comentarii

lugones


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
L-am cunoscut pe Leopold Lugones - de modigliani la: 24/04/2010 09:45:12 Modificat la: 24/04/2010 09:46:41
(la: Ce se intampla in padurea Baciu?)
Stătea pur si simplu pe o bancă, n parc. Bineînţeles parcul avea mulţi copaci şi în această privinţă semăna cu o pădure. Şi dacă Lugones, fără niciun motiv plauzibil, s-a găsit deştept să piardă timpul în parcul ăla, vă spun eu, pădurea-i bîntuită.
Nu asta-i important, evident. Important este că subit am avut revelaţia faptului că oricît de guralivi, convingători, persuasivi ori inteligenţi sîntem, totul nu-i decît o chestie de cirscumstanţe şi conjunctură. Adică nu posedăm toate acele atribute, ci uneori sîntem puşi în situaţii favorabile, care ne permit să le mimăm. Spre exemplu, l-am recunoscut imediat graţie acuităţii mele vizuale şi a unei excelente memorii afective. Dar n-am putut să-i argumentez de ce ar trebui să-şi ia tălpăşişa de acolo, deşi era cît se poate de evident. Era parcul meu, eu eram poetul, iar el un biet intrus, inocent probabil. Am putut gîndi totuşi, cară-te d-aici mă musiu, fiecare cu parcul lui, vulgar nu voiam să fiu. Cînd am sesizat că aerul în jurul craniului meu vibrează dar nici un sunet nu se aude, am ştiut, fără urmă de îndoială, în locul ăsta e un CEVA. CEVA, da, vibră aerul lîngă craniul marelui poet. De zîmbit nu ne ardea niciunuia. Cînd am ajuns acasă eram completamente bulversat, a trebuit să fumez mai mult şi evident somnul mi-a venit cu o întîrziere considerabilă plus relevantă.

#537826 (raspuns la: #537815) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Leopoldo Lugones - de modigliani la: 25/01/2010 16:27:34
(la: Cele mai frumoase poezii)

Alba singurătate


Sub pacea somnului,
străluminată de mătasea lunii,
ca şi cînd ar fi
trupul suav al liniştii,
noaptea coboară cu imensitatea ei
şi-şi desfăşoară
pletele lungi
peste frunzişul bulevardelor.

Nu mai trăieşte decît ochiul
ceasului din turnul mohorît,
adîncind inutil infinitul
ca o groapă deschisă-n nisip.
Infinitul
învîrtit de roţile
orologiilor
ca un care care nu soseşte niciodată.

Luna sapă un abis alb
de linişte. În adîncul lui
lucrurile devin fantasme
şi umbrele trăiesc ca idei.
Şi oricine se-nfricoşează de cît
de aproape
se află moartea-n albul acela
şi de cît de frumoasă-i lumea
stăpînită de vechimea lunii pline.
Şi neliniştea tristă de a fi iubit
cutreieră înfiorînd inima îndurerată.

Există un oraş invizibil,
suspendat în aer,
cu vagi profiluri ce transpar
deasupra nopţii luminate:
Un oraş atît de îndepărtat
că nelinişteşte prin prezenţa-i absurdă.

E un oraş sau o corabie
pe care-am părăsit pămîntul,
tăcuţi şi fericiţi
şi-atît de puri
că numai sufletele noastre
ar mai trăi sub albul lunii?

Şi brusc cutreieră lumina calmă
fiorul unui gînd neîntrupat.
Liniile se şterg,
imensitatea devine piatră albă
şi-n noaptea nefericită nu rămîne
decît certitudinea absenţei tale.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...