liric

"Conversaţia, este monologul interior care bântuie nopţile şi obsedează zilele celor ce-şi dau naştere, întrebându-se întruna. Dar, mai mult încă este vocea unei femei care decide şi cântăreşte sensul existenţei sale. Merită oare această eventuală iluzie să te opreşti asupra ei? Şi anume: să te situezi în această lume şi să devii. Liric. Conversaţia traversează o oglindă. Şi nu una dintre cele mai mici."
Samuel Tastet

Cale de intoarcere nu exista ! :)

Merită oare această eventuală iluzie să te opreşti asupra ei? Şi anume: să te situezi în această lume şi să devii. Liric

As vrea sa stiu raspunsul la intrebarea asta:)
Nu-l astept de la altii, ci de la mine:)

Lost without music in a world of noises

"Conversaţia, este monologul interior care bântuie nopţile şi obsedează zilele celor ce-şi dau naştere, întrebându-se întruna. Dar, mai mult încă este vocea unei femei care decide şi cântăreşte sensul existenţei sale. Merită oare această eventuală iluzie să te opreşti asupra ei? Şi anume: să te situezi în această lume şi să devii. Liric. Conversaţia traversează o oglindă. Şi nu una dintre cele mai mici."
Samuel Tastet


Pai ce sa scrie Samuel Tastet (ST Editeur - Editura EST) care a publicat cartea? Dar iata si alta parere:

'citind, nu te poti abtine si exclami: sa mai lasi femeile sa scrie carti! tot ce au reusit scriitoarele lumii sa obtina a fost anulat de cele 117 pagini semnate lorette nobecourt. care pagini vorbesc despre comunicare sau lipsa acesteia intre oameni care se privesc in ochi.

sau in principiu, despre asta isi propun cele 117 pagini sa vorbeasca. cred... pentru ca rezultatul aduce foarte mult a conversatia unei femei bete. o cheama irene, are 28 de ani, se confeseaza unei anume anna si bea ingrijorator de mult whisky.

dintre confesiunile sale spicuim. a fost violata, a petrecut ceva ani in inchisoare, a facut un avort, a iubit femei, barbati grasi, barbati slabi, tacuti, violenti, destepti, batrani, artisti etc. ati prins ideea. astea deja ar fi niste sperante ca daca nu e o carte buna, macar e o carte cu sex. glumesc, dar "conversatia" este o carte excesiv de greoaie.

tot ce poti sa faci este sa ii plangi de mila annei. eu in locul ei nu ascultam. pe undeva pe la jumatatea cartii, irene precizeaza ca toata confesiunea duce undeva. ajuns acolo, te trezesti si exclami, "in sfarsit, se intampla ceva!". dar nu se intampla. nu pana la sfarsit, desi esti somat de nenumarate ori, alaturi de anna, sa ai rabdare.

cand in cele din urma afli unde duce confesiunea, esti atat de suferind cu nervii, ca nu te mai mira nimic. punctul culminant si deznodamantul sunt mult prea amanate si sufocate in confesiuni.

problema e ca pe mine nu ma deranjeaza catusi de putin continutul confesiunii, ci forma sa. practic, e o insiruire de om nebun care trece de la una la alta fara sa lamureasca nimic. numai aluzii si foarte multe ocolisuri.

irene este categoric o femeie careia ii place sa se auda si care se amageste cu iluzia ca este sincera, dar care are in realitate mari dificultati in a se admite. practic, nu cred ca vrea cineva sa citeasca 117 pagini de explicatii si justificari. pentru asta exista relatii. din nou, glumesc.

si pe langa toata viata personala pusa pe masa, dar acoperita de un servet, irene se apuca brusc, cam tarziu si cam inutil, sa peroreze impotriva sistemului. cu toata parerea de rau, nu asa se scrie sau se simte libertatea. si cu adevarat frustrant e faptul ca din cand in cand, apar pasaje simple, curate.

"cand ies din dus, imi place urma pe care o lasa picioarele mele ude pe parchetul deschis la culoare". poate ca nu ne intereseaza, dar e o fraza simpla si curata. e lumina. "intr-o zi am intrat intr-o cafenea, nu erau decat barbati, singuri, asezati ici colo, citind, fumand sau stand cu privirea ridicata in tavan si meditand. as fi vrut sa raman acolo nemiscata ca sa-i privesc in singuratatea lor intima, departe de teribila dorinta pe care o au femeile de a-i face fericiti cu orice pret". perfect de acord. e un pasaj dragut.

dar pentru o carte care nu duce cu ea o idee originala sau executata stralucit, ai nevoie de mult mai mult decat de trei fraze care suna bine.' Lorette Nobecourt, Conversatia, Editura Est, 2001.
louie@dbrom.ro

Adrian Fuchs :

Din poezia boschetarilor sau din lirica canalelor subterane. Dupa bagarea nasului in punga cu aurolac, atat de ... inspiratoare !

Adrian Fuchs :

Si portile liricii iti raman zavorate.
Si tu te incapatanezi sa te dragostesti cu poezia cu de-a sila.

E stridenta si fara de armonie. E ca un instrument dezacordat la care un nepriceput se inversuneaza sa cante. Ies sunete discordante, false si fara de nimic suav.

"intrusii isi tin mainile-n buzunare, umbla cu capu-n traista si profita cu nerusinare de stiinta altora." D-aia n-are ursu' coada.

Poezie
(lirica norvegiana)

Invata de la apa sa ai statornic drum.
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi.
Invata de la stanca tu neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui.
Invata de la piatra cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum trebuie sa mori.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat.
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi.
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti.
Invata de la stele ca-n cer sunt numai osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti.
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor.
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti pe veci.

incerc sa-nvat cum si ce sa las mostenire..........

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

Si-atata shoc i-n mintea mea
De-amorului oroare
Ca o sa-mi caza sh`unghia
La degetu` al mare :(((
no, nu-i ashe! c'apoi unghia ceea o fo' palita de fioru' liric ce-o pravalit tat la pamant...nici ratzele lu' Intruder n-or scapat!
De pe deal de la tine se mai vad? Ca de'aice, nu!

Adrian Fuchs :

Tu, talpa a tzarii, cat de poietic si de liricos le dzici. Ma ia cu plans si cu
ura de burgheji.

Adrian Fuchs :

Exhibitie fara de lirica-n ea.

Nu voi a fi indiscret, da' de ce i te-ai dat ?

provoaca-ma, da-mi la cerebel si la turloaie, fa-ma sa ma simt catalin ;))

lovirea in susnumitele zone n-ar duce decat la periclitarea echilibrului tau.:( N-ar fi pacat? Un consens cu un echilibru clatinator? Precum apele lacului din Ipotesti?!

de ce ma exilezi in monologul luceafarului ? :(((((((
.
"Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume

Tu vrei un om sa te socoti,
Cu el sa te asameni? " :(((((


"Cea mai inversunata lupta este lupta cu tine insuti.Te afli in ambele tabere."

Adrian Fuchs :

Da' suplimu' liric ? Auz ? Cu el de ce nu te-ncrancenezi ? N-ai coraj, ai ?
De legi de dedesupturi minore cu prefixe si susfixe. Si ocarasti !

atoarea gaseste suficente puteri lirice sa se-ntoarca in origini.
ea descopera acolo pacatul cunoasterii dintai si pentru prima data-si pune curajoasa-ntrebare: s'tem morti au nu mai traim?
precum ivan cel turbinca-n fata lui sân Petru (panagnilor, aveti grije la diacritice), ea rosteste magicul "pashol" in dreptul Inaltei Porti!
simplii muritori vor intelege: the truth is ...outside!

Adrian Fuchs :

Cata intelepciune ! Si cum stii tu sa le zici. Si ce panseistica pansata. Da' si fior liric cat cuprinde. Atolul Bikini.

Adrian Fuchs :

Undeva, cineva, zicea : "naparstoc de fata". Intru completare de viziune (din lirica populara urbana):

Pentr-un dopuletz de fata
Sar baietii sa se bata !
Stati baieti,
Nu va bateti,
Ca mai vine-un dopuletz.

Adrian Fuchs :

Si textu' aista tot o gluma e. Nesarata cu lirica.

imi cer iertare panan pamant, caci critica care mi-a scapat la repezeala a stirbit, in mod flendytrendurystic,aceasta simbioza sulce intre liric si inovarea limbii rumane.Doamne iartama ca de pizma nu mai sti u ce fac.:(

Ciudat cum ştii să descrii stările casnice! Straniu, pentru că e destul de greu să faci lirică din stări obişnuite şi pentru că o faci cu talent. Iar mie îmi place straniul.

Flecareala fara obiect si fara ritm si fara nimic liric in ea.

Ce ti-e si cu matematicile poietice ...
Unde nu-i, inovezi degraba cifric si fortzezi iesirea la mare. Da' ce iesire triumfala. Iesirea-pereche. Nu conteaza ca nu este lirica. Important e sa fie.

cutează-a-mpărăţii
Si in aceasta sublima descriere, poetul foloseste emblematica-i figura de stil, in care dublarea "i"-ului este un mijloc prin care abate atentia cititorului de la adevaratul miez al problematicii aiuritoare.
Forta lirica se ridica, zdrobitoare si atotcuprinzatoare, nedezmintind filonul poietic deosebit de consistent si mai ales extrem de viguros.