comentarii

locul lecturi din viata mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce sa fac cu viata mea?... - de fractal116 la: 24/08/2004 23:06:22
(la: Ce fac cu viata mea)
Viata este o succesiune (finita din pacate) de prezenturi la care trecutul reprezinta pur si simplu rezultatul experientelor tale prezente. Totul pare a fi un imens castel din carti de joc la care fiecare carte adaugata trebuie sa fie foarte precis pusa in locul cel mai potrivit pentru a nu darima totul. Ca si idee fraza : "Fiecare om are exact viata pe care o merita" mi se pare a exprima in cel mai clar mod raspunsul la intrebarea care te framinta. Sa realizezi ca trebuie sa faci ceva cu viata ta e un lucru bun dar nu si suficient. Trebuie sa si FACI ceva pentru ca viata sa prinda forma pe care o consideri potrivita tie. Partea proasta este ca avem o multime de oameni al naibi de destepti care muncesc pe rupte sa ne convinga pe fiecare in parte ce trebuie sa facem in viata pentru a fi de folos ... societatii, patriei, lor....si dupa cum nu-i greu de realizat ultimul lucru la care "ei" se gindesc este cum sa-ti fie tie bine. Nu cred ca a neglija latura materiala a existentei, pe motiv ca oricum nu luam nimic cu noi cind predam inventarul, este o cale rezonabila din punct de vedere al respectului de sine. O conditie esentiala a vietii este dupa mine respectul fata de propria-ti persoana. Constiinta faptului ca esti o parte din Divinitate trebuie sa te faca sa-ti dai importanta cuvenita (nu mai mult). Cred ca in final ceea ce faci cu viata ta este raspunsul la intrebarea :"ce sa fac cu viata mea?" Cuvintele au limitele lor!
Desi viata mea e acum aici, d - de Honey in the Sunshine la: 01/10/2005 20:20:34
(la: Romania)
Desi viata mea e acum aici, desi iubesc tara in care ma aflu de la cultura ei, la peisaje, la traditii, desi am prieteni aici... Stiu ca locul fiecaruia e la el acasa. Si "acasa" mea :) nu e aici.
Suntem, calatori, intr-adevar, dar pana la urma orice aventurier oboseste.Asa ca stiu ca intr-o zi "imi voi pune rucsacul in cui". Probabil va fi o decizie spontana, aparuta in cine stie ce perioada grea in care o sa ma intreb pentru a mia oara "cine dracu' esti?", uitandu-ma in oglinda.
Dar va veni si ziua aceea, nu m-am indoit niciodata.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#76162 (raspuns la: #76064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
In ultima vreme viata mea s-a - de rotsin la: 25/10/2005 23:59:35
(la: Sunteti optimisti sau pesimisti?)
In ultima vreme viata mea s-a desfasurat pe cu totul alte coordonate - cred ca atunci cand iti umpli existenta cu tot felul de activitati - dispare clasificarea asta - pesimism sau optimism - in general privesc inainte si asta probabil deja spune mult despre mine...si sincer de mult ori depresiile mele sunt doar moment in care imi trag energiile pentru "worst case scenarios"
Viata mea imi apartine si nu - de mya la: 29/04/2006 03:07:03
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Viata mea imi apartine si nu cred ca ma imbrac sau machiez pentru cei din jur ci pentru confortul si imaginea mea personala.

Ma imbrac decent, curat in primul rand, ma machiez discret, imi dau foarte rar cu parfum si nu cu cel mai scump ci cu cel care imi place cum miroase, indiferent de pret. Am parfumul meu preferat si de ani de zile nu l-am schimbat. Nu vreau sa am cea mai "tare" masina fiindca nu ma pasioneaza chestiunea in cauza, daca merge bine e in regula. Nu vreau o casa mai mare decat am nevoie fiindca nu-mi trebuie efectiv. Nu vreau sa muncesc ca un caine ca sa-mi platesc chestii de lux, e o tampenie. Mai bine am mai mult timp liber ca sa ma ocup de hobby-urile mele. Nu ma intereseaza luxul, de felul meu sunt o tipa strangatoare, prefer sa am ceva bani stransi la ciorap decat sa arunc cu ei pe nu stiu ce geanta de firma. Imi e mila de persoanele care se duc la shopping ca sa-si umple golul din suflet.

Nu ma gandesc cand fac ceva ca o fac ca sa produc invidie. Asta e cea mai mare tampenie pe care am citit-o, fara suparare. Sunt multi oameni care gandesc asa din pacate. Am observat treaba asta mai ales la cei de la tara. Daca isi lua unul o Dacie, murea vecinul de invidie si isi lua si el una. Daca primul isi lua a doua Dacie, se chinuia vecinul sa-si ia si el a doua masina desi nu avea nevoie pur si simplu de ea. Ce prostie!

Daca as fi izolata undeva, probabil ca as face cam 90% din ce fac acuma. M-as purta la fel. Mi-ar lipsi sala de fitness si concertele de muzica. In rest m-as adapta destul de repede.
"viata mea" - de daria89 la: 25/05/2006 21:03:41
(la: Ultima carte proasta/ plictisitoare/ dezamagitoare citita)
Imi place sa citesc si carti autobiografice sau biografii ale diverselor personalitati. Asa am pus mana si pe cartea d-lui Bill Clinton: "Viata mea". Dupa ce ca m-a costat o mica avere , nu am avut puterea sa o duc pana la capat , desi omul a trait o viata cu adevarat tumultoasa, dar catrea contine atat de multe detalii si inflorituri ca mi-ar lua o viata sa o termin! De ce oare nu a fost mai succint dl. fost presedinte american si sa fi lasat putin la o parte abureala diplomatica?
In toata viata mea, singurele - de Honey in the Sunshine la: 20/06/2006 14:36:19
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
In toata viata mea, singurele persoane care m-au amenintat, scuipat, injurat fara absolut nici un motiv, au fost tiganii si marocanii. Cassandra are dreptate, dupa mai multe evenimente de acest gen iti este greu sa mai dai prezumtia de nevinovatie.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#128944 (raspuns la: #128874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oameni din viata mea de anisia - de motanelul la: 16/07/2008 20:06:40
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16087/oameni-din-viata-mea/1

are mai multe parti, am trecut numai primul link
Rugaciunea Mea - de LMC la: 02/07/2004 21:50:17
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Doamne,

Fa-ma un instrument al dragostei Tale. Ajuta-ma sa vad fiecare circumstanta din viata mea ca o oportunitate pentru a creste in iubirea Ta. Ajuta-ma sa vad lumea din jurul meu ca un loc de-a creste in dragostea Ta.

Ajuta-ma prin dragostea Ta sa fiu pentru alti oamnei o cale catre Tine.
Cind sint nerabdatoare ajuta-ma sa am rabdare.
Cind sint ispitita de-a fi rautacioasa, ajuta-ma sa fiu plina de bunatate.
Cind gelozia ma copleseste, ajuta-ma sa am toleranta.
Cind incep sa ma laud si sa ma mindresc, ajuta-ma sa Te glorific pe Tine.
Cind obraznicia si egoismul isi fac loc in mine, da-mi Doamne darul blindetei si-al duiosiei.
Cind vreau sa ma razbun, ajuta-ma sa uit.
Cind sint tentata la minie, da-mi darul iertarii.
Cind sint nemultumita, da-mi puterea sa iubesc.

Doamne, ajuta-ma sa nu-mi gasesc placerea in a critica pe altii, dar ca sa vad bunatatea din ei, asa cum si Tu o vezi. Cind incep sa ma uit la greselile si falimentele altora, da-mi curajul sa le laud realizarile. Ajuta-ma sa fiu credincioasa si devotata celor care ii aduci in viata mea sa ii iubesc. Ajuta-ma sa am incredere in ei chiar si atunci cind ei sint descurajati, sa astept ce-i mai bun de la ei, dar sa accept bunul ce-l pot da ei mai bine. Ajuta-ma sa-i apar, precum si Tu intotdeauna ma aperi pe mine.

Toate darurile si puterile vin de la tine Doamne. Toate lucrurile vor avea un sfirsit. Doar darul dragostei va ramine. Doamne, cind am fost copil am gindit ca un copil, m-am comportat ca un copil, am inteles ca un copil. Acum dau drumul lucrurilor copilaresti caci vreau sa cresc in Tine si in dragostea Ta.

Amin.


#17208 (raspuns la: #17163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A durat mult sa apara acest s - de elide la: 30/04/2006 19:39:17
(la: "Un om bolnav este numai un trup'')
A durat mult sa apara acest subiect.Timp in care m-am gindit ca daca n-ar mai aparea deloc ar fi mai bine.Cine vrea sa se gindeasca la lucrurile tragice, dureroase de care e plina viata?
Ascund de obicei lucrurile dureroase pentru ca nu ma multumesc niciodata consolarile care vin din exterior majoritatea de complezenta sau din experiente si ginduri care-mi sunt straine si care nu ma pot ajuta.Singurul lucru care ma ajuta cu adevarat e ca sunt atitia oameni, cunoscuti sau nu, care au nevoie de o mina intinsa si ca mina aceasta poate fi a mea.Greu de tot mi-a fost sa pot accepta si eu o mina intinsa si tot greu a reusit sa ma impresioneze comunicarea aceasta virtuala(desi cindva am blamat-o dar asta e deja un alt subiect).Acum iata-ma aici.
Nu stiu cit de aproape sau cit de departe e boala de trupul meu nici cum sau cind se va sfirsi viata mea; se intimpla in ultima vreme ca oameni dragi sau doar cunoscuti sa moara, asa din senin...lipsa lor a lasat locuri goale, multe intrebari si frumusetea zilelor umbrita.
M-am gindit la toate astea si daca exista ceva caruia sa nu-i pot face fata, acel ceva e totusi durerea fizica.Stiu, suna egoist dar unei dureri psihice ingrozitoare cred ca i-as supravietui chiar daca n-as intentiona.Cu toate astea in afara de citeva dureri dentare crincene eu n-am cunoscut alte dureri( durerile de nastere nu le pun la socoteala pt ca, prin comparatie cu ale altor femei au trecut repede si usor si emotiile traite nu se pot compara cu nimic)
Nu stiu de unde-mi vin intrebarile si spaimele astea.Poate din lecturi poate din cele citeva internari in care doar am facut analize si ma simteam prea sanatoasa in saloane in care boala si batrinetea nu lasau loc de iluzii.Am cunoscut intr-un asemenea salon o batrina cu respiratia numai chin, cu pielea plina de rani de la nemiscare, cerind apa cu voce guturala de neinteles-dar neputind s-o bea, neputind sa doarma nici ziua nici noaptea din cauza tusei care-i zguduia trupul uscat si-i ridica pleoapele de pe ochii albastri, fara expresie, cindva cu siguranta frumosi, acum tinuti de obicei intredeschisi, uitata in spital de fiice si nepoti care locuiau in casa ei donata cu acte si care n-aveau timp sa o ingrijeasca si nu veneau decit pina la usa salonului, lasau bani asistentei si plecau repede de parca s-ar fi temut sa nu se molipseasca de moarte.Oare ce vis putea opri geamatul continuu al acelei femei?Isi dorea sa moara, sa traiasca, sa se faca bine?O ajuta credinta?N-a vrut sa vorbeasca cu noi, cele din salon. Era poate in refuzul ei de a comunica, o demnitate pe care durerea si neputinta nu i-o puteau lua.
respect pt timpul pierdut de voi cu problema mea.... - de Anonim__ la: 11/06/2006 20:23:49
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Abea azi am citit mesajele....nu am putut din cauza unor probleme de sanatate..in fine..Multumesc pt incurajari si pt faptul ca ati bagat in seama msjul meu.Am vazut si destule critici si vreau sa clarific niste lucruri pt ca s'a inteles gresit : Principalul motiv pt care am postat msjul a fost situatia f delicata in care ma aflam in acel moment...ad eram in pragul disperarii si nu am postat msjul pt a ma plange de ceva.Nu intelegeti gresit pt ca asta m'a suparat,deoarece eu nu m'am plans niciodata de problemele mele , NICIODATA..nici macar acum cand am postat acest msj , pur si simplu a fost la disperare un msj in 5 min despre amagirile mele.Stiu ca nu am cele mai mari probleme dar faza e ca problemele mele nu sunt stiute si asta e cel mai rau lucru...oamenii aia in scaun cu rotile..fara maini..picioare sau alte probleme de genu asta sunt intelesi si acceptati , insa eu chiar aici am marea problema>>ma simt f prost din toate punctele de vedere si nimeni nu stie.Faza nasoala e ca eu am avut destul de multe si am reusit performanta de a le da cu piciorul la toate.Multi au zus ca au trecut si ei prin faza asta insa nu sunt asa convins ca la mine e "o faza" a vietii , a adolescentei.Nu stiu daca sa imi para rau sau bine ca am postat mesajul ...m'ati pus putin pe ganduri da parca nu am forta de a reveni pt ca in mintea mea e "TOTUL SAU NIMIC" ad ori revin "in forta" sa zic asa, desi parca nu mai am nicio putere,ori imi bag picioarele in ea de viata(asa gandesc eu si am tot dreptul sa o fac)Niciodata nu am suportat criticile,defapt pana sa vina acea perioada neagra nu am prea avut parte de critici....si chiar daca aveam ripostam.Defapt diferenta dintre viata pe care am avut'o pana in examen(pt ca pt mine a fost k un reper a partii frumoase din viata mea) si cea de dupa a fost atat de mare din toate punctele de vedere incat am impresia ca am trait 2 vieti.La mine e o situatie speciala...ad exista f multi copii retrasi ,insa asa au fost ei mereu sau asa e caracterul lor...nu vror sa iasa in evidenta..,dar situatia mea e alta>>>eu am fost asa cum am mai zis un copil "popular" sa zic asa , unul care iesea in evidenta si ii placea acest lucru,un copil care avea o gramada de prieteni si care dintr'o data a decazut din toate punctele de vedere si asta m'a daramat.A fost in principal vina mea pt ca m'am abinut sa fac ceea ce faceam inainte insa comportamentul celorlalti fata de mine nu a fost vina mea.Au fost destuli care s;au luat de mine din cauza ca eram slab ,iar eu nu m;am lasat niciodata mai prejos si am ripostat ,ba de cateva ori am avut si batai din cauza asta(nu suportam sa se ia careva de mine).DAR pt ca am avut cativa ani in care am avut numai discutii in contradictoriu cu ceilali(din cauza faptului ca se luau de mine) am obosit si parca nu m;a mai interesat nimik ,iar acum nu mai ripostez la nimik ,nu mai am CHEF,sa zic asa,pur si simplu nu mai vreau sa ma mai cert cu nimeni.Daca e sa analizez cum trebuie situatia mea problema principala este starea de sanatate pt ca daca stau sa ma gandesc e mai grava decat ce complexe si frustrar am eu ,insa nu am pus niciodata problema sanatatii pe 1 loc deoarece cealalta problema m'a afectat in mod "mai" direct.Iarasi...NU SUNT UN COPIL BADJOCORIT SAU URAT K <> COCOSATUL DIN NOTREDAME....adica ..<>. chiar daca nu am prietei(in adevaratul sens al cuv) ,desi au existat unii care s'au luat de mine ,sunt respectat.Nu trebuia sa spun toate aceste lucruri deoarece tin de viata mea si nu cred ca trebuie k altii sa isi bage nasu' , desi am primit aici niste sfaturi utile.Nu de asta am postat msjul k altii sa;mi rezolve problemele pt ca nici nu ma asteptam sa raspunda careva, ci pur si simplu l'am postat deoarece simteam nevoia sa ma descarc cumva si sa am parte de niste reactii la aceasta descarcare....pt ca in mintea mea repet aceste lucruri de sute de ori dar degeaba ca nu ma aude nimeni + ca in acea seara eram la pamant.Parca am inceput sa ies putin,dar f putin,din starea aia de chef de nimic.Daca nu treci prin asa ceva nu ai cum sa intelegi...,dar daca vrei incearca , daca nu mai bine nu iti mai bate capul pt ca te stresezi aiurea.
Inca odata va multumesc pt mesajele de incurajare si apreciez faptul ca ati incercat sa ma ajutati...poate vor da roade aceste mesaje.
O sa fac o ultima incercare sa imi schimb viata daca merge,desi ma insel e ok si va multumesc pt ca oarecum aveti si voi o contributie,daca nu....nush...Oricum in acea seara am fost cel mai aproape sa ma "teleportez" asa cum zicea unul dintre voi da m'am oprit din cauza durerii.
Trist pt mine ca am ajuns asa...niciodata nu m'as fi gandit....da de...merita sa mai incerc odata....
Numai Bine si respect pt timpul pierdut de voi cu problema mea.
parerea mea - de gigi2005 la: 10/11/2006 23:44:26
(la: ce parere aveti despre femeile de azi(nu toate..aproape) :))
o spun din experienta. Pana nu am gasit omul cu care sa impart si afacerile si asternutul si viata nu a mers nimic.
Auzim mereu in jurul nostru: nimeni nu e de neinlocuit. Dar daca am face cumva, cu maiestrie, ca noi sa fim indispensabile barbatului nostru? Ca de noi sa depinda multe lucruri astfel incat el sa poata spune: viata mea nu e intreaga fara tine!
Noi nu avem mai mult de 2 ore/zi cand nu ne vedem. Petrecem mult timp impreuna, calatorim mult tot impreuna.

Dragii nostrii barbati, nu va vrem locul. Dar vrem sa ocupam cat mai mult loc in viata voastra, asta e tot.
#156337 (raspuns la: #156231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 10/05/2007 15:31:39
(la: "io te-am facut, io te omor")
n-avem mai mult de doi ani de cariera, cand o amica m-o rugat sa-i tin locul, pentr-o ora.
predase o poezie de cosbuc, si eu urma sa le dau copiilor (clasa a VIII-a) autodictare.

la timpul cuvenit, le cer sa scrie poezia pe-o foaie de hartie.
unul dintr ei - copacescu, il tin si azi minte, desi nu mi-a fost elev vreodata - incepe a le dicta colegilor versurile.
ii iau cartea.
plodul se ridica de la locul lui, "imprumuta" una de pe banca unui coleg si-si continua, senin, lectura cu voce tare.
ii iau si cartea aia.
le cer celorlalti sa-si puna cartile-n banca.
incerc - fara succes - sa-l asez pe scaun.

vine vremea, strang lucrarile, le pun pe un colt de catedra si le dictez tema pentru acasa.

ala vine, imi ia foile si da sa plece.

n-am stiut ce fac ... toata furia acumulata-n decursul acelei ore mi-a intunecat mintea.
m-am ridicat de la catedra si i-am ars un sut in fund, cu toata puterea de care eram capabila.
l-am vazut ca 'in reluare' cum cade lovindu-se cu capul de banca spre care se-ndrepta vertiginos, si l-am vazut intepenind acolo ca lovit de tren.

dar...nu!
plodul cade si se-ntoarce ranjind la mine "hoahahaaa"...

ma duc la director sa-i marturisesc pacatul : "mai, fata, zice, bine i-ai facut! altfel nu se linisteste!"
am paralizat.

a fost singurul copil pe care l-am agresat in viata mea.
nici nu i-am lovit la palma, nici nu i-am tras de urechi.

de-atunci, de cate ori un elev imi pune nervii la incercare, toata isteria din mine se topeste-ntr-un noiam de liniste...nici eu nu stiu cum reusesc.
daca cel care ma intarata e adult, nu-mi pot stapani furia.
as fi-n stare sa-i mananc ochii.
atat ca-s prea trufasa pentru-asa gest barbar.:)))
#195872 (raspuns la: #195841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri cri, sunetele sunt, insusi, viata mea. - de Muresh la: 08/06/2007 04:04:22 Modificat la: 08/06/2007 04:07:51
(la: Sounds)
Exista la mine o asociatie "sunatoare" pentru tot ce mi se intimpla.
De exemplu, ultima polemica aici pe forumel a ramas in memoria mea ca sunetul uni cutit de fier care taie ceva cu scrishnet, pe o farfurie de portelan.
O floare e un sunet. O femeie, urita sau nu, tinara sau nu - sunet.
La astea se adauga si mirosul.
La Galati eram noi, studenti veniti din Iasi la practica acolo. Ne intreceam care mai de care in "acte de bravura".
Unul din ele era sa traversam linia ferata inaintea trenului care se apropia de statie. Dupa multe "experiente", miza crescuse.
Ultimul coleg aproape ca fuse "mingaiat" de locomotiva.
Vine si rindul meu.
Ma uit eu la fetele colegilor si stiu: viata cu onor sau moartea.
Taaare mai eram timpiti cu totii si eu in frunte.
Locomotiva m-a atins si am "zburat" vreo zece metrii, cazind in afara terasamentului, bafta mea, pe un stog de paie proaspat cosite.
Miros de pamint reavan, de iarba suculenta, praf in nari si muzica...
Daca nu auzeam cintecul ala tempit/languros - "Lalele, lalele, frumoasele mele lalele,...", as fi auzit altul, venit din sufletul meu.
Parca nici nu am nevoie de YouTube. Le am pe ale mele.
Este - Bitterdream - de cosmacpan la: 16/07/2008 01:07:33
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Este - Bitterdream

Indiferent cat de patetic va parea ce voi spune in continuare, voi spune. Fara retinere, ca unor oameni cu care ma cunosc de mult timp.

Nu ma deranjeaza sa recunosc dependenta pe care o am fata de Cafenea. Placerea de a deschide situl dimineata, asteptarile lungi....oare reuseste sa se incarce? Conectarea, log in-ul, prima privire aruncata peste Conferintele active / Conferinte noi / Texte publicate / Useri online....Apoi lectura, uneori amanata precum cea mai buna parte a unei prajituri. De fiecare data insa, provocand emotii...de toate felurile.
O lume virtuala foarte vie. Prezenta. Nu inlocuind viata mea reala, ci coexistand cu aceasta. Atingandu-se intre ele.
Apoi prietenii castigati sau pierduti....Tot atatea experiente care fac parte acum din mine.
Cineva imi spunea ca dependenta de Cafenea poate fi o expresie a singuratatii. Poate. Mie insa imi compenseaza nevoia de contact cu mintile oamenilor...De contactul asta sunt dependenta. Si aici este singurul loc virtual unde am gasit asta.

A urmat lunga intrerupere a Cafenelei.
Deschideam situl dimineata, atunci cand se putea deschide si reciteam postarile, arhive, lucruri pe care nu avusesem timp sa le citesc inca.

Fiecare atentionare a mailului cum ca am primit ceva, aducea si speranta ca printre mesaje se va gasi si codul de acces pentru Noua Cafenea.

Si la un moment dat, deschizand site-ul am vazut postari noi si a trebuit sa fac exercitii de vointa sa astept (mai mult sau mai putin cuminte, pentru ca intrebasem deja pe toata lumea....ai primit parola? ai primit parola?)

Am reintrat luni seara.

Si e nou si ciudat....inca nu m-am obisnuit prea bine cu noul look.
E adevarat, vechea Cafenea era deja un bistro in care ne stiam intre noi, dar stiam bine si fiecare zgarietura pe tablia meselor, fiecare ciobitura de pe marginea cestilor de cafea, aveam fiecare tabieturi, locuri, ore ...

Acum nu ne gasim locul, nu ne gasim usor confele preferate, ne incurcam in tag-uri, nu mai putem citi mai nimic in profilurile userilor...da, stiu.
E ciudat. Nu ne mai simtim....acasa?

Si totusi.....
Oamenii, gandurile lor, zambetele, ironia,tristetile si bucuriile, spaimele ....sunt aici.Vechi, noi.....exista.

Asta face din Cafenea ceea ce Este.

Nu-i asa ca ne vom obisnui?
Nu-i asa ca vom trece peste asta?
Nu-i asa?

Nu-i asa ca nu va fi nevoie vreodata sa spunem ca "A fost odata o cafenea...." ?

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/12532/este/1

O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un loc de sacrificiu( partea a doua) - de Areal la: 23/01/2009 13:29:01
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Credinta pe care o avem cand ne rugam Lui este ca, cerem ceva dupa voia Lui ne asculta" 1 Ioan 5:14 NIV



Unde esti Doamne? De ce esti asa de rece si tacut??? Doamne de ce arunci asupra mea povara si nu ai grija de mine, ca un Tata iubitor?? M-ai parasit? Unde sunt pacea si linistea pe care mi le-ai promis???
Linistea a fost raspunsul pe acre l-am primit. Simteam ca Dumnezeu rade de mine... slabita ca o papusa de carpa, m-am trantit din nou pe canapea...si am inceput sa ma gandesc la copilaria mea nefericita, la tatal meu rece si autoritar, la mama mea, care era o fire slaba...desi mersesem toata viata la biserica, Dumnezeu parea inabordabil...il consideram un politist din Ceruri gata sa pedepseasca, dar care nu era afectuos si iubitor...semana mult cu tatal meu.
Tatii...de cate ori ma gandeam la tati, imi aminteam aniversarea mea de la 13 ani. Eram fericita ca deveneam in sfarsit, adolescenta...multi dintre prietenii mei, venisera la petrecere, dar aceasta zi fericita s-a transformat, intr-una plina de oroare...tatal meu, a venit beat crita, impleticindu-se...
- Esti proasta si urata, mi-a spus tata, stand printre prietenii mei...nimeni, nu te va putea iubi vreodata...
In consecinta, am devenit, o fiinta singuratica si retrasa simtind ca nu-mi gasesc nicaieri locul.
Revenindu-mi, m-am gandit...dar totul s-a schimbat, cand Te-am descoperit pe Tine Doamne... Tu m-ai acceptat asa cum sunt, cu toate defectele mele. M-am simtit ca acasa, cand Te-am gasit pe Tine....si Tu ma vei trada???
Revenindu-mi din vis, m-am dus in bucatarie si am inceput sa spal vasele.....cufundata in gandurile mele, mi-am amintit de perioada cand s-a imbolnavit Kim...la inceput nu mi-a fost teama, ma gandeam eu in timp ce-i vorbeam lui Dumnezeu... Stiam ca esti capabil sa o vindeci...Tu poti face orice...dar fiica mea e bolnava...nimic nu-i mai simplu...nu-i asa???
Am luat o cratita de pe aragaz si am inceput sa o frec cu putere. Bine Doamne....atunci care-i solutia??? Eu, cred in Tine...toti s-au rugat pentru noi, Am citit Cuvantul Tau, ne-am indeplinit promisiunile, si am asteptat sa ne ajuti. Ce doresti??? De ce nu-mi vindeci copila?
Dar...nu am primit nici un raspuns.
Dupa ce am spalat vasele, mi-am uscat mainile....descurajata, m-am intors in sufragerie...daca Dumnezeul meu tacut, ma parasise, incotro ma puteam indrepta?
Privirea mea s-a oprit asupra Bibliei de pe masuta...un verset din Geneza, 22 imi venise in minte, coplesindu-ma....am deschis-o repede sa vad daca mi-l aminteam corect...suna asa..." Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac, du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot, pe un munte pe care ti-l voi spune"...
Atunci, am stiut ca Dumnezeu voia sa o sacrific pe Kim...mintea mea era limpede si mi-am dat seama ca imi iubisem fiica mai presus de Dumnezeu...ii cerusem Domnului sa imi implineasca voia...voia mea...nu a Lui...un rob se infuriase pe Dumnezeul sau, fara sa-i cada la picioare, niciodata nu m-am gandit ca El, ar putea sa mi-o ceara pe Kimmie...sper sa nu-mi ceri asa ceva Iisuse!!! Nu viata copilei mele! Cat de usor ti-ar fi sa o vindeci, doar printr-o atingere...Doamne Dumnezeule!...in inima mea franta am construit un altar. Pe el am asezat-o pe singura mea fiica...Doamne ma las in voia Ta, daca vrei sa imi iei copilul, ia-mi-l...nu ma mai pot impotrivi...iarta-ma Doamne pentru lipsa mea de supunere...nu inteleg, de ce mi-o ceri pe fiica mea, dar te iubesc si cred in Tine...ajuta-ma!!!
Abia atunci, m-a invaluit o pace profunda, lupta se sfarsise. Castigasem...am renuntat la toata furia mea la temerile care ma doborasera, in decursul acestor luni....Toata viata ma voi supune Lui...
Duap sase saptamani, eu si Kim, ne-am dus din nou la consultatie....Kim nu se mai simtise rau. Statea in bratele mele, radiind de sanatate.
- N-am vazut asa ceva in viata mea, spuse doctorul Rubinstein, privindu-ma mirat...numarul limfocitelor e normal....e imposibil! nu-si putea reveni asa repede....
Dar se intamplase...si in adancul sufletului meu, stiam de ce...precum lui Isaac ii fusese inapoiat fiul, tot asa si fiica mea, imi fusese inapoiata mie...Dumnezeu era marele medic, si Tata in care credeam....poate ca era vremea sa-mi vindec si sufletul...cand ajung acasa....o sa-l sun pe tata...
#396322 (raspuns la: #396321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sursele mele de informatie, Anita, sunt.. - de JCC la: 19/11/2003 08:46:51
(la: ZIDUL RUSINII)
Anita, sursele mele de informatie vin din "Vocea Comunitatii israeliene din Franta", :))
Am sa-ti dau la sfarsit linkurile, la sfarsitul fiecarui articol ai si trimiterea la alte linkuri, tot evreiesti..
In afara de linkurile date , mai sunt multe, plimba-te prin sit si gasesti toate detaliile.. lectura placuta!

Nu vorbeam despre tarile vecine, vorbeam doar despre Israel, incerc sa ramanem in subiect, dar daca vrei putem sa discutam alta data si despre celelalte tari , in subiecte apropriate.

Toate informatiile de sume, bani, cifre, le gasesti acolo, n-are rost sa le copi, eu facusem un rezumat din memoria celor citite :)

Nu discut despre obiceiuri locale,pentru a-mi fi necesara o sedere in Israel,
La asta nu-ti raspund, ca este viata mea privata :) , dar asta nu ne impiedica sa discutam si sa schimbam opinii...

Stii ce spunea PAPA? "Locurile sfinte nu au nevoie de construirea de ziduri, ci de punti"

« Vocea comunitatii evreiesti din Franta »

http://www.col.fr/rubrique-5

Articol « Comisia pt. copilaria in pericol »
http://www.col.fr/breve-592.html

Articol “Sharon: Israelul trece printr-o grava criza economica”
http://www.col.fr/breve-561.html

Articol: “18% din familiile israielite dedesuptul pragului de saracie”
http://www.col.fr/breve-551.html

Articol « 1800 salariati din high-tech licentiati in 3 luni”
http://www.col.fr/breve-553.html
#4721 (raspuns la: #4608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu siguranta in Romania - de (anonim) la: 02/12/2003 12:25:15
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Daca as castiga aceasta suma cu siguranta as pleca in prima secunda in Romania si m-as folosi de acesti bani incat sa-mi asigur un viitor prosper acolo. Romania e tara noastra, lasand la o parte problemele trecatoare, ea are un potential fenomenal. Nu inteleg cum se mai poate numi roman acela care nu vrea sa mai traiasca in Romania chiar si atunci cand ar dispune de asemenea suma. Inteleg pe cei ce pleaca din ratiuni financiare dar altfel mi se pare de neconceput. Eu intotdeauna cand ies din tara mi se pare ca totul e sinistru si bunastarea occidentala nu mai face doi bani pentru mine. Oare este de ajuns sa-ti indesi stomacul in timp ce preaslavesti o alta tara si te adancesti porceste in non-valoare? Omul are nevoie de transcendenta orginii si a pamantului iar atunci cand asta lipseste e ca si cum ai sectiona o bucata din el.

Eu unul astept sa-mi iau cetatenia tarii unde locuiesc de 4 ani (4 ani de chin din viata mea, chin si foame spirituala nu materiala) si ma intorc in tara definitiv sfidand pe toti trepadusii diasporei romanesti care nu pot concepe asemenea atitudine. Pentru mine este ceva firesc. Nu exagerez in patriotism, dar mi se pare evident ca orice om sa traiasca in cultura lui, in tara lui cat timp nu e razboi, foamete sau mai stiu eu ce dezastru. Puneti mana la munca, lasati lamentatiile si faceti ceva pentru tara asta, concret, sa se ridice nivelul de trai, luptati pe toate caile impotriva coruptiei si a mizeriei si nu va lasati descurajati de nimic. Romanului ii lipseste spritul de sacrificiu si indrazneala, el da fuga in America, tara tuturor deziluziilor si a multiculturalismului bolnavicios atunci cand vede ca da putin de greutati.
Nu uitati dragii mei ca Romania e viitorul, oricat ati vrea sa o uitati sau sa va descotorositi de ea, va va urmari, va va macina un dor in cel mai ascuns cotlon al inimii, iar viata in alta parte nu va va tihni niciodata.

Sa construim deci o Romanie a tuturor romanilor, care sa domine Europa de est! Daca n-am putea n-as mai fi zis asta... Dar stiu ca se poate! Daca toti am avea aceiasi determinare de neclintit s-ar schimba mult mai rapid situatia dar lasitatea este pe primul loc la emigrantul roman. Nu ma preocupa decat Romania, acum pot sa discern, am vazut toata lumea! Sa lasam vorba si sa facem ceva concret!
#5845 (raspuns la: #2008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...