limba romana eseu

DESPRE LIMBA ROMANA

A vorbi despre limba romana in care gandesti, a gandi-gandirea nu se poate face decat numai intr-o limba - in cazul nostru a vorbi despre limba romana este ca o duminica. Frumusetea lucrurilor concrete nu poate fi exprimata decat in limba romana.Pentru mine iarba se numeste iarba, pentru mine arborele se numeste arbore, malul se numeste mal, iar norul se numeste nor.Ce patrie minunata este aceasta limba. Ce nuanta aparte, imi dau seama ca ea o are!
Aceasta observatie, aceasta revelatie am avut-o abia atunci cand am invatat o alta limba.Nu spun ca alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate si frumoase. Dar atat de proprie, atat de familiara, atat de intima imi este limba in care m-am nascut, incat aproape nu o pot considera altfel decat iarba. Noi, de fapt avem doua patrii coincidente; o data este patria de pamant si de piatra si inca o data este numele patriei de pamant si de piatra.. Numele patriei este tot patrie. O patrie fara nume nu este o patrie. Limba romana este patria mea.De aceea, pentru mine muntele munte se zice,de aceea, pentru mine iarba iarba se spune, de aceea pentru mine izvorul izvoraste, de aceea pentru mine, viata se traieste.
Nichita Stanescu

Ce zici de putina limba romana (includ si gramatica, se intelege)?
Esti certat rau cu ea?
Cu "american-english" cum stai?
Crezi ca cei de aici nu isi fac o parere din modul cum vorbim si ce vorbim?
Numai ca cei de aici sunt ceva mai diplomati si nu te fac sa intelegi ce gandesc.
Ma feresc sa te intreb ce "job" ai aici ... dar imi imaginez, dupa modul tau de exprimare.
Nicaieri asemenea vocabular nu e apreciat :aici, acolo ... as avea multe de spus ... sunt si eu de foarte mult timp pe aceste meleaguri ... dar ...

Comunitatile Romane din diferite tari occidentale au infiintat scoli de limba romana, in special pe linga biserici.
Din experienta mea personala, cuplurile cu calificari superioare (universitare) au tendinta de a nu-si indemna copii sa vorbeasca romaneste. Nu as putea explica fenomenul, este mai mult "o statistica neoficiala".
Deasemea faptul ca aceste scoli functioneaza in special dumineca, este putin inconvenabil pentru cei care au o viata mai diversificata de a-si sacrifica dumineca pentru a duce copii la scoala.

Carte de CATIA disponibila in limba romana:
http://www.cartemax.s5.com
Cursuri de CATIA:
http://www.promanagement.ro/cursuri/curs.asp?id=83&tip=indef

Corigent la limba romana- de Minulescu, pentru ca viata nu e un moment ci o traiectorie, si mai presus de toate nu exista decat aceiasi invingatori si sinvinsi, si aceleasi nostalgii.

Nostalgia - de Cartarescu, pentru ca exista o lume fantastica ce conditioneaza fiecare biografie

Toamna Patriarhului, de Marquez, pentru ca lumea, atunci cand esti singur, se perinda trista si fara ritm, fara punctuatie si fara exclamatii

Gog, de Papini, pentru ca daca singuratatea e o povara, bogatia e una si mai grea, e momentul in care descoperi iluzoriul oricarei intentii

Povestirile lui Salinger, pentru ca orice fragment dintr-o viata, poate fi de fapt o mica schita, sau nuvela, depine doar de atentia noastra

Particule elementare, de Huelebeq, pentru ca un om poate fi conitionat de societatea careia ii e prizioner

Arbolele stiintei, de Pio Baroja, pentru ca etica e si ea conditionata, insa de biologic, si singura atitudine cvare ii ramane unui om in viata
e decenta de a accepta si a nu interferi

Mircea Dinescu, pentru cui ii place ca autorul sa umple orasele de mirosul de vanilie, si a porturi deschise

si ce mai stiu eu....

Intreb: de ce nu explicati de ce va place o carte sau alta, ci doar le etalati? Sint multe titluri, cele ruse in special, pe care nu l-eam rasfoit, dar care continua sa nu-mi spuna nimic.
Numai bine

"Scrieti stimate domn; dar in alte locuri ca aici nu pricepeti nimic, de fapt nu aveti nimic de spus pe tema care ne aduna, si e pacat sa stricati atmosfera la cafenea. Nu va obliga nimeni sa veniti pe acest forum si sunt altele care poate va asteapta si le e dor de Dvs."

Domnule Lazar, nici pe dumneavoastra nu va obliga nimeni sa scrieti in limba romana, dar uite ca insistati si produceti din nou gafe memorabile. Dupa ce ati luat nota de forma corecta la gerunziu a verbului "a deranja", e cazul sa aflati ca gramatica limbii romane va pretinde sa scrieti "Nu va obliga nimeni sa veniti pe acest forum si sunt altele care poate va asteapta si CARORRA le e dor de Dvs".

In alta ordine de idei, poate ar fi bine sa ne vedem fiecare lungul nasului si, in cazul in care nu dorim sa purtam un dialog, s-o spunem deschis, fara sa apelam la ironii si jigniri ieftine.

vedem o interesanta discutie despre fotografie si limba romana la Softpedia, la adresa
http://forum.softpedia.com/index.php?s=5155c1bc6a54f859ced949ccce3d5455&showtopic=70795

Care e problema... din punctul meu de vedere chestiunea mi se pare nenegociabila.
Acolo unde exista termeni consacrati in limba romana trebuie folositi acestia - exista si reglementari legale in acest sens, dar nu am chef sa pierd timp sa demonstrez acest lucru; webmasterii au datoria sa cunoasca aceste legi, pentru ca sunt legi, limba si folosirea termenilor corecti nu e la liberul arbitru al fiecaruia.
Nu exista scuze; folosirea altor termeni imi transmite semnalul ca cel in cauza nu a trecut nici pe la scoala, unde in clasa a shaptea se invata inca in Romania - sigur, sumar, dar se invata - optica si notiunile de fotografie.
Oricit ar citi un pasionat literatura engleza, el nu trebuie sa foloseasca in texte romanesti decit consacratele obiectiv, vizor, obturator, exponometru, si tot asa.
Cine era la toaleta la o tigara la scoala sau poate chiar nu a trecut pe acolo are acum tot timpul sa se perfectioneze si sa vada corect cum stau lucrurile; se pot citi pe indelete in romaneste cunostintele de liceu privitoare la aparate foto la
http://www.referatero.com/referate/fizica/FIZ10/Despre_aparate_foto.php
si la
http://www.e-scoala.ro/fizica/aparat_foto.html

In cele doua foarte scurte materiale se poate invata si exersa si vocabularul romanesc de specialitate, care nu e greu decit pentru cei care nu o au de loc cu neuronii; sunt maxim 10 cuvinte esentiale care nu ar trebui stilcite, interpretate si fandosite: obiectiv si nu lentila, diafragma si nu apertura, profunzime si nu dof, punere la punct si nu focusare, vizor si nu viufainder, etc.

De asemeni la fotomagazin.ro sunt explicate aceste notiuni primare si exista foarte multe articole scrise precis, exact, simplu si elegant de CSR, intr-un limbaj romanesc mult superior oricarei reviste romanesti sau forum unde se mai vorbeste de fotografie.

Exista chestii negociabile si variabile; exista arta si in arta orice e posibil; dar cind e vorba de limba romana, si mai ales de termeni - tehnici!- consacrati si foarte buni, cred ca nu ar trebui facut nici cel mai mic rabat de la corectitudinea limbii si de la respectarea ei.
Fotografie nu se face la noi de citeva luni si subliniez ca mi se pare un barbarism de neinchipuit si o dovada de incultura indiscutabila stilcirea limbii romanesti unde nu e cazul.
Au mai fost astfel de momente, cind frantzuzismele erau la moda la 1900 si ne asasinau unii cu furculition si lingurition; acu vaz ca veni rindul aperturii si shuterului shuterizator.
Chestiunea e mai importanta decit pare... cel putin mie asa mi se pare.
Cine tine mortis la apertura, laitmetru sau viufainder, sa scrie tot textul in engleza si nu e nici o problema; introducerea acestor termeni in limba romana insa mi se pare o chestie care spune multe...
Sigur, nu sunt lingvist, nu ma pricep, poate ma insel. Orice e posibil.
Se poate face un trebonal de jmekeri care sa spuna imediat ca sunt un inapoiat si un frustrat si ia sa-mi vad eu de papuci si halatzel; in sinea mea nu pot sa spun decit, ca tipul ala acu 500 de ani, "si totusi se misca..."

Un citat foarte interesant si definitoriu dintr-un text mai lung scris extraordinar de domnul Alexandru Bogdan Munteanu:

Limbajul scris folosit pe internet de catre majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte si sintagme englezesti mai mult sau mai putin adecvate, in locul unora românesti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. Cuvintul dintr-o limba straina care este folosit in locul unui cuvint autohton, desi ambele au acelasi inteles, se numeste "barbarism". Denumirea are o nuanta peiorativa, aceasta fiind o mostenire a termenului folosit de cele doua mari civilizatii europene antice (greaca si romană) pentru a desemna persoanele care nu le apartineau. Un termen mai potrivit pentru cuvintele neautohtone ar fi "străinisme", care nu mai induce nuanta peiorativa, fiind deja incetatenita folosirea unor termeni care indica originea cuvintelor straine, de exemplu "englezisme", "frantuzisme", etc. Dar "barbarism" sugereaza cel mai bine comportamentul unui cuvint strain care nu se pliaza regulilor limbii in care este introdus, la fel cum "barbarii" de odinioara nu doreau sa respecte normele sociale ale marilor civilizatii antice.

Marele pericol al acceptarii "barbarismelor" in limba româna este potentialul lor distructiv asupra structurii de baza a limbii. Ceea ce diferentiaza barbarismele de neologismele "civilizate" este tocmai faptul ca nu se pot incadra in regulile gramaticale existente, pentru ele trebuind sa fie adoptate exceptii de la aceste reguli. Dar cu cit se accepta mai multe exceptii de la o regula gramaticala, cu atit regula respectiva devine mai insignifianta si intr-un sfirsit va fi desfiintata. Gramatica este schela pe care este cladit "edificiul" limbii, iar dezagregarea unei portiuni din aceasta schela poate avea consecinte dezastruoase pentru intregul edificiu. Persoanele care folosesc barbarisme in limbajul curent nu sint constiente probabil ca in acest fel incurajeaza introducerea unor "cai troieni" in limba româna, care in timp pot sa o distruga. La fel ca si un organism viu, limba unui popor a evoluat lent si a ajuns la o stare de echilibru. Barbarismele nu fac decit sa atace permanent acest echilibru, iar numarul lor in continua crestere le va usura mult sarcina. Cei care vor avea de suferit de pe urma acestui deznodamint vor fi tocmai cei care au contribuit la el, dar nu i-au prevazut consecintele sau nu le-a pasat de ele.

Insa poate ca barbare nu sint cuvintele, ci chiar oamenii care pentru a se simti "la moda", distrug (in mod inconstient sau cu buna stiinta) o limba cladita pe parcursul a sute de ani. Exista in momentul de fata din ce in ce mai multe persoane de toate virstele care se "remarca" prin folosirea barbarismelor, in special pe internet, dar din ce in ce mai frecvent si in limbajul de zi cu zi. Iar cei care indraznesc sa le atraga atentia asupra limbii "stricate" pe care o folosesc sint luati in ris sau insultati. Folosirea barbarismelor nu este nici pe departe un semn de cultura sau de modernitate, din contra este cel mai bun indiciu al superficialitatii in gindire si al respingerii unui minim efort intelectual care ar implica folosirea cuvintelor românesti, mult mai adecvate pentru a comunica si a face inteles orice tip de mesaj. Pentru persoanele care folosesc cu precadere barbarisme in limbajul curent (scris sau vorbit) voi folosi de acum incolo denumirea de "barbarişti".

...si ceva mai departe:

...este cel putin stranie atitudinea multor romani care isi considera limba materna ca fiind o limba de categoria a doua, inferioara celei engleze. Admiratia fara limite fata de limba engleza este probabil datorata necunoasterii caracteristicilor lingvistice ale acestei limbi. Oricine viziteaza forumurile romanesti este uimit de numarul mare de cuvinte englezesti din mesajele internautilor, ca si cum romanilor le-ar fi rusine sa-si vorbeasca propria limba si ori de cite ori au posibilitatea folosesc cuvinte englezesti in locul celor romanesti. Insa o privire mai atenta asupra continutului mesajelor postate pe forumuri arata ca de fapt "fanii" neinduplecati ai limbi engleze nu sint niciodata cunoscatori in profunzime ai acestei limbi, ci poseda doar o cunoastere de suprafata, care se limiteaza la cititul si scrisul unor cuvinte frecvent folosite, uneori fara a le intelege pe deplin sensul lexical. Cea mai mare parte dintre ei nu stiu sa se exprime coerent in scris in limba engleza, dovada fiind numeroasele greseli de exprimare atunci cind incearca sa scrie o fraza, nu numai cuvinte disparate. O alta dovada a superficialitatii cunoasterii englezei de catre cei mai mari "fani" ai ei este faptul ca sectiunile in limba engleza ale forumurilor romanesti (acolo unde ele exista) sint pustii, tocmai pentru ca aici s-ar vedea clar gradul redus de stapinire a limbii engleze de catre majoritatea internautilor si nimeni nu doreste sa-si expuna ignoranta in vazul tuturor. Reiese clar de aici ca "fanii" limbii englezei o dispretuiesc in interiorul lor la fel de mult ca si pe limba romana, din moment ce nu isi dau silinta de a o invata in mod corespunzator, lucru care nu ar necesita un efort prea mare. Cheia scrierii corecte in engleza este inainte de toate scrierea corecta in romana, pentru ca aceia care scriu gresit in romana vor face la fel si in engleza, deoarece ei nu inteleg necesitatea respectarii regulilor gramaticale proprii fiecarei limbi.


=================
Cine vrea sa citeasca tot textul - interesant text - la
http://www.muntealb.com/LimbaRomana-bn.htm

Domnul Alexandru Bogdan Munteanu, un impatimit si un atent critic, a completat materialul sau despre avatarurile limbii romane contemporane cu un text lucid, bine scris, in care descrie exact o situatie generala observata de dinsul pe forumurile foto din Ro.
Im permit sa citez aici citeva rinduri din cele scrise de domnia sa - si nu pot decit sa-i dau dreptate mie in suta.
Deci, spune - excelent - domnul Munteanu:

Foarte multe domenii tehnologice au fost influentate masiv de avansul tehnologiilor digitale din ultimii ani, printre ele fiind de exemplu fotografia. Aparatele foto au devenit din ce in ce mai mult niste minicalculatoare la care singurul efort depus de om este apasarea butonului de declansare a captarii imaginii dorite. Faptul ca toate reglajele pot fi facute automat a facut ca utilizarea aparatelor foto sa fie la indemina oricui, aproape indiferent de virsta sau de pregatire. Asta nu inseamna ca toti cei care fac fotografii se transforma automat in fotografi profesionisti, dar faptul ca ei practica fotografia le permite sa doreasca sa abordeze subiecte din acest domeniu sau pur si simplu sa comenteze impreuna cu altii gradul de îndemînare la care au ajuns. O mare parte din fotografii amatori au dorinta de a invata mai mult si de aceea se indreapta catre sursele de informare pe care le au la indemina. Exista bineinteles carti de specialitate in limba romana dar ele sint percepute ca fiind foarte scumpe, desi de cele mai multe ori continutul lor le justifica pretul. Si atunci cei mai multi dintre fotografii amatori se indreapta catre internet, unde informatiile sint abundente si mai ales gratuite, insa de multe ori calitatea lor nu se apropie de cea din cartile tiparite.

Ei bine, pe cit de folositor este internetul prin multitudinea de informatii care sint puse la dispozitie gratuit, pe atit este el de "nociv" din cauza faptului ca marea majoritate a acestor informatii exista intr-o singura limba, cea engleza. Practic asistam nu numai la extinderea unei "monoculturi" (cea anglo-saxona) la nivel mondial, dar si la dominatia covirsitoare a limbii engleze, care tinde sa isi impuna vocabularul de termeni in toate domeniile activitatii umane, de multe ori fara a tine cont de existenta unor termeni autohtoni similari ca sens, care au deja o vechime apreciabila. Ramine sa ne punem intrebarea ce este de facut in aceasta situatie pentru a salva culturile sau limbile nationale, atit de vulnerabile in fata tavalugului cultural-stiintific de limba engleza. Metoda cea mai la indemina in ceea ce priveste internetul este sa crestem numarul de materiale originale care sint scrise in limba pe care nu dorim sa o lasam sa dispara sau sa se transforme intr-o limba vasala celei engleze. Eventual se poate apela si la traduceri ale materialelor scrise in original in engleza, dar in aceasta situatie trebuie bineinteles obtinut acordul autorilor.

Insa internetul nu contine numai informatie fixata in articole, ci si informatie oferita prin intermediul forumurilor sau listelor de discutii. In viata reala limba vorbita (folosita pentru comunicare directa) influenteaza in cele din urma limba literara, acest lucru fiind valabil si pentru lumea virtuala a internetului, unde limba folosita pe forumuri tinde sa se impuna ca "limba oficiala" a internautilor, in special in ceea ce priveste terminologia folosita in domeniile pe marginea carora se discuta (calculatoare, fotografie, muzica, etc.). Spre deosebire de limba folosita in articole sau carti, cea folosita pe forumuri nu pune aproape nici un pret pe modul de prezentare a informatiilor, accentul fiind pus exclusiv pe continut. Deci este perfect acceptabil in vizunea majoritatii forumistilor ca un mesaj care contine o cantitate de informatie utila sa poata fi deficitar la capitolul exprimarii corecte d.p.d.v. gramatical, stilistic sau lexical. Aceasta atitudine toleranta a fost propice pentru aparitia unui limbaj propriu forumurilor romanesti care este întesat cu barbarisme provenite din engleza. De exemplu in domeniul fotografiei au ajuns sa se foloseasca englezismele "viewfinder" si "lightmetru" in loc de termenii romanesti consacrati de multa vreme, anume "vizor" si "exponometru". Situatia este complicata de cele mai multe ori de faptul ca englezismul este folosit ca atare sub forma sa din limba engleza, fara a se incerca o adaptare la cerintele gramaticale ale limbii romane. Pur si simplu se ia un cuvint englez (substantiv, verb, etc.) care este apoi este cirpit dupa nevoie cu sufixe (terminatii) legate cu cratima in functie de modul in care trebuie folosit (plural, articulare, conjugare, etc.). Inca si mai grav este faptul ca aceste sufixe sint inventate "dupa urechea" forumistului si astfel se ajunge ca un anumit englezism sa faca flexiunea in mod diferit dupa persoana care il foloseste. Un exemplu este barbarismul derivat din verbul englez "to host" ("a gazdui") care apare atit in forma " a host-a" cit si in cea de "a host-ui", care face prezentul la persoana intii ca "eu host-ez" sau "eu host-uiesc". A incerca sa se schimbe mentalitatea referitoare la utilizarea corecta a limbii romane de catre forumisti este probabil una din cele mai grele incercari care sta in fata celor preocupati de destinul limbii romane. Si asta pentru ca forumurile sint niste comunitati care si-au creat in timp anumite reguli nescrise, una fiind cea legata de limbajul folosit. Iar cine incearca sa ocoleasca aceste reguli va fi mai devreme sau mai tirziu admonestat daca nu se pliaza regulilor si eventual fortat sa se retraga din comunitate. De exemplu a vorbi pe un forum romanesc despre "fir de discutie" si nu despre "thread" inseamna a te expune ridicolului public, desi cuvintul "thread" este un barbarism care nu are ce cauta in romana, nefiind un termen tehnic ci unul banal care se traduce perfect prin "fir". Exemplele pot continua, cert este ca limbajul vorbit pe forumuri are tendinta de a se auto-intretine si de a se degrada din ce in ce mai mult, pe masura ce apar internauti din generatiile mai tinere, pentru care limba romana nu a reprezentat niciodata o preocupare. Persoanele responsabile cu mentinerea ordinii pe forumuri (proprietari, administratori si moderatori) nu descurajeaza in mod explicit folosirea unui limbaj incorect de catre forumisti, tocmai pentru ca acest lucru ar duce la scaderea numarului de participanti la discutii, deci a numarului de vizitatori, in functie de care se incaseaza venituri din publicitate. Asta nu inseamna ca situatia forumurilor este disperata, doar ca va trebui depus un efort de convingere a persoanelor cu functii de raspundere in asa fel incit acestea sa inteleaga necesitatea emiterii daca nu a unor norme, cel putin a unor recomandari (sustinute cu exemple) referitoare la folosirea corecta a limbii romane.

In societatea actuala este foarte mult apeciata fluiditatea informatiilor, noutatea lor si din aceasta cauza atit internetul cit si revistele au un avantaj fata de carti, de aici rezultind si influenta lor mai mare asupra celor care cauta sa isi imbogateasca bagajul informational într-un anumit domeniu. Revistele apar de obicei lunar si evident ca ofera un continut mult mai proaspat (dar nu neparat mai bun) decit cartile, pentru care pot fi scoase editii noi cel mult odata la citiva ani. Rezulta ca numarul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfectionare este mai mare decit al celor care folosesc cartile. Ca urmare limbajul scris folosit in reviste tinde sa se impuna in fata celui folosit in carti, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii romane. Redactorii care scriu la reviste nu se vad decit eventual in postura de profesionisti ai domeniului despre care scriu, nu si in cea de profesionisti ai limbii romane, asa cum ar trebui sa fie cazul. O persoana care utilizeaza zi de zi in scris limba romana pentru a-si asigura existenta ar trebui sa devina interesata cu timpul de pastrarea in stare cit mai buna a "uneltei" care ii permite sa supravietuiasca. Acest lucru nu se intimpla insa din motive diverse, unul fiind acela al nevoii unei productivitati crescute, care se combina cu anumit grad de delasare intelectuala si de nepasare pentru starea limbii romane. Redactorul care trebuie sa scrie citeva articole pentru numarul lunar al revistei se documenteaza de obicei pe internet si in mod inevitabil marea majoritate a materialelor pe care le foloseste ca referinte sint scrise in limba engleza. Fie ca este presat de timp, fie ca nu, redactorul nostru nu va cauta de cele mai multe ori sa vada daca nu cumva unii din termenii straini (englezesti de obicei) pe care el ii include in articol au deja corespondenti in limba romana al caror uz este deja incetatenit de multa vreme in rindul specialistilor. Se ajunge astfel ca publicul cititor sa devina familiarizat mai degraba cu termenul englezesc pentru un anumit element (actiune, dispozitiv, etc.) decit cu cel romanesc, care este uneori aflat in folosinta specialistilor de citeva zeci de ani. Un barbarism preferat de multi redactori este "layer", folosit pentru a desmna unul din straturile care compun o imagine digitala. Sonoritatea muzicala a acestui termen a avut probabil un rol important in adoptarea lui, insa nimeni nu ia in seama constructiile grotesti care trebuie facute in cazul in care cuvintul este acceptat, de exemplu "layer-izat" in loc de "stratificat". Conducerea revistelor trebuie sa inteleaga faptul ca are o responsabilitate fata de limba romana si ca urmare trebuie sa puna la punct o politica editoriala care sa implice folosirea de catre redactori a unui limbi romane in care barbarismele sa nu-si mai gaseasca locul.

Situatia actuala a limbii romane ar trebui sa ingrijoreze multa lume, de la simplii cetateni pina la profesionistii scrisului, specialistii in lingvistica si chiar autoritatile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor categorii de oameni se poate stopa declinul limbii romane si restabilirea prestigiului ei. O prima masura ar putea fi realizarea unui dictionar de traducere a termenilor tehnico-stiintifici din engleza in romana, care sa fie publicat pe internet, in asa fel incit el sa poata fi consultat gratuit de oricine doreste sa scrie corect articole in romana, indiferent daca o face pentru situl propriu sau in cadrul obligatiilor de servici. Dar acest dictionar nu pot fi opera unei singure persoane, ci el trebuie sa fie un efort colectiv realizat prin conlucrarea dintre persoane cu pregatire de specialitate in domenii variate si a unor filologi, de exemplu in cadrul unui proiect colaborativ de tip WIKI. Se va putea astfel pune la dispozitia internautilor un dictionar englez-roman care sa cuprinda termeni din informatica, medicina, chimie, inginerie, etc. O alta masura ar putea fi impunerea de catre autoritatile de stat din domeniul culturii ca fiecare magazin care vinde componente de calculator sa aiba obligatoriu in oferta si tastaturi cu semnele diacritice specifice limbii romane.

Nu trebuie uitat ca gindirea noastra s-a nascut si traieste in interiorul limbii romane, deci cu cit pastram limba mai curata si mai conforma cu esenta sa originara, cu atit gindirea va putea sa se dezvolte mai bine si sa fructifice potentialul de creativitate existent in fiecare din noi.

.....in luna mai, anul acesta se va naste fie-mea.
Parea mea...o limba e un tezaur, fie ca se trateaza de limba romana , engleza, franceza sau care alta preferati voi.
Daca voi invata fiicei mele limba romana?
CU SIGURANTA DA
...ce tata as fi daca nu i-as face cadou puterea de a intelege Eminescu, Blaga, Cosbuc, Ion Creanga etc
poti trai unde vrei...inima ta e ca acasa.

Mda, in word scriu cu diacritice, la servici nu pot sa schimb cind scriu pentru cafenea ca as pierde timp, scriu asa, oricum la servici nu folosim diacritice, dar in alte texte nu mi-ar place fatza, asta e un exemplu de ambiguitate...
Cit despre acest organism viu...numai limba romana sa nu fii...toti fac vivisectie, amputeaza, adauga excrescente...dar ea e salamandra, isi revine si e tot mai bogata...mai frumoasa...A cetui nu e neologism, e jargon...cel putin deocamdata...Nu trebuie sa fortam asemanarea cu alte limbi, fiecare limba are calea ei de dezvoltare, mie imi place si cu diacritice, ne creeaza dificultati, dar cind folosim diacritice stim cum sa citim...

cere si ti se va da

[de prin mail, cre` ca o sa intre si la voi curand, se tot plimba]

Stau si ma gandesc: oare e intamplator faptul ca tot ce denumeste ceva care te enerveaza, te pune in pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alina, ne bucura si ne mai da un tel in viata este de natura MASCULINA?

Voi sunteti O ploaie, O zapada, O grindina, O furtuna. Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis. Stau si ma uit, chiar nu aveti noroc: O bucatarie, O vesela, O matura, O caldura, O mizerie.

Noi suntem UN repaus linistit intr-UN fotoliu confortabil, citind destinsi UN ziar si ascultand UN jurnal, asta daca nu veniti voi sa semanati O discordie sau sa ne faceti O sicana. Va dati mari ca aveti
O telecomanda, dar priviti la UN televizor, unde noi alegem UN post care il dorim. In trecut, pentru a face calcule aveati O numaratoare prapadita, acum barbatii au inventat UN calculator.

Si ceea ce va defineste, sexul, tot UN sex se spune si niciodata O sex. Cand va simtiti bine, traiti, nu-i asa, UN orgasm, iar daca o dati in bara va alegeti cu O frustrare. Voi puteti avea O carte de credit dar aceasta nu inseamna nimic fara UN cont.

Ce poate provoca O problema care se poate transforma intr-O catastrofa? O eroare de pilotaj, O pana de benzina, O proasta vizibilitate, O intrerupere de curent. Voi pentru a ne inrobi doriti O casatorie dar exista si eliberarea care este UN divort.

Este limpede ca limba romana a fost inventata de UN barbat, care nu v-a avut deloc la suflet (mai, si asta tot UN suflet este!)...

Si invit, tot in limba romana, cu respect, onorata adunare de cafegii de nimic, sa se retraga de pe aceasta confa, e mai bine asa?
PS Ma bucur ca s-a trezit si munteanu rodica, de obicei doarme.

in Italia (stiam de Piemont) exista un dialect ce seamana cu lb. romana. Acelasi lucru se intimpla in sudul Italiei: asezari unde locuitorii vorbesc ceva f. asemanator cu lb. romana

Am avut un coleg din Bari cu care ne "batem in limbi" si ca sa-mi arata ca nu-ntzeleg eu chiar asa de bine italiana a inceput sa-mi vorbeasca in dialect. Culmea , ptr. mine era chiar limba noastra.

In Italia -zic gurile rele- sint peste 1600 de dialecte. Am citit teoria( incet ,incet am inceput sa-i dau dreptate...desi multi "eruditi"se uita cu mila la mine...) ca de fapt lb, tracica(latina vulgara si ca atare limba rominilor) este mama tutu"lor" limbior romanice.

PS am aparut cam tirziu aici dar poate ma mai "prinde " cineva

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?

erata: pardon, dor in limba romana vine din latinescul dolus, si nu cum am spus din greseala dolor. Daca tine bine minte, trecind cam 30 de ani de cind am invata latineste la liceu, este vorba de dolus - doloris. Scuze, cititori !

Situl e romanesc deci cred ca e firesc sa se vorbeasca in romana. Am vazut pe alte forumuri romanesti schimburi de mesaje in limbi pe care le cunosteau doar 2-3 membri, lucru foarte agasant. E ca si cum la o petrecere unde vin doar romani, desi cunosti limba romana, te incapatanezi sa vorbesti in finlandeza cu celilalti doi care o cunosc. Nu se face.

Un cetatean roman are obligatia sa cunoasca limba romana.
Deci un cetatean roman nu are de ce sa pretinda translator.
La noi ca la nimenea...

O limba straina nu strica zic unii.
A invata limba romana de la parintii vorbitori de limba romana este important in primul rand ca exercitiu, nu neaparat ca utilitate a limbii romane in occident. Este un exercitiu facut cu cineva(parintele) care vorbeste perfect limba romana iar asimilarea altor limbi apoi este mult mai usoara. Apoi orice limba este purtatoare de cultura iar limba romana este un exemplu extrem de interesant de limba care la un moment dat s-a rupt de origine si a evoluat intr-un context interesant(slav). Nu sunt deloc poet dar eu o compar cu Australia care are specii de plante si animale unice datorita izolarii.
Asa ca eu recomand tuturor sa forteze putin copiii sa vorbeasca si romana caci nu au decat de castigat.

Parca se hotarise ca tot ce se scie pe Luneta se va scrie strict in limba romana, ca sa fie cit mai accesibil tuturor, nu-i asa admin?