comentarii

logic ilogic


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
logica - de anisia la: 02/03/2005 13:18:29
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Un student pica la examenul de logica. - Domnule profesor, daca va pun o intrebare de logica si nu stiti raspunsul, imi mariti nota? - Da, sigur! - Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic si ilegal, toate in acelasi timp? Profesorul se gandeste, face scheme pe hartie, dar nu stie raspunsul. - Bine, uite, ti-am pus 8 in loc de 3, acum spune-mi si mie raspunsul. - Faptul ca dumneavoastra aveti 69 ani, iar sotia dvs. are 22 ani este legal, dar ilogic; faptul ca sotia dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei dvs. este si ilegal si ilogic !!!!

studentie... - de anana la: 04/03/2006 21:07:58
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
student pica la examenul de logica:
- Domnule profesor, daca va pun o intrebare de logica si nu stiti raspunsul, imi mariti nota?
- Da, sigur!
- Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic si ilegal, toate in acelasi timp? Profesorul se gandeste, face scheme pe hartie, dar nu stie raspunsul.
- Bine, uite, ti-am pus 8 in loc de 3, acum spune-mi si mie raspunsul.
- Faptul ca dumneavoastra aveti 69 ani, iar sotia dvs. are 22 ani este legal, dar ilogic; faptul ca sotia dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei dvs. este si ilegal si ilogic !!!!
#114392, de Pasagerul - de om la: 30/03/2006 20:41:42
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
nu ma plictiseam...si acum you made my day cu link-ul acesta !
Am un banc de logica:
Un student pica la examenul de logica. - Domnule profesor, daca va pun o intrebare de logica si nu stiti raspunsul, imi mariti nota? - Da, sigur! - Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic si ilegal, toate in acelasi timp? Profesorul se gandeste, face scheme pe hartie, dar nu stie raspunsul. - Bine, uite, ti-am pus 8 in loc de 3, acum spune-mi si mie raspunsul. - Faptul ca dumneavoastra aveti 69 ani, iar sotia dvs. are 22 ani este legal, dar ilogic; faptul ca sotia dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei dvs. este si ilegal si ilogic !!!!

Servus voi, mai bine mai tarziu decat niciodata :))
#114456 (raspuns la: #114392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de strainul la: 31/03/2008 21:37:42
(la: Spune-mi unde, spune-mi cine,)
Nu.Simt ca am dreptul sa comentez.De ce nu ai fi stat tu deoparte de aceasta sublima logica ilogica...?!
#297749 (raspuns la: #297743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de munteanu rodica la: 31/03/2008 21:47:27
(la: Spune-mi unde, spune-mi cine,)
De ce nu ai fi stat tu deoparte de aceasta sublima logica ilogica...?!

Cum să stau deoparte de ceva care-mi aparţine.Adica apari tu fără nici un argument şi sări ţonţoroiul pe aiciiar eu ar trebui să tac pentru că tu nu ma înţelegi.Nu ca ar fi ceva de inteles, dar vad ca te framintă şi vrei să spui.
Dacă simţi comenteaza:))
Aşa te vom cunoaste(re)mai repede.
#297756 (raspuns la: #297749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andre_ - de Alexandros la: 03/10/2009 22:49:46
(la: Amanta noastra)
Si eu agreez pisaloagele. Din aceleasi motive :)
Uite, colaga noastra logica ilogica nu are nevoie de sfaturi ci ofera.
Oare asta sa fie motivul pentru care si-a atras invidia?
#487280 (raspuns la: #487275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de irma la: 04/10/2009 00:03:08
(la: Amanta noastra)
pisalog nu se numea si unealta aia din lemn folosita pt pisat usturoiul?

ps. era mai potrivit ca titlul textului sa fie logic-ilogic si userul sa se cheme amanta noastra. :))
#487295 (raspuns la: #487287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai, mda... - de monte_oro la: 05/11/2009 12:52:50
(la: Sa pleci!)
...chiar ca logic-ilogic... un soi de... mi-e dor de plecarea ta... sau... sper sa ma ranesti, ducandu-te... Deh... masochismul asta misterios...
eu nu comentez pana nu le citesc mai intai.
O fi normal-anormal,logic-ilogic...
Poate chiar de asta am facut-o ca sa adun sau sa accentuez semnele.
PS.cu totii am auzit de ea si cu totii o aplicam in orice mediu.
#497206 (raspuns la: #496993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E...prea mult pt limitatzi - de Sarcastic la: 18/11/2009 10:12:20
(la: In cinstea barbatilor perfecti!)
logic_ilogic nu imi place sa aprob de regula,prefer sa contrazic,bineinteles cu argumentele necesare....insa de data asta nu imi ramane decat sa iti dau o draptate totalitare,fara completari sau adaugari.Am citit textul si ma fascinat,ESTI REAAA adorabil de rea...esti on ton cu modul de viata ce se impune acum in sec XXI.
sa definesc REA=deosebita,nonconformista,interesanta iar ca anonime sa ma fac mai bine inteles sar potrivi:mototoala,banala,clasica,neinteresanta.
Iar pt cei care nu inteleg principiile tale....nu am cuvinte sau nu am indeajuns daca nu au inteles nimik din tot ce ai scris tu,mie greu sa cred ca as reusi eu.asa ca resemnarea e ideeala. este ceva mult prea mult pt perceperea lor.
In concluzie as vrea sa argumentez ceea ce am spus.Si as incepe cu faptul ca viata este asa scurta incat sa ne'o traim intr un mod plictisitor,banal sau enervat de multe ori,dat fiind faptul ca acceptam un parter de viata care ne face sa nelimitam sa stationam in loc sa demaram in viata cu viteza pt ca suntem in secolul vitezei.Pt persoanele care nu inteleg...eu le spun ca le inteleg...ii inteleg si le respect priincipile de viata...le respect stilul lor caracteristic,limitat si banal.Asa ca relatile simple-plictisitoare sunt pt cei simpli iar logic-ilogic nu se regaseste intr un stil-mod de viata(relatie) clasica,de rutina...e vrea ceva mai ineteresant ceva iprevizibil,ceva care sa o motiveze zi de zi sau totodata se poate spune ca vrea ceva care sa o puna pe jar.VREA SI II PLACE o adevarat barbatie prin definitia ei,ci nu lingustitate plictisitoare.(punct) gresesc logic_ilogic?
*** - de dorele la: 28/11/2009 18:20:27
(la: Logica ireala)
totul aici are o logica ilogic de logica... dar, vorba lui Blecker: daca am fi perfect logici, ar trebui sa adormim imediat ce ne-am trezit!
Logica - de Zamolxe la: 06/11/2003 20:24:12
(la: Obsesia)
Daca as aplica logica ta, ar trebui sa gindesc asa.
Ce te preocupa pe tine preocuparile mele daca tu nu stai acolo unde stau eu?

Cred ca esti de acord ca o asemenea judecata este eronata.
Ea este eronata pentru ca pleaca de la o judecata eronata.

Pe mine nu ma preocupa aceste probleme.
Eu scriu aici ceea ce cred despre lume, despre fapte si intimplari pe care le-am inteles folosind logica si ratiunea.

Nu ma intereseaza birfele de genul: ce a facut Ion cu Rachela sau Itzic cu Maria! Sau invers: Ion cu Itzic...
Treaba lor.

Z
Sincope de la logica si de la subiect - de Zamolxe la: 10/11/2003 17:50:36
(la: Preoti homosexuali?)
D-le Ninel.
Sesizez sincope grave in logica formala sau chiar mini tentative de a viola logica pentru a demonstra, (presupun), ca homosexualitatea este o stare normala si ca anormali sint heterosexualii.
Subiectul este preoti homosexuali si morala crestina. Nu taxatori, nu instalatori, nu soferi de taxi. PREOTI. Care trebuie sa predice cuvintul lui Dumnezeu asa cum este el dat de religie si chiar si de biserica (buna rea cum o fi)...

1. Sexual mamiferele, intre care se numara si oamenii, actioneaza in dualitatea mascul-femela. Acesta este starea de normalitate. Starea NATURALA. De altfel sexul este folosit in primul rind pentru reproducere. Dupa cum se stie, si astept dezmintiri, un anus (un cur pe intelesul oricui) nu este dotat pentru reproducere. Anusul are ca scop eliminarea fecalelor.
2. Asa ca numai relatia heterosexuala este normala, naturala si in concordanta cu TOATE religiile.
3. Homosexualitatea este ANORMALA.
4. Dumnezeu a creat un barbat si o femeie si nu doi barbati sau doua femei, cum spunea cineva nu pe “Adam si Steve”.
5. Dumnezeu nu iubeste homosexualii, zoofilii, pedofilii, necrofilii. Sodomia nu este o normalitate si nu ii place lui Dumnezeu.
6. Cind sodomistii (homosexualii) s-au inmultit prea mult si au ajuns la excese, cele doua cetati Sodoma (!!) si Gomora au fost distruse.
7. Biblia este o carte de invataturi fundamentala a omenirii. A considera Biblia mai mult (te citez pe tine Ninel) “o copie de mana a saptea dupa niste mituri antice” este o chestie complet rizibila.

Asa ca poti aplica legile lui Murphy pentru a obtine toate rezultatele scontate de tine. O lege a lui Murphy spune: “Daca anumite rezultate nu sint conforme cu teoria, ele trebuie ignorate.” Tu asta faci cind iti pui asemenea intrebari “existentialiste” legate de Biblie, Dumnezeu, natura.

Si ca te mai citez: “Pe scurt (B^D)->He nu este echivalent cu (!B^!D)->!He, si nici D->He nu este echivalent cu !D->!He daca si numai daca ai rozeta o poarta larg deschisa spre cer”!

Z

Din cite am intzeles si logic - de SB_one la: 28/12/2003 03:32:48
(la: Cetatenii UE vor putea intra in Romania fara pasapoarte)
Din cite am intzeles si logic este sa fie unilaterala. S-a facut "un pas" spre Europa.
Cred ca UE se va mai gindi pina-n 2007.


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7310 (raspuns la: #7304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Logica comunista si logica taranului - de belazur la: 29/02/2004 06:44:00
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Iata un fragment dintr-o scrisoare trimisa la rdactia Timpul cand se discuta asa-zisul proiect al "Politicii nationale a RM" in Parlament:

"În timpul dezbaterilor parlamentarilor comunişti pe marginea programului antinaţional adoptat de ei la sfârşitul anului trecut din iniţiativa preşedintelui Vladimir Voronin, liderul comuniştilor din legislativ, Victor Stepaniuk, a spus, zâmbind veninos, că ne face dreptate şi nouă, românilor din R. Moldova, considerându-ne ca minoritate naţională.

În ce constă viclenia lui Stepaniuk? Potrivit lui, se corectează o nedreptate istorică, atribuindu-se un loc şi românilor în statul nostru polietnic şi policultural. Adică, dacă insistaţi, la noi, constituie şi românii o minoritate de vreo 9%, şi mulţumească-se cu ceea ce le dăm. Chiar îi mulţumim. Şi nu numai lui Stepaniuk, dar şi celorlalţi demnitari care îşi bat joc de noi.

Totuşi, aş vrea ca adevărul să-l scoatem la iveală şi să-l cunoască şi ei. Alde Stepaniuk folosesc o matematică simplă: în stânga Prutului există atâţia români câte procente de voturi a acumulat PPCD în alegerile parlamentare. E o aiureală. Eu, bunăoară, nu am votat pentru PPCD, deşi susţin toate acţiunile patriotice. Vreţi să ştiţi pentru cine? Vă spun: votul meu, ca şi al multor altor alegători români, a nimerit la Partidul Comunist, fiind adăugat la cele circa 50% de voturi date pentru comunişti de rusofili şi de pensionarii nostalgici după trecut.

Aşadar, vă rog să mai adăugaţi încă circa 20% la minoritatea română, plus majoritatea celor care au susţinut partidul de Opoziţie (Braghiş). E o matematică simplă, dar logică, prin care se vede că daţi cu oiştea în gard atunci când vorbiţi de relaţii naţionale în statul moldovenesc polietnic.

Orice om sănătos de cap are dreptul să-l întrebe pe Victor Stepaniuk: "Ce ne facem cu moldovenii care locuiesc în stânga Prutului şi sunt născuţi până la anul 1940 inclusiv, pentru că aceştia, de jure şi de facto, sunt români?". Îi îndemn pe autorii noii politici naţionale să ridice din biserici actele celor născuţi până la 1940 sau să intre în arhive şi o să se convingă că toţi au indicată naţionalitatea român.

Sunt născut în 1940 şi sunt român. Am copii şi nepoţi: cum mă sfătuiţi să-i numesc, stimaţi parlamentari, la care minoritate etnică îi aruncaţi?

În legătură cu cele expuse, consider că, la recensământul apropiat, toţi băştinaşii născuţi până la 1940 trebuie să fie înregistraţi români, iar urmaşii lor direcţi nu pot fi numiţi de altă naţionalitate decât tot români.

Ion Cârlig,
or.Orhei

http://www.timpul.mdl.net/Article.asp?idIssue=17&idRubric=326&idArticle=701
#10929 (raspuns la: #10917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Apoi mai oameni...sunteti cam ..."dusi" ::)))))) - de (anonim) la: 17/05/2004 02:35:00
(la: Preoti homosexuali?)
Catalina...trebe sa zic ca iti admir judecata.Ceea ce lipseste pe acest site...oricum ...din cite am vazut...este simpla parere a unuia care chiar ii place de un barbat.Trebe sa va zic ca partea sexuala nu primeaza si mai mult , personal as prefera sa nu existe.Imi place de un barbat pentru cum se uita la mine...de gales...sau de rugator...sau surizid..., pentru cum ma face sa ma simt cind sint cu el (sau mai bine zis ca sa nu interpretati fizic sensul cuvintului "simte" ca pun pariu ca la asta v-ati gindit cu totii cei cu dorintele si placerile zavorite si care pretindeti a fi total altceva decit sinteti doar ptr a conveni celor din jur::))) asa credeti voi ::)))), ptr cine e si ptr cine sint cind il stiu cu mine.Imi place cum arata...desigur...la nebunie...dar faptul de a stii ca exista cineva care tine la tine e mai mult decit poti cere de la viata.Pentru toti cei cu argumente teologice....ce sa va zic decit ca am ajuns sa pot spune asta deschis dupa ce am studiat biblia detaliat.Multa vreme mi-a fost groaza de o gramada de lucruri si unele inca imi mai stau pe suflet.Dar dezastrul pe care il proavoaca in sufletul meu doar ideea ca "el" nu m-ar placea e mai mare decit oricare frica as fi simtit-o vreodata( cu toate ca real asta nu s-a intimplat) fata de Dumnezeu.Frica e singurul lucru care ne opreste de a fi aproape de noi si ceea ce e mai important...de Divinitate.Ca sa nu pierd subiectul exact al discutiei.....care include teologia crestna ...sa va intreb unele lucruri pe cei "asa de documentati"...si va rog.....va voi reda cuvint cu cuvint ce scrie in biblie si nu ma luati cu : asta se interpreteaza asa si asa...ca atunci putem interpreta absolut orice dupa cum vrem.Deci daca luam biblia...putem vedea in primul rind cum cu totii aberati cind spuneti Tatal Nostru:

...si nu ne duce pe noi in ispita..." dar dragilor simplu rational iti dai seama ca te rogi ca Dumnezeu sa nu te conduca sa faci ceva rau....nu e ilogic complet???...fara interretari va rog ca asa putem ajunge oriunde...si oricum cine vrea sa citeasca la Corinteni zice fff clar ca " sa nu zici niciodata catre dumnezeu sa nu te duca in ispita ......etc ceea ce de fapt este logic si rational....Asa ca o mica intrebare....cum a aparut Diavolul???...hopa hopa..parca va vad cu totii cu povesti si explicatii de ingeri convertiti.....si alte si alte...dar dragilor va indoiti de atotcunoasterea Domnului????? Daca esti cu adevarat credicios si admiti ca Dumnezeu a creat tot ce este si e atotcunoscator.......atunci El stie/stia f bine ce se v-a intimpla de la inceput...deci ar crea asa ceva ce ar da nastere la atitea urmari pe care sa se "zbata" sa le indeparteze......??? nu vedeti ca pare cam aberant si de cite ori admiti pe diavol iti arati simpla necredinta??? Daca Dumnezeu a creat pe homosexual...de ce il condamna?????ce aberatii.DUMNEZEU ESTE IUBIRE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! si asta de toate din care asa putintel cit este , este si cea pe care o cunoastem noi in diferite feluri. Vezi la Corinteni 1- cap 13.

Tot in biblie scrie: Toate sint ingaduite dar nu toate zidesc......
...dupa cum putem vedea simplu si clar ...si dupa cum clar stiti cu totii dar vreti sa va ascundeti sub explicatii si "interpretari".....in biblie exista mult prea multe contradictii....Dumnezeu e Iubire....el nu se minie.....e mult prea deasupra tuturr lucrurilor comune noua...iubirea fiind legatura unica, completa si vesnica intrenoi si el intre noi toti.Stiu ca va e teama sa incercati si sa aruncati ochii in spatele acestei "usi" ce am deschis-o...dar FA-O OMULE!!! nu prea ai ce pierde...daca ai credinta asa de tare si esti asa de sigur pe ergumentele tale...incearca si vezi : oare poate aceasta lume e mai frumoasa decit stiam???si mai buna???
Ptr oricine doreste sa-mi dicute argumentele sau sa comenteze...scrieti la expertboyman@yahoo.com.

DUMNEZEU NE-A DAT MINTEA.....ASA CA GINTITI INAINTE SA VORBITI!!!
DUMNEZEU NE-A DAT IUBIREA.....ASA CA IUBITI FARA SA URITI.
NU VA FIE FRICA DE NIMIC, IUBITI TOTUL CACI DUMNEZEU E CU VOI !!! ...... SI EU INCERC SA FIU LA FEL ...IN GIND ........SI-N FAPTE......." in ochi , pe flori, pe buze ori morminte."
Mai oameni....sinteti cam "dusi"...unii cel putin::))) - de expertboyman la: 17/05/2004 02:43:02
(la: Preoti homosexuali?)
Catalina...frumoase comentarii in special ultimul...Ceea ce lipseste pe acest site...oricum ...din cite am vazut...este simpla parere a unuia care chiar ii place de un barbat.Trebe sa va zic ca partea sexuala nu primeaza si mai mult , personal as prefera sa nu existe.Imi place de un barbat pentru cum se uita la mine...de gales...sau de rugator...sau surizid..., pentru cum ma face sa ma simt cind sint cu el (sau mai bine zis ca sa nu interpretati fizic sensul cuvintului "simte" ca pun pariu ca la asta v-ati gindit cu totii cei cu dorintele si placerile zavorite si care pretindeti a fi total altceva decit sinteti doar ptr a conveni celor din jur::))) asa credeti voi ::)))), ptr cine e si ptr cine sint cind il stiu cu mine.Imi place cum arata...desigur...la nebunie...dar faptul de a stii ca exista cineva care tine la tine e mai mult decit poti cere de la viata.Pentru toti cei cu argumente teologice....ce sa va zic decit ca am ajuns sa pot spune asta deschis dupa ce am studiat biblia detaliat.Multa vreme mi-a fost groaza de o gramada de lucruri si unele inca imi mai stau pe suflet.Dar dezastrul pe care il proavoaca in sufletul meu doar ideea ca "el" nu m-ar placea e mai mare decit oricare frica as fi simtit-o vreodata( cu toate ca real asta nu s-a intimplat) fata de Dumnezeu.Frica e singurul lucru care ne opreste de a fi aproape de noi si ceea ce e mai important...de Divinitate.Ca sa nu pierd subiectul exact al discutiei.....care include teologia crestna ...sa va intreb unele lucruri pe cei "asa de documentati"...si va rog.....va voi reda cuvint cu cuvint ce scrie in biblie si nu ma luati cu : asta se interpreteaza asa si asa...ca atunci putem interpreta absolut orice dupa cum vrem.Deci daca luam biblia...putem vedea in primul rind cum cu totii aberati cind spuneti Tatal Nostru:

...si nu ne duce pe noi in ispita..." dar dragilor simplu rational iti dai seama ca te rogi ca Dumnezeu sa nu te conduca sa faci ceva rau....nu e ilogic complet???...fara interretari va rog ca asa putem ajunge oriunde...si oricum cine vrea sa citeasca la Corinteni zice fff clar ca " sa nu zici niciodata catre dumnezeu sa nu te duca in ispita ......etc ceea ce de fapt este logic si rational....Asa ca o mica intrebare....cum a aparut Diavolul???...hopa hopa..parca va vad cu totii cu povesti si explicatii de ingeri convertiti.....si alte si alte...dar dragilor va indoiti de atotcunoasterea Domnului????? Daca esti cu adevarat credicios si admiti ca Dumnezeu a creat tot ce este si e atotcunoscator.......atunci El stie/stia f bine ce se v-a intimpla de la inceput...deci ar crea asa ceva ce ar da nastere la atitea urmari pe care sa se "zbata" sa le indeparteze......??? nu vedeti ca pare cam aberant si de cite ori admiti pe diavol iti arati simpla necredinta??? Daca Dumnezeu a creat pe homosexual...de ce il condamna?????ce aberatii.DUMNEZEU ESTE IUBIRE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! si asta de toate din care asa putintel cit este , este si cea pe care o cunoastem noi in diferite feluri. Vezi la Corinteni 1- cap 13.

Tot in biblie scrie: Toate sint ingaduite dar nu toate zidesc......
...dupa cum putem vedea simplu si clar ...si dupa cum clar stiti cu totii dar vreti sa va ascundeti sub explicatii si "interpretari".....in biblie exista mult prea multe contradictii....Dumnezeu e Iubire....el nu se minie.....e mult prea deasupra tuturr lucrurilor comune noua...iubirea fiind legatura unica, completa si vesnica intrenoi si el intre noi toti.Stiu ca va e teama sa incercati si sa aruncati ochii in spatele acestei "usi" ce am deschis-o...dar FA-O OMULE!!! nu prea ai ce pierde...daca ai credinta asa de tare si esti asa de sigur pe ergumentele tale...incearca si vezi : oare poate aceasta lume e mai frumoasa decit stiam???si mai buna???
Ptr oricine doreste sa-mi dicute argumentele sau sa comenteze...scrieti la expertboyman@yahoo.com.

DUMNEZEU NE-A DAT MINTEA.....ASA CA GINTITI INAINTE SA VORBITI!!!
DUMNEZEU NE-A DAT IUBIREA.....ASA CA IUBITI FARA SA URITI.
NU VA FIE FRICA DE NIMIC, IUBITI TOTUL CACI DUMNEZEU E CU VOI !!! ...... SI EU INCERC SA FIU LA FEL ...IN GIND ........SI-N FAPTE......." in ochi , pe flori, pe buze ori morminte."
Dumnezeu a creztn totul....te indoiesti??????::))))))))) - de expertboyman la: 17/05/2004 03:08:56
(la: Viata gay...romaneasca!)
Dumnezeu a creat tot ce este....altfel daca nu admiti asta desigur arati cit de necredincios esti...si multe altele.Deci tot el a creat femeia si homosexualul.Daca miine apare o stire ca s-a descoperit o parte a noului sau vechiului testament care condamna barbatii cu parul lung???sau femeile far copii???Dupa cum un hetero nu poate sa se schimbe homo din simpla dorinta , la fel e si invers.Si e normal asa cum e totul. Ceea ce lipseste pe acest site...oricum ...din cite am vazut...este simpla parere a unuia care chiar ii place de un barbat.Trebe sa va zic ca partea sexuala nu primeaza si mai mult , personal as prefera sa nu existe.Imi place de un barbat pentru cum se uita la mine...de gales...sau de rugator...sau surizid..., pentru cum ma face sa ma simt cind sint cu el (sau mai bine zis ca sa nu interpretati fizic sensul cuvintului "simte" ca pun pariu ca la asta v-ati gindit cu totii cei cu dorintele si placerile zavorite si care pretindeti a fi total altceva decit sinteti doar ptr a conveni celor din jur::))) asa credeti voi ::)))), ptr cine e si ptr cine sint cind il stiu cu mine.Imi place cum arata...desigur...la nebunie...dar faptul de a stii ca exista cineva care tine la tine e mai mult decit poti cere de la viata.Pentru toti cei cu argumente teologice....ce sa va zic decit ca am ajuns sa pot spune asta deschis dupa ce am studiat biblia detaliat.Multa vreme mi-a fost groaza de o gramada de lucruri si unele inca imi mai stau pe suflet.Dar dezastrul pe care il proavoaca in sufletul meu doar ideea ca "el" nu m-ar placea e mai mare decit oricare frica as fi simtit-o vreodata( cu toate ca real asta nu s-a intimplat) fata de Dumnezeu.Frica e singurul lucru care ne opreste de a fi aproape de noi si ceea ce e mai important...de Divinitate.Ca sa nu pierd subiectul exact al discutiei.....care include teologia crestna ...sa va intreb unele lucruri pe cei "asa de documentati"...si va rog.....va voi reda cuvint cu cuvint ce scrie in biblie si nu ma luati cu : asta se interpreteaza asa si asa...ca atunci putem interpreta absolut orice dupa cum vrem.Deci daca luam biblia...putem vedea in primul rind cum cu totii aberati cind spuneti Tatal Nostru:

...si nu ne duce pe noi in ispita..." dar dragilor simplu rational iti dai seama ca te rogi ca Dumnezeu sa nu te conduca sa faci ceva rau....nu e ilogic complet???...fara interretari va rog ca asa putem ajunge oriunde...si oricum cine vrea sa citeasca la Corinteni zice fff clar ca " sa nu zici niciodata catre dumnezeu sa nu te duca in ispita ......etc ceea ce de fapt este logic si rational....Asa ca o mica intrebare....cum a aparut Diavolul???...hopa hopa..parca va vad cu totii cu povesti si explicatii de ingeri convertiti.....si alte si alte...dar dragilor va indoiti de atotcunoasterea Domnului????? Daca esti cu adevarat credicios si admiti ca Dumnezeu a creat tot ce este si e atotcunoscator.......atunci El stie/stia f bine ce se v-a intimpla de la inceput...deci ar crea asa ceva ce ar da nastere la atitea urmari pe care sa se "zbata" sa le indeparteze......??? nu vedeti ca pare cam aberant si de cite ori admiti pe diavol iti arati simpla necredinta??? Daca Dumnezeu a creat pe homosexual...de ce il condamna?????ce aberatii.DUMNEZEU ESTE IUBIRE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! si asta de toate din care asa putintel cit este , este si cea pe care o cunoastem noi in diferite feluri. Vezi la Corinteni 1- cap 13.

Tot in biblie scrie: Toate sint ingaduite dar nu toate zidesc......
...dupa cum putem vedea simplu si clar ...si dupa cum clar stiti cu totii dar vreti sa va ascundeti sub explicatii si "interpretari".....in biblie exista mult prea multe contradictii....Dumnezeu e Iubire....el nu se minie.....e mult prea deasupra tuturr lucrurilor comune noua...iubirea fiind legatura unica, completa si vesnica intrenoi si el intre noi toti.Stiu ca va e teama sa incercati si sa aruncati ochii in spatele acestei "usi" ce am deschis-o...dar FA-O OMULE!!! nu prea ai ce pierde...daca ai credinta asa de tare si esti asa de sigur pe ergumentele tale...incearca si vezi : oare poate aceasta lume e mai frumoasa decit stiam???si mai buna???
Ptr oricine doreste sa-mi dicute argumentele sau sa comenteze...scrieti la expertboyman@yahoo.com.

DUMNEZEU NE-A DAT MINTEA.....ASA CA GINTITI INAINTE SA VORBITI!!!
DUMNEZEU NE-A DAT IUBIREA.....ASA CA IUBITI FARA SA URITI.
NU VA FIE FRICA DE NIMIC, IUBITI TOTUL CACI DUMNEZEU E CU VOI !!! ...... SI EU INCERC SA FIU LA FEL ...IN GIND ........SI-N FAPTE......." in ochi , pe flori, pe buze ori morminte."
Nostalgie? - de Radu Herjeu la: 12/08/2004 15:16:07
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
Daca v-ar fi interesat, ati fi observat ca-mi folosesc condeiul ca sa scriu despre multe lucruri pe care le consider a fi in mare nevoie de schimbare. Unul dintre acestea este si atitudinea fata de tara, responsabilizarea proprie fata de starea unei natiuni, evolutia spirituala a unui popor.
"Te iubesc" este prin el insusi un cliseu. Uneori cultural, cel mai des de civilizatie. Cu toate acestea, cand il spunem, nu ne simtim nici patetici si nici sablonarzi. Uneori suferi ca nu s-au inventat cuvinte care sa spuna mai mult. Alteori ti se pare ca spun totul. Asa e si cu iubirea de tara. Poate altora li se va parea patetica o astfel de iubire. Poate altii se vor simti jenati ca nu sunt capabili de ea. Sau chiar vinovati.
Din pacate, faceti gereseli de logica elementare si, prin urmare, extrem de dificil de combatut. Eu sunt roman pentru ca asa ma simt! Nu vreau sa fiu roman ca sa eliberez, pentru ca eu nu traiesc cu obsesia demonilor care nu stiu ce-au facut cu natia asta in ultimii 50 de ani! Pentru mine singurii demoni sunt oamenii care distrug pentru a-si vedea satisfacute nevoile de baza.
Da, din ce in ce mai multi pseudointelectuali vor, de la inaltimea falsa a staturii lor, sa-mi si sa ne interzica sa fim mandri de apartenenta noastra la o natie. Intamplarea face ca e cea romana. Da, as dori sa nu ma puna la zid pentru ca-mi iubesc tara, n-as vrea sa-mi fie frica sa fac ceva pentru ea pentru c-as putea fi taxat drept penibil. Se vor gasi multi care sa desconsidere ceea ce fac (si, credeti-ma, fac mult mai mult decat "sa dau din gura") pentru ca un pseudointelectual ma va taxa drept stupid doar pentru ca am curajul sa spun ca natia trebuie iubita si respectata. Ca numai simtin apartenenta la o natiune, ne putem desavarsi ca oameni. Ca evolutia personala e direct legata de cea a oamenilor d elanga noi si, implicit, de cea a societatii in care traim.
Nu ma simt cand jenat, cand rusinat. Ati folosit o tactica ieftina de a manipula. Am adus ca argument in sprijinul obiectivitatii mle faptul ca nu idealizez natia si nici tara. Ca pot fi rusinat fara sa scuip, ca pot fi jenat fara sa-mi injur poporyul. Ca sunt suficient de inteligent ca sa fac distinctia intre natiune, neam si tara, intre Oameni si bipezii viermuitori prin cotloanele umanitatii.
N-am nici o frustrare legata de neamul meu. Am o frustrare legata de puterile mele limitate de a schimba ceva, legata de rarefierea elitei intelectuale care ar putea schimba ceva. Eu n-am cum sa fiu nostalgic. Poate dupa Stefan cel Mare. Poate dupa Vlad Tepes. Altfel? Sunt nostalgic dupa educatie, dupa cultura, dupa civilizatie, dupa relatii interumane profunde.
Spuneti ca ma simt rusinat de natia mea, dar o hiperbolizez. Putin cam ilogic, nu credeti?
Ii dadeam ca exemplu pe germanici pentru ca acolo nimeni nu indrazneste sa le spuna sa nu-si iubeasca tara sau sa nu fie mandri de Goethe sau Beethoven. Cu toate ca, la nivel colectiv, au vini mai mari decat delasarea romaneasca in fata vremurilor.
Daca as fi fost francez? Si daca as fi fost senegalez as fi fost mandru de natia mea. SI de tara. Si as fi facut ce fac si acum. As fi incercat sa schimb toate acele lucruri care mi-ar fi umbrit mandria si care i-ar fi putut face pe tineri sa nu-si iubeasca tara.
Ba exista Oameni. Si in jurul nostru, si in istorie! Chiar daca nu obligatoriu in cea din cartile de specialitate. Ei fac istoria. Nu bipezii de care vorbeam.
Constitutia japoneza? Din cate stiu eu e facuta de japonezi. Asa ca nu inteleg de ce ar trebui considerata o influenta straina si nu un efect al mentalitatii care a dus si la sacrificiile personale in favoarea bunastarii colective. Sigur, atunci cand nu ne convin, nu trebuie sa dam exemple. Ca si cand cine stie ce Dzeu i-ar fi facut pe ei mai buni. Asa, fara sa ne comparam cu nimeni, ajungem sa ne credem prea destepti!

Mihai Viteazu a fost viteaz. Poate si o mare personalitate a istoriei. Pentru mine a reprezentat ideea ca "se poate". ca suntem capabili de mai mult decat sa ne taram mereu in genunchi si sa sarutam cizmele "profesorilor" de pretutindeni. Existenta lui si modul in care a decis sa-si traiasca viata a facut posibile (in viitor) evolutii deosebite ale natiunii romane.
Am spus ca Preda e printre cei mai..., nu cel mai...
tara mea nu-i o mama. Tara mea e leaganul natiei mele. E parte din mine si din cei din jurul meu. O reneg pentru ca-mi pun intrebari despre ea? O respect pentru ca-mi pun intrebari cum sa fac sa o ajut sa fie respectata asa cum merita.
Sa ma actualizez? Daca prin asta inseamna sa-mi consider tara vinovata pentru orice esec personal, nu vreau sa ma actualizez. daca inseamna sa fac ceva pentru nasterea unei noi elite intelectuale... asta fac de mult.
#19654 (raspuns la: #19641) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...