,bineinteles sunt multi aici in macedonia in salonik,in veria,in negrita in metovo,dar vorbesc limba si scriu limba oficiala greaca.
Sa nu te lasi derutata de unii care spun ca suntem ba romani,ba mai stiu eu ce,si sa nu incurci chestia politica care FYROM au denumit-o Macedonia,de unde au ajuns slavi macedoni dumnezeu stie,ca pe timpul macedoniei poporul slav si cei din 'macedonia' jugoslava,nici nu existau ei au coborat mai tarziu din nord asa cum au coborat turci mai tarziu din zona mongoliei,si era troia,si chiar unii istorici de ai nostri in bucuresti au scos multe neadevaruri,precum ca inainte de anul 1000 am plecat din romania si ne-am reintors,astea sunt numai tampenii,numai istorici nu-i pot numii pe acesti oameni,in limba noastra daca sunt 20 sau 30 la suta cuvinte latine,bineinteles nu ma refer la acel tineret de care ai spus si care vorbesc limba romana fiindca sau 'romanizat'ca sa spun asa si le este rusine sa vorbeasca limba lor,ma refer la cei dit casaba de la oras.Eu din contra tot timpul am avut o problema la scoala cu profesori(am terminat in constanta)ca vorbeam limba mea,mai ales cind vedeam ca profesorul era machedon,pai al disperam numai in macedoneste ai vorbeam,asta nu ca negam limba romana doamne fereste,nu sunt maghiar nascut in romania si sa reneg limba romana din motive politice,(si ar trebui ca romania sa rezolve acest caz odata si pentru totdeauna) dar nu-mi putea impune nimeni de ce eu vorbeam macedoneasca cu cineva tot de al nostru,ca tot timpul ma duceau la director si-mi spuneau sa nu mai vorbesc cu profesori machedoni(deci recunosteu ca erau machedoni)armaneasca.
Daca mai pot ajuta cu ceva pitreati grama
#33572 (raspuns la: #29171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
te - de aurora la: 26/01/2005 13:12:30
(la: Mica feerie)
joci,dar crezi?
pun pariu ca ochii tai nu stiu sa planga decat pe
dinauntru.
imi place cum scrii,desi stiu ca mai ramane
destul dupa ce ai dat totul.
scurge ultima picatura si mai vorbim.
pe limba mea ,atunci
D. mda interesant subiect. i - de bunicadincuba23 la: 18/02/2005 17:42:15
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
D. mda interesant subiect. intr-adevar e cam aiurea. romanii vor sa fie americani, li se pare misto sa vorbesti engleza. eu una sunt satula numai in engleza vb. e greu fratilor sa nu ai cu cine sa vb in limba ta. mai ganditiva la asta. de abia astept sa vin acasa sa pot vb in limba mea. va pup
Cu privire la stiinta de a fi scurt si corect gramatical - de Emirul Caton la: 23/03/2005 22:53:24
(la: Un stop cadru in mentalul colectiv al tiganilor)
Perfect valabil cand vorbim si gandim in limba materna. Cel ce vrea raspuns la acest comentariu gandeste in alta limba decat mine. Eu am invatat limba lui , el nu a invatat limba mea. Suna bine engleza lui Iliescu cand vorbea asa cum vorbea ? E mult mai bine sa vorbesti natural in limba ta da....cine sa te traduca. Pe scurt romanii nu au nevoie ca noi sa stim sa vorbim bine romaneste. Tot pe scurt raspund ca vorbesc nu findca chiar nu am cu cine ma injura pe tiganeste. Stiu ca intre a ura si a fi indiferent e cu mult mai rau chestia cu indiferenta. Si cand vom face balantele la sfarsit de secol ne vom intreba oare daca ceea ce sa intamplat putea fi evitat ? " O situatie descrisa ca reala devine reala prin consecintele ei " chiar daca vorbim de martienii sau adevaruri ce se vor autoprofeti in timp. Restul poate fi aflat de la R.K.Merton sau Thomas.
#40561 (raspuns la: #16144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorul de tara, suferinta romanului in strainatate, sa nu mai ple - de (anonim) la: 28/03/2005 21:10:37
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Nu-s anonim, Elena Santamaria ma cheama, dar eram o data Popescu, romanca, get beget, si cred ca inca sunt, ca poezia Dlui. Paunescu este povestea mea adevarata si a multor romani, pierduti ca mine prin strainatate, si cel mai rau mi-era de Craciun, acolo-n strainatate, departe de tot ma descrie, de tot ce iubesc, de toate posibilitatile pentru o adevarata traire in iubire si armonie cu toate, acolo muream in viata,dar am revenit, m-am regasit cu radacinile mele, de care de altfel niciodata nu m-am rupt, acolo plangeam dar ei nu-mi vedeau durerea, ei nu au vedenia durerii noastre, a dorului nostru, ei nu au dor, ei nu stiu ce inseamna a simti dorul, iar eu traiam acolo numai in dor, de ai mei, de tara mea, de limba mea,...daca Paunescu ar citi aceste randuri, ar sti despre cine este vorba, ar intelege si mai multe, pentur ca stie multe despre mine, dar nu ma cunoaste, si totusi mi-a destainuit simturile.
#41044 (raspuns la: #11894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: