comentarii

locatiune verbala din enuntul urmator morfologic sintactic fantastic spunea parca o poveste aiurea iar copacii se leganau sub cerul nebun am venit pe lume eu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Aranjamente de culise intre Putin si Bush - de anita47 la: 27/11/2003 03:42:02
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
Si cum ar fi daca ne reintoarcem la "acorduri gen Yalta"?
=================================================================

"In vizita la Washington in septembrie 2003, presedintele rus Vladimir Putin a fost intampinat la aeroport de presedintele american George Bush care, dupa ce l-a imbratisat demonstrativ, s-a declarat "onorat" de vizita "prietenului" Putin.
Cei doi sefi de stat au petrecut multe ore impreuna la resedinta prezidentiala de la Camp David in convorbiri tęte-ŕ-tęte, dupa care, la o conferinta scurta de presa, s-au elogiat reciproc. Referindu-se la interlocutorul sau, Bush a enuntat urmatoarele: "Eu omagiez planurile presedintelui Putin pentru Rusia, o tara pasnica pe plan intern si extern, in relatii detensionate cu vecinii si in care prospera democratia, libertatea si statul de drept". Aceasta denaturare flagranta a realitatilor din Rusia sugereaza ca Bush, in speranta consolidarii unei aliante ruso-americane, a decis sa ignore asaltul categoric al lui Putin impotriva democratiei incipiente din Rusia, exterminarea deliberata a cecenilor si campania intensa de intimidare a tarilor vecine desprinse din fosta Uniune Sovietica. In esenta, mesajul presedintelui american a fost urmatorul: daca Moscova sustine formal actiunile definite ca "antiteroriste" de Washington si contribuie sincer la parteneriat, Bush este dispus sa accepte abuzurile de putere ale lui Putin in Rusia, asaltul "colegilor" securisti impotriva opozitiei si a firavelor institutii democrate si presiunile Kremlinului in fostul spatiu sovietic.

Parteneriat strategic ruso-american

Inainte de a veni in vizita la Washington, Putin a prezentat Casei Albe un proiect pentru "extinderea aliantei strategice dintre Rusia si SUA" in care se ofera noi initiative "creative" de "colaborare" si "sustinere reciproca" in rezolvarea problemelor cu care se confrunta cele doua puteri. Conform documentului, unul din obiectivele principale ale parteneriatului strategic Rusia-SUA ar trebui sa fie prevenirea aparitiei unor state cu acces la arme atomice, chimice sau biologice care ar putea prejudicia interesele nationale ale Rusiei, ale Americii sau ale aliatilor lor.

De colaborarea stransa dintre cele doua tari in domeniul energetic ar beneficia atat exportatorii rusi, cat si Statele Unite. Este bine cunoscut ca America se straduieste sa obtina acces la surse de petrol din afara tarilor grupate in OPEC ca sa minimalizeze dependenta de cartel si sa evite ridicarea artificiala a preturilor hidrocarburilor exportate. Alte initiative din proiectul de alianta si acordurile agreate in discutiile "intime" ale celor doi presedinti nu au fost aduse la cunostinta publicului. Se pare ca, intelegandu-se de minune, Bush si Putin au decis sa se comporte ca "aliati". Manifestarile diplomatice ale "parteneriatului" au inceput sa devina evidente aproape imediat. Cateva exemple sunt edificatoare.

Petrolul siberian

Sondele din Siberia produc mai mult titei decat cele din Arabia Saudita. Potentialul enorm al Rusiei de a exporta hidrocarburi are o mare importanta geopolitica. Printre multe alte tari, China, Japonia si Statele Unite concureaza puternic pentru crearea de conducte si infrastructura de export din Siberia de Est spre regiunile lor.
Rusia produce acum in jur de 8,5 milioane de barili zilnic. Cu progres in tehnologie si management, Rusia va extrage peste 10 milioane de barili in 2011. Mijloacele de transport spre exterior sunt insa limitate. Compania Lukoil, care exporta cam jumatate din titeiul propriu, a cheltuit un miliard USD anul acesta ca sa-si transporte produsele petroliere la export. Adica mai mult decat au costat procesele de extractie si distilare. Daca Rusia si-ar dubla capacitatea de export, la preturile curente, companiile ruse de petrol ar putea colecta din exterior alte 35 miliarde USD anual. Concurenta intre potentialii importatori este acerba. China, avand necesitati energetice imense, este dispusa sa contribuie substantial la construirea unei conducte de 2.200 km din Siberia de Est direct la Daking in nordul Chinei. Costul conductei ar fi 2,5 miliarde USD. Yukos-Sibneft, cea mai mare companie petroliera din Rusia, exportand deja titei in China pe calea ferata, a favorizat initial acest proiect. Dar Japonia, oferindu-se sa participe cu 7 miliarde USD la costructia unei conducte alternative de 4.500 km spre portul Nahodka pe coasta Oceanului Pacific, a tentat atat producatorii rusi, cat si compania de stat Transneft care controleaza facilitatile de transport si de export.

Deoarece Rusia nu are capacitatea de a furniza petrol atat pentru China, cat si pentru Japonia, decizia finala cu privire la exportul titeiului siberian se va face pe considerente economice si politice. Al treilea pretendent pentru cumpararea titeiului siberian este America.

Statele Unite importa 60% din petrolul consumat intern, din care, 47% provine din tari care apartin cartelului international OPEC. Rusia a oferit un proiect foarte tentant pentru Washington: sa acopere 10% din necesitatile de import ale Americii. In concordanta cu discutiile dintre Bush si Putin, oficiali ai administratiei americane s-au deplasat la Moscova ca sa discute proiectul constructiei unei conducte din Siberia spre nord, la portul Murmansk, de unde titeiul ar putea fi transportat pe vapoare la Houston in Texas. O asemenea conducta ar costa 4 miliarde USD si ar transporta trei milioane de barili zilnic. Pe cand, din Golful Persic vapoarele petroliere ajung in SUA intr-o luna, de la Murmansk, ar ajunge in numai 9 zile.

Devenind principalul furnizor de petrol al SUA, Rusia ar avea nevoie de o relatie stabila cu noul client si ar oferi un avantaj considerabil pentru America deoarece i-ar permite o reducere importanta a dependentei energetice de OPEC.

Schimbare de atitudine la Kremlin

Inainte de intrunirea de la Camp David, Vladimir Putin a fost unul dintre cei mai vocali oponenti ai invaziei americane in Irak. In Consiliul de Securitate ONU, coordonandu-si actiunile cu Franta si Germania, Rusia a jucat un rol decisiv in respingerea rezolutiei care autoriza interventia armata impotriva lui Saddam Hussein. Diplomatic, Moscova a condamnat sistematic "unilateralismul" american, doctrina razboaielor preventive si insistentele Washingtonului de a mentine controlul postbelic in Irak.
Incapabile sa asigure securitatea in Irak, trupele de ocupatie s-au cam impotmolit in mlastina irakiana. Presedintele Bush, nesatisfacut de performanta militarilor, a transferat autoritatea reconstructiei Irakului de la Pentagon la Consiliul de Securitate condus de Condolezza Rice.

Diplomatii americani au semnalat ca au mare nevoie de ajutor extern pentru pacificarea si reconstructia Irakului. In urma "discutiilor" cu Bush de la Camp David, se pare ca Putin a promis sa nu exploateze dificultatile curente ale americanilor in Irak. El a sugerat ca Rusia ar putea participa cu trupe la pacificarea tarii. In schimb, America va trebui sa accepte revenirea in Irak a companiilor petroliere ruse.

In octombrie 2003, la Consiliul de Securitate ONU, Rusia a renuntat la opozitia anterioara fata de planurile lui Bush pentru mentinerea controlului militar si civil in Irak si a trecut subit de partea Americii. Ca sa nu ramana izolate diplomatic si sa nu fie acuzate de obstructionism steril fata de Statele Unite, Franta, Germania si Siria au decis si ele cu cateva ore inainte de vot sa sprijine rezolutia propusa de Washington. Votul unanim in Consiliul de Securitate a reprezentat o victorie diplomatica importanta pentru George Bush, deoarece rezolutia votata mentine controlul american in Irak si accepta participarea fortelor militare multinationale sub comanda Pentagonului.

In ultimii trei ani, America a fost criticata sever in presa internationala pe motiv ca a refuzat sa semneze tratatul de la Kyoto cu privire la protejarea climei globale. La conferinta internationala a climatologilor organizata la Moscova la sfarsitul lunii septembrie 2003, Putin era asteptat sa anunte oficial ca Rusia este gata sa ratifice tratatul de la Kyoto. Spre surprinderea generala, Putin a dat semnale contrare si a declarat cu cinism ca o "incalzire globala" ar fi benefica pentru o tara nordica precum Rusia. Respingand tratatul, Rusia a diminuat substantial sansele de validare ale tratatului si a eliminat izolarea penibila a Americii in problemele climaterice. La insistentele si spre satisfactia guvernantilor de la Washington, Rusia a anuntat recent ca a decis sa amane cu un an completarea constructiei unui important reactor nuclear in Iran. In legatura cu programul de inarmare nucleara al Coreii de Nord, Moscova a diminuat criticile fata de "intransigenta" SUA in negocierile cu regimul comunist al lui Kim Jong Il.

Interese comune

Amintind de Ialta, intelegerile "de culise" a celor doua puteri starnesc neliniste in "entitatile colaterale" neparticipante aflate in "sferele de interes" ale Rusiei si ale Statelor Unite si a caror soarta ar putea fi afectata defavorabil de acordurile netransparente negociate in culise de marile puteri. Cateva asemenea exemple ar fi, de o parte, Georgia, Azerbaidjanul, Ucraina, Moldova, Cecenia si "Stanurile" din Asia Centrala si, de alta, Iranul, Corea de Nord, Palestina, Libia, Siria si Cuba.
Interesele comune ale SUA si Rusiei, mai ales in probleme de securitate, au permis celor doi presedinti sa initieze un parteneriat mai mult sau mai putin strategic. Sustinand America, Putin a beneficiat enorm in urma eliminarii talibanilor si a organizatiei Al Qaida in Afganistan. Acest obiectiv de securitate, important pentru interesele Rusiei in Asia Centrala, nu putea fi realizat fara interventia americana. Cele doua puteri au si alte obiective comune precum prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa, cooperarea in lupta contra teroristilor islamici si asigurarea securitatii armamentului nuclear din Rusia.

Dar convergenta intereselor nationale ale Rusiei si Statelor Unite este limitata de realitatile interne si internationale. Desi Casa Alba incearca sa ignore crimele armatei ruse in Cecenia, alte grupari americane nu accepta echivalenta dintre teroristii internationali de tip Al Qaida si separatistii ceceni. La randul ei, Rusia critica politica Washigtonului cu privire la statele care sponsorizeaza terorismul, deoarece se concentreaza pe Iran, Siria si Irak, tari cu care Rusia a avut si are relatii economice profitabile si neglijeaza Pakistanul si Arabia Saudita, considerati aliati ai Americii.

Rusia a fost de acord cu prezenta militara americana in Asia Centrala dar numai temporar si numai pentru combaterea terorismului. Kremlinul se opune furios prelungirii prezentei americane in Asia Centrala si in Caucaz deoarece considera ca aceasta prezenta afecteaza negativ ambitiile Rusiei in aceste regiuni. Moscova se opune vehement intentiilor americane de a reloca bazele militare din Germania in Europa de Est in dezacord cu intelegerile precedente. Cercurile militare de la Moscova, continuand sa considere ca SUA si NATO reprezinta un pericol pentru Rusia, sunt alarmate de extinderea fortelor militare americane in vecinatatea Rusiei.

O alianta strategica viabila nu se poate baza numai pe criterii de securitate. Investitiile reciproce si relatiile comerciale sunt importante. Dar comertul SUA cu Rusia reprezinta numai 1% din total, iar pentru Rusia, 5%. Unii observatori considera ca relatiile dintre Rusia si Statele Unite sunt cordiale dar superficiale.
Oricat de bine s-ar intelege Putin cu Bush, institutiile, birocratiile si electoratul din tarile respective nu sustin categoric obiectivele strategice si initiativele celor doi presedinti."(Revista22)



Sfantul Ioan-Gura-de-Aur - de carapiscum la: 12/10/2004 17:23:42
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am citit pana aici tot ce s-a scris si pt. ca problema pare a aduce mai mult contradictii in opinii decat contradictii in trairi (!!!), m-am gandit la acest mare ierarh si sfant al crestinatatii intregi care pt. felul sau de a comenta paginile evanghelice si pt. ravna care a avut-o fata de cele sfinte, a fost numit Gura-de-Aur. VA recomand cu cea mai mare caldura sa cititi macar cateva "omilii" de ale sale si apoi sa va exprimati parerea referitor la ce a vrut sa spuna un anumit text sau pasaj in context. Eu cand l-am citit prima data am ramas atat de impresionat incat am citit pe nerasuflate ce-mi picase in mana.

Si pt. ca el este unul din cei trei mari stalpi ai crestinatatii (fost contemporan cu alti doi mari ierarhi: Grigorie Teologul/Dialogul si Vasile cel Mare) mi-am amintit un citat de-al sau care cred eu ca va face cel putin o raza de lumina in dezbaterea aceasta. El spune asa:

"Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei. Pictorul si sculptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creaza un chip viu; uitandu-se la el, se bucura si oamenii, Se bucura si Dumnezeu. Si oricine poate fi dascal, daca nu al altora, cel putin al sau."

Cred ca orice comentariu e de prisos.

Problema aceasta devine intr-adevar "problema" atunci cand uitam care este menirea religiei si a teologiei in general. Sau poate gresesc, tocmai de aceea se pare ca supara pe unii. Nu prea conteaza asta, oricum. Eu adevarat va spun: ca daca americanii ar fi avut religia obiect de studiu in scoli de mai multa vreme incoace, n-ar fi ajuns sa aiba cea mai ridicata rata de sinucideri si nici nu s-ar fi gasit acum intr-o fantastica dilema din care nu-i mai poate scoate nimeni: care din cele peste 5000 de secte si de credinte religioase (si nu numai) sunt daca nu adevarate, macar bune de urmat? Intelegeti ce va spun? Vedeti voi, din rasaritul ortodox n-au iesit secte asa cum au iesit din apusul catolic. De ce? Fiindca in vreme ce ortodoxia a pastrat cu sfintenie traditiile ei milenare, catolicismul s-a transformat dupa asa-zisele nevoi omenesti lasand la o parte nevoia dumnezeiasca. Cu alte cuvinte a si condus intr-un anume fel la exacerbarea pornirilor pacatoase si la scuzarea lor, in loc sa infiereze pacatul. Vorbesc despre aceste aspecte fiindca mi se pare ca "problema" e mai degraba una generala decat una romaneasca/a scolii romanesti. Intr-un fel am fost de acord cu rezolutia guvernului francez prin care s-a interzis in scoli purtarea anumitor insemne religioase- si mai ales a prozelitismului. Si sa stiti ca asta nu afecteaza intr-o prea mare masura ortodoxismul francez (cat este el acolo). Fiindca ortodocsii, ma repet, nu fac prozelitism niciunde. Nu asta e scopul ortodoxiei, ci legarea unei relatii vii cu Dumnezeu. Pe de alta parte insa, restrictionarea respectiva se refera si la un anumit port (fesuri la evrei, mahrame la musulmance, cruci mai mari decat prevede legea etc) ceea ce, in opinia mea, este deja prea mult. A obliga pe cineva sa nu-si poarte insemnul religios unde si cum vrea, dupa traditia pe care vrea s-o respecte, mi se pare aberant.

Am facut aceasta divagatie ca sa arat ca legea omeneasca, atunci cand se suprapune peste cea dumnezeiasca sau bisericeasca, starneste un praf innecacios si greu ce-ti innabusa respiratia sufletului si-ti raneste ochii mintii. De aceea trebuie avut mare grija despre ce anume invata copiii in scoli. Socotiti mai intai un anumit aspect: ce preferati sa invete la scoala, in afara de obiectele traditionale laice si in afara de cele mai netraditionale dar care deja nu mai sunt facultative (cum este de ex. educatia sexuala- adica sa inveti cum se pune un prezervativ pe un morcov si sa lasi la o parte religia...)? Puneti in balanta ce castiga un copil sau un tanar din educatia religioasa, si ce "castiga" din alte surse. Si apoi, asa cum nu intotdeauna ii ajuta, n-are nici ce sa le strice! Think about it!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24834 (raspuns la: #24817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ciudata parere ai!!!! - de (anonim) la: 17/09/2003 06:58:10
(la: Alta tara)
Draga mea,
Oare de ce tii atat de tare sa te distingi de turma? Vreun complex de inferioritate sau dorinta de " vededetism" ieftin sa fie oare cauza? Nu cumva, atata timp cat faci parte dintr-o societate trebuie sa ii respecti regulile, traditiile..."spiritul de turma"!!!? Este de admirat, mai curand, decat sa depreciezi cu un ochi critic frumusetea solidaritatii umane fata de divinitate si traditie. Chiar intr-atat de josnici am devenit incat individualismul-egocentrist cat si snobismul sunt ridicate la rang de "dogme" demne de urmat? Oare intreaga societate moderna nu sufera din lipsa apropierii oamenilor, unii de altii, suficient de mult? Pe ce lume traiesti? Din ce cultura faci parte? Care sunt valorile dupa care te ghidezi? Unde ceri ajutorul cand ai nevoie? Hmmmm...sunt intristat sa vad ca aceasta prapastie, fie ea chiar si ideologica, se adanceste pe zi ce trece in jurul nostru. Nu vom ramane altceva decat niste suflete prizoniere in propriile carcase. Pacat!
Cu respect ...
#282 (raspuns la: #273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ciudata parere ai...!!! - de dogmatic la: 17/09/2003 07:05:00
(la: Alta tara)
Draga mea,
Oare de ce tii atat de tare sa te distingi de turma? Vreun complex de inferioritate sau dorinta de " vededetism" ieftin sa fie oare cauza? Nu cumva, atata timp cat faci parte dintr-o societate trebuie sa ii respecti regulile, traditiile..."spiritul de turma"!!!? Este de admirat, mai curand, decat sa depreciezi cu un ochi critic frumusetea solidaritatii umane fata de divinitate si traditie. Chiar intr-atat de josnici am devenit incat individualismul-egocentrist cat si snobismul sunt ridicate la rang de "dogme" demne de urmat? Oare intreaga societate moderna nu sufera din lipsa apropierii oamenilor, unii de altii, suficient de mult? Pe ce lume traiesti? Din ce cultura faci parte? Care sunt valorile dupa care te ghidezi? Unde ceri ajutorul cand ai nevoie? Hmmmm...sunt intristat sa vad ca aceasta prapastie, fie ea chiar si ideologica, se adanceste pe zi ce trece in jurul nostru. Nu vom ramane altceva decat niste suflete prizoniere in propriile carcase. Pacat!
Cu respect ...
#284 (raspuns la: #273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ma pazeasca Bunul Dumnezeu... - de JCC la: 07/11/2003 11:34:39
(la: sindromul catalina...)
c-asa diaree verbala n-am vazut de cand mama m-a nascut... ca nu numai bate câmpii, cum spunea cineva pe aici, da-ti face tzara in lung si lat.. sau poate globul lumii..

Am pierdut ore intregi, un timp pretios sa sterg sute de mesaje ale acestui utilizator "catalina bader" asta mi-a fost sansa, ca am multe subiecte pe forum
am primit si multe mp de la utilizatori care nu locuiesc in sudul Frantei (!) care ma rugau sa sterg "aiurelile offtopic", de pe subiectele mele..

Am s-o banez si eu de pe toate subiectele mele, sper s-o faca si altii, ca poate asa ne scapam si se duce poate in alta parte...

#3596 (raspuns la: #3567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Istoria curge - de Madalina la: 16/11/2003 11:36:17
(la: Theodorakis)
Este surprinzator cum o presa intreaga,din diferite colturi ale lumii, si cum oameni de la diferite niveluri pina la niveluri f. inalte se pot ocupa tot timpul de comentarea unor asemenea declaratii!!
Ca incep sa-mi pun si eu intrebarea: da' ce domle, evreii astea sunt rupti din soare?
Or fi ei diferiti si or fi fost ei si inainte, da' care popor nu e diferit de un altul?
Si, pardon, da' asta nu atrage antipatii pina la ura...
Nu se poate sa faci o afirmatie legata de evrei ca, hopa, gata si sare cineva undeva sub soare sau o organizatie si afirma raspicat ca esti antisemit, radical, pronazist, etc.
Da' mai hai sa fim seriosi, cite declaratii nu au fost facute impotriva romanilor de catre diferiti indivizi din diferite cercuri, incepind de la a ne face un popor de tigani, unul de handicapati, puturosi, etc.
Si atunci, aceste declaratii sunt antiromanesti? Iar in secunda urmatoare ne atacam si spunem "au ceva cu noi"?
Sa fim seriosi, parol domnii mei, da' chiar preocuparea politicienilor, presei, organizatiilor e aceea de a pleca mereu urechea la tot felul de declaratii? Lumea e plina de ciudati si de nebuni care ajung in pozitia de a face declaratii oficiale, da' ceea ce nu pricep deloc unii e ca istoria curge...!! Curge domnii mei! Si anumite lucruri din urma trebuie totusi depasite. Totusi unii raman cramponati...Asta e problema evreiasca...
Rugaciunile Parastaselor: Nedumeriri - de (anonim) la: 03/01/2004 09:20:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua!

Am citit cu interes explicatiile privitoare la invataturile si practicile Bisericii Ortodoxe in legatura cu cei care au murit. Totusi, am cateva nedumeriri la care m-as bucura sa primesc raspuns din partea pr. Iulian.

Eu sunt inginer de profesie si, daca totul merge bine, spre sfarsitul anului imi voi termina teza de doctorat in inginerie electrica. Pe langa aceasta, sunt foarte pasionat de citit. Printre altele, am citit si Biblia, deoarece cred ca orice om, care se respecta si vrea sa aiba o buna cultura generala, trebuie sa o citeasca. Orice s-ar spune despre ea, Biblia a fost si este cea mai raspandita si citita carte din lume, a influentat cel mai mult omenirea si doar un ignorant in materie de cultura poate sa spuna ca nu este interesat sa o citeasca.

Dar, sa revin la subiect. Mi se parea normal ca explicatiile pe care le-ati dat sa fi fost sprijinite de niste texte din Biblie. Prin urmare, as dori sa aflu ce argumente biblice aveti cand faceti urmatoarele afirmatii:
- sufletul trece in lumea duhurilor (...) si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa. (...) Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente
- Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" (...) ajuta sufletul pe acest drum
- omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata
- referitor la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg)

Invatatura Bibliei este ca "orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori" (Deu 17:6, Mat 18:16, 2Co 13:1, etc). Biserica Ortodoxa spune ca invatatura si practicile ei se bazeaza pe Biblie si pe Sfanta Traditie. Cum se procedeaza, insa, atunci cand Biblia si Traditia (sau traditiile, asa cum ati mentionat) nu converg, ba chiar exprima opinii contrare?

Cum raspunde Biserica Ortodoxa la acuzatiile protestantilor si neoprotestantilor, care spun ca ritualurile pentru cei morti sunt de origine pagana si au fost imprumutate din religiile orientale?

Cand este vorba de deosebirile dintre Biblie si Sfanta Traditie, cum se aplica invatatura apostolului Pavel din Galateni 1:8-12?

Cata greutate au principiile biblice in invatatura Bisericii Ortodoxe? Exista principii biblice care astazi sunt depasite, sau Biblia continua sa ramana autoritatea suprema, cand este vorba de credinta crestina?

V-am scris din punctul de vedere al cuiva care este in cautare sa se documenteze atat cu privire la invataturile bisericilor traditionale (ortodoxa si catolica), cat si cu privire la invataturile bisericilor protestante si neoprotestante.

Am acasa mai multe traduceri ale Bibliei: romana, franceza, engleza si spaniola. Pentru varianta romana, prefer traducerea facuta de Cornilescu. Chiar daca nu este populara printre clericii ortodocsi, consider ca limbajul este mult mai apropiat de limba romana moderna, care se vorbeste astazi in Romania, decat cel al traducerilor care poarta sigla Sfantului Sinod de la Bucuresti. Mai mult, aceasta traducere se poate gasi si in format electronic, devenind astfel si mai interesanta cand se doreste gasirea rapida a locurilor in care Biblia trateaza un anumit subiect.

As dori sa stiu, de ce Biserica Ortodoxa se incapataneaza sa accepte traducerea lui Cornilescu, care a fost un student si absolvent eminent al Facultatii de Teologie ortodoxa din Bucuresti, si continua sa puna in vanzare traducerea lui Gala Galaction si alte traduceri de acest gen, care utilizeaza o limba romaneasca arhaica, plina de exprimari slavone, pe care nici acum 150 de ani nu le mai gaseai in limba romana vorbita in popor si care fac lectura Bibliei deosebit de plicticoasa si neatragatoare. Este oare o strategie a Bisericii Ortodoxe Romane prin care urmareste sa-i tina pe oameni departe de Biblie, astfel incat preotii sa poata da orice fel de invataturi, fara ca cei care-i asculta sa-i poata verifica? Daca nu ai o traducere a Bibliei in limba pe care o vorbesti zilnic, cum se pot implini cuvintele din Ps 119, care spun "Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. (...) Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!" ?

M-as bucura daca as primi raspunsuri la aceste intrebari.

Cu respect,
Tavi
#7552 (raspuns la: #7485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 18/09/2004 11:01:48
(la: Ateu convins!)
Cu multa placere, dar sincer iti spun ca nu mie trebuie sa-mi multumesti. Ceea ce ti-am spus mai sus vine atat din experienta mea proprie cat si din experienta altora, oameni sfinti, la statura carora nu m-am ridicat niciodata. De asta ti-am zis ca e usor de teoretizat. Practica de zi cu zi difera, ca sa zic asa, de la caz la caz si de la necaz la necaz.

Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?

Trebuie sa te gandesti la un aspect f. concludent in cazul de fata, mai exact la o pilda data de Insusi Hristos: El n-a convins pe nimeni numai cu cuvantul, si oricat si-ar fi dorit de mult sa-L primeasca toti carora le-a propovaduit, totusi numai o parte dintre ei s-au convertit. N-a obligat pe nimeni sa creada in El. Insusi faptul ca a fost rastignit de chiar poporul Sau ales spune multe despre aceasta. In plus a mai zis El ceva: "n-am venit sa aduc pace, ci sabie"/razboi (referindu-se la faptul ca El va fi "pricina ridicarii si a caderii multora"); "daca va uraste pe voi lumea ganditi-va ca mai intai M-a urat pe mine, ca sa se implineasca scriptura: M-au urat pe nedrept". Eu nu spun ca prietena ta te uraste, ar fi o dovada de cea mai crasa nerecunostinta, ci spun ca daca uraste credinta ta nu trebuie sa te simti in nici un fel ofensata personal caci ea isi uraste propriul bine, intelegi? Asa ca e demna de "mila" si de ceva mai multa atentie.

Acum..., in final imi pui o intrebare extrem de grea la care nu stiu daca am sa-ti pot da un raspuns adecvat. Chiar vrei sa afli raspunsul la ea? N-am auzit inca pe nimeni sa spuna ca a reusit sa dea/imparta din propria pace sufleteasca altora. Asta pt. ca exista o problema majora: cine poate spune cu mana pe inima ca e atat de linistit sufleteste incat simte ca se ridica de la pamant la cer? Iata, si Psalmistul David zice: "nelinistit e sufletul meu pana la moarte". N-am citit nicaieri ca vreun sfant ar fi asa de linistit incat sa nu mai trebuiasca sa lucreze cuvantul Domnului in el. Si totusi..., si totusi..., la Botezul Domnului martorii aud cuvintele cutremuratoare ale lui Dumnezeu Tatal: "in El Imi gasesc placerea"- si in alt loc: "odihna". Prin urmare cine urmeaza lui Hristos se face partas unei bucurii imense care se rasfrange in jurul sau. Daca iradiza dinauntrul tau aceasta bucurie si liniste amestecata cu neliniste si zbucium interior, spre slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor, atunci poti infaptui lucruri incredibile, lucruri despre care Fiul zice ca sunt usor de indeplinit si daca avem credinta macar cat un graunte de mustar. Vorbesc despre o credinta lucratoare, vie, nu despre una moarta, adica inteleasa la modul literal. Credinta trebuie impletita in mod armonios cu fapta buna si smerenia, apoi nu trebuie uitate si celelate doua virtuti cardinale care ne deosebesc de animale: nadejdea si dragostea. Crestinismul autentic le combina pe acestea 3, iar dupa cuvantul Ap. Pavel "dintre toate acestea cea mai mare este dragostea"! Insa, atentie, nu se poate una fara alta: adica numai doua sa fie active.

Oricum tu nu ai nevoie de predici si nici nu sunt eu cel chemat sa-ti predic. Cuvintele acestea izvorasc din adancul sufletului meu si sper ca din multitudinea lor sa poti scoate macar cateva de folos pt. tine sau/si prietena ta. Iti spun un secret: cine isi salveaza prietenul/aproapele de la moarte (in sens spiritual), "acela isi va mantui propriul suflet din moarte si va acoperi multime de pacate"! Asta nu inseamna ca trebuie sa ne fortam sa facem din ea scopul vietii noastre. Ceea ce ai inceput sa faci pt. ea continua si pe mai departe, nici nu stii cand se va produce un miracol.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22780 (raspuns la: #22637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns posibil pt. Belle - de carapiscum la: 30/09/2004 02:56:45
(la: Guvernul american împotriva fabricantilor de tigari)
Eu unul m-am lasat f. usor, tin sa-ti spun, si dintr-o data. Asta s-a intamplat in chiar primele mele zile cand incepusem sa merg pe la biserica- preotul a pomenit ceva de fumat intr-o predica si eu, natangul de mine, am luat-o personal!... ;} N-am sa-ti dau aici citate din Sfinti Parinti sau din diversi teologi care spun cum e treaba cu fumatul. Am sa-ti dau insa un fel de pilda care prin extrapolare se aplica de la alcoolici la fumatori.

Cica un om vrednic, bun crestin pana la un punct, avea aceasta "meteahna" a alcoolului in sange, ca sa zic asa, si vrand el sa se lase definitiv de bautura a cautat ajutorul unui calugar cuvios. Care era de fapt problema lui? In fiecare dimineata, imediat ce se scula din patul sau, lua si bea cate o cana plina cu diferite bauturi alcoolice, la fel la amiaza si seara- cana era masura lui. Asa ca duhovnicul l-a indemnat sa faca urmatorul lucru: in fiecare dimineata, inainte de a-si umple cana cu licoare, sa adauge in ea cate o pietricica (din care ii daduse un pumn in prealabil). Si cand va termina de pus pietricelele sa se intoarca la el sa-i zica ce mai are de facut in continuare. Azi asa, maine asa, omul nostru a terminat de pus pietricelele si s-a intors la duhovnic zambind fericit. -Ei, ce-i, de ce esti fericit?, intreba calugarul. -Stii dumneata ce stii, ii raspunse alcoolicul, ca odata ce-am terminat de pus pietrele in cana n-a mai ramas loc pt. bautura.

Cam care ar fi invatatura de dincolo de evidenta imediata? Ca intotdeauna trebuie sa pui CEVA "in loc" ca sa poti scapa de viciu. Este, daca vrei, un fel de jertfire a viciului in favoarea virtutii. Nu-ti trasez eu cai de urmat, insa iti pot spune (ca barbat nefumator) ca daca as avea o sotie care nu se lasa de fumat zicand ca nu e in stare, m-as considera intr-un fel ofensat fiindca pune inainte de dragostea pt. mine, dragostea pt. tigari- mai ales ca e vorba de o rugaminte care se reinnoieste, asa cum admiti in cazul tau. Pana la urma, chiar daca n-o sa-ti convina ce-ti spun, totul se rezuma la un exercitiu de vointa proprie. Si din experienta mea iti zic ca nu merge cu jumatati de masura, ori te lasi de ele, ori te lasi in compania lor. Cine crede ca are pacat mai mic fumand numai din cand in cand (ocazional) cate o tigara, asa de fite, se inseala amarnic fiindca desi stie ca nu-i bine si ca se poate lasa oricand, totusi continua sa experimenteze nocivitatea pe propria piele. Oricum stiu ca nu e usor sa faci pasul asta, dar crede-ma pe cuvant de onoare ca n-are cum sa-ti fie usor decat daca pui acel CEVA in loc. Stii tu ce anume, nu-ti dau eu sfaturi. Atentie numai, a nu se cadea dintr-un viciu in altul, poate si mai rau.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23761 (raspuns la: #23691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
servus anisia, - de Jimmy_Cecilia la: 20/03/2005 13:00:27
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
ora 6 dimineata aici, este ora 5 in Ro si cred ca ora 4 in franta,
yemenul are un decalaj

acum la mine este ora 14H05 (adica 2 si 5 minute ) dupa masa.
abia am intrat la hotel

cred ca ma schimb si ma duc la scalda, desi sunt frânta...
sunt zile cand iti vine sa trimitzi totul la dracu...

de azi dimineata caut o lege, nici in birourile guvernamentale
nu au gasit-o, fiecare afirma "da" sau "nu" verbal, dar eu
vreau sa vad legea;;;

o data-i alb, o data-i negru, dar cand ceri textul nici un
om de lege privat sau guvernamental nu-i capabil sa ti-l dea...

bine ca-i marea alaturi...

ma tot intrebam eu de ce naiba au pus in decoratie
in mijlocul Adenului mori de vânt ca la olandezi...
trebuie sa ma duc sa le trag in poza...
un bun simbol, nimic de spus...
#40049 (raspuns la: #40047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poisson - perfectiunea NU exista - de horiatu la: 26/06/2005 23:12:42
(la: adolescenta....)
Asa e: perfectiunea NU exista, desi am incercat cu toti s-o facem. Acum e randul tau sa-ncerci, si daca n-o faci bine, generatia urmatoare o sa-ti spuna si tie ca esti o nulitate.
N-am dorinta sa ma apar cu cat la suta am atins noi perfectiunea, dar iti pasam stafeta, si daca n-o faci bine, o sa fi si tu judecata.

PS: perfectiunea nu se ajunge cu scris infect.

Acum inapoi la lucru. Spui si dai exemple concludente ca esti material bun. Plansul si depresiunea au cauze chimice si trebuie sa inveti sa le faci fatza pe durata urmatoare a vietii tale. Cand plangi, nu-ti opri lacrimile - este un proces biologic prin care elimini hormoni in exces. Mai mult nu te abtine sa vezi filme siropoase/plangacioase, si daca trebuie - stai singura si plange in hohote. Intelege de unde vine asta si abtine-te in public fara sa intorci desnadejdia in ura sau in actiuni nesabuite: no sa treaca, dar poti sa faci fatza! Curaj!
#56869 (raspuns la: #56384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Telepatia, - de PROUDFRECKLED la: 01/08/2005 18:30:13
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Si-n aceasta conferinta se evidentiaza ca mintea este mult mai mult decit procesorul central de informatie senzoriala !In cartea lor din anul 1998 Russell Targ and Jane Katra Miracles of Mind descriu abilitati extrasenzoriale ca:telepatia,clarvoyanta,precognitia(profetia,premonitia,presentimentul) hipnoza la distanta,vindecarea psychic,vindecarea prin spirit,vindecarea prin directionarea energiei(reike,masaj terapeutic,pranic healing,chi gong)intuitia(poate cea mai populara).Este demonstrat ca se obtin abilitati extraordinare prin practici yoga.Ce sa mai teoretizam!Sa va descriu experientele pe care le-am trait eu in domeniul telepatiei.Amintirea lor este foarte trista.

Dependenta mea de parinti,taierea cordonului ombilical cu alte cuvinte, s-a produs atunci cind mama a plecat pentru totdeauna.M-au ajutat enorm atit financiar cit si daruindu-si din timpul lor cind a venit pe lume baiatul.In seara respectiva,am plecat de la casa parinteasca la apartamentul meu,lasind-o pe mama cu grijile gospodariei cu tata si nepotii.In toiul noptii,m-am ridicat din somn in capul oaselor si am aprins luminita de la capul patului.Nu stiam ce este cu mine.Aveam impresia ca ma sufoc.Aveam cinzeci si patru de kg si eram in plina forma.Mi-am dus mina la git.Respiratia mea era foarte normala.M-am speriat rau de tot.Aveam impresia vaga a ceva ingrozitor.Nu ma sperie intunericul,nu sunt usor impresionabila,repet nu sunt o fire mitica.L-am trezit pe sotul meu sa-i spun ca ma sufoc si sa faca ceva.S-a uitat la mine adormit.Vedea si el clar, asa zapacit de somn ,ca n-am nimic.M-am dus la bucatarie am baut un pahar cu apa si m-am intors in somn.La ora doua din noapte,suna soneria.In usa tata.Draga mea,stai jos ca trebuie sa-ti spun ceva.M-am asezat.Mama ta si sotia mea,i-a pronuntat numele, nu mai este.A plecat dintre noi......A fost atit de .....neasteptat si ingrozitor.Mama facuse o embolie pulmonara.A murit sufocindu-se in bratele medicului de la salvare ,care a venit dupa trei ore de asteptare.Pentru mine telepatia exista din acel moment.Urmatoarea alta data.
rac! ori nu stii, ori banuiesti - de zaraza la: 11/09/2005 02:28:44
(la: Divortul, un esec?)
e o oarece contradictie in ceea ce zici. de obicei, daca nu stii, nu te pronunti, iar daca banuiesti, spui care-i banuiala. enuntul tau ma aduce la aceeasi concluzie: sperios.

pentru cine n-a inteles, carmen a intrebat la general ce crede lumea despre divort si cam ce directie adopta. opinia mea e clara si mai ales, personala. nu intentionez sa o impun nimanui, iar sansele nu le impart eu pe lume. fiecare isi construieste sansele proprii. din experienta mea si din ce vad in jur ciorba reincalzita n-are nici un haz. pentru mine. poate pentru altii, are.

Si eu cred ca divortul este un esec, dar nu sunt de acord cu ce spune zaraza mai apoi, ca: "din esecuri inveti infinit mai mult decat din victorii". Asta ce-ar trebui sa insemne: da-le dracu` de reusite in viata, tot mai bine e cand pierzi, ca ai ce invata! Ori poate asta e doar un mod de a NU ne recunoaste invinsi.

eu o vad mai degraba la modul "casca bine ochiu' si nu mai gresi la fel next time". tocmai, un mod de a nu te recunoaste invins e a lupta in continuare in virtutea inertiei, pentru a salva ceva deja pierdut.


zaraza
#71288 (raspuns la: #71248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ampop - de oanalaur la: 14/11/2005 11:56:36
(la: Se scoate la vanzare invatamantul...pret avantajos)
"La o norma didactica de 16 ore pe saptamana in invatamantul preuniversitar..."

norma e de 18 ore si oricum suntem platiti la 40 de ore pe saptamana. pe langa cele 18 ore de cursuri la catedra, trebuie sa ne pregatim pentru ore, sa elaboram planuri de lectii (pentru debutanti), sa corectam lucrari, sa pregatim copiii pentru olimpiade, bacalaureat, teste nationale. mai avem obligatia ca sa facem consultatii cu elevii slabi (in cadrul scolii), sa supraveghem la simulari. periodic trebuie sa participam la cursuri de perfectionare (altfel nu iese punctajul la evaluarea finala), la consfatuiri cu alti profesori, la cercuri pedagogice, sedinte de catedra. ca sa nu mai vorbim ca trebuie sa fim in permanenta la zi cu tot ce reprezinta domeniul nostru si cu tot ceea ce se mai intampla in lume. copiii pun o gramada de intrebari si asteapta si raspunsuri.


si chiar daca ar fi numai cele 18 ore la catedra; va propun un mic experiment: incercati sa vorbiti timp de (numai) doua ore, cu voce tare. inchipuiti-va ca sunteti intr-o sala de clasa si ca si cei din ultima banca trebuie sa va auda. pe langa asta adaugati faptul ca trebuie sa va concentrati sa nu spuneti prostii, trebuie sa va faceti ora destul de interesanta astfel incat sa nu moara de plictiseala elevii (plictis=dezordine in clasa), trebuie sa lucrati poate cu adolescenti de mofturile carora s-au saturat si parintii, sau poate cu preadolecenti la care hormonii abia incep s-o ia pe campii, sau poate cu copii de scoala primara a caror putere de concentrare nu este foarte mare, sau poate cu copii de gradinita care zumzaie ca un roi de albine si care trebuie paziti sa nu-si bage cozile de la linguri in ochi.
eu nu am copii, dar aud des parintii spunand ca e greu sa cresti un copil in ziua de azi. ei au acasa unul sau doi. noi avem 30 in clasa. si asta intr-o societate in care educatia este lasata pe seama televiziunii si a cartierului.
intr-o societate in care a ajuns sa fie o rusine sa fii profesor si respectul se castiga foarte greu. lucram cu oameni care ne dispretuiesc meseria si nu uita sa ne transmita mesajul urmator: ce ratati sunteti ca nu aveti banii nostri!
avem datori sa-i invatam niste valori reale intr-o lume condusa de copilul minune, gutza & comp.
cred ca am devenit putin (mai mult) melodramatica. dar daca parintii sunt de acord sa-si lase copiii pe mana unora care castiga la fel sau chiar mai putin decat o vanzatoare angajata la negru, so be it.
#87385 (raspuns la: #87339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scarlet si tuturor celor care mi-au raspuns - de anja la: 06/06/2006 20:01:45
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
sa incep prin a imi cere iertare pentru faptul ca de aproape o luna nu am mai dat nici un semn de viata. insa lucrurile pentru mine s-au schimbat. pentru cine mi-a citit povestea si isi mai aduce aminte de ea o sa explic in randurile urmatoare. cum spuneam, lucrurile s-au schimbat. aceasta schimbare a intervenit impotriva vointei mele, a venit de "sus". poate pentru a ma ghida spre alegerea buna. nu stiu. vreau sa cred asta. desi acum imi este greu sa nu ma mai gandesc la EL, sa mi-l scot din inima si din cap si sa imi vad de viata. dar ca sa intelegeti: in martie am ramas insarcinata. din cauza stresului la care am fost supusa in primele doua luni de sarcina, a situatiei in care ma aflam, era sa pierd sarcina. nu pot spune ca nu m-am gandit sa renunt la ea. dar mi-am dorit acest copil atat de mult...de atatia ani...si apoi, amandoi m-au determinat sa il pastrez, indiferent de ce se va intampla. deci am pastrat sarcina. in momentul acesta m-am intors la sotul meu, care isi manifesta dragostea fata de mine in toate modurile posibile. nu stiu daca am facut alegerea corecta sau nu (pentru mine si pentru implinirea mea). Imi este greu sa il uit, sa uit ca exista, sa nu ma intereseze ce face, sa nu mai vorbesc cu el, sa nu il vad...imi este greu. dar sunt inconjurata de atata iubire, incat ma bucura fericirea din jurul meu. nu vreau prin povestea mea sa descurajez lupta pentru implinirea sufleteasca si pentru iubirea absoluta. daca ati gasit acea persoana care sa va ofere implinirea, luptati. faceti ce este mai bine pentru fericirea voastra. dar nu va aruncati cu capul inainte. ganditi-va bine inainte. exista un risc. sa fiti indragostite. da, si e un sentiment minunat, simti implinirea si fericirea cum bat la usa. ganditi-va la ce va fi, la cum va fi, cand va trece. riscati, dar asumati-va riscul cu capul pe umeri. nu vreau ca povestea mea sa fie un exemplu pentru nimeni. fiecare situatie in parte este diferita. nu stiu cat am reusit sa va ofer un "inside" in povestea mea. lucruri nespuse ar fi multe. ceea ce vreau sa va sfatuiesc pe toate este sa va urmati visurile, sa nu renuntati, dar ganditi-va bine inainte. exista povesti minunate, dar exista si deziluzii zguduitoare.

iar eu....sunt incojurata de dragoste si de tandrete din toate partile. oricat se spune ca trebuie sa iti urmaresti visurile, eu nu am putut face asta stiind ca as fi nenorocit un om pe viata, un om care respira pentru mine, un om care fara mine nu poate trai, un om care imi ofera toata dragostea lui. sunt convinsa ca fericita as fi fost in ambele situatii. diferit. in mod sigur. o parte din mine regreta drumul pe care nu l-am ales. dar trebuie sa imi vad acum de drumul meu. si sa il fac cat mai frumos. si depinde de mine. in mare masura. asa ca acum, schimbam lupta. luptam pentru obtinerea implinirii pe drumul ales. mai ales ca acum stiu pentru ce lupt. stiu ce a lipsit. stiu de ce am nevoie. mi s-au deschis ochii, "s-a facut lumina in sat", cum spunea un fost profesor de matematica din liceu.

scarlet, daca imi dai o adresa de email, te pot contacta.

multumesc inca o data macar pentru faptul ca v-am simtit si va simt aproape.

anja
#126431 (raspuns la: #122250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
argint viu - de LaPlusJolie la: 17/07/2006 18:12:53
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)

Ma avertizasesi ca ai postat un comentariu pe conferinta mea si îl citisem deja de sambata. A trebuit însa sa reflectez putin asupra subiectului ca sa pot sa vin si cu un raspuns pertinenr.
Cand am provocat aceasta tema de discutie, în ciuda a ceea ce se poate întelege din textul conferintei ca atare, doream cu precadere sa aflu ce statut mai are meseria asta în Romania si aiurea, ce anume cred romanii de aceasta profesie, daca se poate numi asa. In ceea ce ma priveste, directiile viitoarei mele cariere începeau deja sa se trasez. Nu stiu daca, nu vor începe sa se retraseze de acum. Zic asta pentru ca unele raspunsuri imi reînvie ambitii de adolescent.
Cand am dat la facultate, am întampinat dezaprobarea parintilor si a profilor care ziceau ca o atare meserie nu e de mine si m-am bucurat de aprobarea prietenilor si colegilor care spuneau ca sunt „tout à fait” facuta pentru asta. Cine oare ma cunostea mai bine nu as putea sa spun, cand sunt facuta sa scap atat de usor intelegerii banale, gratiei dualitatii specifice Gemenilor.
Cert e ca pana la urma, am avut ceea ce am avut chef. Asa am ajuns la facultate in Timisoara. Imi aduc aminte cu cat entuziasm imi pregateam toate articolele pentru scoala si cu cata mandrie replicam ca eram studenta in jurnalism. Eu, si de altfel, toti ceilalti 80 de colegi ai mei impartaseam aceeasi daruire (in anul urmator, au intrat 120; iar dintre colegii mei, se mai tin de scoala vreo 30-restul fiind imprastiati prin lume, atrasi de preocupari mai mundane).
Sa ne intelegem. Nu critic nici o clipa profesorii de la facultate. Sunt toti, fara exceptie, personalitati de valoare ale vietii media si culturale romanesti. Nu stiu insa cati dintre dansii sunt si (buni) pedagogi.
Ai dreptate, jurnalismul nu se invata o scoala. Sunt gata sa-mi argumenteze asta atatia ingineri sau mai stiu eu ce reprofilati din presa romaneasca. Dar nu cred ca mai suntem in epoca in care jurnalismul se prinde dupa ureche, ca si alternativa la o alta pregatire care nu mai e actuala.
Notiuni de baza de tehnici de scriere de presa, o minima diferentiere intre principalele specii si genuri jurnalistice, dexteritate in manuirea unui aparat foto si a unei camere de filmat sau pricepere in ale on-line-ului, ca inserare de text, audio sau video sunt insa ESENTIALE!
Nu, nimeni nu ma poate invata sa fiu jurnalist, daca nu am skill-urile si determinarea si constructia sufleteasca necesare, dar in conditiile unei economii de piata in continua dezvoltare, a unei perpetue evolutii ale pietei media in Romania si in lume, un viitor jurnalist profesionist nu se va mai forma dupa ureche.
Exista scoli de gen in Romania. La Bucuresti, Iasi, Timisoara, Cluj si Sibiu, incercand astfel si o ierarhie. Si stiu cate ceva despre sistemul din fiecare. Poate ca la Bucuresti sau Iasi si nu numai se face o insertie a studentului in miezul problemei inca „de mic”, ca sa vada din timp ce il va astepta daca se incapataneza sa vrea sa stea de paza democratiei cand va fi mare. Nu a fost cazul acolo unde am studiat eu.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa fac ca sa am ocazia sa experimentez toate aceste lucruri. Sa merg la facultate in alte orase, in alte tara, asa ca tine? Poate ca da, dar nu am avut acest fler de la inceput.
As fi vrut sa mi se dea ocazia sa public cate un articol mai des decat in perioada practicii, sa pun mana pe o camera video, sa vad un studio de radio pe dinauntru, sa transpir intr-o agentie de presa sau sa inghet transmitand stirile din fundul Moldovei.
Si as mai fi vrut sa fac asta intr-un cadru organizat, de preferinta, educational, ca doar, de aia e facultate. De ce sa ma multumesc cu sfaturi binevoitoare de genul
„daca vrei ceva cu adevarat, poti sa o faci si pe cont propriu”? Sa se inteleaga: nu vreau nici sa traga cineva de mine sa fac ceva pentru de care nu sunt apta..Vreau doar ca daca eu imi doresc si cred ca vreau sa fiu jurnalist, sa imi demonstreze ca pot sa fiu asta sau nu
Nu stiu a cui e vina, daca e a mea, daca e a scolii, daca e sistemului, daca e a Romaniei.
Dar, pentru ca ai amintit si de asta, a fi ziarist in Romania nu coincide deloc cu ceea ce inseamna sa fii ziarist in Vest, nu vreau nicidecât sa devin unul dintre multele specimene care bantuie peisajul audio-vizual românesc. Nu vreau sa renunt la principii sanatoase doar pentru ca foamea e mare, nici sa devin o paranoica care nu vede in ceilalti decât niste concurenti si niste dusmani. Înca cred ca o profesie, indiferent care ar fi ea, e facuta sa te dezvolte ca individ, tocmai prin contactul uman si activitatea pe care o presupune.
Si mai stii ce, as fi vrut, si imi dau seama ca inca vreau, sa aleg eu pentru mine ceea ce vreau sa fac mai tarziu, nu sa aleaga hazardul. Ca poate sunt într-adevar facuta sa fiu jurnalist, sa lupt pâna în pânzele albe pentru principiile în care cred, sa fiu îndaratnica si naiva si obiectiva. Sa ma folosesc de cuvinte, imagini si sunete îmbinate cu dibacie ca sa transmit publicului toate credintele mele despre viata.
Iata, deci, cateva dintre gândurile mele vizavi de subiect. Mi-ar face o deosebita placere sa mai schimbam idei pe aceasta tema.

============================
I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#133734 (raspuns la: #132923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hgrancea - de jeniffer la: 31/08/2006 18:35:05
(la: Intrebari pentru atei)
Ateismul inseamna doar stergerea dintre idei cea a credintei ca zeul si zmeul exista, nimic altceva. Aceasta face sa consideram zeul si zmeul doar ca personificari ale notiunilor de bine si rau.

Ateii nu refuza biserica, fiind inteleasa din punct de vedere a istoriei omenirii, o treapta din evolutia culturala, care contine legi pozitive, dar alaturate unei lumi fantastice. Ideile profetilor au fost scrise de scriitorii religiosi dar uneori deplasate din contextul initial, prin lumea fantastica creata imprejur. La islamisti invatamintele din acea epoca explicau viata din punct de vedere al eternitatii, dar este maniera din acele timpuri si ea nu trebuie vazuta ca ceva deosebit, sint legi de buna intelegere dar vazute prin eternitate, credinta epocii divine. Usor de remarcat stilul, nu existanta zeului.

Nimic altceva nu trebuie spus despre ateism, care inseamna doar a prefera o lume fara aceasta idee, a zeului si zmeului. A sustine ca ma cred facuta de un zeu si influentabila de el sau opusul lui ar fi sa nu spun ceea ce simt.
#142414 (raspuns la: #142243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce credeti in Dumnezeu? - de Jianu Neridan la: 17/09/2006 16:13:08
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
V-as ruga sa scrieti Dumnezeu cu "D".
De ce cred in Dumnezeu?
1.Am putut sa vad rezultate concrete la rugaciunile pe care i le-am facut.
2.Dumnezeu se poate verifica prin Biblie. Cum?
De ex. viata Domnului Isus Hristos este in intregime profetizata in Vechiul Testament cu sute de ani inainte de nasterea Lui.Isus este singura Fiinta a carei biografie a fost scrisa inainte de a se naste.Sunt circa 380 de profetii.De ex.:nasterea din fecioara, nasterea in Betleem, perioada exacta ca lungime de timp( trei ani si jumatete) si pozitie in timp in care El a lucrat pe pamant v.Daniel 9:26-(Inceputul lucrarii la 483 ani de la darea poruncii de rezidire a Templului din Iereusalim- anul 457 decret al imparatului Artaxerxe) ,faptul ca a venit ca un miel -Isaia 53, crucificarea lui intere doi talhari, I-a fost trasa camasa la sorti, zdrobirea Lui prin suferinta, pregatirea de catre El a unui popor etc.
Isus ne indeamna " cercetati Scripturile ...dar tocmai ele marturisesc despre Mine" Ioan 5:39
Statistic vorbind, ca sa se implineasca in viata unui om atatea preziceri facute de sute de ani ar fi ca si cum: pe toata suprafata Romaniei ar fi
plina cu monezi la inaltime de 1 metru si una singura sa fie marcata si din prima extragere sa o gasesti pe aceea.
Ca o paranteza.Satana cunoscand Scriptura dar nestiind exact cum se va intampla, a cautat sa anticipeze si sa contrafaca aceste profetii.Astfel gasim posterior Scipturii legende cu: nasteri din fecioara, eroi care mor pentru salvarea oamenilor etc.
Apoi este foarte clar descrisa istoria lumii pana la venirea a doua a Domnului Isus Hristos si dupa.
Profetul Daniel care a trait cu 600 de ani inainte de era noastra prezinta toata istoria lumii.El a fost initial rob la curtea lui Nebucatnetar primul imparat babilonian.Prin descrierea visului pe care l-a avut imparatul si pe care Dumnezeu i l-a deslusit lui Daniel avem dovada clara ca Dumnezeu tine in mana Lui mersul istoriei.vezi Daniel cap2 ...
In visul imparatului este descrisa o statuie cu: capul de aur (reprezenta Babilonul),pieptul si bratele de argint (Medo Persia care cucereste Babilonul), pantecele statuii era de arama (Grecia care a cucerit Medo Persia) ,picioarele din fier (Roma care a cucerit Grecia) iar labele picioarelor cu cele zece degete, din fier amestecat cu lut(cine a urmat dupa imperiul Roman?).Spune mai departe Daniel ca o piatra nedesprinsa de mana omeneasca a lovit chipul la picioare si acesta s-a sfaramat si nu s-a mai gasit.Piatra a crescut si a umplut tot pamantul(piatra este Imparatia lui Dumnezeu)
Mai mult Domnul Hristos confirma in Evanghelii scrierile lui Daniel si tot Vechiul Testament.vezi Ev. d Matei 24:15
Nu am timp sa mai stau acum.
la #151088 - traiasca google - de donquijote la: 13/10/2006 13:23:29
(la: 1943 Experimentul Philadelphia: adevar sau fictiune)
citatele scoase din context, fara comentarii si idei proprii ale celor care fac 'copy&paste', pot altera spiritul textului din care au fost extrase pana la contradictie totala.

ceea ce lipseste din postare, dar apare in revista stiinta si tehnica de unde a fost luat articolul, e comentariul redactorilor care e edificator:
http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=245 .
(am subliniat cu bold chestiile mai imporatante din prefata la articol
cine are rabdare sa citeasca si restul, pe internet.)
Experimentul Philapdelphia

Este vara, este vacanta. De aceea ne-am gândit ca ar fi bine sa prezentam si un gen de articole, care cu greu îsi pot gasi locul în lumea stiintei si, implicit, în revista Stiinta si tehnica. Asa ca va rugam sa va folositi mai mult decât oricând capacitatea de analiza, pentru a decide cât adevar contin. Nu vrem sa va influentam, dar vom enunta mici probleme. Experimentul Philadelphia: nu este ciudat ca nu exista nici o teorie care sa îl explice? Nu vi se pare ciudat cât de bine este pastrat secretul, în ciuda numerosilor „martori oculari“? Nu vi se pare ciudat micul dispozitiv cu care, veti vedea, provoca Tesla cutremure de Pamânt? Triunghiul Bermudelor. De ce nu se gasesc date privitoare la „anomalii ciudate“ furnizate de sateliti? Aici trebuie sa mentionam ca datele furnizate de satelitii stiintifici sunt puse la dispozitia întregii comunitati a cercetatorilor si chiar dvs. le puteti accesa fara prea mari probleme. Despre stafii... sa va spunem o singura poveste. La noi la tara se povestec multe întâmplari cu strigoi. Povesti de-a dreptul îngrozitoare. Într-o seara, întrebând pe un taran din zona de ce nu am apucat sa vedem vreun strigoi, acesta mi-a raspuns: „Au disparut strigoii de când au bagat astia lumina electrica“. Se tem stafiile de lumina... sau de lupa stiintei. Pentru a le vedea neaparat trebuie întuneric! Articolele ce urmeaza trebuie neaparat citite. Sunt scrise foarte bine. Ele ne ajuta sa ne formulam propriile noastre întrebari. Si ne poarta într-o altfel de lume. (C.R.)

/
si postfata:


Nota redactiei: Informatiile din acest articol nu le-am putut verifica in nici un fel. De aceea subliniem ca Stiinta si tehnica nu poate certifica adevarul continut in ele. Despre unele dintre ele, cum ar fi cele privitoare la cutremurele provocate de Tesla, stim sigur ca tin de legendele epocii noastre, cat despre afirmatia lui Einstein facuta "facand referire la proiectele Manhattan si Rainbow"... de fapt Einstein se referea numai la Manhattan. Tot ceea ce a scris Einstein este acum de domeniul public.


Col. dr. Emil Strainu



please, cand publicati ceva, dati si sursa de unde faceti copy&paste ca sa nu ne pierdem timpul noi cei mai putin credului cautand pe google....
#151104 (raspuns la: #151088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...