comentarii

literatura antica greaca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fotografia si limba romana, strofa unu versul doi - de Dinu Lazar la: 02/08/2005 01:34:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un citat foarte interesant si definitoriu dintr-un text mai lung scris extraordinar de domnul Alexandru Bogdan Munteanu:

Limbajul scris folosit pe internet de catre majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte si sintagme englezesti mai mult sau mai putin adecvate, in locul unora românesti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. Cuvintul dintr-o limba straina care este folosit in locul unui cuvint autohton, desi ambele au acelasi inteles, se numeste "barbarism". Denumirea are o nuanta peiorativa, aceasta fiind o mostenire a termenului folosit de cele doua mari civilizatii europene antice (greaca si romană) pentru a desemna persoanele care nu le apartineau. Un termen mai potrivit pentru cuvintele neautohtone ar fi "străinisme", care nu mai induce nuanta peiorativa, fiind deja incetatenita folosirea unor termeni care indica originea cuvintelor straine, de exemplu "englezisme", "frantuzisme", etc. Dar "barbarism" sugereaza cel mai bine comportamentul unui cuvint strain care nu se pliaza regulilor limbii in care este introdus, la fel cum "barbarii" de odinioara nu doreau sa respecte normele sociale ale marilor civilizatii antice.

Marele pericol al acceptarii "barbarismelor" in limba româna este potentialul lor distructiv asupra structurii de baza a limbii. Ceea ce diferentiaza barbarismele de neologismele "civilizate" este tocmai faptul ca nu se pot incadra in regulile gramaticale existente, pentru ele trebuind sa fie adoptate exceptii de la aceste reguli. Dar cu cit se accepta mai multe exceptii de la o regula gramaticala, cu atit regula respectiva devine mai insignifianta si intr-un sfirsit va fi desfiintata. Gramatica este schela pe care este cladit "edificiul" limbii, iar dezagregarea unei portiuni din aceasta schela poate avea consecinte dezastruoase pentru intregul edificiu. Persoanele care folosesc barbarisme in limbajul curent nu sint constiente probabil ca in acest fel incurajeaza introducerea unor "cai troieni" in limba româna, care in timp pot sa o distruga. La fel ca si un organism viu, limba unui popor a evoluat lent si a ajuns la o stare de echilibru. Barbarismele nu fac decit sa atace permanent acest echilibru, iar numarul lor in continua crestere le va usura mult sarcina. Cei care vor avea de suferit de pe urma acestui deznodamint vor fi tocmai cei care au contribuit la el, dar nu i-au prevazut consecintele sau nu le-a pasat de ele.

Insa poate ca barbare nu sint cuvintele, ci chiar oamenii care pentru a se simti "la moda", distrug (in mod inconstient sau cu buna stiinta) o limba cladita pe parcursul a sute de ani. Exista in momentul de fata din ce in ce mai multe persoane de toate virstele care se "remarca" prin folosirea barbarismelor, in special pe internet, dar din ce in ce mai frecvent si in limbajul de zi cu zi. Iar cei care indraznesc sa le atraga atentia asupra limbii "stricate" pe care o folosesc sint luati in ris sau insultati. Folosirea barbarismelor nu este nici pe departe un semn de cultura sau de modernitate, din contra este cel mai bun indiciu al superficialitatii in gindire si al respingerii unui minim efort intelectual care ar implica folosirea cuvintelor românesti, mult mai adecvate pentru a comunica si a face inteles orice tip de mesaj. Pentru persoanele care folosesc cu precadere barbarisme in limbajul curent (scris sau vorbit) voi folosi de acum incolo denumirea de "barbarişti".

...si ceva mai departe:

...este cel putin stranie atitudinea multor romani care isi considera limba materna ca fiind o limba de categoria a doua, inferioara celei engleze. Admiratia fara limite fata de limba engleza este probabil datorata necunoasterii caracteristicilor lingvistice ale acestei limbi. Oricine viziteaza forumurile romanesti este uimit de numarul mare de cuvinte englezesti din mesajele internautilor, ca si cum romanilor le-ar fi rusine sa-si vorbeasca propria limba si ori de cite ori au posibilitatea folosesc cuvinte englezesti in locul celor romanesti. Insa o privire mai atenta asupra continutului mesajelor postate pe forumuri arata ca de fapt "fanii" neinduplecati ai limbi engleze nu sint niciodata cunoscatori in profunzime ai acestei limbi, ci poseda doar o cunoastere de suprafata, care se limiteaza la cititul si scrisul unor cuvinte frecvent folosite, uneori fara a le intelege pe deplin sensul lexical. Cea mai mare parte dintre ei nu stiu sa se exprime coerent in scris in limba engleza, dovada fiind numeroasele greseli de exprimare atunci cind incearca sa scrie o fraza, nu numai cuvinte disparate. O alta dovada a superficialitatii cunoasterii englezei de catre cei mai mari "fani" ai ei este faptul ca sectiunile in limba engleza ale forumurilor romanesti (acolo unde ele exista) sint pustii, tocmai pentru ca aici s-ar vedea clar gradul redus de stapinire a limbii engleze de catre majoritatea internautilor si nimeni nu doreste sa-si expuna ignoranta in vazul tuturor. Reiese clar de aici ca "fanii" limbii englezei o dispretuiesc in interiorul lor la fel de mult ca si pe limba romana, din moment ce nu isi dau silinta de a o invata in mod corespunzator, lucru care nu ar necesita un efort prea mare. Cheia scrierii corecte in engleza este inainte de toate scrierea corecta in romana, pentru ca aceia care scriu gresit in romana vor face la fel si in engleza, deoarece ei nu inteleg necesitatea respectarii regulilor gramaticale proprii fiecarei limbi.


=================
Cine vrea sa citeasca tot textul - interesant text - la
http://www.muntealb.com/LimbaRomana-bn.htm
#62924 (raspuns la: #62871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand eram eleva in clasele gi - de doctors la: 29/09/2005 18:49:57
(la: tragedia greaca)
Cand eram eleva in clasele gimnaziale,am citit destul de mult din dramaturgia antica greaca si marturisesc ca mi-a placut.Daca as dispune de mai mult timp,nu mi-ar displace sa recitesc tot ceea ce am citit candva si mult mai mult de atat.Este adevarat ca pe atunci nu aveam atatea emisiuni televizate si nici internet,deci aveam timp berechet sa citesc.Dar nu m-as da in laturi sa recitesc operele marilor clasici.
picky - de Simeon Dascalul la: 15/02/2006 18:38:44
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
în viziunea mea literatura antică e o masă greu inteligibilă, dar în care se pot găsi chestii faine; din Iliada nu mi s-a părut memorabilă decât disputa dintre Aiax şi Ulise pentru armele lui Ahile; cel mai lizibil, care trece cel mai bine proba timpului mi s-a părut a fi Euripide
la romani văd că n-ai dat decât istoricii serioşi, totuşi Suetoniu cu cronicile lui de scandal de o credibilitate discutabilă e tradus încă şi mai ales citat
Seneca – satira la moartea lui Claudiu e foarte faină, fără nici un iz vetust
Cicero – Filipicele au fost tare interesante, nu pentru frumuseţea limbii, pentru asta ar trebui să ştii latină, ci pentru mentalitatea romanilor; m-am prins şi că-i imprudent să te declari satis vixi, există riscul de a fi luat în serios
francezii – greu de digerat, Cehov şi Tolstoi se citesc de plăcere, n-aş putea să spun acelaşi lucru despre Dostoievski; Poe, nu te supăra, dar l-am văzut ca pe un precursor de fantasy şi atât; mai mult îmi plac Tolkien, Rowling sau mai ales Philip Pullman
Joyce, Faulkner, Hemingway – a fost aici pe cafenea o conferinţă cu titlul ăsta – “cărţi care v-au refuzat”
Bulgakov e superb, totdeauna m-am gândit că ar fi fost fain, deşi imposibil cronologic, să prindă şi perioada post-comunistă, să văd ce ar fi scris atunci
mi-ar fi plăcut să prindă şi Gheorghe Ursu perioada asta, deşi la el n-a fost imposibil cronologic
din toată bibliografia şcolară cred că cel mai mult i-am gustat pe Calistrat Hogaş şi Călinescu
totuşi cărţile „serioase” rezistă mai bine proba timpului, în generală am avut un coleg a cărui familie păstrase un teanc de poliţiste din perioada interbelică, la început le-am găsit grozave, dar după ce am dat de literatură de consum mai actuală, mi s-au părut puerile
profesorii pe care i-am avut la literatura au stiut carte - de daniela_sorina_albeanu la: 26/10/2005 12:55:57
(la: tragedia greaca)
Am avut o profesoara grozava (Filofteia Stoian) in liceu, (e drept ca era liceu de filologie) si aveam ca materie suplimentara literatura universala. D-na profesoara, mie cel putin mi-a deschis gustul pentru literatura greaca Sofocle, Eschil, Euripide, Electra etc. Am citit mult in perioada aceea si cu mare placere. Conteaza si recomandarile profesorului si felul in care iti face o prezentare despre literatura greaca. Citeste Oedip Rege cu siguranta o sa-ti placa. Mult succes!
irma :))) - de motanelul la: 02/12/2007 16:17:15
(la: what if...?)
bun subiectul :D

intre realitatea, nu ma indoiesc, mult prea prozaica a timpurilor acelea si realitatea poetica a timpurilor noastre s/au petrecut cateva lucruri:

-Homer...Iliada...poezie antica atribuita acestuia, tradusa din greaca veche...(as adauga Odissea de acelasi si Eneida de Vergiliu, care intregesc tabloul acelor timpuri)--le/am citit sau cel putin m/am straduit, sunt foarte stufoase si constituie materiale de studiu si nu o literatura usoara si accesibila asa cum suntem obisnuiti azi.

-Iliada Odissea Eneida...repovestire pentru copii si care impreuna cu Legendele Olimpului mi/au umplut copilaria si imaginatia mai mult decat dacii si romanii

-Troia cu poezia ei cinematografico/comerciala cu usoarele inadvertente dar respectand in mare ideile...cea care ne provoaca azi la discutii

ce/i real si ce/i imaginatie din toate astea?...subiectul e atat de vast incat putem dear sa/l atingem superficial :)))

in ce priveste povestea de amor...sincer? cand am citit cartile nu m/a preocupat nici macar in procent de 1% am simtit, si acum am aceeasi parere ca a fost un simplu cassus belli
Craciunul la poalele Carpatil - de SB_one la: 24/12/2003 02:59:18
(la: Sunt crestine obiceiurile de Craciun?)
Craciunul la poalele Carpatilor

Partea de vest Ucraina, Slovacia, Ungaria si România sunt tarile care se afla la poalele Carpatilor.. Aici traiesc mai multe natiuni (ucraineni, rusi, maghiari, romani, slovaci, sasi) si religii (reformata, catolica, ortodoxa, baptista, evanghelica, greco-catolica) laolalta.

Obiceiurile reformate sunt si cele practicate pe teritoriul Ungariei. La fel de bogate sunt si cele greco-catolice. Multe traditii se leaga de fertilitatea pamantului. De Craciun pe podea si sub fata de masa se aseaza seminte de grau, iar de ziua lui Luca semnite de porumb. Un obicei greco-catolic interesant este si umblatul cu steaua: in Ungaria in multe locuri copii umbla cu steaua de Boboteaza, la ortodocsi insa se umbla de Craciun. Trei copii mai mici umbla din casa in casa imbracati ca cei trei crai de la rasarit cu o stea si duc in casa oamenilor mesajul ingerilor. Sarbatoarea oficiala este în data de 25 si 26 decembrie, însa fiecare isi sarbatoreste Craciunul dupa propria religie, dar respecta si Craciunul celorlalte religii. La tara este un obicei strabun faptul ca nu se lucreaza de sarbatoarea fiecarei religii. Bucataresele invata una de la cealalta retetele mancarurilor fiecarei natiuni si religii.



Craciunul in Statele Unite ale Americii

In America pregatirile de Craciun incep foarte devreme. Prima zi importanta este penultima zi de joi a lunii noiembrie, Thanksgiving Day, Ziua Recunostintei. De la sfarsitul lunii noiembrie deja se simte spiritul festiv de Craciun. In binecunoscutul Rockefeller Center, langa patinoar se impodobesc deja brazi de zeci de metrii înaltime.

In centrele comerciale apar zilnic ornamentele de sarbatori, alaturi de Mos Craciun pe sania sa cu reni si de ingerasii antici. De peste tot se simte mirosul de brad, si se aude "Santa Claus is coming to town..." Un magazin apartinand lantului Hallmark pe durata intregului an vinde ornamente de Craciun. Inainte de Craciun copii il asteapta pe Sfantul Nicolae, pe Santa Claus, la fel ca si in tarile europene. Fiecare membru al familiei primeste cate un bat din zahar, insa datoria mosului nu se termina aici. Tot el raspunde si de cadourile de Craciun.



Nasterea lui Iisus, Craciunul (25 decembrie) este cea mai mare sarbatoare a crestinilor. Dupa afirmatiile papei Iuliu I. Craciunul s-a sarbatorit pentru prima data in Roma in jurul anului 337, si de aici s-a raspandit obiceiul in Siria, la Costantinopol si in doar cateva zeci de ani s-a extins asupra intregii lumi crestinesti.

In ajunul Craciunului, crestinii respectau cateva traditii. In aceasta zi era interzisa munca in paduri, pe pasuni, se lucra doar in jurul casei. Era interzis cererea sau darea de imprumuturi. Nu era bine nici ca femeile sa coase, sa tese sau sa spele vase, pentru ca astfel le pastea nenorocirea. In ajunul Craciunului rufle spalate si puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Daca animalele se culcau pe partea stanga, insemna ca iarna va fi lunga si geroasa. Fetele tinere la baterea clopotelor seara se uitau in fantana pentru a-si vedea viitorul sot. Tinerii nu aveau voie sa manance mancaruri unsuroase, pentru ca nu cumva sotiile sa le fie urate. Daca de post cocosul canta in amiaza mare se spunea ca cineva va muri din casa. Daca murea de Craciun, era consierat norocos, pentru ca i se iertau pacatele. Masa festiva de Craciun era completa doar daca continea traditionala carne de porc prajita, curcanul copt la cuptor, maiosul si cozonacul cu nuci. Pomul de Craciun era impodobit cu fructe, prajituri, dulciuri si luminari. Cadourile erau aduse de Iisus, si de atunci aceste obiceiuri reprezinta caldura si dragostea din sufletul oamenilor.




Craciun fericit pe mapamond:

Africana - "Een Plesierige Kerfees"
Arabica - "I'd Miilad Said Oua Sana Saida"
Argentina - "Felices Pasquas Y felices ano Nuevo"
Armeniana - "Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand"
Braziliana - "Boas Festas e Feliz Ano Novo"
Bulgara - "Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo"
Chineza - [Mandarina] - "Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan"
Chineza - [Catoneza] - "Saint Dan Fai Lok"
Croata - "Sretan Bozic i Nova Godina"
Ceha - "Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok"
Daneza - "Glædelig Jul"
Olandeza - "Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar"
Engleza - "Merry Christmas"
Finlandeza - "Hyvaa joulua"
Franceza - "Joyeux Noel"
Germana - "Froehliche Weihnachten"
Greaca - "Kala Christouyenna"
Maghiara - "Kellemes Karacsonyi unnepeket"
Indoneza - "Selamat Hari Natal"
Irlandeza - "Nollaig Shona Dhuit"
Italiana - "Buone Feste Natalizie"
Japoneza - "Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto"
Coreana - "Sung Tan Chuk Ha"
Lituaniana - "Linksmu Kaledu"
Norvegiana - "God Jul"
Poloneza - "Wesolych Swiat Bozego Narodzenia"
Portugheza - "Boas Festas"
Rusa - "Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom"
Sarba - "Hristos se rodi"
Slovaca - "Sretan Bozic or Vesele vianoce"
Galeza - "Nollaig chridheil huibh"
Sarbo-Croata - "Sretam Bozic. Vesela Nova Godina"
Slovaca - "Vesele Vianoce. A stastlivy Novy Rok"
Slovena - "Vesele Bozicne. Screcno Novo Leto"
Spaniola - "Feliz Navidad"
Suedeza - "God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År"
Turca - "Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun"
Ukrainiana - "Srozhdestvom Kristovym"
Vietnameza - "Chung Mung Giang Sinh"
Iugoslava - "Cestitamo Bozic"


http://www.moscraciun.ro/totul_despre_MC/moscraciun.html






Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7201 (raspuns la: #7139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dreptul la replica - de Dantimis la: 11/02/2004 10:41:41
(la: Tablitele de la Tartaria)
In raspuns pt anonimul care declara convins ca "romanii nu sunt daci" si ca "marea civilizatie dacica nu e decat o mare abureala":

Dupa cum suna mesajul tau singurul lucru care m-a mirat a fost ca nu ai incheiat cu ceva de genul "romanii sunt tigani". Nici nu prea ar merita osteneala de a raspunde unui astfel de mesaj.

Intreaga istorie antica se bazeaza in primul rand pe speculatii. Pana si "izvoarele scrise" la care faci aluzie sunt tot speculatii. Sunt puncte de vedere ale anumitor oameni care au trait in acele vremuri. Daca cineva spune ca tracii erau un popor "barbar si incult" asta nu inseamna neaparat ca e si adevarat. Si eu sustin cu tarie ca negrii sunt badarani si inculti. Dar asta nu inseamna ca e neaparat adevarat ce cred eu. Unii negri sunt poate de 10 ori mai civilizati si mai destepti ca mine si ca tine. Ceea ce vreau sa spun e ca si pana si istoria bazata pe izvoare scrise mi se pare tot o speculatie. Multe dintre izvoarele scrise de atunci nu cred ca sunt departe de basmele din ziua de azi. Faptul ca marea majoritate a izvoarelor scrise din acea perioada provin in principal de la cele doua mari culturi, cea greaca si cea romana, nu inseamana ca restul lumii era nelocuit sau erau doar ceva triburi razlete. Asta arata numai ca grecii si romanii erau la vremea aia cei mai dezvoltati social si cultural. Mai tarziu in timp alte natii le-au luat locul: francezii, englezii, germanii, americanii si chiar rusii. La ora actuala, nu te supara, dar din punctul meu de vedere nu prea mai cred ca sunt in frunte nici grecii si nici italienii, ba chiar as zice ca sunt pe undeva pe la coada Europei din toate punctele de vedere: economic, social si cultural.

Dupa gramada de aberatii pe care istoria comunista ni le-a turnat de-a lungul anilor, scrierile dr Savescu ne ofera in sfarsit o explicatie logica a originii poporului roman. Chiar daca si acestea sunt tot speculatii, facute de un "diletant" cum il numesti tu, cel putin sunt speculatii mai inteligente decat cea ca ne-am trage din puii lupoaicei sau din legiunile romane. La urma urmei, dr Savescu nu face altceva decat sa explice faptul ca tracii vorbeau tot o limba latina de aceea a fost atat de usoara fuziunea cu legiunile romane. Unde se mentioneaza in izvoarele scrise din acele vremuri altceva? Dimpotriva, nu mult mai tarziu, Ovidiu in exil pe malul Marii Negre scrie poezii in dialectul local pe care l-a invatat foarte usor, singura explicatie fiind faptul ca acest dialect apartinea tot limbii latine.

Sincer omule, nu inteleg romanii care gandesc ca tine! Cand se fac descoperiri cum ar fi tablitele astea, sau se dezvolta teorii ca ale prof Ghimbutas sau dr Savescu, in loc sa fim si noi mandri o data-n viata ca suntem romani, vine cate-unul ca tine gata sa arunce cu noroi peste tot si sa ne faca sa ne simtim iar de rasul Europei.

Probabil ca traiesti acum in Italia si firesc ca ai o inclinatie spre partea lor, dar chiar crezi ca le vei fi mai simpatic in vreun fel daca sustii ca tu esti fiu de legionar roman? Sau crezi ca eu le voi fi mai simpatic americanilor daca isi vor deschide baza militara la Cernavoda? Dimpotriva...

Nu vreau sa incerc sa te convertesc acum sa gandesti altfel caci cred ca mi-ar fi imposibil sa concurez cu atatia ani de indoctrinare comunista care te-au format, dar pastreaza-ti cel putin o minte deschisa si pentru alte idei si cel mai important: nu mai improsca cu noroi parerile altora doar pentru ca tu crezi in altceva. Si fii mai mandru ca esti roman. Am intalnit pana si negri de prin Jamaica care erau mai mandri ca sunt negri decat esti tu ca esti roman!

Salutare,

Dan

#9440 (raspuns la: #9253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traditie si inovatie - de pr Iulian Nistea la: 26/02/2004 07:09:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, frate anonim.

Mesajul tau ma trimite cu gândul la o veche dar inepuizabila discutie, anume aceea a raportului între traditie si inovatie. Problematica aceasta a izbucnit în România de mai multe ori cu putere, obligând pe multi literati, artisti, psihologi, filosofi, teologi etc. sa ia pozitie. Ramuri derivate ale acestei problematici ar fi, într-o enumerare incompleta:


  • problema specificului national (pe care au abordat-o mai toti gânditorii români)
  • national si universal
  • traditie si inovatie în arta si literatura
  • traditie si înnoire în Biserica Ortodoxa

Pentru partea neteologica a problemei dezbaterile au fost adunate (selectiv, desigur) în niste antologii:

  • Aesthesis carpato-dunarean (Antologie, postfata si bibliografie de Florin Mihailescu), Ed.Minerva, 1981
  • National si universal (Antologie de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Ed. Eminescu
  • Traditie si inovatie - idei si atitudini literare (Studiu si antologie de Florin Mihailescu), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975

Aceste dezbateri nu doar ca sunt foarte interesante, dar sunt semnificative si pentru partea teologica a problemei.

Atitudinea "vreau totul, aici si acum" nu este una crestina. Atât în viata noastra, cât si a Bisericii vedem ca nu putem cere totul în aceasta lume, si ca si ceea ce se împlineste si împlineste în timp.

Aducerile la zi ("aggiornamento") ce s-au facut în Biserica Catolica ne dovedesc (nu o zicem noi asta, ci ei), cât de periculoase si daunatoare pot fi aceste "transfuzii".

Eu cred ca principiul cel mai sanatos e sa faca fiecare ceea ce poate la locul lui si cu rabdare lucrurile se fac si se schimba.

Chiar daca noi nu ne dam bine seama, ritul ortodox nu sta pe loc. Tot asa precum geologii de la Institutele de seismologie percep miscari pe care noi nu le vedem si stim, ei bine, tot asa liturgistii vad si in cultul ortodox schimbari pe care noi, crestinii de rând, nu le percepem, dar care sunt foarte reale si care în timp devin ceva din ce in ce mai vizibil. Pe unele din aceste mici tendinte si miscari timpul si constiinta Bisericii (care nu e un for uman, ci un consens al Bisericii, neregizat) le valideaza; altele se sting de la sine.

Aceasta este functionarea dezvoltarilor ritului ortodox. Ea este, în cele mai profunde principii ale ei, dincolo de ideologia unei epoci, dar se întrupeaza într-o epoca.

Sa luam un exemplu banal (dar la zi): rugaciunile Bisericii pentru conducatori.

Forma cererii pentru conducători a ecteniei mari în slujbele ortodoxe din România a variat ca formulă, dar în Liturghierul românesc de astăzi e aşa:

"Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,

pentru cârmuitorii ţării noastre,

pentru mai marii oraşelor şi ai satelor

şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

Domnului să ne rugăm".

Această formulă, similară celei folosite de Biserica Greacă, a fost adoptată de Sfântul Sinod după anumite ezitări: imediat după Decembrie 1989, de teamă că ea e înţeleasă de unii ca o formă/semn de obedienţă/supuşenie a Bisericii faţă de Stat (dar, fără putinţă de tăgadă, şi dintr-un sentiment de culpabilizare pentru acest soi de alunecări în epoca comunistă), Sfântul Sinod a înlocuit rugăciunea pentru conducători cu rugăciunea pentru popor şi armată. Acum Biserica Ortodoxă Română a revenit la formula de mai sus, în spiritul Tradiţiei Bisericii, explicitată într-o altă rugăciune, care însă, din păcate, se citeşte astăzi "în taină" (şi nu cu voce tare, ca să fie auzită de tot poporul ) în marea majoritate a bisericilor ortodoxe:

"Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică;
pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru ocârmuirea ţării acesteia, robii lui Dumnezeu (N)
şi Ţie ne rugăm, şi cerem:
dă lor Doamne paşnică şi înţeleaptă ocârmuire,
şi pace lumii Tale,
ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia."

Cu alte cuvinte, nu ne rugăm să-i ţină Dumnezeu în scaune – nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt răi –, ci ca atât cât stau în acele scaune să le dea Dumnezeu minte şi să fie înţelepţi, să nu facă prostii (care să aducă ţara în război sau în lupte sociale, tulburări etc.), ca "viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim [noi], în toată cucernicia şi curăţia" (cari va sa zica: sa ne putem ruga în liniste, sa ne putem vedea de ale noastre treburi în pace si fara sa fim pagubiti, ca sa ramânem în "curatie", sa nu fim obligati la compromisuri etc....).

Vedem deci cum un principiu forte, transcultural, îmbraca diferite forme vazute, mai mult sau mai putin "convenabile". Dar dincolo de aceste vesminte mai mult sau mai putin stralucitoare, mai mult sau mai putin demodate, putem gasi intotdeauna o comoara!

Toate cele bune.

pr_iulian

#10670 (raspuns la: #9719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Literatura bufniliana - de Ovidiu Bufnila la: 05/03/2004 01:08:05
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Bine v-am gasit, Daniel!
Multumesc de invitatie!
E interesanta trimiterea la Stanislaw! Editorii de la Double Dare Press(USA) m-au asemuit cu Bohumil Hrabal, marele scriitor ceh iar editorii de la Kvala (USA) m-au asemuit cu Joyce. Seria asemuirilor bufniliene e foarte lunga. In Venezuela m-au publicat alaturi de Coelho. Uneori ma impovareaza asemuirile. Dar nu ma sperie. Eu sunt constructorul literaturii mele, nimeni altcineva. Noapte de noapte, istorie dupa istorie. Stanislaw exploateaza o alta directie decat Bufnila. N-as vrea inca sa dezvalui cheile literaturii mele. Dar nici nu voi lasa poevestea lui Bufnila pe mana criticilor literari. Criticii literari dovedesc uneori o suficienta demna de tot rasul! In forumuri insa intalnesc opinii mult mai aproape de realitate, mult mai realiste! Unii navigatori sunt pasionati, altii sunt aroganti dar sunt multi care stiu sa puna punctul pe I. Ii ascult pe acestia din urma chiar daca adeseori, recunosc, ma infurie ca au dreptate. Bizara mea calatorie in oceanul digital este insa de-a dreptul fantastica! Intalnesc navigatori remarcabili! Uneori ne incrucisam spadele, alteori navigam umar la umar. Eu sunt un luptator-navigator, o mare meduza fictionala! In copilarie am avut o revelatie fundamentala. Din clipa aceea am fost constient ca am o misiune.
#11385 (raspuns la: #11340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totusi, cred ca literatura n- - de Daniel Racovitan la: 18/03/2004 07:26:03
(la: Ecologically right)
Totusi, cred ca literatura n-ar trebui sa renunte la un scris estetic. Personal nu agreez dadaismul.
Proza ta Ovidiu, desi contine imagini suprarealiste uneori naucitoare, e consecventa, ceea ce rezulta intr-o lectura placuta. Exista un univers al lor, o vraja, pe care tu nu o rupi niciodata. Daca ai face-o atunci n-ai mai fi scriitorul care esti.

Pe cand ruperea vrajei din story-ul cu calul e ca si cum, in timpul vizionarii Calauzei lui Tarkovsky, cand esti absorbit in poveste, s-ar aprinde brusc luminile din sala de cinema si vine unul imbracat in clown care sa iti ceara "sefu' ai o tigara?", ulterior lamurindu-te ca reprezentatia lui facea parte din spectacol.


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12331 (raspuns la: #12330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America - de (anonim) la: 22/03/2004 23:11:26
(la: America, o tara comunista?)
Scumpa Adacartianu

America nu cheama pe nimeni pe meleagurile ei si nici Europa nu obliga pe nimeni sa treaca Balta.
Este o hotarire personala al fiecarui individ.
Ca, n-are cultura, depinde la ce te referi, nu uita ca are numai 200 de ani iar Franta ( paradisul culrural ) are 2000 de ani.
Daca ne referim la ultimi 100 de ani, America este acea si singura in lume care a contribuit cel mai mult la CULTURA omenirii, in : Arte, Arhitectura, Literatura, Stinta, ca sa numai vorbim de Muzica. Muzica ce auzi in toata lumea , zi de zi, incepind de la : Jazz, Blues, Swing, Gospel, Underground, Rock & Roll, Jazz-Rock, Beat, Chewing-gum, Disco, Punk, Rap ( pe romaneste muzica usoara, cu toate ca unele piese sint foarte grele ), Opera si Muzica Clasica moderna, au fost create toate in America , ( lista de curente muzicale ar putea merge si mai departe, dar nu vreau sa fac teoria muzicii ). Sa trecem la Sporturi: cine iau cele mai multe medalii la Olimpiade ( Francezii? ), nu , tot Lady Liberty ( Sportul este si ea o parte din viata culturala al unei tari ).de acea in Grecia Antica Jocurile Olimpice faceau parte din Cultura Graeca. Tu inca esti prea tinara sa intelegi in general viata, ca sa nu mai spun Lady Liberty.Dupa zece any, poate? dar o sa depinda si in ce anturaj o sa te invirti, poate nici odata. Sa trecem La Moda, Coco Chanel sau YSL, inca n-au creat Revolutie pe Scena Modei dar Levi Strauss a creat Revolutie.
Ameicanul spune foarte clar:"LOVE IT OR LEAVE IT", tradus IUBESTEL SAU PARASESTEL.

"TO LIVE ITS ONLY HUMAN, TO KNOW HOW TO LEAVE ITS ART"
Steven
In literatura s-a injurat din - de Rascolnikov la: 05/04/2004 06:13:18
(la: Mod de evaluare a literaturii contemporane...)
In literatura s-a injurat dintotdeauna, si chiar si in a noastra, vezi Marin Preda. Se injura probabil pentru a-ti da impresia ca iesi din fictiune si intri in real. Problema se pune daca injuratura isi are rostul in acel pasaj, iar in cazul de fata, injuratura e ceea care conteaza in toata povestirea, ea da forta, nu pot sa spun decat ca-mi pare rau ca cei care editeaza carti sunt oameni fara prea multa valoare, nu este singurul caz, sa stiti.
Pacat ca o anumita creatie trebuie sa depinda de un om fara gust estetic(chiar daca este vorba de estetica uratalui).
Nu ne ramane decat ca oamenii talentati ai literaturii sa-si infiinteze propria editura, dar pana atunci suntem la mila unui "coate goale" ca sa nu zic "mate fripte" ca poate e prea puternica pentru anumiti ochi sau urechi.
For my Belle - de Little Eagle la: 03/08/2004 17:50:24
(la: Colectii)
Sunt un colectionar de obiecte vechi,f. vechi, investesc bani multi in ele pt. ca stiu ca peste ani si ani vor fi si mai ridicate la pret de licitatie,dar sincer sa fiu
nu vreau sa ma despart de ce am colectionat in decurs de 5 ani.

Nu vreau sa fac aici un ..proces verbal sau o enumerare a obiectelor din colectie,la un moment dat devii ca si drogat....vrei sa ai ceva anume si nu te intereseaza cat costa!!!!M-am oprit ca o luasem razna de tot si Marilyn era sucarita pe mine.
Deh,poti face multe,mai ales in a ajuta charities,decat sa dau bani pe vreun timbru de pe vremea lui Napoleon Bonaparte.asa ca de 2 luni,I curbed my enthusiasm(like Larry David)daca cineva din cafenea stie cine e el?
Creatorul serialului Seinfeld si al celui cu numele pomenit mai sus de mine?Hello?Is there anybody out there??

In fine,I am cranky dupa 23 ore de munca si fara somn.
In colectia mea,am strans,timbre rarisime nestampilate(unii zic ca au jumate din valoare nefiind stampilate...)cu cap de bour,romanesti,la fel din vremea regelui Mihai si Carol,din Italia lui Mussolini(am si o fotografie rara a lui,in costum de haine din 1920)si din Germania nazista,in fapt un timbru rarisim cu
Hitler scos la aniversarea a 54 ani de nastere(in 1945)exact cu 2 sapt. inainte de a se sinucide.Colectionez monede antice din vremea istorica greaca si romana sau bizantina veche,deci unele din sec.IIlea i.e.n.-sec VIIlea. sunt fie din bronz fie din aur.
Am monezi la fel cu Alex.Macedon pe ele,Darius,sau Aurelian si Domitian.La fel colectionez si bani de hartie din vremuri vechi,fie din America lui Lincoln sau Washington ori din Franta,Anglia,Italia.
La fel monezi din anii 1700-1800,de ex. am 5 franci din argint cu Napoleon Bonaparte ca imparat din 1805.

Mai colectionez si obiecte de cult f. vechi de cel putin 4000 ani vechime,vase din lut facute de mana desigur si pictate,pietre de atunci folosite ca arme de vanatoare,apoi statuete din terac ota de pe vremea indienilor azteci si maya,incasi sau tolteci.

La fel,destule artifacts din tibetul vechi si Australia(boomerangs de prin 1800)
Mai colectionez si destule legate de muzica rock si muzicieni mari dar mai multe altadata...am primit iar telefon de la agentul meu....am apucat sa dorm 4 ore doar si iar o s-o iau de la capat acum.
Pe curind Belle,
LOVE&PEACE,
Ozzy





























"as vrea sa vad si eu niste f - de Dinu Lazar la: 09/09/2004 09:19:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Il cunoasteti cumva pe dl Emilian Urse, domnule Lazar? Caci despre pozele dansului as avea eu multe sa va spun..."

Este un subiect dificil pentru mine acesta - pentru ca este legat de o parte din tineretea mea.
Pe domnul Urse il cunosc de peste 35 de ani; este o personalitate complexa si a avut si el suisurile si coborisurile lui.
Partea extraordinara este ca a avut energia si norocul sa poata sa se ocupe constant de ceva extrem de interesant si util - de cineclubul si fotoclubul Casei Studentilor din Bucuresti; in aproape 40 de ani de functionare, a ajutat pe multi care sunt acum in meserie sa se familiarizeze cu pasiunea filmului si fotografiei.
Si eu ii datorez foarte mult; de la el luam reflectoare si aparate, prin el am cunoscut alti cineclubisti si acolo la cineclubul lui am invatat noptile ca sa intru la fostul IATC, Academia de film de acum.
Ca profesionist, domnul Urse - cel putin din cite am vazut - lucreaza curat si stie sa fie o personalitate agreabila; am avut o ocazie cind a trebuit facuta o lucrare pentru o firma americana, si el a filmat pe video si eu am facut fotografii, si americanii - niste tipi extrem de greu de multumit - au zis ca e OK lucrarea.
Dar, rolul domniei sale este de a fi invatzator, si nu de a fi creator; exista niste etape in viata, cind este nevoie ca cei ce te invata ceva sa fie buni sa te invete cum sa tii creionul in mina si cum sa faci betzigashe si bastonashe, nu sa spuna cum sa scrii tragedii antice cind nu stim sa scrim de fapt.
Cred ca rolul unui guru intr-un cineclub este sa faca sa mearga cineclubul si sa invete pe cei ce mishculeaza pe acolo cum sa tina aparatul in mina si pe care parte sa se uite sa vada subiectul, mai mult decit sa fie creatoru` lu` peshte.
Sigur, desi cred ca are si domnia sa un book sau/si un numar de lucrari de care este atasat, nu cred ca opera sa fundamentala este imaginea care ramine sau care a facut-o, ci miile de rataciti care au intrat la fotoclub ca simpli cetateni si au plecat ca impatimiti de fotografie si film...
Ca in tot acest timp a facut si greseli, ca didactica domniei sale nu a adaptat-o cu ce se intimpla, asta e alta treaba; cred ca tragind linia simplul fapt ca a facut sa mearga stabilimentul e ceva.
Eu ma refeream la cei ce predau fotografie in invatamintul superior.
O facultate e altceva decit un cineclub.
Domnul Urse a fost si cred ca este si acum un excelent invatator, sau daca vreti, un grozav profesor de liceu; pentru rolul domniei sale nu opera conteaza ci activitatea didactica primara, pe care, zic eu, nu o poate nimeni nega. Cam 60% din operatorii si regizorii din generatia mea s-au format (si) acolo...
La facultate, am avut profesor de fotografie pe domnul Comanescu, fostul secretar general al AAF, un tip extraordinar de cult si de interesant.
Ca profesor, era o tragedie; vorbea un curs de doua ore despre geanta aparatului de fotografiat si pe mine ma scandaliza imens asta, stateam imbufnat in spatele clasei si faceam avioane sau citeam literatura.
Cursurile domniei sale erau extrem de plicticoase, nu era un captivant profesor si ca fotograf, era la pamint; asta nu l-a impiedicat ca in vremuri extrem de dificile sa duca maiestuos corabia AAF practic din anii `60 in anii `90.
Asa ca lucrurile sunt mai greu de cernut decit ar parea la prima vedere.
Cind mi-am exprimat la AAF stupoarea despre proasta calitate a cursurilor de fotografie ale domnului Comanescu, sau mai curind despre ce erau ele fata de ce m-as fi asteptat, binevoitorii i-au spus imediat si cred ca a suferit foarte tare; ne cunosteam de mult timp, eu intrasem in AAF pe la 15 ani si ceva ( eram la un moment dat cel mai tinar membru) - si mi-a spus foarte amarit ca acel curs este pentru toata lumea, pentru cei multi care nu stiu nici cum se insurubeaza capacul pe obiectiv, nu pentru cei ce mai stiu ce e prin fotografie.
Oricum, cursul sau era de tehnica fotografiei, nu de estetica sau de maiestrie. L-am vazut si facind poze in viata reala, m-a luat ca asistent sa il ajut la citeva sedinte de portret sau de fotografie comerciala, si lucra extrem de inginereste, curat, si facea o buna imagine comerciala, la nivelul asteptarilor clientului; ori, asta e deja ceva in viata.
Atunci l-am iertat ca mi-a nenorocit diminetile cu orele despre cureaua aparatului foto sau despre cum stranuta necunoscutul pentru mine atunci Oskar Barnack...
Bun, lucrurile sunt desigur complicate, cursul se numea de tehnica fotografica, dar azi, cei ce predau fotografie, estetica imaginii, nu tehnica fotografica, ce poze au? Intrebarea mea ramine.
Asa ca este util sa stim din punctul Dvs de vedere, pe care eu il cred extrem de obiectiv, cum e cu pozele domnului Urse; dar sa punem pe platanul celalalt al blantei si faptul ca, bine, rau, cumva a impins la caruta aia a fotoclubului si ca a botezat o mare de oameni cu revelator...
#21511 (raspuns la: #21353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii - de Ovidiu Bufnila la: 14/09/2004 08:48:49
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii
eseu de
Ovidiu Bufnila

Postmodernismul a murit. Moartea lui pune o intrebare: Literatura sau Fictiunea? O intrebare complicata. Sigur ca un text ne poate parea literar dar multe texte NU SUNT LITERARE. Realitatea asa cum incercam sa o intelegem este un TEXT. Una e Scriitorul de LITERATURA alta e Constructorul de FICTIUNI. Literatura este un biet artificiu pe cand Fictiunea este un proces, o profunzime. Ani de-a randul am incercat sa fac delimitarile si, de exemplu, atunci cand am scris despre alti scriitori, cand am dat note de zece in ateliere literare sau cenacluri sau cand am laudat in mesaje de email sau la telefon, sau cand am ascuns dragostea mea pentru scriitorii SF din Romania in conflicte bizare si imposibile CONSTRUITE pe riscul meu, am luat cu asalt FICTIUNEA. Avem nevoie de un nou CONCEPT SCIENCE FICTION. Cred ca sunteti teribil de talentati si de motivati si de pasionati ca sa descoperiti in felul fiecaruia, original si riscant, se intelege, drumul catre un nou concept SF. Sfaramarea liniaritatii, fie ea si LITERARA, e abia la inceput. In multe din TEXTELE construite de voi sunt dovezi clare de FICTIUNE. A fi Constructor de fictiuni inseamna a-ti asuma riscuri inimaginabile. Literatura e o croaziera nevinovata si un artificiu pe cand Constructia Fictiunii e insurgenta, e zbatere nebuna, sansa, haos si semantica perversa si nu numai atat...e viata.
Prabusirea Vechilor Canoane ii orbeste pe multi cu praful injghebarilor desuete care lasa lumina noilor adevaruri sa patrunda. Voi aveti tarnacopul si bagheta magica.
Vechile canoane ? Astazi vorbim despre o hyper-fiintare sau o hyper-functionare noi nestiind daca suntem fiinte sau suntem fiinte-in-functiune, pe potriva faptului ca viata ar fi fie autoorganizata fie un construct. Ne zbatem intre doua mari idei astfel. Dar hyper este un alt drum. De la hyper-textualitatea cautata a postmodernismului la descoperirea unei noi functionari/fiintari a unui black hole, totul anunta moartea liniaritatii, a Big Bangului! Daca dintr-un black hole putem totusi extrage o Informatie atunci poate ca acea categorie filosofica de NIMIC este de fapt un ptroducator de realitate. Din ce extragem realul? Din ce vin toata instructiunile de consistenta a Viului? Iar Viul este intr-adevar Viu sau este o Ipostaza Dinamica pe care, popular sau vulgar o numim o Aparenta?




...nu numai al literaturii - de catcri la: 02/11/2004 17:55:55
(la: Mircea Cartarescu: "Climatul vetust al literaturii de azi")
Da, d-nule Racovitan, aveti dreptate sa pariati pt. ca veti cistiga cu siguranta.
Din pacate cultura romana lasa mult de dorit. Mai bine zis “manageriatul” ei.
Anul acesta am venit in Romania, dupa 4 ani, dornica de “a-mi face plinul” de cultura romanesca contemporana.
Am cumparat multe carti (numai autori romani, ultimele scrieri, dar f. tineri... putini), am hoinarit prin galeriile de arta si mai ales am vazut multe spectacole de teatru.
Si aici vine marea mea dezamagire.
Ramasesem cu o imagine a teatrului romanesc undeva pe piscuri; spectacole bune, puneri in scena splendite si interpretari magnifice.
Stiti ce am gasit?
In primul rind o enorma discrepanta intre arta interpretarii teatrale a “vechilor” actori si noua generatie (cei sub 30 ani). Generatia tinara nu-i la inaltimea teatrului cu care eram obisnuiti.
Multe spectacole comerciale pt. un public sau mai bine zis marea lui majoritate, din pacate, nepregatit cultural, ignorant si snob.
Un alt aspect care m-a revoltat e faptul ca biletele la un spectacol teatral costa cit un bilet la un film, la o multiplex. Poate e bine in asa fel este incurajat publicul care atunci cind alege intre teatru si film sa opteze pt. teatru. Dar vazind publicul care vine azi la teatru tind sa afirm caustic:“Ducati-va mai bine la film.”
Ca o paranteza zilele acestea Bulandra e cu Titus la Milano (la Piccolo). Sper cronici bune salile stiu ca vor fi pline.
O mare satisfactie tinind cont ca trupa implicata in spectacol e relativ tinara, incepind cu al sau director-regizor Darie.
Intorcindu-ma la subiectul discutiei noastre am costatat ca editurile dau putin spatiu literaturii nostre contemporane. La un moment dat ma intrebam daca ea esista cu adevarat.
Editurile traduc mult, asta e bine, dar calitatea textelor e de cele mai multe ori derizorie. Si ceea ce m-a surprins e ca ac. maculatura se cumpara chiar daca nu are un pret f. accesibil.
Dar poate...
"Fara infruntarea zadarniciei nu exista, probabil, grandoare."
O. Paler
Eu am scapat usor:) - de camyb1981 la: 26/11/2004 14:48:14
(la: tragedia greaca)
Adica la literatura universala...

Dar am facut si un an de literatura comparata la facultate si i-am cam incurcat pe saracii antici, bine, erau mult mai multi, dar nu e neaparat un motiv:) Eu mai am si o mare problema cu numele, adica nu le tin minte aproape niciodata, nici titluri de opere, nici filme, nici personaje, pot sa ma pronunt asupra continutului, dar sa nu fie vorba de nume; exceptie fac etimoanele cu o anumita simbolistica, in rest...

Asa ca eu nu pot sa te ajut, dar mi-a placut Odiseea, de exemplu; ma enerveaza cumplit cind ti se cere sa citesti la kilogram, efectiv, si in mare viteza... E un mare pacat. Oricum, de mine s-au lipit mai bine stramosii nostri mai recenti (m-am exprimat anapoda, dar asta mi-a venit in minte...), adica dupa 1800.

Bafta si.. multa rabdare!
Nu e doar literatura. E pe bu - de mya la: 13/01/2005 06:25:50
(la: O clipa de fericire si noua de suferinta vs zece de monotonie...)
Nu e doar literatura. E pe bune. Esti pe atat de fericit pe cat iti propui sa fii. Era o zicere ca lumea, da' numai tin minte cum suna exact. Ceva de genul "Atunci cand te simti nefericit, nu poate nimeni sa te convinga de contrariu!"...adica degeba vine cineva sa-ti arate soarele si luna ca tu prefer sa fii tot nefericit, daca asa ti-ai propus (in creier). Si nu vezi in jur decat nefericire, in tot, in altii, in minte si in subconstient.

Am citit un studiu la care fusesera supusi oameni obisnuiti din India. Fusesera intrebati cat de fericiti sunt. Apoi se facea comparatie cu un alt studiu facut in USA (exact aceeasi intrebare pusa americanilor). Rezultatele erau la fel, in procente adica. La fel de multi indieni se considerau fericiti, precum americani. Interesant, nu?

#33278 (raspuns la: #33010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kradu - de RSI la: 25/03/2005 19:18:05
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Esti tare "furibund" in vorbire si inteleg ca nu doresti sa te incurcam cu realitati si fapte. Fanariotii dogma a securitatii? Asta-i buna: poti citi in toata literatura interbelica despre asta. Ca sa nu mai spun ca de pilda Walter Roman nu a fost niciodata ministru de interne. Asa, in paranteza. Si daca tatal lui Iliescu l-a abandonat pe conu' Jenica in copilarie, asta a dus la transformarea caracterului romanilor ?! Nimeni nu spune ca a adus comunismul ceva bun pentru romani dar nu este singura cauza a "caracterului" romanilor. Citeste literatura romana veche , unde este descrisa ambitia fiecaruia de a se "chivernisi" adica de a obtine o slujba in administratia guvernamentala pt. a se imbogati nu neaparat prin salariu ci prin plocoane, furt etc. A propos "chivernisi" in greaca inseamna guvern. Deci aceasta mentalitate exista de secole la romani, nu a fost creata de comunism, dar a fost incurajata si amplificata de acesta. este o interactie: comunismul a dus la racile noi iar racilele vechi au dus la caracteristicile comunismului roman.

S-auzim si glasul adevarului si al ratiunii.
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

#40771 (raspuns la: #40493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
grecii antici, romanii, mongolii si lumea "moderna" - de Cassandra la: 31/05/2005 00:34:18
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
De ce spre exemplu in anumite societati (hai sa zicem grecii antici) homosexualitatea era in "floare" , iar in alte societati mai tribale (hai sa zicem mongolii) nu prea avem referiri la cazuri de homos? Sa fie oare o explicatie ca o societate orientata exclusiv spre partea FIZICA (hrana, supravietuire, etc) este oarecum "impinsa" spre perpetuare (inhiband din fasa alte trasaturi -chiar daca sunt prezente- care nu ofera supravietuirea)? Iar o societate lipsita de riscul iminent al supravietuirii devine mai relax si se orienteaza/descopera "ceva" lipsit de CARNALUL SUPRAVIETUIRII?

Om,

Buna intrebare. Daca privim homosexualitatea in perspectiva socio-istorica , ne putem da seama ca ea este de fapt o constructie sociala. Se stie ca atractia sexuala spre membrii aceluiasi sex exista pe vremea grecilor antici. Aristofan in discursul sau din Simpozionul lui Platon ne descrie clar cum baiatul iubeste barbatul matur si se simte bine in compania sa strinsa, iar el la rindul sau va iubi baieti atunci cind va atinge maturitatea. Cu alte cuvinte grecii antici acceptau in mod universal nu numai ceea ce azi numim homosexualitate dar si ceea ce pentru noi este pedofilie. In schimb se pare ca dezaprobau relatiile sexuale intre adulti de acelasi sex (desi ele existau). Din punct de vedere social, familia Helenica era importanta si in general grecii se insurau si aveau copii, deci putini dintre ei aveau numai relatii homosexuale.

Dar cind vorbim de “homosexualitate” trebuie sa intelegem ca acesta este un concept modern pe care grecii nu il aveau, homosexualitatea este o constructie sociala a culturii noastre. In Grecia Antica clasificarea heterosexual/homosexual nu exista, categoriile existente erau cele de penetrator sau activ si penetrat sau pasiv. Rolul sexual si social erau puternic interelationate, un “pasiv” nu putea sa asume un rol politic si social important, de aceea acest rol nu era acceptat pentru adulti. Iubirea ideala era cea a barbatului matur pentru cel tinar (pina pe la 18 ani) in timp ce tinarul avea o adevarata admiratie si veneratie pentru barbatul matur, deci in acest tip de relatie nu se punea problema constringerii (nu exista intelesul pedofiliei actuale). Barbatul matur inculca in acelasi timp tinarului valorile si virtutile sociale. Pedofilia functiona ca suport al familiei si al suprematiei valorilor si eticii masculine.
In cazul mongolilor probabil valorile nu au fost aceleasi, cert este ca stim mai multe despre greci de la care am mostenit o intreaga cultura decit despre mongoli. Dar fi sigur ca si printre mongoli a existat comportament homosexual.

Homofobii obisnuiesc sa spuna ca Imperiul Roman a decazut datorita homosexualilor :) Iata ce scrie Gore Vidal despre asta:
“Terapeutii, ziaristii si clerul nu sint in general foarte eruditi. Nu par sa-si dea seama ca majoritatea societatilor militare in ascensiune tind sa incurajeze activitatile intre membrii aceluiasi sex din motive care ar trebui sa fie evidente pentru toti cei care nu au crescut cu fundul strimt, asa cum este cazul majoritatii norteamericanilor. In secolele hegemoniei politice si militare ale Romei, nu exista diferentiere intre cei care aveau relatii cu cei de acelasi sex sau cei care le aveau cu sexul opus... Dintre primii 12 imparati romani, doar unul a fost exclusiv heterosexual. Cum acei 12 barbati erau tipi destul de duri, antrenati in mod riguros ca soldati, poate ca stereotipurile si categoriile noastre sexuale sint false. Abia in sec. VI al Imperiului Roman relatiile sexuale intre cei de acelasi sex au fost proscrise de catre Biserica si stat. Dar atunci, barbarii patrunsesera deja in interior si gloria imperiului era istorie.“ G.V. Sexually speaking.

Imaginea repulsiva pe care multi o au in actualitate in legatura cu homoerotismul este consecinta sutelor de ani de indoctrinare religioasa monoteista.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...