liric

Asteptat cu febrila nerabdare, noul ciclu de poeme al renumitului si neobositului patrirh, nu dezminte.
Aceeasi tulburatoare viziune lirica asupra instinctelor.
de a ne prăbuşii din al noulea cer....
Utilizarea "i"-ului dublat, aceasta emotionanta siluire a limbii romane, pe care dansul a inventat-o cu un mare consum de inspiratie, se regaseste in mod fericit si de aceasta data.
Cu siguranta ca rasplata va fi un foarte curand premiu Mobel, deoarece chiar domnul director al fabricii de mobila l-a remarcat deja. Asta in timp ce citea constiincios toate inscriptiile scrijelite-n closet dintr-o nemasurata sete de dobandire a unei solide culturi.
Domnule, cu smerenie si aleasa pretuire iti multumesc ca existi. Fie ca inspiratia sa nu te paraseasca niciodata intru cinstirea si proslavirea instinctelor primare, neostoite.

Si din lumina am cazut in ceruri mai inalte. Bezna absoluta.

Am auzit stejarul nascand lacrimi, pareri.

Luna e pe rosu, e fertila, ma va naste in urlet. Presimt!

Nu numai soarele s-a machiat de vara. Nisipul a facut asta de asemenea. O sa-i ucid dorul de iubirea din vesnicie. Nisipule uite din lacrimile mele a crescut un buchet cu flori de colt. Ti-l ofer.

Cosmarul si-a deschis o agentie matrimoniala. Capsuna se casatoreste cu prazul. E din interes. Nu am ce cauta.

Luna ramane insa tot o tarfa. Am numarul ei de telefon. Si e deschisa cu precadere efuziunilor lirice.

Si primul cantec s-a oglindit perfect. In desine.

Si tu ii dai de gol surasul. Intaia ei taina. Bine faci!

Si de atunci s-a hotarat. Frunzele fac armata. Sunt in fortele de mentinere a pacii. La stiri marunte. O sa vina si generalul Crivat. Nu stiu pe unde o sa scoata frunzele clorofila.

Mie imi etaleaza lacrimi. Si tacute amintiri. Sa le dea roiul, tin eu matca.

Si pinguinul!

Si daca taci cred ca va intelege mai bine. Cuvinte-pretexte de taceri.

nu ai inceput prea bine dar e cam depalsata de la sb. dar nu noi trebuie sa comentam gandurile potului transmise cu ajutorul eului liric

Dumnezeul tau e cat se poate de neconvingator.
Ca un ospitalier,e bun si trist;
s-a ofilit dispretul sau de-ndragostit:
Daca ai vrut sa-l faci egal cu noi...l-ai facut egal cu tine. Adica tot cautand dupa o cale ( spre poezie) si negasind-o nicicum.

Daca e traducere, cred ca ai trecut pe langa esenta...ceva ti-a scapat acolo.

PS: nu-mi amintesc sa fi vazut de prea multe ori semnul : la sfarsitul unui vers.Ma lamuresti si pe mine asupra importantei sale in intregul edificiu liric?

Daca te uiti prin poeziile de factura lirica de aici sau din cartile publicate peste tot in lume o sa constati ca marea majoritate sunt scrise la persoana intai. De aceea se si vorbeste despre eul poetic. Nu ?
Dar si daca ar fi scrise la persoana a VII-a, tot despre eul poetic ar vorbi.
Daca eul meu ti se pare exacerbat si te irita, nu ma mai citi. Simplu.
Oricum iti multumesc, fara urma de ironie, pentru timpul pe care mi l-ai acordat pana acum. Si, dinspre mine, no hard feelings:)

...Aveau sa faca un program de mare clasa. Cel putin asa reiesea din desfasurător. Gange (nu-l chema asa, ci Eufrat, dar niste colegi cu umor il poreclisera cu multa simpatie) urma sa faca pe papadia indragostita, intr-un numar de pantomima. Mai inventasera o chestie super: corul onomatopeelor, deocamdata doar cu numele, urmand sa-i dea si consistenta pe parcursul lunilor de pregatire ce urmau. Un lucru era sigur, Maria va canta la clarinet. Va fi, fara indoiala, momentul de maxima tensiune lirica a spectacolului.
El insusi, marele dirijor, cu bagheta-i magica, va antrena in mijlocul simfoniei fantastice ploaie de fluturi...

elefant
prognoza
meteoriti
cizelat
stropitoare

NU. Din colectia "Ghitza si cromozomu' liric".

Plata, monotona si fara pic de liric. Ca un comunicat oficial.

poate Din dragoste?... nu cumva e invers: nu am apucat sa citesc pentru ca nu aprinsesem veioza?
in rest, parca sunteti mai in largul dv in registru "liric". proza cam strange la curea

Sa infunzi ocna, adica sa tot scoti vorbarie lirica din piatra aia de zici ca-i seaca da' nu e. :)

Fie.

Buzmetismul e contagios. :))

Scaparatoare zicere cu lirica-n shold. :)

Trecand peste cacofonie (la fel ca ceaiurile care) si cu toata bunavointa, intreb : unde-i Poesia?
Vorbe, multe vorbe, insailate fara fior liric.

si tu si copkila.
auzi, 'io tiu cu vulpea'...

spaghete? numa' spaghete?
si la cina tot spaghete??!
vai de mine!
pai mi se duce pe apa sambetei bunatate de carisma si mi se ingroasa linia expresiei lirice! :((((

Nope . Dar exista alte modalitati mai " lirice " prin care poti injecta .

NU pot sã râd cã omu-i tecãtor
Dar totuşi râd de graiu lor
Alunizat Imbãlsãmat Amestecat

sincer nici eu n-am vrut sa rad...chiar mi-a reusit, pana ce am ajuns la "alunizat imbalsamat"...

nu te supara, G.B. :)))
esti simpatic in versurile astea; eu inca mai nadajduiesc ca, de fapt, avantul tau liric e o gluma...:)

Poate nu prea citesc poezii, dar poti sa-mi citezi si mie un volum de versuri consacrat, care a inceput timid din Cafenea si si-a depasit asteptarile?
Sau poate publica aici sub pseudonim si eu nu am cunostinta?
Lumineaza-ma, unde s-au impus in peisajul liric romanesc?

Lumineaza-ma, unde s-au impus in peisajul liric romanesc?
Doom! E destul de dumm ca nu intelegi ca de cafenea e vorba aici.

Sa fie asa?categoric nu...Eminescu,Minulescu,Cosbuc...sa ma opresc la ei au avut "tinte" precise cand au scris poezii dedicate iubitei,mamei...
da? iti imaginezi ca Eminescu, scriind o poezie despre Veronica Micle, se gandea la ce-or sa spuna despre acea poezie colegii lui de la Timpul?
da-mi voie sa am ceva indoieli...
confunzi cititorul cu cel care da imboldul liric, in contextul de fata.

"confunzi cititorul cu cel care da imboldul liric, in contextul de fata."

Nu confund...

"iti imaginezi ca Eminescu, scriind o poezie despre Veronica Micle, se gandea la ce-or sa spuna despre acea poezie colegii lui de la Timpul?"

Eu gandesc ca nu!Ai acceptat deja "tinta"= imbold liric = cititor.

Satira si morala apartinand fabulei sunt adresate "imboldului liric"acelei categorii de cititori pe care poetul a vizat-o din timp directionandu-si subiectul catre ea.

Cu bine,

Dacă-i spui d-astea, ei, pe-o bancă-n Herăstrău, e-n regulă, ba poate chiar o vei doborî cu liricul din tine, pe spatele-i diafan şi senzual.
Dar supusă spre lectură, altora, e doar o balivernă dizgraţioasă!