comentarii

locurile copilariei ce sunt repere modele universale pentru intelegerea lumii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
picky - de cher la: 23/08/2007 12:35:30
(la: vrei sa fi salvat )
Desi cred ca vorbesc cam mult, incerc sa leg o conversatie...Sau doar sa dau un raspuns (tampit)
Citesc acum ISUS OMUL, una din acele carti controversate. Nu cred ca este o carte care a descoperit adevarul despre Isus dar unele afirmatii ale autoarei sunt interesante, cele în legãturã cu noile documente descoperite la Qumran. In unele locuri mã deranjeazã concluziile autoarei si n-am cu cine ma contrazice.
Eu fac parte din acea categorie de oameni care încearcã sã împace perceperea personalã pe care o am fatã de Dzeu cu ceea ce întelege prin Dzeu "religia". Am vãzut cã însãsi biserica a avut lungi discutii în sânul sãu pe aceastã temã. In primele 7 concilii ecumenice s-a analizat mult aceasta problemã, natura lui Dzeu. Nimic din ce s-a discutat în cele 7 concilii nu mi se pare o problema încheiata definitiv, chiar daca acolo, de fiecare datã s-a luat o hotarare care trebuie respectatã. Sã iau conciliile la rând:
1.Arienii, considerã cã Dzeu al crestinilor nu-i chiar Dzeu al evreilor. E normal ca discutia trebuia încheiatã la acea datã, dar analizând cu detasare trebuie sa recunoastem ca existã diferente de percepere. Dzeul evreilor este Dzeul neamului lui Israel care le impune legi stricte si se rãzbunã, al crestinilor este Dzeul tuturor, ne iubeste si ne iartã. Dumnezeul crestin se suprapune peste Yehova dar modificându-l.
2.Sfântul Duh este putere sau persoanã? Aici chiar daca lucrurile s-au mai bâlbâit, ortodoxii au tinut la ideea de putere dar încã se mai discutã. Cine va ceda ?
3.Disputa despre dubla naturã a lui Isus, de Dumnezeu si om este una din cele mai încâlcite dispute care a tinut cap de afis pe 3 concilii si tot nu este clar. Issus este Dzeu in calitatea sa de cuvânt al lui Dzeu, dar când este vorba de cuvinte, niciodata nu stii care este ultimul. Maria mama sa este sfânta sa mamã pentru credinciosi dar biserica se încurca în formule de adresare : nãscãtoare de Dumnezeu sau de Cristos ? Oare nu ar trebui o unitate a ortodoxiei înainte de a ne repezi spre unirea cu catolicii ?
Nu cred cã lumea este pregãtitã pentru o schimbare în religie dar lucrurile nu stau pe loc si deja sunt semne cã va urma. Existã adevãruri nespuse si aceste lucruri sunt speculate în cãrti ca aceea de care vorbeam. Omul este curios din fire si gândurile lui merg spre ordinea universalã, spre eliminarea necunoscutului care ar explica minunile, spre logicã. Nimic nu poate rãmâne pe loc si asta s-a vãzut pânã acum prin multele secte crestine care mai de care cu adevãrul lor adevãrat.
Nu stiu daca este cazul sa reincepem discutii fara concluzii, dar este un raspuns...
#229299 (raspuns la: #229148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alexandros la: 09/10/2007 12:03:02
(la: Abel, Cain, maneloteca, zorelele.)
Nu sunt un ateu convins dar nici nu sunt un crestin convins pe deplin, pentru ca institutia "biserica" si slujitorii ei nu prezinta pentru mine incredere iar legatura ei cu divinitatea cred ca e mai intrerupta decat a mea. Ma duc la biserica de cateva ori pe an, cel putin doua si suplimentar cu ocazia unor nunti, botezuri, decese, dar nici biserica nu ma deranjeaza pe mine. In ultimii zece ani doar de doua ori am vazut un preot la usa mea si nu pentru a ma apropia de Dumnezeu ci pentru a arunca de doua ori prin casa cu ceva lichid dintr-un busuioc si a mormai cinci vorbe neintelese in barba.
Dar nu gratuit ci pe bani frumusei. Spuneam ceva lichid dintr-un busuioc pentru ca la o sarbatoare crestina din copilarie am vazut o chestie care m-a uimit.
la o "boboteaza" (cred) fiecare familie de crestini se duce sa ia apa sfintita de la biserica pentru unele ritualuri crestine din timpul anului.
Ei bine in acel an lumea a fost mai multa decat apa din butoaiele sfintite si ce credeti ca a facut preotul? A "sfintit" cismeaua din curtea scolii vecine(unde invatam eu) si toata lumea a fost servita cu apa de la "ICAB" sfintita instant.
Deci toate observatiile mele legate de crestinism, postcrestinism sunt ale unui observator neimplicat direct.

Pe vremea comunistilor am trait intr-o societata postcrestina si totodata precrestina.
Dupa revolutie exacerbarea religiozitatii a dus la scene ce mie imi provoaca o mare lehamite.
Chiar in zilele acestea e o sarbatoare ce strange foarte multi crestini la Iasi si ce vom vedea acolo depaseste cu mult intelegerea mea. Se bat, se injura, sa ajunga in fata de parca la Dumnezeu e ceva ca la cozile lui
ceausescu si se tem ca nu vor apuca.
Mai mare greata.
Toate manifestarile astea care nu sunt nici bine gestionate de slujitorii bisericii nu duc decat la o indepartare a tinerilor de religie. Vor vedea divinitatea ca o institutie ce are resurse limitate de unde doar cei ce sunt primii apuca ceva.
Biserica Ortodoxa Romana e o institutie comparabila cu parlamentul nostru iar slujitorii ei nu sunt cu mult diferiti de ai celeilalte institutii.
Lupte pentru putere, pentru averi, pentru posturi( locuri in frunte, nu postul pastelui sau al craciunului).
Se platesc niste spagi uriase pentru a primi o parohie. Biserica are averi incomensurabile pe care doar le detine si nu le pune in slujba nevoiasilor, a orfanilor, a bolnavilor.
E superflu rolul de intermediar al bisericii intre pamantean si divinitate din moment ce rezultatele sunt inexistente.
Nici nu sunt prea convins eu Dumnezeu ar avea nevoie de intermediari sau purtatori de cuvant pentru a-si trimite mesajul la muritori.
In fine, cred ca ne indreptam spre o perioada de respingere a credintel generata de manifestarile aratate mai sus cat si de pragmatismul societatii
moderne. Drama cea mare e ca traim, sau in curand vom trai, intr-o societate postcrestina dar si postculturala.


PANACEU UNIVERSAL - de picky la: 19/11/2007 15:44:33
(la: Tăcere cu umeri rotunzi)
înseamnă leac universal universal. Deci pleonasm cras!
Sau panaceu sau leac universal! Valabil pentru oricine.
#257473 (raspuns la: #256996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
xxx - de Valix la: 10/01/2008 09:42:37
(la: Pa,draga...)
Doamnelor,domnilor si iubiti concetateni! Castigand eu ceva luni bune de vechime pe aceste locuri poetariene si intrand asa,ca un om sfaramacios ce sunt in localul care cu onor (pe bune)se cheama Cafeneaua...literara,ba mai mult,daca imi ingaduiti ,simtindu-ma aproape in largul meu,iata ce am a va spune voua iubiti consumatori de poezie.Aici ,la scoala mea privata de minte,inima si literatura,cursuri fara frecventa bineinteles,am la indemana niste manuale de scris antediluviene.In ele sta scris cu aplomb ca vorba caracterizeaza omul. Asa si eu cu Diorul.Incurcand epicul cu liricul si repezindu-ma sa spun ca eroul meu epico-liric din poezia aci de fata nu se deosebeste de eroina epico-lirica rostitoare de PA,am dat-o in bara.Si uite asa,facui prin versulistele astea ceva ce nu seamana nici a cal ,nici a magar. Clone,ce mai!Bateti-ma, nimiciti-ma ,dar ubiti-ma!Si eu va ubesc!De aceea ,va divulg un mic secret.Tocmai lucrez la o antologie despre poezii utile si inutile.In Cuvantul inainte voi vorbi despre metafore dinozauriene in poezia antica de astazi,rod al clasicismului emotional universal.Concluzia finala va fi aceea ca prefer sa fiu salvat de la moartea prin spanzurare tot de poeti.Na,c-am ajuns sa fiu prea ocos!Pa!
locuri de joaca ? - de alex andra la: 26/01/2008 21:10:21
(la: Is there anybody out there ?)
Uite ca mi-ai dat o idee :)) Sa fac si un loc de joaca:))) Ca pana acuma am facut doar locuri de trancanit sau de dat cu capul:)))
#278773 (raspuns la: #278772) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau" - de aqua la: 03/02/2008 18:48:21
(la: si cam atat)
SCRISOARE/ROMAN ABSURD
Sau un fel de mesaj in sticla in desert..

Ce ramane ? 2 valize cu boarfe si o poveste care nu mai incape in bagaje. Poveste...in adevaratul sens al cuvantului...cu motto, capitole si tot ce trebuie..poate doar fara happy end...chiar daca banala probabil ...ca in Minulescu « la circ/ un accident banal/un acrobat/un salt mortal/si acrobatul nu s-a mai sculat(...) cu aceeasi balerina langa el/alt acrobat/alt salt mortal »
Deci ...fara pretentii de originalitate ( lait-motivul meu !)... doar ceva « rotund » de genul :

« M-a sarutat pe frunte luna
Si ochii mei s-au deschis ca mari porti nelamurite
Unde duce drumul care incepe odata cu marginea mea.
Luna a zambit si si-a pastrat secretul
Iar eu am pasit mirata in mine
Era intuneric si liniste deplina
Si mi s-a facut frica.
mi-am facut atunci inima scut
si mi-am intors privirile inlauntrul meu.
Parca asta inseamna sa te cunosti pe tine insuti, nu?
Dar ce ciudat, eram si in adanc tot eu.
Si cand am facut scut si inima noului eu
m-am regasit tot pe mine.
Cum sa te mai cunosti in conditiile acestea? »

Majoritatea lucrurilor s-au nascut prin negarea altora; dar printr-o noua negare s-a ajuns din nou la cele dintai. Evolutia e deci rotunda?
Pitagora- „armonia sferelor”; cele 9 sfere ale lui Dante; notiune de perfectiune ; forma corpurilor ceresti, atomul- rotunde; ideea de perfect – acelasi din orice punct e privit, fara inceput si fara sfarsit- oare nu este acesta sentimentul eternitatii?
Timpul este intotdeauna rotund....
Cam asta e esenta “capitolelor” mele.

Capitolul I - Copilaria (ca in Maxim Gorki !)

« Inceputurile mele sunt atat de numeroase
Si in atat de multe locuri
Incat uneori imi vine sa le strig oamenilor
- lasati in pace stiintele voastre exacte
si priviti-ma.
Eu sunt universul.
Iar soarele care in fiecare dimineata
aseaza cerul la locul lui
e inima mea fierbinte.
Rosti cu mandrie fluturele.
Apoi,
Ca in fiecare seara.
Isi despica aripile
Si le aseza in locul pleoapelor mele.
Si universul… adormi”

Capitolul II- Adolescenta
sau baietii si blocajele
sau la 18 ani descoperi ca „heaven is just a sin away”.

« Sometimes I want to dress in jeans
Sometimes I want to dress in lace and flirt
Sometimes I don t like boys at all
Sometimes I like a boy so much it hearts”

Capitolul III. Casatoria.

Mi-am proptit bine gandurile in inima ta
Si am strigat : « Aici imi voi zidi manastirea,
In zidurile careia,
Ma voi inchide la fiecare asfintit ! »
Dar totul in jurul meu dintr-o data a tacut.
Doar inima ta zambind mi-a soptit:
“Fii binevenita in tara vesnicului rasarit!”

Capitolul IV. Eu si ceilalti barbati din viata mea
Sau
La 40 de ani descoperi ca poezia este pentru copii si pentru rafinati
Sau
Despre arta de a cere si realitatea de a primi

“Looking for love in all the wrong places
Looking for love in too many faces”

Capitolul V. Acum
Sau dupa 40 de ani..e timpul sa trec la proza
sau
Iluzorie "The future is already here; it's just unevenly distributed"

« Aici nu incepe
si nu se termina nimic.
Nu e decat un zid de manastire
Si drumul care trece mereu prin mine
Aliniindu-si plopii
De o parte si alta a tamplelor mele.
Si bineinteles eu,
Adunand legende din praf
Si masurand atent
Timpul cu pasii.
A trecut exact un rotund de vieti
De cand eram mesterul Manole
Si ma-nchideam intre ganduri
Zidindu-ma la fiecare asfintit .
Si oare ce am sa mai construiesc
Cand voi gasi capatul liniei
Ce trece printre tamplele mele
Impartind spatiul
In curgere si statornicie ?
-se intreba cumpana fantinii
secate de mult
in locul unde nu incepe
si nu se termina nimic
Epilog

..si pentru ca toate sunt rotunde...

« Oricare cer se imparte la doi
si ma mir ca nu stii,
e o regula de divizibilitate
pe care noi, pasarile
o invatam in prima zi de la soare »
rosti cu seriozitate pescarusul.
« Oricare inima se imparte la doi »
incercai eu sa-l conving.
E o regula de divizibilitate..
Dar pescarusul dadu cu dispret din aripi
Si pleca sa traseze orizontul.
Ei, ce sa faci. M-am asezat la loc
Si am continuat sa lipesc cu grija
Cele doua jumatati simetrice
ale inimii.



nu defaimez - de beatlemaniacul la: 18/03/2008 00:20:12
(la: Sex mocca in reatebeu)
hey, eu am amintiri si mai frumoase despre Romania! Cand ma gandesc la toate locurile pe unde am fost, parcuri pe unde am copilarit, Scoala Generala, prima zi de inot, facultate, Revolutia Romana, mineriada, la toate am participat. Nu o sa uit niciodata. Dar scuza-ma, am fost anul trecut in vizita in orasul KITCH, adica in Bucuresti. Am vrut sa vad daca pot sa fac ceva proiecte impreuna cu fostii colegi. Si ghici ce? Mi s-a cerut mita la greu.. Asa ca ... ramaneti voi mai baieti in tara mitei ... eu am plecat!!! NICIODATA NU-MI VA VENI SA VOMIT la amintirea Romaniei! Dar VOI VOMITA la vederea putorilor, lichelelor si cacanarilor tarani
am zis!!!!!!!!!!
#294105 (raspuns la: #294100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Proud - de alex andra la: 03/05/2008 21:51:53
(la: Confa profana)
Io am avut in copilarie un cuib de randunele si perechea se intorcea in fiecare primavara. Cunosteau drumul, veneau acasa:) Ma gandesc ca si ratele or fi avand locurile lor de popas. Cine stie ? Ar trebui marcate, ca sa poti verifica:)
Lascaru tese povesti cu rate ?:)))
#307598 (raspuns la: #307592) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Protagoras la: 18/06/2008 18:24:11
(la: timpul-memoria)
Ca să explic mai clar de ce spun eu că timpul nu există în sine (mai exact curgerea sa), îţi propun un exerciţiu de imaginaţie: ce ar fi dacă nu s-ar mai mişca nimic, nici o particulă elementară, absolut nimic? E uşor de imaginat un univers perfect imobil. Poţi să mai spui în această situaţie că există timp în sine?

Timpul se determină prin spaţiu şi invers (sau mai bine zis, curgerea timpului se determina prin măsurarea spaţiului şi invers). Despre pietonii tai, ai avut dreptate. Adică, un observator EU priveşte două obiecte X şi Y care se deplaseaza de la A spre B. Cele două obiecte au viteze diferite, adică mecanica implacabilă care le face să se mişte, care le determină, efectuează procese diferite (pentru asta presupun, evident, un univers mecanicist, in care acelaşi cauze, în aceleaşi condiţii, produc exact aceleaşi efecte. EU relaţionează cele două obiecte măsurând distanţa dintre ele (determinarea prin măsurarea spaţiului), precum şi ordinea în care ajung în Y (determinarea prin observarea curgerii timpului, adică a unei ordini prin care fenomenele ocupă locuri diferite într-o axă a timpului, în funcţie de percepţia noastră asupra distanţei dintre ele şi a poziţiei lor, unul în stânga celulalt, de ex.). Aşadar, ca EU să măsoare exact atât timpul (succesiunea) dintre fenomenele produse de A şi B, cât şi marimea spaţiul liber dintre ele, ar trebui ca acesta să fie perfect imobil, ceea ce e imposibil (vezi relativitatea). De aceea am spus că timpul nu e altceva decât felul în care percepem şi măsurăm noi mişcarea. De altfel, ne putem imagina particule elementare continuându-şi mişcarea mecanică, fără să fie o nevoie în a le situa pe o axă a succesiunii.

Datorită faptului că noi măsurăm curgerea timpului în funţie de spaţiu, nu putem să abolim percepţia asupra timpului fără a renunţa şi la abilitatea noastră de a măsura spaţiul în funcţie de un reper sau altul. Nu cred că putem avea conştiinţă de sine (cu atât mai puţin memorie) atunci când nu putem măsura distanţele între obiecte, sau succesiunea fenomenelor. Adică, totul ar părea că se întâmplă concomitent. Probabil că ne-am naşte şi am muri în acelaşi timp (perceput de noi).
#318942 (raspuns la: #318914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alte perle....... - de Areal la: 01/07/2008 15:25:15
(la: Perle scolare)
A fost la fel ca in istoria cu Romeo si Julieta care au supt la o leoaica.

Personajul lui Camil Petrescu are constiinta pura, dar incarcata. El priveste retrospectiv spre viitor si se izoleaza de cei din jur sinucigandu-se.

La sfarsitul romanului Ana Karenina isi curma zilele, ramanand in continuare o mama buna.

Meritul principal a lui Geo Bogza este ca el insusi este martor la ceea ce vede.

Cronicarii munteni ii laudau pe stapanii lor cu cuvinte frumoase, iar pe dusmani cu ocari si insulte.

Substanta cenusie este mai proeminenta la copii care pe masura ce cresc se imputineaza.

Ionel s-a urcat pe un cal, a pus toba de gat si goarna la gura; cu o mana batea toba, cu cealalta sufla cat putea in goarna.

Imaginea locurilor natale i s-a imprimat din copilarie, puternic si colorat, pe retina creierului.

Familie de cuvinte: magnetofon, telefon, microfon... sifon.

Trubadurii aratau si calitatile unei fete sau ale altui obiect
Cornel *2* - de sami_paris75 la: 03/07/2008 12:31:28
(la: Cornel***cornaline)
Am cumparat dintr-un hipermarche,caiete,creioane,guma,o rigla,un penar,un stilou cu cartus umplut cu cerneala albastra,un dosar ,doua cutii cu culori,plastilina...
Vreau sa vad cum arata Cornel (hotul de buzunare),elev in clasa a-1-a la varsta de 22 de ani?
In cladirea lagarului de emigranti,exista o sala de lectura.
Acolo ne-am instalat timp de o luna si jumatate, acolo am inceput primele ore de scoala.
Am inceput cu bastonase ,era obligat sa scrie cu linii si bastonase cate o ora pe zi,apoi am trecut la prima litera din alfabet,litera A si a.
A doua zi,am trecut la litera B si b.
Intr-o singura luna Cornel,a invatat sa scrie si sa citeasca.
Cornel era un baiat destul de frumos:inalt,saten cu parul taiat scurt,ochii albastrii,nasul carn,un nas de boxier.Maturitatea incepea sa-si puna amprenta pe infatisarea lui.
Am pregatit reportofonul si m-am rugat de el sa-mi mai povesteaca cate ceva din copilaria lui.
Dupa ce casa noatra a luat foc,am fost preluat de unii de la partid , m-au trimis intr-o casa de copii din Bucuresti.
Aveam aproape sase ani,nu mi-a placut acolo si-am fugit la gara.
M-am ascuns intr-un vagon de marfa,cand am ajuns la Timisoara,doua zile am dormit prin vagoane si sala de asteptare.
O batranica mi-a dat ceva de mancare,o rosie ,o bucatica de sunca,paine...Intr-una din zile,am fost agatat de un om,semana cu o gorila.
Il chema Sandor,era tigan ungur,un tigan care semana cu Raj Capore.
Stii?
Lovea bine cu pumnul!ca sa ma sperie face-a box cu dulapurie si peretii,lovea pe unde-apuca,cand m-a pus la furat la caraimane (buzunare)pentru prima oara,mi-a tras una in nariu (nas),mi'a spart nasul!bocciul ala de Sandor.
Sandor àsta,mai tinea trei copii in casa,adunati toti de prin gara.
Pe unul l-a mierlit in bataie,la lovit cu o scandura la tampla,si-apoi la invelit cu-o patura,a legat un pietroi,apoi l-a aruncat in Bega.
Micutul ala se numea Mitica,da noi il porecleam Covrigel.
De cate ori servea (fura)la buzunare ceva mai multi bani,maruntisul si-l oprea pentru el,avea obiceiul sa-si cumpere covrigei cu sare!
Dupa un timp m-am imprietenit cu unul slab ca o nuia,il chema Traian Mana de Aur,un pispirel de copil!
Sutea mult mai bine ca noi la buzunare si la plosca ,toti banii ajungeau la Sandor.
Pentru ca Traian era ce-l mai bun vastangiu,Sandor il tinea uneori pe genunchii lui la masa si-i-punea cela mai bune bucati de carne si carnati afumati in farfurie.
Sandor ai zicea:i-a si haleste piticule,tu esti ce-l mai bun sutitor din famelia mea!
Sandor avea locurile lui unde-l trimitea pe Traian la furat.Fura in statiile de autobuz,la stadion,la cozile de la magazine si cinema.
Traian,dormea cu mine in pat,in podul casei,uneori mai aducea bomboane si ciocolata,pe care le rontaiam uneori pe sub patura ca sa nu ne vada Sandor.
Intr-una din zile,m-a prins in fapt (sa maora mama)!si mi-a tras inca-un pumn in nariu,toata noaptea mi-a curs sange!)
Ba i-ti spar muia,ai inteles?
Sa nu te mai prind ca mananci noaptea,fara sa produci lovele(bani) ziua!!!)Acsunes?
Gata culcarea! maine mergeti la produs.


suteste-fura
vastangiu-furacios
caraiman-buzunar
plosca-geanta de mana
muie-gura























#322193 (raspuns la: #322020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wp, cosmik - de Protagoras la: 14/07/2008 21:18:12
(la: „ Împăratul este gol ” sau domnul Liiceanu se întoarce )
Relativismul e avortonul nihilismului. E strămoşul corectitudinii politice. E acea încercare de a împăca şi capra şi varza. E acea filozofie „la modă” prin care se condiţionează orice. E acea filozofie prin care expresia „părerea mea” este argumentul suprem. Şi eu am dreptate, şi tu ai dreptate, iarba este în acelaşi timp şi verde şi roşie şi albă şi neagră. Să fie bine. Relativismul e acel „dincolo de bine şi rău” într-o formă mai diluată, dar la fel de dăunătoare. Adevărul e relativ, morala e relativă, frumosul e relativ. Guţă la acelaşi nivel cu Mozart, Coehlo cu Borges. Ceea ce diferă sunt doar împrejurările, punctele de perspectivă, sistemele de referinţă.

Istoriceşte vorbind, relativismul se formează prin combinarea neinspirată a unor teorii prost înţelese. Se îmbină scepticismul lui Hume cu Teoria Relativităţii a lui Einstein (care de fapt nu a acceptat mugurii filosofiei relativiste bazate pe cosmologia sa). În unele locuri se confunda cu pragmatismul prin acel „nu exista un adevăr suprem, prin urmare adevărul pe care-l accept e cel care îmi foloseşte cel mai mult”. În unele locuri se confundă cu deconstructivismul. Relativismul se vrea un răspuns isteric dogmatismului. Relativiştii se văd inovatori, negând orice posibilitate de a afla un adevăr valabil universal, ei neagă orice dezbatere, orice dialectică, orice sistem filosofic. Ei confundă dreptul la a avea dreptate cu faptul de a avea dreptate.

Pe aceşti relativişti îi putem găsi prin sălile facultăţilor. Sunt aceia (după cum spuneam şi mai sus) care critică fără să cunoască, pretinzând că şi ei au dreptul la adevărul lor. Sunt acei semidocţi ce cred într-adevăr că cea mai uşoară cale e şi cea adevărată. Prin calea cea mai uşoară ei înţelegând că nu are sens să încerce să cunoască ce spuneau precursorii, atâta timp cât fiecare din ei se crede autoritatea supremă în descifrarea vreunui adevăr. Ei sunt acei „antidogmatici” ce neagă dogme pe care nu le înţeleg.
#325237 (raspuns la: #325095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Înainte de secundă - Cri Cri - de Lady Allia la: 16/07/2008 11:34:12
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Ţi-a păşit pe geană adierea
Ca o respiraţie în inima gheţurilor
O părere
Cobori pleoapele scut
Răcelii cu care-ţi păstrezi simţurile laolaltă
Dar cristalinul tresare
Cu susur imperceptibil de fibră
Zâmbet fugar
Rătăcit în interstiţiile locurilor comune
Arome antice aburesc somnoros în retorta întâmplării
Unui vis salvator, unui mâine ştiut, nebănuit încă
Teamă fluidă
Accent pe unda tremurătoare a liniştii
În amiaza primei nucleotide
Suflare albă
Gânduri desprinse într-o singură fluturare de sunet
Irizări inserate cu întrebări fără contur
Răscolind aripile verzi ale copacilor
Unda luminii izbucnind în stropi
Către înalt
Lacrimă cu lacrimă
Din limanurile deodată deschise
Sfărâmate între stâncile îndoieliii
Sălbăticite în cascadele tăcerilor
Distilat de viu neverosimil ca după deşteptările Nilului
Cu foşnet senin, neatins de note
Până la capătul pustiului
Până în vârful degetelor
Până în inima timpului uitat de repere
Proiecţie pe sufletul adâncurilor
Picătura care nu s-a desprins încă.

..............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16891/%C3%8Enainte-de-secund%C4%83/1
abbibal - de Lady Allia la: 13/08/2008 10:35:30
(la: Începutul unui microserial, dacă vă interesează)
cred ca de aia mi-asi fost atat de drag de la inceput :) - chemarea locurilor...
eu am copilarit pe la Aiud, Ramet...am umblat vaile Muresului, iar Ciugudul...e pe una dintre ele, nu? :D

la Sloboda la cabana imi petreceam vacantele - aveam noroc ca unchiul meu era administrator acolo. Doamne ce zile frumoase!
ma trezeam cu padurea in fata ochilor si ziua o hoinaream dintr-un capat in altul. incercau ei sa ma sperie, dar nici o sansa. nu ma temeam de lup, urs, mistreti :)))). doar de intuneric, dar ala nu avea treaba cu mine :).

si eu te-am urmarit :), chiar daca printre lacrimi stateam chitic si taceam.

Oarda...am fost doar o data cu bunicul - era sofer pe "cursa" :). Este intre Sebes si Alba Iulia, nu? Imi amintesc putine, dar stiu ca si mie mi-a placut ca si copil comuna :).

Dintre toate insa...Rametul mi-e la suflet. Salbatic intre munti, rasfirat, iar pe la ore de sarbatoare se aude dangatul de la Manastire...
Alitalia - de juli la: 13/08/2008 18:17:42
(la: Din neguri uitate)
Multumesc, ma bucur ca ti-a placut scrierea mea :)
Da, ai dreptate tuturor sau aproape tuturor ne place sa ne amintim de anii copilariei.Mie insa imi place sa-mi amintesc(si mi-e un dor cumplit) de simplitatea ,curatenia sufleteasca si puterea de daruire a oamenilor din acele locuri.

rolia

#333932 (raspuns la: #333691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cristian - de juli la: 25/08/2008 20:49:00
(la: Rohia)
"Am fost muncitor si mi-au placut oamenii care lucrau, fratii si locurile de acolo. Insa abia dupa ce l-am citit pe Steinhardt mi-am dat seama intr-adevar unde am fost."

Eu am fost la Rohia copila fiind,nu cred ca aveam mai mult de sase ani cand am mers prima data.Treceam muntele pe jos impreuna cu mama in fiecare an macar o data, ani in sir...Mult mai tarziu aveam sa-l descopar pe "scriitorul calugar" desi am avut sansa de-a schimba cu domnia sa cateva vorbe fara a sti cu cine vorbesc.Era atat de modest calugarul ce-mi mangaiase tampla candva-n copilarie.

rolia

#336150 (raspuns la: #335840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Decojita sau depanusata... - de cosmacpan la: 26/11/2008 18:52:21
(la: de unul singur........)
România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui.

Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin. Suntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata.
Suntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nicio stepa, adusa de niciun avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlând din toţi bojocii: 'Am avere, am valoare!'. E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mâl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita.
Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai stie?
Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Ţaţa Ioane si Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, facuta la 1870, au lasat în urma un copil, care a mai facut un copil, blond si bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 38 de ani. Pâna la urma, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos. Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul d-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: 'Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!'. Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afara de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune.Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum câteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţa de crimă şi muşchi în sânge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mâna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, suntem călcaţi de maşinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeana şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gura. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Suntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pântece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sarac al ţăranului (câti or mai fi aşa) şi face educaţia din textele de pe 'Taraf TV' şi meseria de la şuţii cu care se întâlneşte la Gara de Nord, când se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dând buzna în centru, pusă pe jaful identitatii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.
Ţara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strâns în muzee şi-n cărti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzuta de niciun critic. În locul ei, discurile cu manele ramân să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. Chiar dacă ai vrea.
"Comans"
am gasit:) - de INSULA ALTUIA la: 30/11/2008 17:57:35 Modificat la: 30/11/2008 19:09:21
(la: dor de casa)
http://www.onestionline.ro/foto/trotus2.htm

Am reusit sa gasesc niste poze cu riul copilariei mele,vacante la bunici linga Onesti ,frumoase locuri.:)
hmmm - de Lady Allia la: 17/12/2008 11:53:33
(la: Cu sania la vale)
Bub e sensibila, dar va intelege ce inseamna sa fi cafengist aici pentru ca dincolo de copilaria ei este un om matur si inteligent. (chiar daca uneori i se vede doar fundul de sub perna :D).

Stii ce e frumos prole?
ca pe acest forum chiar este la fel ca si in viata reala.
stii, de Craciun, cand se strange familia acasa si tatii incep sa "cicaleasca", mamele sa se "dea peste cap", fratii sa faca nebunii, surorile sa pupaceasca pe toata lumea, bunicii sa stea in colt si sa zambeasca, bunicile sa planga de sa sara poalele de pe ele...:) - toti au un fel de a fi, de a se manifesta, iar aici este la fel.

picky are un rol al lui - foarte important aici - si imi pare rau ca nu se remarca mai des asta.
pretentiile vin acolo unde se simte un mugur, o asteptare, unde cineva a socotit sa stea pentru ca stie ca poate astepta mai mult. pretentiile nu sunt pentru oricine si de regula sunt ridicate doar in anumite locuri.

eu...fara de oameni asemeni lui picky as fi fost mult mai saraca. datorita oamenilor cu pretentii sunt in mare parte ceea ce sunt.
ei au asteptat de la mine (pentru ca au socotit ca au de la cine :D), iar eu m-am facut luntre si punte si m-am ridicat deasupra asteptarilor.

P.S.: nu stiu ce fel de cuie sunt, dar eu va iubesc pe amandoi si sper ca ceea ce a fost sa fi fost doar o rabufnire a firii voastre - un vant de vara - care deja sa fi trecut pentru ca altfel chiar m-ar necaji sa va stiu doi frumosi bosumflati unul pe altul :( ca doi copii destepti si orgoliosi :P.
"un prieten din copilarie." - de cosmacpan la: 01/01/2009 16:21:06
(la: atat de-aproape de fericire)
de vei pleca poti ca sa iei orice
numai copilaria sa mi-o lasi....

suntem "atat de-aproape de fericire" incat nici n-o mai bagam in seama...intra in peisaj...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...