comentarii

loc oglinda in casa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Auzi Paianjenule - de LMC la: 27/10/2004 18:54:56
(la: Feng shui-traditie,arta,cultura,snobism sau o noua "afacere"?)
Vezi ca prea ti-ai luat nasul la purtare. Daca ai ceva impotriva mea spune dom'le! Sau vrei cu orice pret sa-ti bati joc de credinta mea si de persoana mea?

Daca chiar vrei sa stii cum e cu oglinda in fata patului in care dormi cu partenera ta atunci fa bine, ia o oglinda si pune-o unde-ti poti vedea mutra cel mai bine. Dupa aia stam de vorba.

Faptul ca eu cred in "puterea rugaciunii", faptul ca am o credinta anume, asta nu ma face obtusa la minte sa nu pot sa-mi dau seama de chestii psyhologice, lucruri care ajuta la buna stare a casei si a familiei. Daca ma intrebi cum vad eu ideia Feng-Shui-iului despre energiile pozitive si negative, cum sa devii mai bogat, sau cum sa devii mai atractiv, atunci fii sigur ca-ti voi spune ca astea sint doar aberatii.

O casa care este mentinuta in ordine, o casa in care fiecare lucru are locul lui, o casa care este decorata in asa fel incit sa-ti relaxeze mintea (nu sa ti-o tensioneze) binenteles astea toate te ajuta sa-ti odihnesti creierul si sa fii in stare buna. Asa si cind stai in pat, in loc sa te uiti la interiorul tau, sa-ti analizezi persoana ta launtrica, daca ai o oglinda in fata ta esti imediat tentat sa-ti analizezi exteriorul. Si la fel faci si cu partenerul/partenera ta. De aceea o oglinda cind o asezi in casa trebuie sa ai grija ce reflecta. De exemplu, daca o pui in fata unui geam prin care vezi o priveliste urita, atunci ce faci, iti mai creezi un 'geam' cu o priveliste tot atit de urita, dublu stres. In schimb daca afara ai o priveliste fenomenala de frumoasa, pai atunci peretele din fata geamului poti sa-l imbraci tot in oglinda.

Intelegi tu Paianjene ce vreau eu sa spun?
#26502 (raspuns la: #26436) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#13213, de thelinuxguy - de anita47 la: 02/04/2004 15:44:12
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
1)Imi pare rau daca nu intelegi ce inseamna o "vrea banii inapoi" cand acest lucru este pus intre ghilimele!
Daca "nu doreau banii inapoi"(adica pamanturile pe care le-au vandut deja o data!!) nu provocau acele razboaie din 48-67-73(unde au pierdut si mai mult!!!!)!
Dar poti intreba un arab,fost proprietar de pamanturi,de ce considera ca ce a vandut in 1935 ii mai apartine inca si astazi!!(sunt sigur ca de la ei vei intelege mult mai bine!!)
2)Nu ai inteles rostul intrebarilor mele,desi ti-am explicat foarte raspicat!Nu numai israelienii pot analiza ce se intampla,dar se cere un minim de cunostiinte asupra TOTUROR aspectelor conflictului,pentru a putea comenta cat de cat "obiectiv".
Altfel,totul se transforma in propaganda sau,mai rau,o luare de atitudini prin prisma ecranului de TV!(sau consideri ca daca arabii au tras cu arme usoare,israelienii au voie sa riposteze NUMAI la fel!!A existrat pana acum cativa ani o lege "comica" de acest fel in Romania.Unui cetatean agresat in propria sa locuinta de un hot i se permitea sa riposteze numai cu un cutit,daca talharul se folosea de cutit.Daca agresatul se folosea de pistol,era dat in judecata!!!)
3)Daca te deranjeaza ceva atunci nu-mi raspunde!Daca ai observat acest lucru si pe alte forumuri(si deci ma cunosti!!),cu atat mai mult nu ai ce discuta cu mine!
Cat despre "taierea consumului de cafea".....pe cine deranja ceva numit SARCASM???Sau nu ai oglinda in casa?
anita47

P.S.Inteleg totusi ca raspunsul la intrebarea mea :Cine a vandut israelienilor? este : ARABII PALESTINIENI(desi vad ca ti-e foarte greu sa raspunzi in mod DIRECT la aceasta intrebare!!).
Altfel nu vad explicatia ta ca "ei au luat deja banii de la israelienui!!!)
P.S.2)Ca simpla curiozitate,tin sa-ti amintesc si intrebarea despre "Ce parere ai despre antisemitismul in Europa?"
Ma intereseaza parere ta PERSONALA!!
Si ma interesa si raspunsul insotit de citat despre ce anume "te-am acuzat"!!!
#13214 (raspuns la: #13213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Danila.. Am citit - de Ivy la: 20/06/2005 22:01:24
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Domnule Danila..

Am citit cronica dumitale cu rabdare, prea multa rabdare chiar…
Iti inteleg punctele de vedere, (dealtfel le si recunosc sincer pentru ca le-am mai auzit la compatrioti de-ai nostri care au venit aici, in Canada crezind si sperind ca la aeroport cineva o sa se opreasca linga ei si o sa le spuna..”domnilor x, y, z..va asteptam..de maine incepeti noul loc de munca, casa este asigurata..etc, etc”..)

Comunitatea romaneasca este destul de mare in orasul in care locuiesc...Am avut ocazia sa cunosc destui, si nu cred sa fi intilnit pe cineva care sa spele WC-uri..Totzi au joburi foarte bune si marea majositate in domeniul in care au fost specializati in Ro.

Am cunoscut si din cei de care povesteai dumneata in comentariul cel lung..Dar stii ce? Acei oameni au fost cei ce nu s-au putut adapta..au fost cei ce nu au acceptat sub nici o forma sa mai studieze, au fost cei ce acum sunt inapoi in Romania. Am cunoscut si din astia..

Cu frica de a plictisi pe cei ce doresc sa citeasca, am sa dau un mic exemplu..Cu ani in urma, 2 familii de romani aterizeaza in Canada in aceeasi zi.

-un cuplu: medici cu un copil
-celalalt cuplu: el inginer (dar care nu practicase ingineria in Ro..ca deh, dupa revolutie avusese ceva cunostinte care se oferise sa il bage prin nu stiu ce minister de externe/interne…si deci se calificase omul pe studii de politica); iar ea…nu avea studii superioare…sa zicem ca era..”artist”..ca in ..ceva de arta (aia putind fi: fie masaj, fie coafura, fie..eu stiu …unghii, machiaj..)

Deci, aterizeaza oamenii aici, porniti total importiva Romaniei, (mai ales ultimul cuplu)..In fine, lunile trec..oamenii incearca sa-si gaseasca un drum..In timpul asta sa zicem asa, cam dupa un an jumate…

Primul cuplu: pus pe invatzat puternic pentru examenele de doctori, banii trebuiau facuti si atunci sotul facea pizza delivery, iar sotia building manager…deh, nu neaparat o rusine, dar oamenii ISI STIAU SCOPUL..Nu se vaitau, nu se plingeau..Pozitivi, hotariti..asta e..o sa ajungem intr-o zi acolo unde dorim.

Cuplul numarul 2: din ce in ce mai plictisiti si agasati de Canada asta “mizerabila si oribila” si …ce mai..”Canada o tzara de nenorociti”..Pen’ ca vezi dumneata Domnule Danila, sotul, cel cu ingineria nepracticata si cu studii de polititca..nu dorea sa faca nici o scoala aici..(“ca doar eu am facut o suta de scoli in Romania, si am diploma in…si Diploma in….si alta Diploma in…”) si nici nu dorea sa faca pizza delivery..ca doar ce:”asta am ajuns?????????”…iar doamna..eiii bineee, doamnei ii oferise cineva un post de vinzatoare la un raion de cosmetice..si a spus:”e injositor…iar eu scoala nu fac,….pentru ca in Ro nu aveam scoala si totusi imi cumparam ochelari de soare Gucci..”..

Wow…Domnule Danila…ce crezi mata’ ca s-a intimplat dupa niste ani?!?!?!? Pai hai sa-ti povestesc…mai departe..

Deci, cele 2 cupluri…ale noastre, emigrate in aceeasi zi…

- doctorasii nostri, au muncit pe brinci, ani de zile…iar acum, ei bine, acum au amindoi cabinete particulare, si cistiga anual 200k..poate 250kfiecare . A fost bun si pizza delivery, si building management..PENTRU CA ISI STIAU SCOPUL..STIAU UNDE VOR SA AJUNGA.. Crede-ma pe cuvint, sunt bine mersi si au the best from the best…Nu sunt “doar multumiti cu un job..si cred ca l-au prins pe Dumnezeu ..”

- ceilalti…ehhhhh ceilalti sunt inapoi in Romania si fac povestiri din astea de pusesi dumneata pe sit…Canada e ..nu stiu cum si nu stiu cum…Mi-au cerut experientza canadiana si eu nu aveam, mi-au cerut sa fac scoala..”ce tupeu, sa fac scoala..eu care m-am scolit atit..”

Domnule Danila, este firesc si normal ceea ce se intimpla in Canada (nu stiu cum e in alte parti)..Cind ai aplicat sa emigrezi nimeni nu a spus ca ai un job asigurat..Ei te-au luat pentru ca stiau ca meseria ta este in cautare, dar nu ti-a promis nimeni ca in primele 2 zile ai sa-ti gasesti un job..si eventual si un post de conducere..Nu, nu e chiar asa…Trebui sa demonstrezi ca esti bun, ca intredevar poti sa faci parte din acea clasa sociala la care te zbati sa ajungi.

Am in spate 5 ani de facultate si un master facut intr-o alta tzara (alta decit Canada sau Ro) si cu toate astea am stiut cind am emigrat ca nu o sa fi enimic recunoscut din ceea ce am facut timp de niste ani..Am stiut si nu am disperat..In acelasi timp..AM STIUT SI UNDE VREAU SA AJUNG… asa ca micile joburi care mi-au usurat si ajutat drumul spre ceea ce sunt acum (pe linga alti 6 ani intr-o noua universitate) au fost ok..Nu pot sa spun ca a fost usor..dar nici injositor si nici super greu nu a fost. Am muncit si acum sunt ceea ce sunt…si imi place unde sunt..si culmea..stiu ca pot mai mult si stiu ca am sa ajung mai sus..da, da si mai sus de-atit..si again..culmea, stiu ca sunt primita in cercurile de sus ale canadienilor, sunt cautata, sunt acceptata..in cuida accentului strong pe care inca il am si in ciuda faptului ca sunt emigrant…PENTRU CA am dovedit ca pot sa fac o scoala aici, ca pot sa conduc un team de 15 canadieni toti cu diplome from university..

Si poate ai sa spui ca sunt eu norocoasa…NU, NU, NU..stiu o multime de romani asemanatori mie…o multime…de fapt numai din astia stiu..ceilalti..din categoria de care vorbesti ..nu I-am intilnit..iar de I-am intilnit..nu au rezistat si au disparut…
#55704 (raspuns la: #55565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guinevere - de ayoka parol la: 12/03/2006 10:27:02
(la: Din mojiCIZMELE romanilor...)
In ceea ce am afirmat despre popoarele de pe continentul american mi-am permis sa iau in deradere, hiperbolizand totodata, o presupusa legatura intre originea lor si comportamentul lor actual, cel cu descaltatul in fata usii, lucru pe care l-am aflat pentru prima oara de la tine. Asta nu inseamna ca ii privesc cu dispret, cum poate ai crezut; din contra, ii admir din multe puncte de vedere pe oamenii de pe acele meleaguri si chiar o sa plec peste ceva timp in Canada, la sora mea geamana. Insa mi-am permis o oarece ironie, nerautacioasa, un fel de :,,oops! Iata cum se leaga lucrurile!”
In privinta romanilor si a obiceiurilor lor, iarasi nu am generalizat: am spus ,,ce se intampla in vizita la 90% dintre romani”. Procentul era neverificat in mod profesionist, el poate fi mai mic sau mai mare. Prin ,,in fata traditiei nu sulfa nici un nivel de instruire” voiam sa spun ca tocmai asta e dureros, ca fenomenul nu are loc numai in case de oameni modesti din punct de vedere cultural, ci te trezesti cu asemenea pretentii si de la gazde luminate. De asta, daca vrei sa cunosti un om, fa-i pentru inceput o vizita. Daca tot nu te-ai edificat asupra lui, locuieste o zi si-o noapte cu el. Pentru ca nici vorba asta a lui Caragiale nu e de trecut cu vederea: ,, Vrei sa cunosti lucrurile (in speta oamenii)? Priveste-le de aproape! Vrei sa-ti placa? Priveste-le de departe!”
#111012 (raspuns la: #110974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinteodor - de RSI la: 29/03/2006 12:18:03
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Daca societatea care editeaza Science, unul din cele mai cunoscute jurnale stiintifice de pe glob a sustinut ce-a sustinut dar marele dorinteodor se incontreaza, nu-s de ce dar paaarca i-as crede mai curand pe ei. Cat despre idei fixe... ai oglinda in casa? ;)
==================================================
""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "
#114107 (raspuns la: #114105) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
orasul meu... - de anisia la: 07/08/2006 21:41:57
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
Bulbucate rotocoale de cer vedeam prin geamlîcul cu schelet de mălin. Să fi întins mâna, le-aş fi mângâiat rotunjimile. Un zăgan cam grebănos îmi ţinea companie gândurilor, bătând din aripi victorios şi liber de dincolo de peretele din sticlă. Urcasem scările în spirală cam în fugă şi suflul mi-era cam înteţit. Îmi plăcea să vin aici, sus, ferită de forfota oraşului de la poale. Muntele pe care Unchiul Costas îşi construise căminul, aparţinuse unui căpcăun, spunea legenda. Si fiecare suflet ce-i cutreiera cărările, era blestemat. Lui Nenea Unchiu, cum îi ziceam cu toţii, nu-i păsa de gurile rele. Se îmbogăţise de pe urma unor negustorii anume şi cumpărase locul acesta de casă. Îşi construise un adevărat coştei – sălaş pentru întreaga familie. Porţile-i erau mereu deschise nouă. Îi plăceau serile în care ne adunam cu toţii in jurul mesei de mahon din camera à mare. Întotdeauna, la desert, ne cânta. Avea o voce baritonală uşor de plăcut.
De unde mă aflam, puteam să văd întreaga aşezare. Era o depresiune muntoasă locul unde se dezvoltase oraşul. La început - povestesc bătrânii, erau doar câteva case. De la sud mai veneau negustori care ancorau la marea ce-o auzeai dincolo de muntele de la vest. Azi unul, mâine altul, s-au mai aciuat. Prima şcoală a construit-o Zăvoranu. Când i-a născut nevasta, s-a gândit omul să pună osul la muncă, şi-a suflecat mânecile şi cărămidă lângă cărămidă a ridicat clădirea. Pe dascăliţă au tocmit-o de peste ape.
Acultam valurile cum se spărgeau de poalele muntelui. Zăpada ce tocmai se topise lăsase ca niste fisuri în dânsul. Să fi fost mai adânci, s-ar fi strecurat vreun val mai năstruşnic, îmi spuneam. La est de obrazu-mi drept se vedeau crestele stâncoase. Nu aveam voie sa cutreieram acei munţi. Nu noi, copiii. Îşi lăsau oierii animalele la păşut de pe la sfârsitul lui mai până prin octombrie. Le puteai zări – puncte mici, albe şi mişcătoare – umblând în voie de colo, colo.
Ochii-mi picară pe turla bisericii. Strălucea în soare de-ţi lua vederea. Duminica, dis de dimineaţa, bătea clopotul spre înştiinţare: era vremea slujbei. Brutarul tocmai scotea pâinea din cuptor, lăptarul îşi termina de livrat marfa, iar Mătuşa Jenica ne alinia pe toţi, spre inspecţiune. Ferească Sfântul să fi avut unghiile murdare, ori ciorapii găuriţi. Mersul la biserică era mândria ei. Se fălea cu familia-i numeroasă… copii, nepoţi, fraţi, surori… toţi erau ai ei.
Grebănosul de zăgan mă trezi din visare cu aripile-i fâlfâind. M-aş fi suit pe spinarea-i gârbovită să mă ducă până dincolo de vale, să văd… Nasul lipit de peretele rece de sticlă, rochia cu volane şi elastic în talie şi cosiţele-mpletite atârnându-mi pe spate mi-au înstrăinat imboldul. Nu era încă vremea…

__________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
am si eu o intrebare de 1000 de puncte: - de donquijote la: 10/06/2007 07:21:41 Modificat la: 10/06/2007 07:34:07
(la: Cartier de case tip canadian linga Braila)
cum sari asa deodata de la pozitia de shopper in industria de automobile la antrepriza in constructii?
pentru a face proiecte constructii trebuie sa fi lucrat in bransa ani de zile, sa cunosti legile locului, procedurile, obicieiurile...
case de lemn se fac si in belgia...nu vad care ar fi avantajul sa le aduci tocmai din canada.
alt aspect ar fi ca nu as vrea sa fiu ala care cumpara o casa la care s-au aplicat schimbari tehnologice nepracticate inainte si neomologate.
mie mi se pare cam fishy afacerea asta...
ps: pentru idei si pentru sfaturi in lumea afacerilor se plateste. si deobicei sfaturile primite nu valoreaza mai mult decat s-a platit pentru ele...
alex - de latu la: 16/01/2009 22:55:09
(la: barbat adevarat)
Eh! Cu un "Stai aici, e cel mai comod loc in toata casa", ne-am mai razbunat noi pe ici pe colo, da' in general tot asa-i si la noi, cu locurile preferate...:-))
#392187 (raspuns la: #392184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de mazariche la: 29/01/2009 19:10:00
(la: Orasul meu (compunere))
Orasul meu nu-i al meu. E locul unde-i casa mea si unde mi-am crescut copiii. In calea vanturilor, a secetei, a gerului.
Imi plac pietrele din garla, gradina publica, niste case vechi, pavajul unei strazi. Imi placea teiul batran de peste drum pe care l-au taiat as' toamna sa faca loc unui fast-food.
Nu-mi place muzica tare, portierele trantite, claxoanele, gunoiul.
Si se strange carnea pe mine cand vad pui de animale abandonati de oameni ca cei ce mi-au otravit pisica.
mazariche - de INSULA ALTUIA la: 29/01/2009 19:21:23
(la: Orasul meu (compunere))
Orasul meu nu-i al meu. E locul unde-i casa mea si unde mi-am crescut copiii. In calea vanturilor, a secetei, a gerului


emotionant:)

ce oameni rai sa-ti otraveasca pisica:(
#399610 (raspuns la: #399602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 20/03/2012 10:23:48
(la: Paloma)
Imi place ca scrii concis, povestesti mult in putin, in felul asta il tii lipit pe cititor de lectura. Este clar ca nu numai ca descrii o lume ci, mai ales, ii dai identitate. Oamenii astia, tiganii, fura, ispasesc pedepse, emigreaza, gandesc, au sentimente, sufera, se uita neincetat imprejurul lor, la istorie, la pamanturi, la alti oameni. Ma fascineaza si ma fac curioasa iubirile tiganilor. Cum sunt exact tiganii cand iubesc? Sper sa am candva timp si liniste sa-ti pot citi cartile pe indelete...Fragmentele pe care le publici aci sunt lecturi placute dar imi imaginez cum arata la sfarsit un roman...ca o casa construita cu migala...
Care e locul tau in casa asta, mai Sami? :)
Casa e locul din sufletul tau.... - de cosmacpan la: 29/11/2008 19:56:44
(la: dor de casa)
casa e cadoul de sub pomul de Craciun, e cana de vin fiert cu nuci prajite, casa e cozonacul si lumina de inviere
casa e ultimul loc ce-n privirea ta piere....

o casa:http://www.youtube.com/watch?v=q_9em19OurA&feature=related

o alta casa: http://www.youtube.com/watch?v=egbtBIo-1O4

case langa case: http://www.youtube.com/watch?v=5KxP47Izg_8&feature=related
Cred ca Romanii care pleaca d - de (anonim) la: 22/10/2003 18:36:49
(la: Romani in strainatate)
Cred ca Romanii care pleaca din Romania, fiind si ei oameni ca toti oamenii, au motive diferite. Eu am plecat recent si nu mi-a fost usor, insa daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru.
Nu sunt de acord cu Romanii care ajung sa aiba bani si situatie si isi uita definitv originile sau incearca sa faca o imagine proasta Romaniei. Din contra, ar trebui sa ajute cu ce pot, macar si cu o vorba buna. Eu sunt in SUA, si pot sa va spun ca romanii de aici sunt mai bine vazuti decat cei din Germania, poate fiindca nu ajunge chiar oricine aici. In comunitatea Romaneasca de aici, am intalnit ca si in Romania oameni si oameni, de unii sunt mandru, iar pe altii ai suport cu greu. Imi plac cei care incearca sa-i ajute pe cei ramasi acasa, chiar daca dezaproba regimul politic sau nu sunt de acord cu "stilul" romanesc. Incrcand sa-i compar pe Romani cu Americani am ajuns la concluzia(pe care o banuiam dealtfel) ca ceea ce ai pierde pe romani ca natie(dar sper sa isi revina) este comportamentul si atitudinea fata de cei din jur. Romanii sunt inteligenti si imaginativi(mai mult decat Americanii sau alti europeni) insa nu le foloseste la nimic, fiindca nu stiu sa se poarte si nu sunt modesti. Am observat in Romania, cum este unul mai rasarit, sa luam de exemplu un parlamentar, i se pare ca numai el are drepturi si numai el trebuie sa traiasca, eventual si familia lui(in care se include si amanta). Cred ca a si uitat sau nu isi imagineaza ca exista unii asa zisi oameni de rand care poate sunt mai inteligenti ca el, dar poate nu au avut atita sanasa, sau pur si simplu nu au vrut sa calce pe cadavre ca sa reuseasca in viata. Cred ca in Romania(si am simtit-o pe pielea mea) oamenii nu stiu sa se respecte unii pe altii ca fiind simple fiinte umane. Se vede asta pe strada, la locul de munca, etc. Daca unul munceste si are zice "numai eu muncesc aici ceilalti merita numai cat sa nu maora de foame", daca vecinul are zice "ala de ce are si eu nu, a furat sau a inselat, ia sa-i zgarai masina" .
Cel mai nevinovat gandeste tiganul, fura oglizile de la masina si le vinde a doua zi in targ, sau culmea te vede pe strada cu masina fara oglinzi si te opreste si te intreaba "nu vrei o oglinda". Unuia i-am raspuns odata : "care a mea ?", desi categoric am fost un tampit din motiv ce oglinda nu mai era a mea evident fiindca si-o insusise altul. Nu am plecat din Romania fiindca mi se furau oglinzile de la masina sau mi se spargea casa in mod repetat. Am plecat din Romania fiindca nu puteam sa acumulez in ritmul in care eram furat si balanta financiara pe ansamblu imi era negativa :) Nu am plecat prima data cand am avut ocazia, am stat o vreme si am rabdat sa vad cum evolueaza lucrurile si acum imi pare rau, ca am cam pierdut timpul. Asta despre mine. Ce spun altii ? Cam tot asa, ai deranja dispretul persoana fata de persoana, faptul ca nu puteau sa se realizeze profesional, lipsa de motivatie, coruptia, hotia, etc. De asemenea, ce mi s-a parut important, este ca dintre cei plecati nu prea aveau relatii stranse cu familia. Ma refer la capii de familie, la cei care au intiat plecarea, nu neaparat la cei ce au fost siliti sa-i urmeze. Deci motivele sunt complexe. Cred ca pe ansamblu cei ce pleaca o fac pentru ca sunt dezamagiti din prea multe puncte de vedere si nu mai au speranta in Romania, asa ca incearca ceva nou, altceva. Unii se intorc fiindca nu se pot adapta, altii se retrag acolo storsi de munca, in sfarsit unii ramin in strainatate si isi creaza sau isi extind familiile acolo unde au ajuns. Personal ai admir foarte mult pe cei ce ramin ca sa lupte, asa cum ai admir si pe cei ce pleaca si reusesc dar ramin cu sufletul romani. Mai vreau sa atrag atentia asupra unor aspecte. Economia se globalizeza, distantele se scurteaza(avioane), comunicarea este din ce in ce mai facila facila(Email,Internet, telefon), Dumnezeu este peste tot, Biserici romanesti se construiesc si in afara, chiar daca nu peste tot, ce conteaza unde te afli atita timp cat esti om si iti faci datoria fata de aproapele tau. Cam asa vad eu lucrurile.
Ovidiu
#1911 (raspuns la: #1856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La mine in casa au vorbit si - de Ly la: 05/11/2003 00:49:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
La mine in casa au vorbit si altceva decit romaneste. Nu m-au invatat asa ca acum trebuie sa invat singura. Asta peste limbile straine clasice - engleza si franceza !!!

Din experienta personala daca in casa e cel putin un parinte sau bunici ce vorbesc alta limba este bine pt. copii sa invete acea limba.

Asa ca in cazul meu - nu e discutie. Orice copil din casa va invata romaneste. Daca nu vrea aplicam programul ...submarin si il trimitem intr-o vacanta luuungaaa undeva unde nu are de ales decit de vorbit romaneste. Nu vorbeste, nu se intelege cu nimeni !!!

Adevarat ca in caz de copil decis putem gasi in loc, la sfirsitul exercitiului submarin, localnicii vorbim engleza sau franceza dar in principiu daca avem un numar suficient de localnici nevorbitori de alte limbi si copil rezonabil de mic ar trebui sa mearga !!!!

Programul submarin poate fi aplicat pentru mai multe limbi straine si diferite culturi.
Cred ca aici e locul potrivit. - de talusa la: 10/11/2003 03:50:16
(la: TRICOLORUL ROMANESC)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.
Vremurile de dupa Revolutia F - de (anonim) la: 05/03/2004 05:09:14
(la: Pentru femei)
Vremurile de dupa Revolutia Franceza si dupa Miscarea feminista din America...ne-au cam luat mintile! Am uitat cu totii ca femeia, Eva, a fost creata...pentru ca Omul facut de Dumnezeu era prea singur!
Dragele mele, am luat-o la vale, ca sa zic asa! Am iesit din casa si casa s-a ruinat! Am capatat diplome si titluri si copii nostri au inceput sa se drogheze, sa fure si sa minta, uneori chiar sa ucida! Noi ne imbracam in pantaloni, fuman, bem, suntem libertine si castigam uneori mai mult chiar decat barbatii , ne ucidem pruncii, mergem in localuri sa vedem barbatii dezbracandu-se si uneori cumparam unul, daca ne da mana(!) si, pentru ca suntem pretentioase, vrem sa avem barbati romantici care sa ne adore, sa ne spuna cat suntem de frumoase si de destepte!
Am amestecat rau lucrurile! Tarabele sunt pline de carti si reviste care ne dau retete de "cum sa cucerim barbatii", "cum sa avem orgasm prelungit",ne vorbesc despre "compatibilitatea in cuplu " , "cum sa obtinem o slujba buna" naucindu-ne sefii...si alte tampenii din astea!
Dar cine o sa ne invete sa fim femei cu fusta, mame devotate si sotii care sa-si stimuleze barbatii sa fie puternici si sanatosi, buni, destepti si generosi? Nu mai prididim sa le felicitam pe realizatoarele emisiunilor pentru femei care ne invata sa fim orice altceva mai putin adevarate femei! Suntem altele decat Eva! Lumea se va pierde! Se spune ca in spatele conflictelor armate e mereu o femeie! Se poate vorbi la trecut caci azi se fac razboaie din cauza ca barbatii se plictisesc! Nu-i lasam insa nici aici! Nu ii lasam deloc si i-am transformat in ceva de care, in curand, nu o sa mai avem nevoie!
Vrem barbati de vis? Atunci sa fim mame bune! Sa ne cunoastem copiii, dorintele si frustrarile lor! Fiecare barbat e facut si crescut de o femeie: mama lui!
Cata vreme o sa privim prin geamul curat o sa vedem bine lumea, daca o sa-l vopsim pe una din parti (cu argint) o sa ne vedem doar pe noi! Si poate ca imaginea din oglinda o sa ne placa dar...vom vedea acolo doar...o femeie singura!
Sa lasam geamul neatins de argint (bani) si sa ne intoarcem acasa!

Un proverb arab spune ca:"Desteptaciunea la o femeie este la fel cum este coada lunga la o oaie: nici nu-i creste pretul (valoarea) si o si impiedica la mers!"
In loc de sarbatoarea femeii de 8 martie, mai bine am invata sa sarbatorim familia si cand spui familie asta nu se rezuma la femeie oricat de feministe am fi!
#11401 (raspuns la: #11284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre casa - de danavreacasa la: 15/03/2004 01:53:16
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna la toata lumea, am plecat din tzara acum 6 luni, dar mi se pare o vesnicie. Am crescut in Bucuresti si am trait si gandit ca ceilalti din jurul meu despre romania...ca suntem saraci...prosti , necivilizati si ca cel mai mare bine care ni se poate intampla , este sa emigram intr-o tzara mai buna. Am doar 21 de ani, poate ca nu stiu sa apreciez unele lucruri si poate ca trebuie sa petrec mai mult timp aici, pana sa-mi dau cu parerea, dar acasa o duceam ..."decent", eram la facultate, lucram, imi cumparasem un Matiz din banii mei si imi duceam viatza "tumultoasa" alaturi de prietenii mei,colindand prin cluburi.Acum locuiesc in state, in Florida , dar in afara de vreme si palmieri , sincer, nu gasesc nimic frumos la locul asta. Oamenii sunt goi si urati, grasi si ignoranti.Casele si cladirile lor sunt plate si oribile, asemenea unor depozite fara urma de arhitectura ori sare si piper. In incercarile mele disperate de a cunoaste oameni interesanti si locuri distractive, n-am gasit decat oameni falsi, femei de plastic si nici urma de distractie, numai excesiv de multa bautura si droguri . Bine....si cluburile de acasa erau tot asa dar nu macar exista pasiune si oameni alaturi de care simteai ca traiesti.Mi-e dor de casa, de aglomeratia de la metrou si de politistii nostrii corupti. Mi-e dor de pietzele cu tzarani si de traditiile si obiceiurile noastre.Am gresit , cand am vorbit de rau Romania,...sunt lucruri in viatza care sunt mult mai importante decat banii si zgarie norii...Nu am realizat niciodata cate libertati aveam acasa si cat de mult imi iubeam orasul meu jegos . Daca ar fii dupa mine m-as intoarce acasa cu primul avion, dar stiu ca oamenii nu m-ar intelege, sunt atat de preocupati sa-si urasca vietile lor marunte si tiganii de la coltul strazii. M-ai devreme sau m-ai tarziu, o sa ma intorc acasa.
milionarul si casa - de (anonim) la: 16/03/2004 22:41:06
(la: Cat va ramane din salariu?)
Un milionar cind cumpara, a doua casa, a treia, a patra, etc., le cumpara ca sa locuiasca in ele, si nu sa le inchirieze. Numai cei care se cred milionari cumpara case sa le inchirieze. Sa luam un exemplu: Boris Becker sau Ion Tiriac, sint Real Millionari, si de acea au case ( locuinte ) in Miami Beach, Monte Carlo, Londra, Paris, New York, Munchen, Bucuresti etc., ca sa locuiasca in ele. Sa luam Individul Fictiv, Ionescu, care locuieste in Chicago, are un asa zis Building, care valoreaza un million de dollari pe hirtie. El depune jos ( down payment ), $ 50 de mii, si se imprumuta de la Banca $ 950 de mii pe 30 de ani, el se crede deja millionar. Nu face fata la cheltuielile de intretinere, taxe de imobil, diferite licentze de la oras si bineinteles mortgage ( pricipal si dobinda ), vrea sa vida Buildingul printro agentzie.
Agentul cere 6% comision, plus Banca re-estimeaza valoare Buildingului si realizeaza ca a fost mult prea mult apreciat cind a fost cumparat, plus ca zona unde Ionescu a cumparat Buildingul, in 5-6 ani a decazut. Deci in loc sa iea pe building cel putzin $1million, va primi $ 600 de mii, in cel mai bun caz. Deci va scoate din buzunar,$ 350 de mii, sa complecteze cei $ 600 de mii, impreuna sa faca cei $ 950 de mii ce datoreaza la Banca, plus cei 6% comision din $ 600 de mii echivalent cu $ 36 de mii
Si Ionescu a fost millionar, 5-6 ani pe hartie dar in realitate a avut un deficit real nu fictiv de $ 350 de mii plus cit a cheltuit de a lungul anilor cu cheltuielile, To Run The Show, plus comisionul.
Daca te imprumuti la Banca in USA, sa zicem pe 30 de ani, dobinda (Interesul), incepe cu 99% si pricipalu ( suma care intra in acoperirea imprumutului) este de 1%. Dupa vreo 20 de ani se balanseaza cele doua si deabia la sfirsitul perioadei de 30 de ani principalu asunge la 99% din Mortgage ( interes plus principal)

Cu stima la totzi de la Cafenea, Steven
#12221 (raspuns la: #12131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toshiro Mifune/Sanjuro/Kurosawa - de Little Eagle la: 01/05/2004 19:05:26
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
"Oh,dirty women,you'll always be around..."
zicea intr-un cintec Ozzy,mai pe la 1978.
Azi,am tot scris in nestire numai despre sex,drugs and alcohol si experiente personale.
Asa ca ii dau branci acum si pe acest subiect,oare mai conteaza din moment ce toata ziua aproape am tot vorbit despre sex?
Cicciolina,cindva era Okay,deh omul mai imbatrineste,obositi sau nu sanii ei
cred ca un mic gind ascuns tot a trecut prin mintea ta,nu?
NU am habar de prostitutia in Ro.Am pierdut si lumea de underground din NY
de mult,deci vorbesc acum din trecut.
In Ro.cind aveam 16 ani vindeam la liceu reviste porno si cu un amic fotografiam si copiam DUPA reviste sute de poze in ALB-NEGRU si apoi eu luam jumate ,el jumate si le vindeam la liceele noastre,faceam bani cu gramada.
Tot atunci am intilnit niste fete,3 la numar ce veneau acasa la mine si erau f. nebunatice sexual vorbind.Se culcau cu straini,arabi de la camine de studenti
ori turisti.Isi aveau locul unde le placea sa stea la mine acasa.
Intr-un fel ma iubeau in felul lor si oricind aveam chef de sex,toate 3 imi satisfaceau gusturile,de fapt doar 2,a 3a ii placea sa se uite si sa se masturbeze.
Nu le ceream nimic,deci NU eram un peste(pimp)dar ele se ofereau cu cadouri ce la acea vreme erau ceva RAR:blue jeans,tigari straine,bauturi,alte haine.
Chiar si $,aveam niste amici ce aveau relatii la Shop(cum era pe vremuri)si cu $ mei im cumparau orice vroiam .
In fapt aceste fete ce nu aveau mai mult de 16 ani erau prostituate,pe stil de regim comunist.
Aveam amici ce veneau sa ma vada la o vorba sau pahar si fetele isi vedeau de ale lor,asta ii mira pe ei f. mult,pt. ca ori erau goale prin casa,ori la oglinda,aveam una mare si se fardau se uitau la sani etc.
Uneori eram si eu gol cu ele si nu neaparat sa avem sex.
Mincam goi,faceam baie impreuna ne uitam la Tv goi.
In retrospect asta era viata mea de liceu,dar am avut si alte fete cu care nu ma comportam la fel.

In fine,aici in USA am cunoscut ceva prostituate in trecut,unele de mari clienti
(super fine)numite"escort ladies",altele mai de trotuar,mai ales la acea vreme,vorbesc de 1985 erau plasate catre Hudson River,intre 22-24Sts.
Mai in sus erau transvestites si gays.Azi nu mai stiu nimic,de 14 ani incopace si multe s-au schimbat oricum,cind Giulianni a fost primar al NY a terminat total cu faimoasa 42nd.St!!!
Am mai scris ca am cunoscut diversi oameni aici care erau bouncers la streap-tease clubs si datorita lor am putut avea sex pe gratis ori cite un blow job la marea arta.
Am fost in casele lor,unul era ruda cu famiglia Genovese....sa spun mai mult?
Altul era var cu cineva din Bonanno family.
Am mincat cu ei spaghete si aici opresc conversatia.
Da,azi si de 14 ani incoace imi dau seama ca prostitutia e in defavoarea fetelor,sint considerate carne si atita tot,imi pare rau pt. ele.Unele ce am cunoscut erau sensibile daca ma crezi si se gindeau la parinti si ca au facut un pas gresit plecind de acasa in orase mari si cazind in miinile unor pimps exploatatori.
Obisnuiam sa dau uneori cite o raita pe st.22 si unele fete ma stiau,le dadeam bani fara a cere sex de la ele.
Alteori imi spuneau"Please,let me give you a free one",uneori intram in vreun gang si aveam un hand job+blow job si tot le dadeam bani.
Am avut diverse boli ,e imposibil sa nu le capeti in cazul meu,dar m-a ferit Dumnezeu de cele grave!!!Mai o gonoree,o blenoragie si multe injectii in buci cu penicilina 1000.000 units,mai in buca stinga de nu puteam umbla,mai in dreapta,mai in ambele si eram la pat.
Deh!Cicciolina e Okay with me,nu am nimic impotriva pornografiei,de fapt avem nevoie de ea sa zic :to put some spices in our lives.
Ai avut vreodata sex privind tu si partenera ta un film porno?
E excitant si creste in imaginatie dar si mai mult in altceva.Ha!
Ai vazut pe viu 2 fete avind sex intre ele si tu privesti si apoi intri in sex cu amindoua?
E o experienta colosala sexual vorbind,daca ai sansa,te sfatuiesc sa o faci.
Prostitutia va exista la infinit,de vrem sau nu.
Ce real ma supara e traficul si naivitatea unor fete dar soarta decide drumul fiecaruia.Poti opri destinul acestor fete? NU!

In urma cu 14 ani as fi spus:I'll do Cicciolina anytime anyhour anywhere!!!
Azi sint total la extrema opusa,ciudat nu?
Parca am fost 2 persoane diferite in acelasi trup!Poate m-am maturizat in final.
Am sex cu sotia de 2 ori pe sapt si poate la 2 sapt. ma masturbez,am imbatrinit cred si eu si ea.La inceput,mama mia!!!!
Ciudat cum un om devine parca peste noapte un ...homeboy!
Dar mai vorbim alta data.

Nu stiu de ce dar am impresia ca voi deveni Howard Stern-ul cafenelei.Sa fie adevarat?

LOVE&PEACE,
Ozzy













































































Pt. LMC/LAST WORDS for you - de Little Eagle la: 25/06/2004 03:07:01
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Imi dau seama ca esti pornita pe un war path si nu o sa-ti mai stau de acum incolo in cale!Desigur ca faci insinuari la mine cand scrii ca ma rog pt. altii in loc sa ma rog pt. mine dar lasitatea ta te desconspira,nu vrei sa ma numesti ca atare pe nume!

Faci ce vrei si crezi ,am crezut si gandit ca esti mai altfel dar din pacate nu esti.
Nu stii nimic din viata nu ai trait nimic care sa-ti aduca o experienta din care sa inveti ceva,esti ceea ce esti si imi pare rau pt. tine....
Intr-o zi te vei destepta dar va fi prea tarziu,crede-te in continuare buricul universului,si o mare credincioasa in ...Dumnezeu...
Cum vezi tu mana lui Dumnezeu,ai grija poate va deveni o palma pe obrazul tau.
Si NU-mi dau seama de ce tragi concluzii aiurea despre credinte si TU te crezi acea unica persoana care are conexiuni cu Dumnezeu?
Cine te crezi????Ai vazut ...mana lui la lucru??? habar n-ai ce vorbesti
Stii ce esti? un suflet debusolat si pierdut in minciuna si iluzia zilei in care zilnic traiesti,dar iluzia e asa de puternica incat o chiar consideri ...realitate!!!

Oho ho ho si iar ho,pot indruma pe oricine sa cumpere o casa,am trait in apt. in case de mahala si in vile superbe in Italia si AM o VILA in N.J. Pe coasta Atlanticului la 7 min. de mers pe jos de plaja!Am trait cu gandaci in trecut,cu soareci,si parca erau mai sinceri ca tine.
Mi-ai scos tot veninul din mine acum si-ti multumesc,calea ta e dura si vei vedea curand!fara ca nimeni sa faca nimic,Karma ta iti va vorbi.

Si am crezut ca esti sincera si o persoana placuta,adevarul e ca esti egoista,plina de ura(asta se va reflecta in viata ta),greedy,si cel mai rau o ipocrita,o mincinoasa si ascunsa,o lasa si o parodie a sufletului uman.
Nu eu am sa arunc cu pietre in tine ci soarta ta!!!Nu subestima pe nimeni din cafenea,nu stiu ...cati "prieteni" ai pe acest site,dar cei ce-s alaturi de tine, pt. mine sunt ca si acei albi ce mi-au omorat fratii si surorile mele!!!!
Toti acelasi suflet rau si evangelical...care e o religie BULLSHIT!
Sa te iei de mana cu BOUL de Bush, Mincinos si iliterat,nu stiu in ce masura te crezi atat de atasata si mandra de a fi cu un dobitoc,oare nu te gandesti ca ai putea fi lipsita de judecata normala?

Mereu si mereu ORICE texte scrii la cafenea sunt pornite din rautatea ce exista in tine dar NU o vezi pt. ca e o intelepciune si in asta: sa fii BLIND 'TILL
YOU"LL WAKE UP.....DEAD!

Si NU am incercat sa indrum pe nimeni ce sa faca cu viata lui/ei.Toti avem de ales,Free will,dar sa fii habotnic ca tine si "religia"ta sa critici pe altii ca mine,ca am alta credinta decat a ta,este WRONG,my dear!!!!

Eu NU ti-am criticat credinta ta,dar tu ca toti slujbasii brainwashed in numele acestei religii ce o consideri...unica ..."adevarata",ai "datoria" de a face propaganda in numele ei!!!!De ce NIMENI din cafenea nu face asta? Pt. Ca sunt oameni inteligenti!!!!NU aiuriti care traiesc in Twilight Zone!
Mai uita-te in oglinda cat mai des,poate intr-o zi se va crapa in ochii tai si vei vedea adevarul,caci azi esti un ZOMBIE!!!

Si inca un lucru: Cine te crezi tu de te simti asa de pura in suflet sa fii un fel de profet?Fii atenta ca o iei razna bine,pune picioarele pe pamant,caci e doar o iluzie faptul ca zbori....nu ti-a venit deloc vremea sa dai sfaturi!!!!
Si in final ce vezi RAU in mine ca ma rog pt. altii si nu pt. mine?Tu nu ar trebui sa vorbesti deloc.Mai ales pt. altii!!!

Am terminat cu tine definitiv,nu am ce sa mai discut cu cineva pe care am considerat-o o sora de suflet si am gandit in onestitatea ei.M-am inselat,o alta lectie in viata pt. mine!Inca te iubesc dar nu mai esti legata spiritual de mine prin nimic.
See you in another life when you'll be more advanced on the path.

Love&peace,
Ozzy






































































#16717 (raspuns la: #16699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...