comentarii

lucian lucian


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Lucian Blaga - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:48:02
(la: ROMANIA)
cine ma poate ajuta?

Lucian Blaga e mut ca o lebada.
In patria sa zapada fapturii tine loc de cuvant...

si

...ucid si plang. Mananc...
#3711 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Blaga - de M.PAMFILIE la: 23/11/2003 07:49:09
(la: Cele mai frumoase poezii)

Autoportret

Lucian Blaga e mut ca o lebada.
In patria sa
zapada fapturii tine loc de cuvint.
Sufletul lui e in cautare
in muta,seculara cautare
de totdeauna,
si pina la cele din urma hotare.
El cauta apa din care bea curcubeul.
El cauta apa,
din care curcubeul
isi bea frumusetea si nefiinta.

Stefan Baciu/Lucian Blaga - de M.PAMFILIE la: 13/12/2003 17:40:00
(la: Cele mai frumoase poezii)
Edgar Papu scria:
"ne deschide o poarta atit de larga asupra planetei,incit nu cunoastem nici un alt poet roman care sa -l fi egalat in aceasta absortie uriasa de spatii,de pamanturi,de oameni...Stefan Baciu de pretutindeni si de la noi."
La rindul sau fiul Scheilor brasovene nota in cartea "Insemnarile unui om fara cancelarie:"
Iata, asadar,ca acolo unde nimeni nu se astepta,va apare un Lucian Blaga la care un poet roman din Honolulu,ajutat de-un poet venezuelan din Caracas,a lucrat cu sarg si cu dragoste,ca sa redea vocea adevarata a celui ce a facut din Curtile dorului,nu numai un simbol,ci si o arhitectura de cuvinte si idei,mai puternica decat toate oprelistile si revizuirile de care a avut parte in viata.
Voi incheia cu acest poem,pe care l-am scris la Rio de Janiro in anii'50,cind Blaga era batjocorit si condamnatla tacere;
Elegie pentru Lucian Blaga
Ultima oara,pe-o strada insorita la Sibiu,
Ar fi putut,ar fi putut sa fie
Si la Berna sau la Viena.
Am schimbat citeva cuvinte si ne-am spus la revedere
poate la Paris,poate la Lisabona,in gind.
Cadeau pasari mari,fumurii,in toamna accea.
Pan murise de mult
si-o naframa de doliu nevazut flutura peste Sibiu
flutura peste Tara.
Ne-am strans mana
cand de fapt ar fi trebuit sa ne stergem o lacrima;
pe-o strada insorita,toamna la Sibiu,
inmanusat,palarie occidentala,
ultimul mare poet al Tarii
imi spunea
la revedere.
Undeva,pe-o strada pustie din Sibiu
statuia aceasta a ramas sapata in aer."

#6521 (raspuns la: #6063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"A venit Lucian Blaga, a spus - de SB_one la: 31/01/2004 16:46:18
(la: Spovedania tortionarului de la Aiud)
"A venit Lucian Blaga, a spus: “Domnule, la gardul vecinului canta un cocos, nu pot sa lucrez, nu pot sa scriu, nu pot sa dorm”. A ras lumea, erau multi acolo, oameni simpli. Am chemat pe cineva si am spus: “Domnule politai, scrie acolo: sa dispara cocosul. Multumit, domnule profesor?”. Da, domnule! Le-am explicat alora 40 care erau acolo si radeau: “Voi radeti degeaba. Au am lucrat la locomotive, in zgomot, am nervii cat pumnul. Dar dansul e scriitor, e un om fin. Nu stie cum sa rezolve cu cocosul si vine la politie, rezolvam noi”.
.....................................................

Si sa mai zicem ca oamenii nostri cu ochi albastri erau baietzi rai!



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8686 (raspuns la: #8645) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Lucian Boia despre Eminescu - de Filip Antonio la: 27/02/2004 07:26:20
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
"In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de "atacurile" impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost "descoperit" de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.

Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. In ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar putea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard".

Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
#10771 (raspuns la: #10759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bibliografie Lucian Boia - de Filip Antonio la: 28/02/2004 06:39:15
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
http://books.thepricesearch.com/author/Lucian-Boia

http://www.bibliomonde.net/pages/fiche-auteur.php3?id_auteur=1012

http://www.raft.ro/rez.asp?cautare=Lucian%20Boia
#10876 (raspuns la: #10873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Babeanu Prin natura - de LUCIUS la: 16/03/2004 03:47:33
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Lucian Babeanu
Prin natura profesiei mele, am realizat reportaje pentru televiziune cu profil turistic, cred ca pot afirma ca o viata nu este suficienta pentru a vizita Romania. Desigur nu ar strica o iesire, doua, daca exista posibilitatea, asa, pentru comparatie. Pot sa spun ca tara noastra e la fel de frumoasa ca oricare alta. Cu exceptia, poate, a alteia aflata pe o planeta dintr-un alt sistem solar. O astfel de comparatie o vor face cei care vor urma, dar ei nu-si vor mai pune problema unde o sa poata cheltui atatia euro. Vor avea, poate, la dispozitie o planeta intreaga.
Sigur, daca voi avea o asemenea posibilitate financiara voi ramane acasa.
Salut Mare Prieten, Lucian! - de Ovidiu Bufnila la: 29/04/2004 08:08:03
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
SALUT LUCIAN!
Ma bucur sa te intalnesc!
Nu am renuntat si nu voi renunta niciodata! Datorita unor oameni de exceptie asemenea. Va simt aproape! Suntem parte a unui corp mare, Literatura Romana SF. oricat ar da cu pietre, oricat ne-ar ameninta cu dubele, oricat ar urla si ar tipa, noi inaintam!
Te pretuiesc!
Cu dragoste razboinica,
Ovidiu Bufnila care va fi TOATA viata un bestial scriitor SF!

Pentru Ovidiu Bufnila
#14649, de LUCIUS la Wed, 28/04/2004 - 14:53


SALUT OVIDIU,

Au trecut atatia ani in care ne gandeam SF, visam SF, iar "insula" ne strangea pe toti laolalta ca sa ne dea o speranta. Erau clipe frumoase. Acum traim in viitorul de atunci dar doar cativa se mai incumeta sa-si mai inchipuie un alt viitor care, uneori, ni se pare atat de indepartat si incert. Imi pare bine ca nu te-ai descurajat si ca ai continuat.
Eu "te citesc" la cafenea si as vrea sa mai vorbim.
lucian.babeanu@tvr.ro
#14719 (raspuns la: #14649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Dragos BOGDAN si editura OMNIBOOKS - de Ovidiu Bufnila la: 22/05/2004 04:33:31
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Editua OMNIBOOKS, insurgenta si teribila editura condusa cu talent si inspiratie de scriitorul Horia Nicola Ursu ofera cititorilor un regal editorial:
TRILOGIE! Trilogie e o carte semnata de Lucian-Dragos Bogdan un subtil maestru al lumilor fictionale. Acum, cand scriu acst mic elogiu perfect motivat, am langa tastatura aceasta carte plina de gratie, de forta si de incantare. Lucian-Dragos Bogdan scrie cu incantare, incantator. Taietura lui fictionla are verva, e sigura, plina de indemanare. Personajele sunt vii, sunt prinse in scenarii convingatoare. Lucian-Dragos Bogdan foloseste structuri descriptive viguroase, pline de culori, de detalii care imbogatesc si adauga sensuri tainice. Intorc TRILOGIE p toate fetele. Dau peste fotografia lui Lucian pe coperta patru, omule, zic, sunt fascinat, m-ai prins, sunt in-vrajit de lumile tale ametitoare care se re-construiesc pe masura ce inaintez in profunzimea lor, simt in nari parfumul fictiunilor tale, vad LUMEA PRIN TEAVA PUSTII, fantastic, parca-ai scris fictionalul pentru bufnila, imi plac controversele din lumile tale, un cavaler paseste atent pe alele de piatra, de exmplu, teribil CONTROVERSAT construiesti, un cavaler aidoma unei naluci, valuresti spatiul fictional Lucian, dai forma Imaginii, o pui in forme-in-miscare-anecdotica, mai spui, aceasta marioneta ma inspaimanta, iata o constructie aproximativ imposibila, poate o marioneta sa inspaimante asemenea unui cataclism, EXCELENT, Lucian, caci descoperi in profunzime forta Imaginarului care, singur, are a lucra spre impotrivirea sa impotriva lumii, e multa teatralitate magica in ceea ce scrie Lucian-Dragos Bogdan. Ce sursa de inspiratie pentru un profsionist in Artele Imaginii! TRILOGIE are o multime de chei pentru a pune la cale o campanie de PR sau pentru a rostui un razboi de imagine! DARULDIVIN, spre exemplu, instructioneaza asupra TEMEI si PERSONAJULUI, doua unelte atat de vitale pentru orice profesionist de imagine! Metafore, imagini, scenarii de imagine, toate in puterea unui scriitor plin de talent!
TRILOGIE: e un adevarat regal editorial.


TRILOGIE,
Lucian Dragos Bogdan
editura OMNIBOOKS, 2004
Pentru omenzi:
Editura Omnibooks, Str.G.V.Popescu Nr.7
440021 Satu Mare
email: omnibooks@netscape.net


PS: BRAVO pentru Horia Nicola Ursu!
Despre istorie, adevăr şi mituri. O replică d-lui Lucian Boia - de (anonim) la: 01/08/2004 10:31:41
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
http://www.contrafort.md/2003/99/474.html

Un citat din articol :
"Această carte a d-lui Boia, ca şi altele, are multiple semnificaţii, dar una este sigur demonizarea naţiunii, scoaterea naţiunii din mintea românilor. Numai că nu înţelegem de ce nu este folosită această înverşunare pentru o cauză mai bună"


P.S.
Uite ca Lucian Boia si-a gasit si cativa fani . E cam greu de inghitit ca toti istoricii au mintit pana acum si a venit acum Lucian Boia , un fel de mantuitor , varianta politically correctness , care ne-a aratat "adevarul" . Daca s-au descoperit noi documente care sa permita reinterpretarea istoriei poate as mai fi de acord , dar sa folosesti aceleasi izvoare istorice dar cu o noua interpretare si sa spui ca ai vazut altceva decat ceilalti , mi se pare exagerat . Mai ales ca din articolul al carui link l-am dat mai sus , reiese ca Lucian Boia , intr-o carte scrisa in 1976 , gasise alte "adevaruri" decat cele din '98 , cam la antipodul celor din "Istorie şi mit".


Dar sa nu trecem cu vederea ca Lucian Boia si-a gasit fani si printre ideologii comunisti din Basarbia . Vasile Stati il citeaza copios pe Lucian Boia , alaturi de alti cai breji : Valentin Stan, Gabriel Andreescu, Renate Weber ( http://www.lumeam.ro/109923.html ) .

Ce sa-i faci , trebuie sa avem si noi echivalentul din 2004 al cominternistilor din ani 20 ai secolului trecut . Numai ca cei de atunci erau o minoritate de aderenti ai unui partid trecut in ilegalitate datorita tezelor anti-romanesti , iar azi sunt rasfatati si publicati pe la edituri ca Humanitas , si reviste ca "22" .
"Tehnica si arta fotografica" de Lucian Tudose - de Dinu Lazar la: 08/08/2004 09:58:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Lectura de duminica...

Intimplator am dat dondanind pe net de adresa

http://forum.softpedia.com/attachment.php?postid=220132&s=d748dacd46237a3d1de198103ee28529

unde se poate citi un curs de fotografie scris de domnul Lucian Tudose.

Lucian Tudose a fost mult timp fotograf la Agerpres, apoi Rompres, si acum este de 4 ani fotograful Presedintelui Romaniei.

Cursul este in format PDF, are 44 de pagini, si trebuie sa va inregistrati la Softpedia.ro ca sa-l cititi, dar asta e simplu.
#19359 (raspuns la: #19338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Tira, - de Jimmy_Cecilia la: 08/11/2004 10:41:28
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu ma intereseaza vârsta pe care o ai si de ce incerci sa minti, (esti licean, esti adult si cxasqtigi bani) asta este problema ta, si cred ca una mare...

Ori ce varsta ai avea, constat ca habar n-ai de regulile de buna crestere si educatie...
HE, He,he...
inainte exista un asa zis "Protocol" care se invata in scoala, mai târziu il invatai de la parinti, bunici si de la anturajul in care traiai..

Vorbesti ca femeia trebuie sa mearga înaintea barbatului...
mai prost crescut nici nu poate fi barbatul...

Intreaba-ti bunicii, Lucian Tira, atunci cand intrii intr-un restaurant, intr-un bar, intr-o discoteca, etc...
nu cumva barbatul trebuie sa intre primul?
si de ce?
#28033 (raspuns la: #27861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Lucian Tira - de Chriss la: 22/03/2005 19:26:43
(la: Copii romani in SUA)
Domnule Lucian Tira, am citit ingrijorarile dumneavoastra si doresc sa va raspund si eu. Nu stiu daca acolo unde traiti dumneavoastra situatia scolara este asa insa va pot spune ceea ce am vazut eu.
Referitor la Romania si la scolile din Romania, cred ca si acolo depinde de anturajul pe care-l ai. Poti sa mergi la o scoala in Ferentari/Bucuresti si sa nu te droghezi si nici prostitutie sa nu faci, si tot odata poti sa mergi la o scoala cu foarte mare reputatie si sa participi la tot felul de orgii si petreceri. S-au intimplat si inainte si cred ca se intimpla si acum. Copii puteau sa chiuleasca de la scoala si tot odata puteau sa fie spuna DA sau Nu la anumite tentatii. Asa cum noi am fost tentati cu bautura, sex si tigari in timpul scolii asa copii de azi poti fi tentati la bautura, sex si droguri. Tentatii la care au dreptul sa zisca NU sau DA.
Cit despre scoala din America, eu pina acum nu am vazut nimic din ceea ce descrii dumenata. Poate copilul meu este prea mic, nu stiu. Dar pot sa-ti spun ca am sponsorizat o fata din Germania care a venit la liceu in America pentru un an. Si poti sa-ti spun ca i-a placut enorm de mult. Da intradevar ceea ce se preda aici este foarte diferit si nu la intensitatea ce o are in Germania, dar din punctul ei de vedere aici poti sa-ti alegi materiile ce te intereseaza pentru viitoarea cariera si aici profesorii te fac sa-ti placa scoala. Se duce cu drag la scoala si materii ce le-a urit in Germania aici in America le iubeste, iar asta este datorita felului de educare. Da, stie copii care vind droguri, sau fetele ce sint lesbiene sau grupurile de copii ce au orgii sexuale dar nu o intereseaza, si nu o forteaza nimeni sa se ataseze acestor grupuri.
Asa ca dupa parerea mea, cred ca ti-ai facut o imagine cam deteriorata despre sistemul de educatie in America. Este DIFERIT dar asta nu inseamna ca este prost.
Nu te supara dar in America nu trebuie sa duc cadouri la profesori ca sa-mi ajute copilul. Nu am vazut un profesor sa fie rautacios si acru cum am avut experianta sa vad in Romania. Poate ma insel eu, dar aici profesorii predau cu mai mult suflet si ca atare copii iubesc sa invete.
Poate copii nostri nu au sa iasa toba de fizica si chimie si matematica dar ce-i ajuta aceasta cunostinta unui copil ce va deveni artist de exemplu?
Cit despre copii care sint super dotati si inteligenti, sint asa de multe programe pentru copii inteligenti, incit acei copii au extrem de multe sanse sa invete si sa devina buni matematicieni sau fizicieni sau chimisti, etc.

Aceasta a fost parerea mea
Chriss.
Lucian Blaga ------------ - de One Dreamer la: 19/08/2006 12:51:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
Lucian Blaga
---------------------------------------------------------------------
Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

_______________________________________________
Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta
"Un om inteligent Lucian Cris - de RSI la: 14/09/2006 07:52:40
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Un om inteligent Lucian Cristescu (il gasiti pe google) mi-a explicat intr-o zi cum stau lucrurile"

"Un sot trouve toujours un plus grand que lui pour l'admirer."~Boileau

Chiar n-ai citit nimic din toata dezbaterea de pe acest subiect ?
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#145231 (raspuns la: #145118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visele Pisicutzei - de (anonim) la: 08/09/2003 05:50:13
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Pisi, visele nu se termina niciodata, omul viseaza tot timpul, la orice virsta, aminteste-ti de Lucian Blaga, " Eu nu strivesc corola de minuni a lumi, ...".
Autoportret, L.Blaga - de Alice la: 14/10/2003 02:31:26
(la: Cele mai frumoase poezii)
Lucian Blaga e mut ca o lebada
in patria lui zapada fapturii
tine loc de cuvant

El cauta apa din care bea curcubeul
El cauta apa din care curcubeul
isi bea frumusetea si nefiinta.

PS. Iertare de n-o fi sa fie aidoma (nici ghilimele n-am pus!)...Caci din memorie citez!
#1220 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Trei fetze - de sanjuro la: 15/10/2003 01:32:07
(la: Cele mai frumoase poezii)


Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea-I iubirea!"
Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"

Lucian Blaga

Lucian Blaga - de sanjuro la: 16/10/2003 01:27:00
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dati-mi un trup, voi muntilor


Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
cãci lutul tãu slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mãrilor,
dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia
în plin!
Pãmântule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nãprasnice inimi,
prefã-te-n lãcasul furtunilor cari mã strivesc,
fii amfora eului meu îndãrãtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mãretii mei pasi
si-as apare nãvalnic si liber
cum sunt,
pãmântule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mãrile
ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti,
spre cer,
sã-l cuprind,
mijlocul sã-i frâng,
sã-i sãrut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncã
bieti sori
cãlãtori
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...