|
te provoaca sa gandesti
lovinescu Creanga si creanga de aur
:) mi-a placut !!!
Ce fel de frunza e aia ? o fi fost "frunza albastra"de pe creanga de aur a amintirii ... rolia Ce fel de frunza e aia ?
o fi fost "frunza albastra"de pe creanga de aur a amintirii ... E o frunza cum sunt miile de frunze pe care vantul sortii le poarta prin viata noastra. Unele raman fara nume. Daca trec repede, chiar si fara chip. Altele ne sterg doar, in drumul lor. Uneori se intampla ca una sa se lipeasca de noi in treacat si apoi sa se dezlipeasca singura. Se mai intampla ca o astfel de frunza se-si lase amprenta in tot ce traim de cand o intalnim. "omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler ce se citeste? Iulia, si mie mi-a placut Alchimistul...si Femeia in rosu...si Creanga de aur (a lui Sadoveanu...si a lui Frazer)si Numele trandafirului(U.Eco)....spargeti-mi capul...asta e!
Diana a zambit la comentariul tau,asa:).Ea a terminat liceul in anul 1996,iar examenul cu pricina l-a sustinut in 2003 la Cluj,dupa care a iesit din invatamant si s-a angajat la primaria din comuna X unde lucrez eu.Si m-a rugat sa-ti spun ca Sadoveanu trebuie citit printre randuri incepand cu romanele de dupa 1926 si ca de cele mai multe ori natura sau istoria sunt doar un pretext pentru exprimarea unor idei.Te intreaba daca ai citit"Creanga de aur"...
Eu n-o inteleg intotdeauna si nici nu o contrazic.Cu multa placere citesc si acum"Dumbrava minunata" bineinteles pentru fetita mea. c-am ajuns prea tarziu, si s-a facut deja inventarul.
da' v-as fi dat: -helesteu cu apa limpede si lebede spumos de albe -bibelouri de portelan: intreaga colectie a pescarilor -cupola de sticla deasupra sufrageriei -"Creanga de aur" in editie originala Pentru cei care nu stiu chiar si Ion Creanga a scris citeva lucrari foarte scandaloase care pe vremea lui Ceausescu au fost pur si simplu cenzorate la maxim. Nu mi-a venit sa cred cind am dat peste aceste povestiri foarte vulgare, lansate imediat dupa caderea comunismului in Romania. Am sa revin cu titlurile acestor povesti pentru cei interesati. "O cola va rog..." este nimic in comparatie cu ce a scris Creanga.
Io Creanga nu pot hi. Nu de alta, dar domnu' era cam..., cum sa zic...antisemit.
Ce-i scrie el Eminescului care plecase la Buc.? Vino 'napoi, frate, caci p'aicelea doar jidani imputziti au mai ramas. Creanga
http://zvonsully.home.ro/Comentarii/Povestea%20pulii.html Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
………. caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui? « Draga Domnule Cojocaru! Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate! Av Andrei Vartic » In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ? Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci : - in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..) - in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?) - in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!) - in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti) - pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”. E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine. Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)). Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu : - i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ? - s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati » - Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ? - Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ? « Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc) « o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca. Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ? Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale. Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan). Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare. In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate). Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!) Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09 "Romania #7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21 Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante. ………….. ! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc! Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau." Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante! ani,
n-ai intrebat cand eram prin preajma asa ca nu se pune..... desde, e brad natural, decoratiile sunt aurii nu bradul ;) hmmmm, sunt curioasa cat ar fi de fain un brad auriu, ar fi oare prea strident? nu pot sa-mi imaginez.... mi-aduc aminte in romania cum puneam cate 3-4 ornamente pe-o creanga, de la tulpina pana spre varful crengii, ca sa para mai bogat. aici e insa alt neam de brad, nici macar nu i se vede tulpina de des ce e si n-apuc sa pun ornamente decat pe varful crengii... nu-ti spun ce frumos miroase toata sufrageria de la el :)) pisicile nu se suie in el, doar incearca sa dea jos globurile si beteala de pe crengile cele mai de jos... ce sa faca si ele ca si-asa odrm toata ziua, trebuie sa-si consume energia cu ceva cand sunt treze.
eu ma duc sa ma culc..
- de
Jimmy_Cecilia
la: 10/05/2007 20:44:55
Modificat la: 10/05/2007 20:47:19
(la: Trancaneala Aristocrata "10") ca mi s-a facut lehamite de azi dimineatza...
de la ora 5 sunt pe creanga... si ma doare spatele de atatea cartoane urcate in dubitza si descarcate la gunoi..5 drumuri am facut...flacoane de plastic, capsule, dopuri, flacoane de sticla, pompe de spray, tuburi, borcanashe, capace...produse...cartonaje... imprimate, serigrafiate, aur, argint la cald..mai multe culori... bani grei...la gunoi... fac curatzenie prin vid...cu aruncatul... asa ca trancanitzi fara mine... Nu exista nicio sansa sa fie facut sfant,se poate pune doar intrebarea daca a murit credincios. In ultimele zile am citit ceva despre asta, un comentariu de Zoe Dumitrescu Busulenga: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/eminescu-intre-credinta-cunoastere-70429.html
A fost atras de ideile filozofice, inclusiv cele orientale. Avea si momente de indoiala in privinta credintei (nu stiu daca erau doar momente). Busulenga spune ca moartea unei fetite pe care o indragea, din satul natal, i-a zdruncinat credinta. Cu trei ani inainte de sfarsit, intr-o perioada de luciditate, a stat o scurta perioada la manastire: "De altfel, o marturie mult mai tarzie, de prin 1886, din perioada ultima a bolii, vine sa confirme intoarcerea definitiva la credinta izbavitoare. Incurajat de Creanga sa incerce si un tratament la bolnita Manastirii Neamt, Eminescu accepta sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a inconjurat pe bolnav cu clipe de liniste binefacatoare pentru sufletul sau. Caci, asa cum a consemnat un duhovnic al manastirii pe un Ceaslov, poetul a cerut sa fie spovedit si impartasit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil, ziua lui Mihai). Si, dupa ce a primit Sfanta Impartasanie, a sarutat mana preotului si i-a spus: "Parinte, sa ma ingropati la tarmul marii, langa o manastire de maici si sa ascult in fiecare seara, ca la Agafton, cum canta Lumina lina ". Printre poeziile sale se numara si cateva religioase, de genul: Rasai asupra mea, lumina lina, Ca-n visul meu ceresc de-odinioara; O, Maica Sfanta, pururea fecioara, In noaptea gandurilor mele vina. Speranta mea tu n-o lasa sa moara Desi al meu e un noian de vina. Privirea ta de mila calda, plina, Induratoare - asupra mea coboara. Strain de toti, pierdut in suferinta Adanca a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic si n-am tarie. Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta Si reapari din cerul tau de stele, Ca sa te ador de-acum pe veci, Marie!
Daniel
- de
Baby Mititelu
la: 01/02/2012 16:44:19
(la: Alerta: romani, vi se pregateste ceva naspa: ACTA) Eu nu pun in dubiu ce spui tu aici si sunt si prea ignoranta ca sa pot veni cu argumente de tip informatic. Judec babeste: daca ACTA asta va fi aprobata si daca va activa real, oamenii nu vor inceta, incetini, cenzura prezenta lor in internet? Ori industria informatica e infloritoare, da multa munca, multi bani...convine deci sa-si taie creanga cu mere de aur?
exista o alta eroare , dacii mancau maliga si faceau tzuica din porumb (patentul a fost vandut ulterior agentilor straini si cu banii obtinuiti a fost intocmit setul "Closca cu puii de aur " ratacit inca prin vecini.. Un tip - mai exact un semen istoric Altertyutyu , povestea in ale lui scrieri ca porumbul era atat de inalt ( pe vremea lui Decebal) ca acoperea pe soldatul roman cu cal cu tot. Dar , pentru ca tocmai am sarbatorit CEVA , nu imi este usor, insa iti promit ca daca vei sustine ca Ion Creanga a compus Luceafarul eu nu te voi contrazice. La o adica ce atata Gica -contrarul_
Si-ai sa te-ntorci, forta supraomeneasca!
- de
Alice
la: 09/10/2003 03:06:49
(la: Sensul vietii pe Terra) Asa cum omul lui Creanga sa-ntors in satului, dupa ce l-a parasit convins ca fericirea lui aiurea e!
Mi-ai reamintit de Ghilgames, de Lancelot! Dar si de faptul ca arhetipurile sunt ale oamenilor, create de ei sa nu fie singuri! Prin consecinta, forta supraomeneasca, tu nu esti decat o proiectie a mintii muritorilor in drumul lor spre nemarginire. Asta dac-ai fi o forta supraomeneasca! Ai uitat de Robin Hood; Dupa 20 de ani, Vicontele de Bragelonne,Omul cu masca de fier,Laleaua neagra...; Fram, ursul polar; Cuore , inima de copil ; Fausta, Fausta invinsa, ... de Michel Zevaco, etc... :)
Mai era si Slavici, Sadoveanu, Petre Ispirescu, Creanga... Sunt o groaza de carti care erau pe timpul lui Ceausescu, numai ca trebuia sa cauti, dar si cind le gaseai, ce fericit erai.
Credibilitatea presei
- de
gabi
la: 24/10/2003 19:45:36
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?) ..presa nu incepe, ci continua sa aiba, in Romania mai multe probleme, printre care si credibilitatea. Sunt putini jurnalistii adevarati, consacrati si dovediti in timp ca atare. Unul ar fi, dupa parerea mea, Mihai Creanga.
Din pacate, nu este numai cazul Romaniei. Vezi scandalul "stirilor inventate", la unele dintre cele mai prestigioase jurnale de pe East Coast, in ultimii ani. Din fericire, aici acestea sunt inca exceptii, nu regula generala. Dar mai stii ce ne va aduce viitorul, chiar si aici?
sa-i injuram pi moldovieni
- de
papadie67
la: 28/10/2003 02:25:44
(la: Ilescu- "tatucul" Moldovei" ?) de-"afara", intre doua languste si-un camembert.
Da, sunt lenti. Da, sunt stupid de lentzi in a-ntzelege mecanismul dupa care se-nvarte lumea. Da, l-au votat ca dobitoacele pe Iliescu. Da, ins-au dat un Eminescu si un Creanga si-nca mai dau si alte - imposibile de dat din partea "descurcaretzilor" - nestemate. Sunt mai lenti...sau suntem noi prea "stupid" de rapizi? Cand Illiescu, JCC si eu vom fi doar pietre, stupizii moldoveni pe care-i amintii vor fi scanteie pentru alti nepoti de-ai nostri. Nu si noi, astia rapizii si dasteptii, ce ne-am sters mucii cu "coq au vin" in loc de mamaliga. si mi-e dor de Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul
|
 loading... |
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
...sacru si profan...
nici nu stiu ce caut aici.. sau poate stiu.. de citeva luni citesc "conversatiile" voastre, dar se pare ca asta e tema care m/a facut sa va scriu... nu ca ar interesa pe cineva....ma regasesc si nu prea... carti pe care le mai iubesc si altii , carti si autori despre care nu am auzit niciodata....
Oricum, cartile imi dau un sentiment de acasa... m/a pus dracul sa ma mut din Bucuresti de vreo 9 ani si acum, aici, departe de lumea dezlantuita, dupa trei ani de cind n/am citit o carte(adica dupa ce am nascut primul copil.. acum e doi! )- cu exceptia celor tehnice- mi/am dat un refresh si mi/am amintit ca in copilarie aveam un caiet in care imi notam cartea si autorul... culmea am gasit si caietul (ca sa vedeti ce face omul duminica de pasti!- am culcat pustii, barbatul meu lucreaza iar netul ramine singura mea evadare).
Carti care mi/au marcat existenta? pai normal, prima e Ciresarii(tata imi povestea Harap Alb- dar asta nu se pune, nu?- intotdeauna adormea pe la mijlocul povestii si era singura pe care o stia), La Medeleni, Golful francezului, Va place Brahms(mie imi place Chopin, desi n/am reusit niciodata sa/l cint cum trebuie.. ar trebui macar 6 degete la o mina), prima revista porno( asta era prin `80 si eu eram intr/a sasea)- asta nu e trecuta in caiet!, Forsyte Saga, Dumas, Jules Verne, Bel ami, Postasul suna intotdeauna de 2 ori, Climate , Patul lui Procust si apoi in liceu: Inima vrajita, Eliade, Creanga de aur, Blaga, Umberto Eco....toate presarate printre sf/uri(iubirea vietii mele): absoluta Dune, Arthur Clark(asa am descoperit eu fractalii acum vreo 10 ani), Asimov, van Voght, Infanteria stelara, Mina stinga a intunericului si magnificul Serge Brussolo...
poate ca am scris eliptic.. pentru unii are sens pentru altii nu.. de fapt cred ca am scris pentru mine...