comentarii

los angeles


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Los Angeles - de sergiu la: 19/06/2005 12:48:29
(la: Pentru romanii din Los Angeles)
Orasul meu. Viata mea. Am locuit de 23 de ani aici, in Westwood Village, intre Santa Monica, Beverly Hills, West Los Angeles si Century City.
Criminalitate: zero. Lucrez alaturi in Beverly Hills. Visul vietii mele ambitioase. Scump dar merita. Sa cumperi o casa sau condo cu 2 bedrooms (camere de dormit), 1 living room (camera de zi), 2 bathrooms (bai)... o jumatate de milion de dolari. Nici o suparare, nici o grija, nici o problema. Singura problema potentiala: cutremurele. Daca iti cumperi un condo, sa ii convingi pe ceilalti proprietari, daca nu au - sa-si ia asigurare de cutremur, numai 25 dolari mai mult pe luna. Altfel, cumpara un set de facut 'martini' si cumpara-ti 'The Da Vinci Code' a lui Dan Brown si citeste-l pe plaja de la Malibu sau Santa Monica. Vezi cum femeile au fost exploatate in ultimele milenii sub tutelajul religiei. Aici o sa-l apuci pe Dumnezeu de ambele picioare si el o sa-ti amestece martini-ul.
Incerc sa-mi amintesc de trecutul pe care l-am petrecut in Romania... 22 de ani in rahat.
Poate intr-o mie de ani vor ajunge la nivelul Turciei sau Greciei, care sint rahat comparativ cu SUA. Mentalitatea romanilor va fi handicapul major. Coruptia, inselatoria, bacsisul, suptul fara sfirsit la guvern vor fi piedicile de netrecut pentru omul de rind.
Sudul Californiei este paradisul terestru.

Iad in California > > Aer - de SB la: 27/10/2003 08:12:30
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??)
Iad in California
>
> Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o
sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu
care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini,
pomi.
> O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te
ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii
si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata
valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi
Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care
autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul,
care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan
de flacari.
> Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus
este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa
zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum
se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie?
> Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul
provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli.
Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele
de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a
transformat agoniseala de o viata.
> O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde
botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina
arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand
ajutor.
> Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol.
> Si acum, abia acum ne aducem aminte de El.
> Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad.
> Doamne Dumnezeule !
>
> Mircea Popescu
> California de Sud
> 26 Octombrie 2003
>
Mineriade - de Dinu Lazar la: 16/11/2003 15:37:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Despre mineriade sau despre alte momente interesante ale istoriei recente de la noi cred ca abia in 2-3 generatii se va putea vorbi deschis...
Deci in cazuri de genul asta eu m-am descurcat asa si asa; la mineriada din iunie `90 nu eram in tzara, si daca as fi fost cred ca poate nu mai stateam de vorba aici; la un foarte bun prieten de al meu, fotograf in acea vreme la Romania Libera - si anume Mihai Popescu Stoenesti, au venit minerii drept acasa cu ecsiva sa caute negative de la mineriada si de la revolutie... omul s-a suit batut in masina si drept in Belgia a ajuns, fara escala, unde e si acum.
Cum au aflat cei din abatajul 345 din Lupeni unde statea conu` Stoienesti, mister pina acum...
La celelalte mineriade am incercat ori sa ma amestec ca un cameleon printre trecatori, ori chiar printre mineri, nebarbierit si imbracat cu o salopeta si un aparat Zorki pe care nu- duceam la ochi... sau cind nu mergea asa ma dadeam si eu fotograf de presa in spatele cordonului de jandarmi... dupa caz. Am scapat ieftin, nu am luat decit un baston pe spate, si nu am avut decit o rollcaseta de film disparuta din buzunar - ca de, trebuia sa vada ce poze fac cine trebuie.
Dar nu problema securitatii personale e importanta, ci efortul de a incerca sa vezi ce se intimpla de fapt, dincolo de ce vezi la prima impresie.
In astfel de cazuri un fotograf trebuie sa se gindeasca intii la ce asista; cine trage sforile; ce se intimpla si cine pierde si cine cistiga; cine sunt jucatorii din fata si cine cei din umbra.
In afara de asta, multimea reactioneaza absolut imprevizibil si e de ajuns un mic catalizator ca sa sara pe tine la distractie o gashca si sa vada daca se poate juca fotbal cu aparatul ala de 3000$; asta nu numai la mineriadele din Ro, dar la evenimentele de acum o decada din Los Angeles sau la orice manifestatie din lume s-au vazut lucruri cumplite, nu mai zic de iesirile de la meciuri de oriunde sau de momentul Tirgu Mures, ca sa nu dau decit citeva exemple. Apropo de acesta din urma, operatorii si fotografii se suisera la hotel la caldurica si filmau fara sa stie ce, ceea ce mie mi se pare o blasfemie, o lipsa de profesionalism totala; cel care a dat stirea cu ungurul batut care era roman de fapt ar fi trebuit sa se lase de meserie, si cind colo cred ca a fost premiat.
Asa ca e mult de discutat pe tema asta... esential insa este pentru un fotograf sa vada ce se intimpla pe ansamblu, lucru mai greu decit ar parea. Cele mai bune fotoreportaje din Vietnam sau de pe toate teatrele de razboi sau de la orice manifestatii le-au facut in general oameni care au inteles ce se intimpla si care si-au redat creativ parerea si starea si povestea cu aparatul foto...
In astfel de cazuri, este din pacate extrem de usor sa manipulezi. Sa transformi victima in erou si invers. Nu ma refer desigur la reportajele de la noi din presa, care reportaje nu prea au existat, si in continuare nu exista si care atunci cind sunt nu se pot compara cu ce se face in lume.
aaa...ca sa fie clar... numesc reportaj o poveste, o descriere facuta in imagini, cu inceput, cuprins si sfirsit.
La un eveniment e relativ simplu de facut o poza de exceptie, dar e infinit de greu sa povestesti ce este de fapt acolo.
Si se mai si poate ca ce faci sa nu convina sau sa nu placa sefilor si deci nu apare in veci... cam asa merg lucrurile de fapt...
Eu imaginile cu mineri de pe situl meu le-am facut ca un eseu de imagine; recunosc ca nu stiu ce s-a intimplat de fapt nici acum si ca nu aveam o parere clara despre ce se intimpla. Dar am cautat sa fac citeva poze care sa descrie pentru timp cite ceva...
#4448 (raspuns la: #4402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am cautat inca o data pe net - de Daniel Racovitan la: 17/12/2003 08:56:38
(la: Bob Dylan, crestin.)
am cautat inca o data pe net si uite ce am gasit:

"Another chapter explores the religious beliefs of Bob Dylan, the mercurial singer-songwriter. Scott Marshall, author of the Dylan chapter, writes that Dylan was born Jewish, but converted to Christianity in 1979.

"In early 1979, Larry Myers and Paul Emond, two pastors from the Vineyard church, visited Dylan's home in Brentwood, Calif. and shared the gospel. Not long afterward, Dylan came to faith in Jesus, was baptized, and enrolled in a discipleship class through the Vineyard," Marshall writes.

Despite converting, Dylan continued to support Jewish causes and charities throughout his career. In 1997, for example, Dylan sang a benefit concert for the Simon Wiesenthal Center, a Jewish charity in Los Angeles. Later that year, he sang for the pope, leaving Dylan-watchers bemused."

http://www.crosswalk.com/fun/books/1217989.html

#6777 (raspuns la: #6776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebarea daca lucrarile dumneavoastra vor fi cit de cit "vizibile" pe piata americana...foarte greu de raspuns. In primul rind: veti pleca in SUA pentru: 1.studii? 2.ca emigrant? 3.ca turist? In al doilea rind, se pare ca aveti dedicatia, si sper timpul si banii ca sa gasiti o fereastra in piata americana. Banii nu va vor cumpara un loc pe piata americana, pentru ca, in cele din urma, calitatea artei vorbeste de la sine, dar va trebui sa munciti foarte mult, de la timbre, pina la diapozitive. In Statele Unite traiesc o multime de artisti. Doar in New York City, de exemplu, locuiesc o suta de mii de artisti plastici. Zeci de mii de absolventi ale facultatilor de arte inunda piata americana in fiecare an. In 2001, artistii reprezentau aproape 2 la suta din forta de munca americana, cu vreo 2 milioane si jumatate de americani care declara ca sint "artisti." Doar 3 la suta dintre acesti artisti traiesc din vinzarea operelor de arta.

Ce v-as sfatui:
1. In ce fel credeti ca arta dumneavoastra e unica? Daca descoperiti asta, va va fi mai usor sa va explorati posibilitatile. Nu trimiteti portofolii peste tot. Analizati piata, tipul de galerie care v-ar putea reprezenta. Ceea ce e popular in New York nu se vinde in California. Scena artistica din Los Angeles e foarte diferita de cea din Texas. Una dintre greselile pe care le-am facut aici a fost acea de a trimite diapozitive la toate galeriile pe care le-am putut gasi in listele revistelor de arta de aici, fara sa ma interesez in ceea ce erau specializati. Banuiesc ca multe dintre portofoliile pe care le-am trimis au ajuns in cosul de gunoi foarte repede. Ar fi bine sa aveti pe cineva aici, in USA, care va poate ghida prin labirintul galeriilor si sistemului legal.
2. Revizuiti website-ul. Imaginile sint bune, prezentarea interesanta, dar sint multe greseli gramaticale in text, pe care cineva cu o foarte buna cunoastere a limbii engleze (americane) si romane le poate rectifica usor. Directorii de galerii primesc sute de portofolii in fiecare zi. Nu se uita la nimic care nu este aproape perfect. Editorii de reviste procedeaza la fel. Am avut o povestire care a stat timp de doi ani si jumatate pe biroul editoarei unei mari reviste din New York. Dupa doi ani si jumatate, povestirea a fost publicata, si chiar am primit un check substantial. Mai tirziu, editoarea mi-a spus ca ei citesc tot ce primesc, ceea ce inseamna aproape o mie de manuscrise pe saptamina! Invatati sa aveti rabdare de broasca testoasa si piele de rinocer.
3. Aveti rabdare si tineti evidenta a tuturor contactelor pe care le faceti.
4. Sper ca aveti un portofoliu solid, si multe seturi de diapozitive. De cele mai multe ori, nu le ve-ti mai vedea inapoi, deci pregatiti-va sa cheltuiti (iarasi) bani.
5. Nu intrati in nici un contract legal fara sa va sfatuiti cu un avocat familiar cu problemele de arta.
6. Nu platiti NICIODATA ca sa expuneti. Multe galerii (prestigioase sau nu), cer mii de dolari in avans pentru expozitii. Inainte de a incerca sa trimiteti lucrari galeriilor de aici, expuneti in locuri mai putin prestigioase (restaurante, librarii, etc).
6. Nu uitati ca nimeni nu va asteapta cu flori, nimeni nu este gata sa va "descopere."
Cu putin noroc, si multa munca.....cred ca va ve-ti putea face arta "visibila."
#8118 (raspuns la: #8104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tragedie in lumea fotografiei mondiale. - de Dinu Lazar la: 24/01/2004 04:49:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Helmut Newton, un mare fotograf, unul din cei mai mari ai tuturor timpurilor, ne-a parasit...
http://cnn.netscape.cnn.com/news/story.jsp?floc=FF-APO-1110&
dq=/ff/story/0001%2F20040123%2F1920444197.htm&sc=1110&
photoid=20031022NY130


Photographer Helmut Newton Killed in Crash

LOS ANGELES - Acclaimed fashion photographer Helmut Newton died Friday after his car sped out of control from the driveway of the famed Chateau Marmont hotel and crashed into a wall, police said. He was 83.

AP Photo

Newton, whose work appeared in magazines such as Playboy, Elle and Vogue, was best known for his stark, black-and-white nude photos of women.

Newton apparently lost control of his Cadillac while leaving the Hollywood hotel, said Officer April Harding, a police spokeswoman. It was unclear whether he became ill while driving.

People were on the sidewalk in front of the driveway, and the car brushed a photographer heading into the hotel before crashing into the wall.

Newton was taken by ambulance to Cedars-Sinai Medical Center, where he died a short time later, Harding said.

Newton was a trailblazer in the fashion photography world, exploring power, gender roles and an icy sexuality in his pictures.

His trademark "Big Nudes" series featured larger-than-life, black-and-white images of women that portray them as dominating the camera rather than as subjects.

Among the beautiful and powerful people Newton has photographed were Paloma Picasso, Pierre Cardin, Naomi Campbell, Jean-Marie Le Pen and Claudia Schiffer.

While Newton also photographed clothed celebrities and nature scenes, he favored photographing women, usually while they wore little more than high heels.

"He was a giant," said Playboy founder Hugh Hefner. "He was a major talent that pushed the boundaries in terms of photography and influenced many, many other photographers in following generations."

The German-born photographer said in his 2002 autobiography that when he was 15, he told his father he wanted to be a photographer. The Berlin factory owner told him, "My boy, you'll end up in the gutter. All you think of is girls and photos."

Newton, who was Jewish, fled his homeland for Singapore in December 1938, a month after Nazi-led persecution programs began. He eventually settled in Australia and became a citizen, opening a small photography studio and changing his last name to Newton from Neustaedter.

He later took up residence in Monte Carlo, overlooking the Mediterranean — a frequent backdrop for his nude images.

In the prologue to his autobiography, he said his fascination with women dated back to when he was a toddler and recalled seeing his nurse "getting ready to go out, and she is half-naked" in front of a mirror. He described it as a defining moment in his life.

In October, he donated more than 1,000 pictures to a new gallery in Berlin, saying he was proud his work would now be on display in his hometown.

Chancellor Gerhard Schroeder called Newton's decision a "sign of reconciliation."

"You can chase a man out of his home but you can't rip his home out of his soul," Schroeder said in a letter read at the news conference announcing the donation.

Newton's coldly erotic imagery often alarmed feminists as well as those with tamer sensibilities.

A hosiery ad he shot, featured on a giant billboard in Times Square for a time, was banned from the side of New York City buses in 1998 because it was deemed to be too racy. It showed a rear-end view of a woman lying face-down, wearing only a pair of stockings. A side view of her bare breast also was visible.

Newton is survived by his wife, June, who works under the name Alice Springs. She was also a favorite subject for the photographer. In one 1973 series of photos, she was portrayed as Hitler wearing a cropped mustache, with model Jerry Hall posing as Eva Braun. The Newtons had no children.


#8402 (raspuns la: #8355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdan Suceava sau de la formule la cuvinte - de Dinu Lazar la: 04/02/2004 23:42:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pentru ca fotografii mai si citeshte, pentru cine e in zona :

Vineri, 5 martie 2004, orele 6:30 pm, la sediul Consulatului General al României la Los Angeles va fi organizată lansarea volumului
Bunicul s-a întors la franceză,
Editura T (Fundaţia Timpul), Iaşi, 2003, de Bogdan Suceavă. Sunteţi invitaţi să vă întâlniţi cu autorul, într-o discuţie despre temele literaturii româneşti de azi.

Autorul va oferi exemplare ale cărţii sale, în limita disponibilităţilor. Întâlnirea, care va fi urmată de un scurt cocktail, are loc în cadrul seriei de evenimente culturale organizate de Consulatul General al României la Los Angeles.


Bogdan Suceavă (nascut in 1969 la Curtea de Argeş), este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi assistant professor in mathematics la California State Univeristy, Fullerton. Este redactor al trimestrialului Respiro, publicat la http://www.revistarespiro.com. Volumul său Imperiul generalilor târzii şi alte istorii, apărut la Editura Dacia în 2002 şi în versiune electronică în 2003 de Editura LiterNet la
http://editura.liternet.ro/bsuceavaimperiul.php,
a primit Premiul CopyRo oferit de Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor pentru beletristică pe anul 2002, şi a fost nominalizat pentru premiile pentru anul 2002 atât de către
Uniunea Scriitorilor din România, cât şi de către Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti.
Nuvela care dă titlul întregului ciclu, Imperiul generalilor târzii, a primit, în 1993, premiul I al Editurii Nemira.
#8907 (raspuns la: #8793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Avocatei anonime de la 9979 - de HappyCajun la: 19/02/2004 15:34:18
(la: De ce vreau sa emigrez)
“A fost un efort crincen, atit intelectual (32 de materii) cit si fizic (12 ore de examinare).”

Surprise, surprise! In US, ca sa dobindesti ceva, trebuie sa depui efort. Hm, de ce oare nu ni s-a aratat asta la tv in Romania/Europa de Est (Ewing family si alte soap operas)?

“Imi pare rau sa dezamagesc autorul acestui articol dar, din pacate, societea occidentala nu functioneaza deloc asa cum credem noi, atunci cind ne aflam inca in Europa de Est. Ne-am ivatat prost sa-i idealizam atit valorile cit si modul de functionare care nu este deloc impecabil, din contra. De la mizeria fizica in care oamenii traiesc, cel putin unii din ei, pina la oameni care mor cu zile in spitale din cauza negljentei doctorilor si pina la incultura crasa care este evidenta peste to. Vorbesc despre copii de 11 ani care nu stiu sa citeasca si de matematica de clasa a IX-a pe care noi o faceam in clasa a V-a.”

V-ati invirtit in cercuri destul de…joase. Incercati si persoane care au absolvit mai mult decit un liceu (public, ca cei care merg la liceele particulare fac macar atita carte cit se facea in Romania pina in 90).
Iar legat de spitale...no comment, ideea enuntata e hilara.

“Vorbesc despre modul de-a dreptul inuman in care se munceste aici, pentru aproape nimic si despre faptul ca esti SINGUR pentru ca nu ai timp de prieteni, sa ti-i faci si, daca ai totusi noroc sa ai doi sau trei, nu ai timp de ei, pentru ca pleci dimineata la 7 si vii seara la noua.”

Ooops, nici asta nu ne-au aratat la tv, cit de workaholics sint americanii! Apropos, 7-9, ati inclus si tranportul pina la serviciu, nu-i asa?

“Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca nu exista, pe fond, un sistem de pensii decit pentru lucratorii de stat sau guvernamentali. Ceilalti sint condamnati sa-si incheie activitatea la peste 60 de ani si sa primeasca o pensie de $1000/luna.”

Mai documentati-va. Nu exista sistemul de ajuror social ca in Europa sau Canada, unde toata lumea primeste. Aici (US) ca sa primesti ceva, trebuie sa muncesti. Majoritatea investesc in asa numitul fond de pensii ( la companii, pe cont propriu la banca, samd). Nimeni nu e condamnat sa-si inceteze activitatea la 60, se poate (si se munceste) si dupa 60 de ani. Si nu se munceste ‘pe nimic’. Salariul minim pe ora e $5.75 sau asa ceva. Depinde de calificare, de vechime, samd. Cine vrea salar mai mare, isi poate imbunatati nivelul de pregatire, sau lua doua slujbe. Iar $1000/luna reprezinta $12000/an. Se poate trai.

“Ca sa va dau o idee despre ce inseamna $1000/luna in NY am sa va spun ca un apartament cu 2 camere se inchiriaza aici cu $1200.”

Nimeni nu te condamna sa locuiesti in New York, sau Chicago, sau Los Angeles. Exista destule zone unde se gasesc apartamente de doua camere cu $300-600/luna, si case decente cu $100000-200000 (creditele se dau pe 30 de ani, iar dobinzile, cel putin acum, sint mici).
Iar despre preturile din NY….eu am locuit 6 luni in Midtown si pretul apartamentului de un dormitor era de…$3400/luna.

"Imi este greu, pentru ca traiesc intr-o societate uscata, fara nici un fel de valori, in afara de cele pecuniare, infectata de ipocrizie si de o forma de comunism cu o fata care este alta decit cea pe care o stiam noi."

Adevarat? Si ce parere credeti ca ar avea INS-ul (pardon, BCIS) despre enuntul dvs legat de 'comunismul american'?
Go home, lady, go straight home.

"Am atins si subiectul asta pentru ca inceputurile mele aici nu au fost deloc glorioase, din contra: am lucrat 7 luni vinzatoare la Lancome, inconjurata de femei care imi puteau fi mama si care aveau coeficientul de inteligenta al unui foetus si care erau foarte diligent dirijate de cite o mucoasa de 22 de ani proaspat absolventa a unui colegiu."

Evrika! Asta era. Vechea mentalitate a la Romania. Cum eu, d-na avocat, sa fac munca de jos? Asta si hint-urile de la “un efort crincen, atit intelectual (32 de materii) cit si fizic (12 ore de examinare)” si “modul de-a dreptul inuman in care se munceste aici”. Ca in orice domeniu in care se cistiga foarte bine, examenele sint dure, iar examenele de echivalare- si mai dure.
In plus, condusa de, cum ati zis, o mucoasa de 22 de ani proaspat absolventa a unui colegiu (universitate). Da, daca ‘mucoasa’ se orientase bine la universitate si a luat diploma ca major in Business sau Finante…Sau numai pt. simplul motiv ca era o absolventa isteata, pt. care a munci de la 7-9 nu reprezenta un efort crincen (intellectual, fizic, samd). Probabil ca era si full US citizen.
Si ca inchei, inceputurile nu v-au fost glorioase, nici prezentul nu prea se arata a fi. Ramine speranta pt. viitor….si asta doar in cazul reintoarcerii la matca.
(:

Happy Cajun
Laissez Les Bon Temps Roulez


#10095 (raspuns la: #9979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cleveland - de (anonim) la: 24/02/2004 09:00:13
(la: Romani in Ohio, SUA)
Doamna/Domnule,

Comunitatea romaneasca din Cleveland nu e nici pe departe cea mai numeroasa din Statele Unite. In California, Los Angeles sau Michigan, in jurul orasului Detroit sunt comunitati mult mai numeroase.

Imi pare rau ca nu te-ai simtit bine in Cleveland, dar cred ca nu e vina orasului sau a statului Ohio. Mai degraba pare sa fie o problema personala. Ti-am dat niste exemple de edificii din Cleveland...n-am inteles daca le-ai vizitat sau nu. Inclin sa cred ca n-ai vazut mai nimic din Cleveland, decit partile mai nefericite ale orasului.

Crezi ca unul care ajunge in Bucuresti pe dreapta, undeva prin Ferentari, poate sa emita o parere atotcuprinzatoare despre Bucuresti, bazata pe ce a vazut in Ferentari?


#10452 (raspuns la: #10440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Relu despre Birna cu pricina #13185 - de LMC la: 02/04/2004 11:52:00
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Este adevarat, asa cum am zis si eu intr-un alt forum, Romania este mizerabila si plina de unele chestii dezgustatoare, dar in cazul acesta discutam despre un anumit caz care probabil a fost si este ultima picatura intr-un pahar plin.

Toti care locuim in afara Romaniei putem sa spunem ca in ultima vreme, de cind au fost descoperite orfelinatele cu copii in anii '90, Romania are o imagine foarte negativa. Foarte rar cind vezi cite-un romanash care face valuri prin occident, si si atunci parca media uita sa ne spuna ca de fapt este roman. De exemplu, toata lumea stie ca marele sculptor Brancusi este roman, dar la muzeul de arta moderna din San Francisco sub numele lui scrie ca este Francez. Asa si cu alti...

In schimb la programele de televizor, chiar citeva saptamini in urma am vazut un "Special" despre prostitutia copiilor din Romania, cum merg Romanii prin Italia sau stiu eu pe unde si fac bani cu prostitutia. Ceea ce a fost scandalos este faptul ca cei ce-si vindeau copii in prostitutie erau Tzigani, dar ei se dadeau drept Romani. Cumnata mea a vazut cu ochii ei in Spania, ea fiind acolo la Universitate pentru un Master in Psyholgie, cum Tziganii isi puneau plancarde dupa git pe care scria in Spaniola cum ca ei sint Romani si sint flaminzi si ca vreau bani. Eh, imaginile astea bat la ochi cel mai mult pentru occidentali, si pentru ca ei nu prea au de a face cu tzigani nu pot sa-si dea seama care este diferenta intre un tzigan si o alta natie.

National Geographic de cite ori a publicat imagini din Romania au arata numai imagini cu tzigani, copii de strada, iar culmea culmilor in piatza cea mai frumoasa din Timisoara linga catedrala, n-au ales alta imagine sa fotografieze decit niste hirtii care le luase vintul de prin gunoi (despre aceste hirtii sint sigura ca le luase vintul pentru ca acolo nu am vazut niciodata mizerie aruncata de oameni). Daca acest fotograf "imbecil" si-ar fi ridicat numai 3 cm vizorul de la aparat ar fi facut poze la frumoasele cladiri, la sala de opera sau catedrala.

De nenumarate ori am vazut filme si episoade la televizor unde daca au aratat caractere romanesti nu erau altceva decit niste mafioti, prostituate, sau niste oameni fara nici un lucru bun in ei. Ca sa va dau un exemplu concret : "Law and Order", "Thomas Crown Affair" s.a.m.d.

Deci ceea ce vreau sa evidentiez este ca prea rar sau aproape de loc nu se vad imagini frumoase din Romania sau despre romani. Este ca si cum aici in America m-as duce in East Los Angeles sau matahalele din New York sau la casele si blocurile abandonate as face poze si videouri si as publica zicind ca asta este America. Ma intelegeti ce zic?

Pozele Domnului Lazar, sau a celor fotografi realizati pe website-ul www.7zile.ro nu le vezi in "mass media", pentru ca ele nu scandalizeaza pe nimeni, ci din contra imbunatatesc inimile oamenilor si le dau o raza de speranta. Nu stiu care este motivul pentru care Romania a ajuns sa fie numarul unu in cea mai ponegrita tara... Daca aflati anuntati-ma si pe mine.
#13196 (raspuns la: #13185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Milionul si corelatia. - de Jay la: 12/05/2004 11:36:37
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Daca a locui in "alte state" ar fi direct proportional cu a avea bani ,
ar insemna ca Beeee..cali sa-si faca noua generatie la New York.Sau Adrian Copilu' Minune sa-si cante manelele pe veci ,in costum de Elvis,la Los Angeles,ca acolo sunt multi Romani.

Daca as avea un milion de euro, asi iesi la pensie la 30 ani si......as calatori in lume pana la adanci batraneti.Dar mereu,casa o sa-mi fie in tara de bastina,acolo unde salariul mediu e de 150 euro pe luna si tata traieste dintr-o pensie de 100 de dolari pe luna ( not bad pe langa altii).

Domne' am vrut sa fiu sarcastic dar nu mi-a iesit.
Si ca sa las palavrele,un banc concentrat cu Bula,concluzia o
trage fiecare.Scrie Bula o scrisoare din America ,Buloasei,nevasta-sa:
"Fa, americanii astia sunt asa de tampiti,la totul dau numele invers.Un negru cat casa ,il cheama Little John, o aschimodie indiana de jumate de metru inaltime e....Big Chief si eu, care sa moara mama,nu te-am inselat niciodata, sunt "Fuckin' Romanian".

Nu zic ca sunt patriot ,dar in tara ta macar esti...fuckin' oltean imputzit :-)

---------------
B free just B
Marlon.... - de Little Eagle la: 06/07/2004 01:42:27
(la: Marlon)
Stiti ce a zis prietenul lui f. bun....Jack Nicholson azi?Ca orice actor din lume ar trebui sa se lase de meserie,pt. ca....NU MAI ARE ROST DIN MOMENT CE MARLON IS DEAD!!!!!!Mi-au dat lacrimi si exact acum plang...pt. ca acest actor .....HE WAS BIGGER THAN LIFE!!!!HE IS THE MASTER,THE GREATEST ACTOR EVER..............Marlon...I cry for you any second...!!!!!!!!!And you deserve it!!!!!

Stiu ca cineva,alt mare prieten e f.f.f.f trist,Johnny ....Johnny plange,stiu cat de mult l-a iubit pe Marlon...Johnny Depp...

Este o adresa daca cineva e interesat sa scrie 2-3 cuvinte pt. Marlon,v-o dau acum si pastrati un respect si NU mentionati NIMIC decat cuvinte de adio,pt.un ....GENIU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!GOD BLESS YOU MARLON.

Adresa;
C/o Brown Craft
11940 San Vincente Boulevard
Los Angeles,CA 90049


Ori,puteti scrie email la:


norma@togetherforeverchanging.org

Love&peace,
Ozzy





Nu aveti ce face? - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:33:29
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....








Just another opinion - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:40:56
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, din lipsa uni vocabular romanesc prea dezvoltat, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....

Regards,

SCB
#20354 (raspuns la: #19917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Birfa - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:45:36
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....
#20357 (raspuns la: #17840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citeva rezultate mai jos - de (anonim) la: 26/08/2004 07:18:36
(la: Auzit-ati, auzit!!)
OBTINUTE la proba in discutie.

Women's Uneven Bars (Mexico City '68

1. Vera Caslavska Czechoslovakia
2. Karin Janz East Germany
3. Zinaida Voronina Soviet Union
=========================

Women's Uneven Bars (Munchen "72)

1. Karin Janz East Germany
2. Olga Korbut Soviet Union
3. Erika Zuchold East Germany
=========================
Women's Uneven Bars (MONTREAL '76)

1. Nadia Comaneci Romania
2. Teodora Ungureanu Romania
3. Marta Egervari Hungary
================================

Women's Uneven Bars (MOSCOVA '80)

1. Maxi Gnauck East Germany
2. Emilia Eberle Romania
3t. Maria Filatova Soviet Union

===================================

Women's Uneven Bars (Los Angeles '84)

1t. Yanhong Ma China
1t. Julianne McNamara USA
3. Mary Lou Retton (Kelly) USA

=====================================
Women's Uneven Bars (seoul '88)

1. Daniela Silivas Romania
2. Dagmar Kersten East Germany
3. Elena Shoushounova Soviet Union
====================================



Uneven Bars (Barcelona '92 )

1 Lu Li CHN 10.000
2 Tatiana Gutsu EUN 9.975
3 Shannon Miller USA 9.962
======================================

Women's Uneven Bars (ATLANTA '96)

1 Svetlana Chorkina RUS 9.850
2= Amy Chow USA 9.837
2= Bi Wenjing CHN 9.837
4 Dominique Dawes USA 9.800
5= Simona Amanar ROM 9.787

Nu sint sigur de rezultatele din Sidney, asa ca mai bine nu le afisez, poate le gaseste altcineva. Am gasit 8 olimpiade cu un total de 24 medalii (aur, argint , bronz) din care doar 4 romanesti, inclus find rezultatul Nadiei la Montreal.

Comentatoarea americana este probabil nestiutoare, dar nici a ne umfla in pene cu "paralele" prea mult. De comentariul Zvetlanei Chorkina in Atena "daca eram americana luam si eu gold-ul"...nu face nimeni vreo contestatie aici.
Deh,... la 25 de ani si in stilul cum arata de subnutrita avea O ULTIMA pofta inaintea retragerii, iar conspiratia americana nu a satisfacut-o. He, He, He !!!!!!!!

salutari,
sixpack
#20378 (raspuns la: #20227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tovarasi hai la vot! - de mya la: 27/08/2004 10:20:19
(la: VOI mergeti la vot?)
Idem si la mine, cozi si bataie de joc. Ti se vorbeste cu "tu" si se fac glume de doi lei si in plus astepti stampila pana iti trece tot elanul. Ultima data cand am votat am facut-o la Bonn (la turul doi nu m-am mai dus :-( ... ca nu mai aveam de ce), condusesem ore intregi special pentru asta si mi-am facut numai nervi in final dar - voiam MUSAI sa votez!

Anul asta o sa votez cu siguranta iar, in Los Angeles (de data asta) da' nu va zic cu cine, hei...votul e secret au ba?! O sa rezist iar eroic...nu de alta dar nu vreau sa le dau satisfactie securistilor de la ambasada. E dreptul meu in fond. Poate acolo o sa fie mai civilizat, sper!
#20463 (raspuns la: #20441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hi Mirelav, ma bag si eu.. - de Ivy la: 14/09/2004 19:00:56
(la: inginer mecanic)
Hi Mirelav,

ma bag si eu.. Locul unde ma aflu eu nu este SUA, dar iti pot spune despre una dintre prietenele mele care e tot inginer mecanic si a reusit deci intr-o alta tzara. Ea a terminat parca in 1994, si aici cind a ajuns citiva ani nu a lucrat ca inginer mecanic. Apo s-a decis sa afle ce are de facut..a dat ceva examene, a fost extrem de perseverenta si a capatat un job de inginer mecanic. este happy, lucreaza mai mult in Los Angeles (acolo fiind compania mama) si are succes enorm in ceea ce face. I-au trebuit 2 ani in total (nepunind la socoteala anii in care "a uitat cu desavirsire despre inginerie", cum ea spune) si a ajuns acolo unde a dorit. Uneori spune ca este aleasa ea pentru unele projects in devfavoarea multor barbati din firma ingineri mecanici ca si ea.

So, succes si one day ai sa fii acolo unde iti doresti..

Ivy
In rest, oamenii aici sint ma - de mya la: 25/09/2004 14:13:03
(la: Despre Sua si americani.)
In rest, oamenii aici sint mai materialisti

Peste tot in occident oamenii sunt materialisti. Surpriza!

Da´si ceva pozitiv despre Sua si americani nu aveti? Intreb si eu asa...
ca ma gandesc ca tre´sa fie greu sa traiesti printre straini cu atatea nemultumiri fata de mediul respectiv. Dar in fond exista si critica constructiva asa ca...fiecare cu parerea lui, sigur ca da.

Daca nu aveti, nu-i bai. Uite...azi sunt 24 de grade C si soare fara nori (ca de obicei) la Los Angeles...meserie, nu? Cum e sa te plimbi la Pacific si sa te uiti asa...spre Japonia?
#23359 (raspuns la: #23268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...