comentarii

locurile copilariei ce sunt repere modele universale pentru intelegerea lumii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
oameni, locuri, fapte - de phidias la: 29/06/2005 17:55:06
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Unii din noi au invatat ca pasul urmator il faci dupa cel anterior, si asa mai departe.
E vorba de inertie, adaptare, spirit analitic, si alte lucruri frumoase care te leaga de oameni, locuri, fapte.
Una e sa pleci definitiv, si alta e in vacanta.
#57195 (raspuns la: #57169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi - de Simeon Dascalul la: 18/07/2005 17:45:42
(la: Munca)
Uite că de la subiectul iniţial care trata calitatea muncii în general de a fi nasoală am ajuns iar la lupta de clasă.

Revenind la mesajul tău, de unde naiba să ştiu ce-o să fac cu viitorii prunci dacă nu ştiu încă ce o să fac eu – fie rămân aici, fie mă car la canguri sau sub cercul polar. În primul caz tră să tocesc mai serios pentru medie, să mă agit să găsesc o variantă de a mă căra – cel mai preferabil cu masterat, dar nu-i singura. În al doilea caz media nu-i cine ştie ce relevantă, e preferabil să-ţi faci experienţă. Sincer să fiu aş prefera să rămân şi poate că în patru ani lucrurile or să stea mai bine şi la noi.

Mesajele plecaţilor sunt contradictorii, depinde în ce condiţii a plecat fiecare, dacă avea sau nu pe cineva acolo, în ce ţară a picat şi mai ales de capacitatea de adaptarea a fiecăruia.

Dacă activezi ca întreprinzător atunci trebuie să-ţi fi dat seama că valoarea nu-i absolută, ci relativă. Problema nu-i de natură morală, cât de mult şi de frumos se lucrează, ci care-i cererea şi oferta pe piaţă. Deocamdată absolvenţi sunt o groază, locuri mai puţine, „dacă-ţi convine bine, dacă nu dau anunţ la ziar şi-mi vin treizeci”. Asta nu se rezolvă de pe-o zi pe alta. În timp vor creşte investiţiile, va apărea mult-aşteptata clasă de mijloc şi vor fi şi salarii mai de doamne-ajută. Întrebarea e în cât timp. Nu mi-i totuna dacă-s zece ani sau treizeci.
Ar fi preferabil să vorbim în cifre – salariile sunt de la două la cinci sute – la negru sau nu. În Timişoara se zice că ajung până la mie, dar mă îndoiesc că asta-i media. La Bucureşti sunt poate şi mai mult. Sigur că pentru cineva care sare cu puţin din minimul pe economie par foarte frumoase.

Am scris toată polologhia de mai sus nu că mi-ar face plăcere să-mi recapitulez variantele, dar am vrut să-ţi ilustrez ce schimbător şi lipsit de repere e mediul în care ne mişcăm. Frumos ar fi să fie ca pe vremea părinţilor noştri – dacă te ţineai de şcoală îţi era asigurat un standard mai bun, locurile erau limitate, posturile se primeau oarecum în funcţie de note. Acum locurile la facultăţi depăşesc numărul celor ieşiţi din bac, iar ce-o să faci cu facultatea gătată seamănă cu un joc de alba-neagra.
#60121 (raspuns la: #59686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
turul europei occidentale - de cico la: 25/07/2005 01:36:02
(la: Incotro imi recomandati... din experientele placute personale!)
Anul viitor (vara) am de gind sa fac un tur prin vestul Europei, de 2-3 saptamini. Poate din Amsterdam sau (nu stiu inca) Paris inchiriez o masina, cobor apoi prin Italia (de Spania nu cred c-o sa am destul timp) si ma intorc prin Elvetia (cel putin vreo 4 zile), poate Austria (cred c-ar merita cel putin Viena) si Germania. Stiam pe unii care-au mai facut traseul, dar n-am mai ramas in legatura. Desigur, am mai multe repere si locuri pe care planuiesc sa le vizitez (prin unele am fost deja), dar cum destui stati pe-acolo, as aprecia orice sfat, sugestie sau recomandare suplimentara.
este multe locuri care se mer - de vsz la: 25/07/2005 21:03:09
(la: Incotro imi recomandati... din experientele placute personale!)
este multe locuri care se merita vizitate
cassandra - de gigi2005 la: 31/07/2005 18:20:14
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am spus ca pana mai acum cativa ani nici eu nu credeam, de fapt mult spus, nu-mi inchipuiam existentza vrajitoarelor, decat in vremuri apuse legate de perioada medievala sau de povestile batranesti cu comori.
Intamplarile pe care le-am povestit, mai putin cea din copilarie si cea de la Costesti, care nu sunt legate de vrajitorie ci de metapsihica, m-au facut sa cred ca anumite descantece sau invocatii deschid calea unor forte mai presus de cele fizice.

De asemenea credeam ca nu exista clarvazatori ci numai impostori. Pana m-am dus cu o colega (aceeasi cu copiii, fata si baiat de care am povestit mai jos) la una si am plecat de acolo cu picioarele tremurand de frica. Pur si simplu m-a inspaimantat puterea acelei femei care i-a descris copiii, casa cu toate mobilele cum erau aranjate, casa de la tzara cu livada de meri din fatza curtzii... tot, tot a vazut femeia aceea. Si tot ce i-a spus s-a intamplat intocmai.
Tu, sa fi fost in locul meu, ce-ai fi facut? Ai fi crezut ca sunt coincidentze?

In schimb mie nu a fost in stare sa-mi spuna nimic. Mi-a spus ca nu-mi poate vedea nici aura si ca se uita la mine ca la un obiect, nu emit nimic ci numai atrag, ca o gaura neagra.

Aceeasi senzatie de frica am incercat-o la alta clarvazatoare ce locuia in Mioveni. Venea lumea la ea cu tot felul de probleme pentru ca folosea si metode de vindecare neconventzionale. Cand "lectura" problemele unui "pacient" ceilalti erau de fatza, bine la ceva distantza, intr-o incapere mare, dar se auzea tot ce vorbeau. Vreau sa-ti spun ca eram asa inspaimantata de parca vazusem o naluca. Le descria locuri, oameni, incaperi, curti, cu o acuratetze a detaliilor de parca atunci se plimba pe acolo.

Tu, Cassandra, ce-ai fi crezut? Ca sunt coincidentze?
Am citit si eu mult, nu sunt cu ochelari de cal, am facut "scoli inalte", nu ma prosteste cineva asa cu una cu doua...Vreau sa ma crezi ca nu vorbesc din auzite.
#62672 (raspuns la: #62668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico (deochi) - de zaraza la: 03/08/2005 21:13:09
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
eu eram des deocheata in copilarie. stiu ca-mi era foarte rau, dureri de cap, senzatie de lesin. treceau imediat la descantec. nu stiu daca sunt niste simptome universale, cred ca starea de "rau" se manifesta diferit la persoane diferite. oricum, la mine deochiul nu se manifesta niciodata prin agitatie, si nici prin plans.

zaraza
#63180 (raspuns la: #63178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt atatea locuri frumoase - de seawolf la: 05/08/2005 16:25:00
(la: Incotro imi recomandati... din experientele placute personale!)
am avut (si am in continuare) ocazia unica de curand sa particip la competitia internationala intre nave velier Tall Ships Races.Cu aceasta ocazie am vizitat Italia(Palermo),Portugalia(Lisabona), Franta(Cherbourg),Belgia(Zeebrugge si Brugge),U.K.(Middlesbrough si Newcastle),Norvegia(Friedrikstad),si urmeaza sa mai trec prin Amsterdam(stim cu totii unde e),Bremerhaven(Germania),Cartagena(Spania)si Tunis(Tunisia ).
Recomanderea din partea mea?
Norvegia este superba.trebuie neaparat sa vezi fiordurile dar sa sti ca te va costa cam mult asa ca sa te pregatesti 'sufleteste'.Belgia este de asemenea foarte frumoasa.In lisabona poti sa mergi la circuitul de formula 1 care este foarte aproape
Multe locuri faine dar tu hotarasti pana la urma.have fun in your trip...
From Norway.....seawolf
secretele copilariei - de gaga la: 02/09/2005 11:30:56
(la: Dezvaluie-ti secretele!)
Am avut o copilarie frumosa pe de o parte: cu joc pe maidan, cu gasca mare, etc. A existat insa un moment care imi face rau, incerc sa-l uit, nu reusesc intotdeauna, nu l-am spus nimanui.
A fost o situatie care, acum realizez ar fi putut sa ma nenoroceasca pe viata.
Imi aduce aminte de copilarie - de doctors la: 04/09/2005 21:30:15
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Imi aduce aminte de copilarie
Romania - de Ivy la: 06/09/2005 04:21:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu merg foarte des..dar cind merg ma simt bine, foarte bine chiar..Ma simt acasa..ma simt rasfatzata..ma simt in vacantza..ma simt acasa..

Nu am comentarii proaste la ce e acolo..imi place pur si simplu..apoi timpul trece si vreau sa ma intorc in tzara in care traiasc acum..sa ma intorc acasa..un alt "acasa"..ce pot face daca ma simt acasa in doua locuri din lumea asa..

In Romania am amintirile legate de copilaria si adolescenta mea..de parinti..de familie, de prima iubire..deci nu poate fi decit acasa

Aici am amintirile legate de nasterea copiilor mei..de evolutia lor...am familia, am iubirea, am linistea..deci sunt tot acasa.
reper? - de anisia la: 06/09/2005 13:13:22
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
gaga , pai daca aveam vre-un reper il reperam eu pana acuma?? plutitor, zici? cosmacpan-ul? nu stiu sa ma pronunt, dar daca ar fi fost plutitor nu s-ar fi inecat in melancolie, nu? ar fi stat la suprafata, ne-ar mai fi dat si noua cate un semn de viata, nu? ce mai... stii a ce suna asta? TRADARE, DE TREI ORI TRADARE ! ... :((
#69924 (raspuns la: #69897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
....am trait-o ...am citit si - de gladis la: 10/10/2005 13:23:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
....am trait-o ...am citit si recitit randurile scrise de tine... (camy )
si cat de neputincioasa ma simt ...
caci ....
si eu am fost printre cei care m-am rugat sa uit ... mi s-a cerut sa uit .. in viata ti se cere deatatea ori sa uiti dar oare cat ai sa poti sa mai uiti ...
pe..el ...nu am sa il uit niciodata desi ma doare... cand spun asta .. amintirea lui e vie in mine... poate din cauza ca a fost atat de intesn e greu sa .. se estompeze ...in totalitate ..mi-am dat seama ca ...la el nu mai e chiar acelasi lucru ...
...el a plecat acolo...eu am ramas aici ... in acelasi loc in care am copilarit cu el... poate si asta a fost unplus pt el ..pt ca nu atrait cei trei ani langa locuri atat de bine cunsocute de pluralul "noi" ...in schimb eu inca ma perind in locurile atinse de noi ... nu am cum sa schimb asta .. si ast ami-a fost cel mai greu la inceput ..traiam doau vieti parele ... traiam prezentul ...caci nu aveam ce face ..era inevitabil...dar la fiecare pas era o panza atat de usoara dar atat de grea ... amintire pelicule din aceleasi locuri dar cu alt cuprins ..facut de noi ... in schimb acum eram doar eu ..in peisaj ... urmata mereu de locurile cu dubla imagine... imi era greu sa vad ..cum totu in juru meu e o forfota ..si eu totusi ma miscam atat de greu ...
a fost un an ... dat peste cap ...primul... an in care am avut nenumarate certuri cuvinte care nu credeam ca le aud de la el .. el fiind acolo .. si totu s-a dat pest ecap de la un mail de al meu ..prost inteles .. dar am incercat sa fiu matura si sa-l inteleg .. ca doar nu e usor sa fi strain intr-o tara straina..si ..degeaba lucrurile ..numai erau la fel... poate gelozia ...nesiguranta ... si mai presus orgoliul...lui... nu l-au facut sa aibe incredere in mine...si mai ales naivitatea si lasitatea mea de al putea intreba franc.. ocloleam din durerea unui raspuns... ..m-am pierdut pe mine in istorii apai pe voi... a fost un an .. de cosmar ... il pierdusem pe el ..doua prietene .. parintii mei ...
a trecut anu ... si a venit ...o intorsatura in care m-am sigilat in casa doua luni ... l-a sfarsitul unui an aveam deja atatea minusuri si atat de putin mai cunosteam lumea din jurul meu ... si atat de speriata eram de ..ceea nu mai aveam... deodata totul era nimic....
a venit al doilea an ... carpit ...mers sontac ... in tije puse de ... de monstrii ... traiam si paseam pe propiul meu vid... m-am hotarat sa nu ii mai scriu .. caci nu mai avea rost ... nu mai puteam ...
ma ingrijora ca nu am sa mai iau bacul ma ingrijora examenel ede sfarsit de an .. pe care nu mai eram capabbila sa le iau ....
ma ingrijora starea mea destul de preecara a sanatatii... depresiile ( care mni-a fost greu sa le accept ca le aveam ...) caderile prea dese de calciu ... caderea parului ... oboseala pe care o resimteam atat de puternic... anemia dar mai ales durerile de cap pe care uneori abea le mai puteam face fata ..dependenta de anumite pastile ma facusera imuna la efectul lor ...
...
imi rescrie acelasi vechi el .. cu aceeasi voce poate un pik mai ..tematoare intrebatoare si nesigura ..de cum era candva,...insa imi scrise .... si am dat ton unei renuntari la viata pe care o duceam parca din paragina in paragina..si am vrut o prietenie. masimteam salvata . aveam senzatia unei cuprinderi in brate nimic nu imi mai putea face rau...
din prietenie ..incetul cu incetul a dus deparet ...la reamintirea a ceea ce am fost .."noi " .. si fara sa vreau ... da .. am incercat sa imi pun... insa nu numai eu imi aminteam atat de perfcet tablourile picatte de pasii nostrii..si el era cel care descria dara de cerneala lasata e noi ,atat de perfect ... si am prins curaj .. ... in nici mai putin de o luna se stinse ttt ... din nou ...fara din nou nici un motiv ... sau poate sunt dar imi greu sa le expun .... am incercat in jumatate de an .. sa m arezum ..la cuvantul prietenie... pt ca imi dadea forte ..relizasem ca devenisem ..intr-un fel dependenta emotiional ..de el .. caclciu durerile fizice se atenuau ... din prietenie .. tot timpu .. se ajungea la cuvintele grele..."stii ca atunci cand am sa ma intorc o sa fim iarasi noi ..."...desi nu dadeam crezare ... in suflet tot se sadea ... o iluze ... aveam povestile micile lui aventuri .. povesti in care ma implicam si imi placeau radeam impreuna la ele... si apoi sa rupt ... din acealsi lucru .. care cred ca ... m- afcaut sa il pierd .. dar niciodata nu am avut curajul sa il intreb ...
s-a sfrasit al doilea an ... poate cu o ura ... si un strigat plin de ahhhhhhhh
anu asta nu am rut sa ma mai sigilez... am vrut sa nu mai fac asta .. ma inebuneam pe mine...
.... a fost o perioada de un an ..in care nu a mai vb ..
a fost o peioada ..in care ...


a fost .. a si revenit in tara ...
aflasem intamplator... si printr-o aluzie atat ed tampita .. si fara nici unsuport moral langa mine...
trei zile poate chiar o saptamana ..am fost in sok..sau mai bien in zis ...intre doua ...drumuri ..sa las ..si sa uit ... sa las si sa sper ca la capatul firului voi auzi un alo ...
intr-o zi de luni cu frica in gat ... cu toatea sat ... mai fericita ca niciodata ca ... ceea ec simt in mine atat ed viu ...
poate pt ca demult nu mai fusesem vi..e...
am sunat ...la acelasi vechi numar de telefon ...defapt si cand aflasem mai injoaca mai in gluma.. caci nu eram siguar daca era sau nu o gluma.. am sunat timp de o sa pat ... si nimeni nu raspundea... cev adin mine imi spunea ca e plecat in bucuresti l acealalta familie alui .. si cealalta ca defapt nici nu etara si totul a fost o ...gluma..nemiritat ...
si luni intr-un ras de faptul ca sunatul al acel numar ma facea sa zambesc ..desi nimeni nu imi raspuned ma linistea ..si ma faea sa ma simt bine...surprinzator...
ramanand melancolica ..ccu telefonul in mana ...A RASPUNS!ALO!_____________
DA! ..mi-aduc si acum aminte cum am ramas incremenita si reflex am inchis... eram in fata oglinzi si in capu meu era cel mai frumos "da" posibil....
am fugit ma hotarasem ca am sa fug ..dar nu de el ci inspre el ...
nu stiam cum ce in ce fel ... dar orele pana la usa ..lui erau asha de ... ingat imi era inima.... in gandu meu rasuna aceeasi fraza ..." erai in tara si nu aveai de gand sa imi spui nimic ...." tot drumu asta era replica pe care incercam sa imi fac curaj si sa incep o discutie cu cel care imi taia orice ...rasuflare ...
am fugit pt a nu da inapoi
frica ma facea sa tremmur ...
eramsperiata de mine
de el
de ..ei...
de el ..
de mine..
de ..nu pot sa zik ..de .." noi ..." pt c a..in gat mi se puneau cuvintele stiind sau inconstient stiind ca ..acel ...cuvant .." ...n..o..i "nu mai exista ...
stiam asta o stiam prea bine ...
dar stiam ca ceea ce imi doresc ma va face din nou vie
ce era!?
O IMBRATISARE ! DA O IMBRATISARE ASTA IMI DOREAM CU INTREGUL MEU SUFLET!!!!O IMBRATISARE !!!!!!DOAMNE SI CAT DE MULT
..
DAr NU AM AVUTO,...
-
aflsem ca stia ca aflasem ca e in tara ... discutii..pe un ton atat de oficial si aat de dureros ..pt mine... si attaea intrebari ..de ce ... care inca imi bantuie trupul....
" ce stai acolo crezi ca te mananc ..." ..da asha ..e stateam ... ma pusese destul de departe officialitatea lui..tonul lui... in tot acest timp stiu ca abea auzeam miile de intrebari cu care m abombardau ... si finalu lor " da ce vorbesti asha mult "
asha e ... nu puteam scoate un cuvant .... si am recunoscut ...chiar si de ce ... doar trecuse ... 2 ani ..
m-am apropiat si l-am luat in brate ..nu stiu cand de ce si in ce mod s-a intamplat ... dar nu nu afost caeea imbratisare ...
pana la sfarsitul dicutiei au fost mici jocuri ..pt ca se mai destinsese atmosfera ...
am cunoscut-o ..chiar si e pe ea...aceea ea...de care imi fusese teama ...
am mers ..chiar in locul in care am visat ca vom merge doar noi doi cand se va intaorce ... decat ca acum eram trei ....
tatonari au existat ... dar o urma..
d..a o urma de necunsoastere umbrea si era deasupra noastra ...
ne-am luat la reveder ....
au fost mai multe ...dar am sa ma opresc ..
spunand ...ca ...nu ma mai cunoaste ...
lumea in care a trait a avut o amprenat asupra ..lui ..si asupra noastra ...

aveam nevoie de o discutie in doi ..dar nu a avut loc.......
inca si acum poate ar trebui sa o mai am ..desi totu se va derula prin intermediul internetului...
undeva s-a rupt ...
....
unde si de ce ...
portite lasate intredeschise lucruri ata de neinteles ...
sunt mai multe ...nu am sa mai scriu ..am sa incerc sa ma linistesc...
.
shtevia, - de maria de la medgidia la: 16/11/2005 10:57:35
(la: Autismul)
am citit raspunsul tau cu fiori...
o parte din ce povestesti tu, le recunosc, mi se intampla, desi le-am negat in mine multa vreme, de frica sau de rusine... prin pregatire, prin educatie, sunt o fiinta prea rationala... acum 3 ani mi-as fi putut pune diagnosticul psihiatric fara second thoughts...

intr-o camera, sunt peste tot si simt tot fara sa vreau... nu se intmapla mereu, cred ca tine de starea mea de moment, dar nu pot controla cand se intmapla... simt ca ocup intreaga camera, o umplu, ca un lichid intr-un recipient... sufletul meu e mai "larg" decat corpul, cuprinde spatiul inchis in care ma aflu, dar cumva nu trece prin pereti... in starea asta pot "pipai" cu sufletul fiintele din incapare, chiar fiind cu spatele sau neatenta... STIU ce fac ele...
daca mi se intampola pe strada, atunci pur si simplu "nu mai sunt eu", sunt nicaieri, goala inauntru merg si fac lucruri pe care uneori chiar uit ca le-am facut... ca si sum, ma trezesc deodata aproape de casa, fara sa stiu cum am parcurs drumul, lacking the memory of coming home...

in mijloacele de transport in comun ma "joc" asa de cand eram mica, fara sa stiu ce fac... uneori impartasesc o stare de euforie de la cineva, alteori o jale adanca, sau o vrajmasie... dar nu intotdeauna identific persoana, este clar cineva in imediata mea apropiere, dar cred ca tine mai mult de intensitatea starii persoanei respective... nu am control total asupra lucrurilor astora, dar am descoperit ca pot sa ma "blochez" sa le mai simt, sa "fug" cumva din mine in reverie, pana la destinatie...

mi se intampla sa-mi vorbeasca cineva si sa ma uit la el ca o statuie... ma ia valu` deodata si nu mai sunt "aici si acum"...
dupa ce ma "trezesc", desi habar n-am ce a spus, stiu exact ce simte sau ce intentii are... cum? n-am idee, nu eu fac asta... si da, uimitor, ai spus aceleasi cuvinte cu care definesc eu asta "vorbesc ei prea tare in sinea lor"!! exact asa se intampla uneori, ei "vorbesc" clar si distinct, dupa care repeta cu voce tare...

nu mi-a placut la inceput cand am constientizat ca traiesc starile astea aleator, fara "mine"... dar acum incerc sa invat din ce mi se intampla... singura, fara indrumator...
cu copiii autisti simt lucrurile astea cel mai bine, si ei cu mine... ne "imbratisam" inainte sa-mi sara de gat, ne imbratisam cu sufletele, de cum intru in clasa...
nu stiu daca iti este cunoscut, dar acesti copii au o problema de afectivitate (ma rog, asa o numesc cartile, eu nu o vad asa), si nu accepta persoane noi in jurul lor decat dupa ani de zile, si numai anumite persoane... pe mine faceau copiii ciorchine dupa primele 2 saptamani de cand ajunsesem la centru... ei au perceptii dincolo de lumea fizica obisnuita, sunt "scannere" afective fantastice... problema (cred eu) este de exprimare a afectului, nu de traire sau intensitate a lui...

da, daca stau sa ma gandesc, n-am invidiat sau urat niciodata pe nimeni... mereu mi-a fost usor sa iert si sa merg mai departe, pentru ca senzatia mea este ca "ne-iertarea" se "agata" de sufletul tau ca un balast, te tine din drum, iti incetineste cumva evolutia, ca un om care merge pe un drum cu doua ghiulele prinse de glezne...

shtevia, in punctul asta nu stiu ce sa te intreb, nu mai ajung eu mai departe... as vrea sa stiu cum se poate controla mai bine aceasta stare, cred ca asta m-ar ajuta sa avansez cumva... desi nu cred ca poti sa-mi raspunzi, pentru ca eu nu cred in algoritmi universali, ci in individualitate, si caile ei sunt singulare...

si mai cred ca deschiderea asta s-a intamplat datorita unei boli din copilarie... despre care poate voi povesti intr-un alt episod, in vreo alta conferinta...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87918 (raspuns la: #87773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
colectie - de ygrec la: 28/11/2005 13:05:05
(la: Ce colectionati?)
n-am ratat in copilarie nici macar servetelele...
surprize de la guma de mestecat, pe categorii: desene animate-profes. baltazar-fotbalisti; masinute-vedete incontestabile
timbre-de frumusete;
ambalaje de ciocolata, de sapun-parca eram nebuni-castigam cu ele bambilici-chiar, oare de unde proveneau discurile alea de marimea unei monede si mult mai subtiri???
azi: carti postale-in special peisaje, si pe la tirgurile de toamna de la muzeul satului /taranului gasesti si din alea vechi din 1800'toamna;
cani inscriptionate de toate firmele posibile, primite shpaga pe la event-uri ca n-avem in casa 2 cani la fel,
si pliante din toata tara si din afara de la toate locurile vizitate;

!! - de maan la: 12/12/2005 22:03:35
(la: Scriitorii exilului, patrie de-a-ndoaselea)
Cand zic “cioran” imi reamintesc cararile infundate ale adolescentei tarzii, cand incercam sa ma identific in cutare sau cutare miscare literara au filosofica, sau macar in opera unui anume scriitor.
Pe cioran mi l-a pus intr-o zi in brate, radu, fratele meu intru simtire.
“- bai, fii atent’ la asta si zi-mi cata nebunie din el regasesti in tine!” (ceva asemantor)

rufoasa cartulie era plina de gemul de caise al lui ducu si de multiple semne, menite sa-mi atraga atentia asupra cutarui pasaj … urma, conform intelegerii, sa fac acelasi lucru si sa pictez semnele mele in dreptul fragmentelor care mi-au atras atentia, ca se le comentam impreuna, mai tarziu.

Citeam asa, cartile, la dubla-intelegere, ca sa despicam in zece mii si-un pic, firul ne_lamuririlor noastre.

Eram (sunt?) prea naravas-optimista-n cuget, ca sa am rabdare pentru cioran, dar asa cum am fost invatata, nu-mi puteam permite sa abandonez cartile, o data ce le-am deschis.

Concluzia mea, despre ce scrie omul asta, a ramas aceeasi de-acum 15 ani:
“- braveaza, i-am zis, traieste din plin, manat de dorinta egoista de-a suprima in oameni dorinta de-a respira cu pasiune.”

mi-amintesc de pasajul despre voltaire.
Tocmai citisem ‘lettres philosophiques’ si ‘candide’ si l-am urat pe ciudatul ala care-ncerca sa-mi demonstreze ca n-am inteles nimic din dorinta voltairiana de-a combate fanatismul si lipsa de toleranta si ca bucuria mea, izvorata din impulsul natural de-a urma calea fireasca spre o fericire profund umana, ii alta dovada de prostie!

n-aveam cum resimti drama exilului, pe care reuseam insa s-o traduc la alta scara, prin durerea dezradacinarii de meleagurile copilariei, spre care tanjeam mai mult, pe masura ce inaintam in varsta.

cat priveste drama cealalta, a scriitorului, a reusit sa ma convinga ca n-am/ nu voi avea niciodata nimic de transmis si ca a scrie e perversiune cu sine, intr-un mod cu mult mai vulgar decat gestul fizic, intrucat se petrece-n vazul lumii.

atunci am distrus cele cateva revistute scolaresti in care cineva-mi publicase versurile si n-am mai scris de-atunci decat pentru mine.
de-atunci insa-l si detest pe cioran, desi nu de la el am aflat, putin mai tarziu, ca ‘a vorbi’ nu-i tot aia cu ‘a gandi’, si cu-atat mai putin cu ‘a crede’.
octogenarul frant intre-ntrebari cu raspunsuri negre, a gasit destula putere/slabiciune, sa se umileasca-n pasiuni fizice catre-o femeie cu cativa zeci de ani mai tanara, suficient de superficiala, un fel de emma bovary a epocii ei.
acela care mi-a amarat tineretea cu trei citate, sfaraia constant-umilitor de …‘iubire’, reducand la un scancet erotic sleampat, de mosneag decrepit, tot ce scrisese pana atunci.

Iti trebuie, fara-ndoiala, niste creieri, ca sa poti suci minti si sa sochezi cu adevarul tau cel de nimeni gasit, care se le para celor flamanzi suprema revelatie … atat de flamanzi aceia, si vorbele atata de socante, incat nimenea nu va mai avea suflu sa se-ntrebe de ce pana la el n-a egzistat unul care sa traga de sfoara unor atari concluzii?
Raspunsul ar putea fi simplu.
Cand vorbeste, heidegger iti pune mintea la lucru, te sleieste intelectual, nu ti-arata limita ci te obliga sa te lovesti cu ea-n cap- adevarul lui ‘a fi’ nu-i pentru toata lumea, ci pentru-acela care poate-ajunge pana la el.
Asta nu face concesii – daca nu poti, sezi acasa, la capsunile tale cu frisca si la revista existentialista ‘elle’!
Cand vorbeste cioran, adevarul esential (cica!) ti-e, prosteste, la-ndemana.
Si-asta ar putea fi (cel putin) un renghi jucat de-o minte ascutita unora cu mult inferioare.

Asa gandeam atunci…
Ca sa-mi construiesc o parere noua, ar trebui sa-l iau de la capat pe cioran, cum am facut cu-atatia altii.
N-am pretentia ca l-am inteles.
Din pacate, pana cand nu ma va deranja cumplit ideea ca l-as putea nedreptati, raman la vechile concluzii.
Mea culpa pe mai tarziu, cand (doamne-ajuta) m-oi intelepti.

Am sa rog sa-mi fie scuzata forma de a va anunta doar la sfarsit, autorul acestor randuri,
io una deja-mi zambeam in musteti, savurand clipa cand, amintindu-mi autorul, voi arata cu degetul spre plagiator.: )))
multumesc pentru citate, ca si pentru modul elegant de-a ma fi manipulat.

stiind ca numele de Cioran poate atrage deasemenea antipatii sau retineri
de-aceea am facut paralela absolut cretina cu martin heidegger.
daca nu esti capabil sa construiesti un sistem filosofic bine inchegat, sau o structura romanesca cu dichis, tinde macar sa fii panait istrati si te vom respecta pentru ceea ce vrei sa devii!!!!

am dorit ca nimeni sa nu-si refuze o astfel de lectura, in special cei pentru care cuvantul este important.
cuvantul e important atunci cand reflecta adevaruri cu scop de-a construi, pentru ca numai asa poate trece de liziera vorbei, in fapte.
Si mai e important daca te trimite la intrebari, incitandu-te sa gasesti singur raspunsurile!

Altfel batem campii, divagand grotesc, asa cum fac eu acuma si de-obicei.

Filosoful propune adevarul sau, romanicerul ofera si el un posibil adevar dar nici unul nu zice “Asa se face ca a trebuit, cu buna credinta si cu pareri de rau, sa te supun acestei lectii de perplexitate.”.
Ca sa vezi cine vorbeste despre sarlatani!
Din sfera lui, cioran decide ca omenirea trebuie sa-l asculte, ca EL STIE, ca el e deschizatorul de pleoape!!!!

ca pana si-n sarlatania intelepciunii se afla mai mult adevar decat in aceea a activitatii romanciere.
ei nu zau! ca faina-i scuza!
n-a zis flaubert ca ‘madame bovary c’est moi’…?
Ce-o fi vrand mai sincer de-atat?
In plus, a permis cititorilor, sa se regaseasca (sau nu) in acel ‘moi’, nu l-a perorat ex catedra!

Convingerile mele fiind niste pretexte nu am intentia sa ti le impun.
psihologie inversa.
daca n-avea intentia, trebea sa fi scris o poezie!
in loc de-asta, face apologia lui ‘ce m-as mai sinucide’, ca sa traiasca pana la adanci batraneti, spre dezamagirea idolilor lui.


Cioran in acelasi timp afirma: ¨staruiesc in convingeri, precum viermele in fruct¨.
si ti se pare ca-i mare afacere sa nu poti vedea dincolo de adevarul personal?

Nu-l scade, e totusi un filozof studiat in academiile franceze, si e, poate, printre singurele spirite cu adevarat universale care s-au nascut in Romania, citat inclusiv in limbile hispanice sau anglosaxone.

ramane sa deduc ca ce spun spaniolii si englezii e litera de lege si ca la ei nu-s la fel de multi idioti ca la noi.
#94753 (raspuns la: #94618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilarie...cu C , toata gasc - de anatolia la: 19/12/2005 19:40:53
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Copilarie...cu C , toata gasca de prunci care conturbam cartieru, si Doamne, multi mai eram.....Era buna....mmmmmmmm...si kiar si acum desi au trecut 1001 ani de la copilaria-mi....inca imi mai cumpar cate una...dara asa cand nu ma vede nimeni.......
Imi aminteste de Alimentara - de thebrightside la: 19/12/2005 19:40:53
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
De Alimentara la care lucra mama. Exact la intrare erau doua cosuri imense, unul cu eugenii, celelalt cu napolitane.

Imi aminteste de copilarie. De inocenta. De lipsa oricarui reper material sau social.

Da, sunt nostalgica. Imi aminteste de vremea cand aveam impresia ca toate alimentarile din lume sunt pline de creveti vietnamezi, gem de macese, compot de cirese, eugenii, napolitane si grisine d'alea groase (ce-mi mai placeau). Imi aminteste de serile in care o asteptam pe mama nerabdatoare sa-mi aduca banane, mentosane si CIP. Eram norocoasa, mama lucra la Alimentara. Nu stateam niciodata la coada si nu-mi lipsea nimic din ce mi-as fi putut dori ...

Pe vremea aceea in afara de eugenii, aveam si linistea. O liniste a sufletului pe care o ai doar cand esti copil. Ai mei erau fericiti, frate-miu indragostit, iar eu citeam Povestiri Istorice langa brad...



Zambeste, promit ca n'o sa te doara.
Bucuresti-orasul meu - de Nanina la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Draga Horia - de clody la: 15/01/2006 18:15:04
(la: Despre Vulgaritate)
Hai sa nu generalizam si sa dam vina pt vulgaritate pe sistemul de invatamant. Sa nu fim chiar atat de gravi. La noi e valabila zicala : Educam poporul cu televizorul. Si ce se vede acolo: violuri, crime, furturi, filme violente, manele, cantarete dezbracate. De acolo se si inspira tinerii si-si aleg modele. Cred ca asta e mai important, ce modele isi aleg.
Profesorul de la scoala poate sa vorbeasca ore in sir si sa puna suflet in ce face si zice, dar daca nu e ascultat degeaba. Nu e el modelul, ci manelistii cu aur si Mercedes, Mutu, iar pt fete cantaretele deventie vedete peste noapte prin dezvaluirea marilor "mistere" ale corpului feminin.
Fiecare alege ce face in viata. Eu sustin asta sus si tare. Depinde ce repere iti iei, ce idealuri ai. Poate fi vorba si de educatia primita in familie, dar s-au mai vazut cazuri de oameni remarcabili din familii care n-aveau nimic de-a face cu cultura sau morala.
Repet din celelalte mesaje: iti alegi tu prietenii, locurile unde te duci, muzica pe care o asculti. Cand vecinii asculta manele sau chiuie, pune-ti castile de la cd-player si asculta ce vrei tu, sau da tu mai tare ca ei si asculta ce vrei. Cu colegii de munca recunosc ca e mai greu, dar daca esti perseverent si nu iti insusesti si tu comportamentul lor, pana la urma te lasa in pace.
Ca sa ne protejam de vulgaritate trebuie in primul rand sa nu ne lasam influentati de ea.


L'homme est ne pour vivre dans les convulsions de l'inquietude ou dans la lethargie de l'ennui. - Voltaire
#100308 (raspuns la: #100223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
satul romanesc - de niculae la: 17/02/2006 09:36:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
- Jumatate din familia mea locuieste in Maramures,acolo am petrecut si eu o parte a copilariei si primul loc de munca:padurar la Borsa.Ultima data am fost pe acolo vara trecuta.Sony lansa o noua camera (de filmat) HDTV si nu vroia sa o prezinte doar cu filmul venit de la firma mama,ci insotita de un filmulet,cu locuri reprezentative (frumoase) pentru Romania,ca sa vada filmangiii romani cum arata tara lor,locurile cunoscute si filmate de ei mai inainte,vazute acum cu noua cucerire tehnica HDTv.Am beneficiat asadar de un tur al Romaniei de la Vama Veche,Delta, Moldova, Iasi, Manastirile Moldovei, Prislop, Maramures, Apuseni, Sighisoara, Hunedoara, Balea, etc,etc,aproape tot ce se poate vedea in oarecare viteza (totusi).Nu stiu cat de dezamagita a fost domnisoara Rosana,dar,eu pot sa va spun,ca atunci cand se va stinge ultima generatie nascuta inainte de "Cealalta Revolutie" (comunista),deci,cei azi in varsta de peste 60-65 de ani, Maramuresul acela despre care tot vorbim va mai exista doar prin muzee si pe la punctele turistice.Atunci vom intelege vorba "ce am avut si ce am pierdut" As putea sa va povestesc mult mai multe,oricum prea multe ca sa incapa in cateva mailuri,dar,asta din pacate nu ar schimba absolut nimic.
- Citez din memorie trei versuri de Marin Sorescu:
" Au disparut corturile armatelor biblice,
Vor dispare si zgarie norii
- Ce bine,ca am apucat sa-i mai vedem "
(erau scrise cu mult inainte de 11 septembrie) parafrazand,va spun si eu:
- inca mai exista Maramures,grabiti-va sa apucati sa-l mai vedeti
si vedeti-l cat puteti mai frumos si mai poetic,sau,cum vreti voi, fiindca,peste nu prea mult timp,oamenii vor vedea,doar,imagini (si ale voastre) despre acel Maramures.
- Nu am putut vedea (nu-l pot gasi) reportajul fotografului ungur,doar, poza cu Dacia in parau si mi-a parut frumoasa si interesanta.Oricum ar fi celelalte sa fie dumnealui sanatos si sa vada ce vrea si cum vrea si la noi si pe unde s-o mai duce.
- Ma deranjeaza mai putin (aproape deloc) punctul lui subiectiv sau poate tendentios de vedere,fata de cat ma deranjeaza faptul ca,din pacate,are dreptate si nu e nevoie sa faci nici un efort,gasesti mizerie peste tot.
- Am avut ginionul sa vreau sa merg la WC la manastirea Voronet,nu va povestesc cum putea arata wc-ul (singurul)din parcarea manastiri,imaginati-va ce poate fi mai rau.Pentru turistul (mai ales cel occidental) nevoit sa foloseasca un astfel de loc,imaginea va ramane puternica si concreta, suprapusa peste toate celelalte. Nu va povestesc ce vorbe am putut auzi de la stareta manastirii Barsana,desi,platisem tot ce ni se ceruse la intrare,intrasem cu sculele la vedere ( filmam doar exterioare,era un film de propaganda,in folosul tarii,platit de japonezi,nu aveam nici un motiv sa fim incorecti ) si unde dupa o cearta ca la usa cortului am plecat scarbiti, nu fiindca ne putea opri cineva sa filmam,ci fiindca ne pierise tot cheful.
- as putea descrie zeci si sute de situatii de acest fel,din fericire eu ma incapatanez sa vad brazii si ceatza si casele vechi,gardurile si copii,caii,carutele,lautarii si tot ce-mi mai place mie,din cele care am norocul sa-mi iasa in cale,dar,nu pot sa-i condamn deloc pe cei care vor sa vada si altceva.Daca o fac si cu talent,cu atat mai mult,sunt obligat sa accept ca acele lucruri exista si exista si oameni care le vad si le judeca asa cum vor.Asta poate un motiv de suparare.
#106587 (raspuns la: #106315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...