comentarii

lumesc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Stimate domn, Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 09/03/2004 16:04:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit la o cafea!

Ce pot sa spun, e ca interventia Dvs mi se pare foarte buna, dar am avea cu totii de cistigat daca ati da si ceva amanunte, unde e expozitia, care expozitie, cine a facut imaginile... si unde vin numai oameni de cultura.

Ca sa va spun sincer, eu colind mult pe la tzara; fac si 800km pe zi pe drumuri de tara, prin sate uitate si vad foarte multe, dar nu fotografiez tot ce vad; caut un anumit tip de peisaj, mai putin lumesc.

Acum, daca fac o fotografie mirifica cu un copac inflorit pe cimp si un cer sidefat, nu pot sa nu vad ca drumul pe care merg e ca dracu` desi s-au luat milioane bune din fonduri europene ca sa-l reabiliteze, nu pot sa nu vad mizeria si uritenia gardurilor putrezite, cocinile imputzite, casele cu tencuiala fleshcaita, shantzurile de la marginea drumurilor, pline de gunoaie, si miliardele de gunoaie de pe cimp.

Privit la rece, spectacolul satului romanesc contemporan e dezolant; aceasta imagine nu denota saracie, ci delasare, nesimtire, nepasare; poate ca taranul roman merge asa, cu vaca, pe marginea drumului, si recita in gind Luceafarul, si nu vede mizeria din jur; nu stiu.

Cu banii dati altfel pe citeva sticle de tzuica se poate spoi si aranja un gard, se poate face macar curat, ca asta e gratis, si cite se mai pot face; dar nu le pasa.
Nu cred ca nu au bani cind eu vad atitea masini bengoase in curti.

Si atunci fotograful, care este, sa nu faca poze la baligi?
Sa faca portete semanatoriste la hora de duminica ( atent sa nu ii suteasca flacaii rotile la masina) si sa fotografieze floricelele din lunca si nu mizeriile aflate peste tot?

Cred ca nici un set de imagini roz si pashuniste despre un sat nu ar fi insa in regula, nici numai mizerii si cai morti; daca cineva ar vrea sa spuna ceva cu ajutorul imaginilor, unu` la mina, are dreptul sa spuna orice, doi la mina, ar trebui sa foloseasca cu discernamint puterea imaginii.

Nici mie nu imi place sa ma duc la google si sa caut imaigni din Romania si sa vad numai rahat, mizerii, tzigani mizeri, cersetori, copii ai strazii, pentru ca stiu ca sunt si alte chestii pe lumea noastra, nu toate facind parte din acea multime.

Nu neg ca exista multe nasoleli vizuale in jurul nostru, cauzate in principal de incompetentza celor ce ar trebui sa faca ceva, nesimtirea generala si degradarea generala a unui etalon de viatza; baietii de dupa blocuri te fac sau iau iarba si li se rupe de mizeria ajunsa la etajul unu.

Dar a arata, cind se face o imagine de ansamblu, numai chestiile astea, care, repet, sunt dureroase, exista si nu pot fi negate, mi se pare cam shpanchiu, mie personal.

Un artist are dreptul - poate si chiar obligatia - sa faca orice crede si ce il inspira si ce ii place; daca vrea sa faca o serie cu cerul vazut in gaura de la latrina, asta este, ceea ce face, daca face, este, fara indoiala, arta, si omu` poate face o expozitie si poate fi chiar remarcat de Le Figaro ca fiind creatorul unei viziuni mai putin idilice asupra unui spatiu mioritic.

Istoria artei este plina de intimplari de acest gen.

Buba este in titlu.
Niste tzigani jegosi nu sunt "Romania, 2002" si o balega nu e un sat.

Dar, sa vedem ce zic ceilalti cafegii.
#11710 (raspuns la: #11668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Criterii pt achizitionarea unui aparat foto? - de Dinu Lazar la: 14/03/2004 02:37:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ar fi aici o lunga si complicata discutie.
Pentru mine aparatul foto e ca ceasul de la mina; trebuie sa fie fiabil, rezistent, sa-ti faca placere sa-l folosesti, sa fie practic si sa vezi ora din prima, cind te uiti cu coada ochiului la o sedinta.
Aparatul de fotografiat trebuie sa fie atit de bun cit se poate pentru banii pe care-i are fiecare diponibili; dar... obiectivele sunt cele care merita atentia, camerele sunt desigur importante dar nu ele fac imaginea.
La mine aparatele de fotografiat sunt de doua feluri; unele cu care iti faci treaba si altele pe care le si iubesti.
Cu aparatele pe care le iubesc am avut mai multe aventuri, pentru ca nu am putut sa fac colectie, din evidente motive financiare; dar am facut fotografii cu mare placere cind le-am avut cu Rollei TLR, cu Leica M4P, cu Nikon F2, cu Pentax 6x7, cu catastrofa de Rollei 2000F, cu Hasselblad SWC, cu Alpa sau vechile Leica 3c sau 3g si obiectivele aferente, de la Thambar la rarele Boigoane pe filet; si cu multe altele care acum imi scapa, de la Koni Omega la Voigtlander Bessa sau Bergheil sau de la Zeiss Super Ikonta la Minox si cite altele.
Le cumparam, deseori la "cafenea", locul de la Hanu` lui Manuc unde se faceau si se desfaceau multe atze in Bucurestiul fotografic de dinainte de `89; le tineam o vreme si le vindeam, uneori in pierdere, dar, de ce sa mint, deseori in cistig. Care va sa zica eram un fel de bisnitar, dar marunt fata de altii.
Aparatele "de lucru" trebuiau sa fie in primul rind ieftine si fiabile; am plecat acum 35 de ani de la Exacta Varex, cu care am facut mii de filme, si am trecut la Kiev 4a, la Saliut 66, (asta numai fiabil nu a fost), apoi normal, Practica, in studentie, si tot felul de Nikoane apoi, de la Nikonos la F5; pina acum 4 ani, cind am trecut pe Canon digital.
Pe digital fac de fapt fotografie din 1996; atunci am cumparat unul din primele aparate venite in tara, un Chinon ES-3000, care avea 0,4 MP si a costat cu 2 Mb de memorie mai mult decit un Canon D300 de azi cu obiectiv si 1 Gb de memorie... deprecierea valorilor e fantastica, azi un aparat digital nu mai valoreaza nimic in 2 ani...
Desi intre fotograf si aparatul sau se creeaza o relatie stranie si fiecare isi apara ciinele, chiar daca e batrin si schiop, nu trebuie sa uitam ca aparatul e un pix si nu s-a gindit nimeni sa intrebe pe cutare poet ce pix foloseste sau ce masina de scris. Pentru ca nu conteaza.
Eu fac fotografii foarte, dar foarte fericit, cu un Moskva 5 (copie a miticului Super Ikonta) sau cu o cutie de pantofi in care am facut o stenopa; de fapt stenopa fac si cu digitalul, am gaurit capacul de protectie al aparatului ( cel care se pune cind nue obiectivul montat), am lipit o bucata de staniol, am perforat-o cu un ac, la cam 0,3 mm, si fac stenope digitale de o calitate de sta pisica in coada; imbin astfel cele doua lumi, primele zile ale fotografiei sau mai curind ale camerei obscure, si era digitala... se obtine o imagine de o plastica uluitoare.
Ca sa raspund la intrebare, criteriile de achizitie au fost diferite; uneori a primat lumescul, banii sau fiabilitatea, de multe ori a fost nebunia, ca altfel nu pot sa-i zic. Mirosul si sunetul obturatorului unui Leica M6 si culoarea de titan sau onctuozitatea punerii la punct te baga in balamuc... dar cine chiar vrea poate face fotografii grozave si cu Lomo sau mainou cu telefonu` sau webcamu`.
Dar, teoretic, nu trebuie rugat cutare poet sa ne faca o poezie pentru ca pixul lui e mai destept sau mai scump; ce conteaza pixul?
Daca pare logica asertiunea asta in poezie, in fotografie mai e pina sa fie limpede cum devine cazul.
#11997 (raspuns la: #11951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Belle - de Little Eagle la: 19/06/2004 21:40:34
(la: Ce parere aveti despre Torah)
Dear sister Belle,

Am vazut acel documentar,destul de interesant totusi personal am alt crez poate mai mult adancit in gandirea indiana.
Biblia,cu toate ca e o carte cu invataturile ei specifice trecutului evreiesc de acum 2000 ani,nu ar trebui sa fie luata ca sablon,pt. ca atunci erau alte vremuri ce nu se potrivesc cu cele de azi.In plus a fost mereu schimbata ici si colo de-a lungul timpurilor.
De fapt e bine sa cunosti dar sa fii detasat,pt. ca nu -i unica carte in lume ce incearca sa spuna adevarul.A denigra orice alte credinte este o forma a ignorantei si incapatanarii umane.De aici se nasc atatea probleme in lume si razboaie,in centru zace Ego-ul uman si subiectivismul de care da dovada "afirmand"cu tarie ca religia lui e cea ...adevarata.Devine fanaticism ce poate fi la fel de bine si crestin!

E o diferenta intre religie si spiritualitate,religie au majoritatea,dar nu au spiritualitate in ei,pt. ca-s doar niste dogmatici si papagali ce repeta cuvinte si versete fara a le intelege macar.

Ce ma intereseaza pe mine ce a fost in trecut cand prezentul e altul?Coduri si citit printre randuri,insinuari,profetii,Nostradamus,Madame Blavatski,Edgar Cayce,etc.Sunt satul de prozeliti cuviosi si inecati in cuvintele bibliei,care dau citate mereu si care in fapt toti au un fel de ura in ei,sunt mereu nervosi si critica si urla la lume psalmi,eu cred ca au cu totii MARI probleme psihologice.
Sunt chiar orbiti de niste cuvinte.Au nevoie de ele pt. ca altfel sunt pierduti,nu pot trai cu ei insisi,cineva trebuie sa le spuna ce sa faca si sa creada.

Astfel de oameni sunt pierduti,nu au curaj de a fi cu ei insisi,sunt lasi,nu vad in niciunul vreun brave warrior.
Tot ce stiu ei este dogma in care traiesc,un invelis ...comfortabil,o iluzie de fapt.Sunt astfel de oameni si din cauza lor natura sufera,pt. ca ei nu pot concepe ca un copac sau animal sau pasare au suflet ca si noi.
Stii ce sunt ei? ipocrizia intruchipata.

Dar daca e vorba acum de subiectul tau,am sa-ti spun cum vede un indian lucrurile in viitorul acestei lumi,al acestei tari:
"Vor fi mari cutremure,mari surpari de pamant si uragane ce inca nu a cunoscut America.Muntii vor fi unul peste altul,pamantul se va rasuci si strange ca un covor adunind toate cladirile,fabrici,stalpi telefonici,mine ,omul alb va disparea.Dedesubtul acestui covor lumesc,o noua lume va apare,una simpla si minunata.Spiritele celor morti vor pastra aceasta noua lume,the buffalo va veni din nou,totul va fi bun si pur din nou.Nu va mai exista razboi de nici un fel.Omul alb ce va ramane ,cei multi vor pleca inapoi pe continentele lor de unde au venit,marea majoritete vor pieri.Vor ramane totusi cativa,cei mai buni in suflet si puri.Indienii le vor pune in par cate o pana si ii vor primi ca frati in noua lume,vor trai ca noi indienii.
O mare furtuna va acoperi cu ape mari America.Vestul si estul nu vor mai exista.Cei ce vor ramane,barbati si femei,isi vor da jos hainele de pe ei si vor fi goi si fara rusine,se vor renaste din pantecul bunicii noastre,pamantul.
Aceasta noua lume va trai ca acum 1000 ani in urma,in pace si fericire,fara
curent electric,fara tv,fara politicieni,vor fi cei mai fericiti.Asa este cuvantul dat de Great Spirit.Mama natura si creatia toata trebuie sa se primeneasca,sa dea jos hainele murdare ce are azi si sa puna altele curate pe ea.
Nu e vina ei ci a omului alb ce a neglijat-o si a murdarit-o si nu a ascultat plansetul ei.Este scris in Creatie sa fie asa si va fi."

Medicine Man Lame Deer

In asa ceva cred eu si sincer sa fiu Belle,as fi f. fericit in noua lume.
Nu voi raspunde nimanui zelos "credincios"in biblie,il consider un fals si un egoist,nu am nimic de-a face cu ei si psalmii lor si ecleziasti si numere etc.
Spune-mi cine esti TU cu adevarat si nu sa te ascunzi in spatele unor cifre si versete.Simt in mine de cate ori citesc vreun raspuns la vreun text si biblia e la mijloc,in acea persoana un sentiment de nervozitate si ura chiar,oare ce te face sa fii asa? Eu credeam ca daca citesti biblia si crezi in Dumnezeu esti o fire blanda,intelegatoare si inteleapta,nicidecum nervosi si pusi pe critici si mereu porniti pe atacuri si propaganda.
Aveti grija,ati putea fi primii ce vor dispare in marile calamitati.

Pe curand my darling Belle,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)













































Unde este guru? - de ampop la: 21/06/2004 14:39:33
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Se pare ca blandul si nevinovatul Guru Grig s-a evaporat.Daca este nevinovat, trebuie sa accepte regulile jocului democratic al justitiei. Sarcina probei incumba celui ce zice si nu celui ce neaga, "onus probandi incubit ili qui dicit, non qui negat", deci Grig, cu sufletul impacat si asistat de avocatii sai ar trebui sa-si apere barbateste nevinovatia si sa-i lase pe procurori sa aduca argumente pertinente impotriva lui. In rest se pare ca toata filosofia pe tema Grig/MISA etc. este vorba anglo-saxona "bull shit". Sistemul l-a dat scapat. Erorile de procedura bine folosite nu au facut decat sa permita marilor infractori romani din perioada democratiei "comuniste" sa scape de "mana lunga" a justitiei. Ba ca o incheiere nu a fost semnata de grefier, ba ca nu a fost sesizata instanta competenta etc.Asta e, cand avem "juristi de marca".Acum, probabil guru se lafaie intr-un "paradis" lumesc aducandu-i-se ofrande de sex si flori de la tinere adoratoare. Nu ca ar fi singurul, vezi Mona de Freitas, Lordul Sorin Ovidiu Vantu si alti oameni ai lui unchiu' "secu'" . Bine le-ai facut Grig!
#16514 (raspuns la: #16502) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul este nemuritor! - de Andrei Alex la: 06/11/2004 23:40:58
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Rautaciosul
Sufletul este nemuritor! Sufletul trebuie sa fie nemuritor!
Ce rost ar mai avea RATIUNEA, in imensitatea universului (universurilor), daca disparitia materiala a omului, este o disparitie, pur si simplu.
Este infinit mai linistitor pentru fiecare dintre noi, sa parasim aceasta lume, aceasta viata, cu gandul ca "dincolo" ne asteapta un nou inceput, sau o continuare a ceeace a fost. In acest calcul lumesc, nu intra in discutie faptele bune, ce vor fi rasplatite, sau faptele rele, pedepsite pe masura. Aceasta traducere laica, cu totul libera, a SUFLETULUI NEMURITOR, este probabil in toate mintile, o prima fila, comuna tuturor ideilor religioase sau filozofice, ce se vor suprapune cu o mare diversitate, in timp.
crochiuri - de maan la: 29/11/2005 00:54:36
(la: Marturisire)
acut plonjon in sfera autocognoscibilului, in profunzimea unui eu sfindadu-se pe sine ca suprem si ultim avant catre limite!
o aroganta vivace, profund masculina, un punct clar pe foaia destinului, in care doar vointa dicteaza urmatoarea fraza a propriei deveniri.
zadarnicia devine evidentza-insasi atunci cand inutil incerci sa te regaseti in lumescul gargantuesc, praduit de un destin implacabil, ce mana din urma ca un stapan de scalvi turma lui ‘ceilalti’ loviti cu totii de sindromul tampitului ‘impreuna’.
agonizand princiar, dar asumandu-si cu indraratnicie unicitatea, intoarcerea spre sine se impune ca un demers necesar, ca ultim popas inaintea definitivei ruperi de o pauperitate definita de domestic grotesc si cotidian edulocrat.
arborescente rotunjimi insumand melanjuri inedite penduland gigantic intre furii adolescentine si pumnul sec, strans cu neclintita forta, al barbatului care s-a auto/constient umilit in lipsa vointei, cu unic scop de-a si-o supune sluga preaplecata mai apoi.
#91384 (raspuns la: #90709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re. - de picky la: 26/01/2006 10:45:31
(la: ''CAPCANA PERFECTA'')
Muscatura-i prea mortala
si delirul prea delir ..
Sangele prea sange, poate
si grotescul prea lumesc.

E un citat .
Se potriveste ?
#102224 (raspuns la: #102123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 04/05/2006 12:04:33
(la: Cum se vede lumea de sus?)
Adrian Fuchs :

Albastra-sidefie si/sau lumesc-translucida.
maotzedung - de casandra_radu la: 03/10/2006 08:32:03
(la: Budism, forme de meditatie)
Nu ai ghicit. Cartea era o transciere dupa discursurile lui Osho.
Problema, vesnica problema este de fapt una de termenii folositi, deci una falsa. Ce mi-e ca ii spun Dumnezeu, Adevar, Absolut, Dhamma, Existenta, Nirvana, Imparatia Cerurilor...etc., nu conteaza cum ii spui, este unul si acelasi lucru. Doar perceptia noastra difera, termenii folositi, sistemul de dogme, crezul. Toate acestea nu au importanta fiindca provin din lumescul nostru.
Crestinismul cunoaste iubirea dar nu cunoaste meditatia.
Budismul si crestinismul sunt aparent paralele si la o analiza logico-rationala total paralele - CA SI DOGME. De acord aici. Religiozitatea in sine, ca stare, nu are nimic de a face cu dogmele. Rugaciunea in sine nu este o insiruire de cuvinte spusa cu mainile impreunate, ci tot o stare, de profunda gratitudine, de bucurie inocenta.
Crestinismul are nenumarate lipsuri, in fapt este o doctrina puerila. Budismul este foarte filozofic, misterios, si de aceea atrage, dar in fapt nu este decat o alta doctrina.
Scripturile, din orice religie ar proveni, nu au nici o valoare intrinseca.
Ceea ce cautam sa subliniez era faptul ca nu are nici cea mai mica importanta ce crezi, ci ceea ce simti, ceea ce esti. Astfel ca iubirea se completeaza in mod fericit cu meditatia si viceversa. Ca STARI, TRAIRI. Pe acest plan exista compeltarea de care faceam vorbire. Nu planul noetic, ci planul inimii si al constiintei.

"I know what Tao is, but where it came from, I don't know" - Lao Tse
#149229 (raspuns la: #149146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de picky la: 30/12/2006 22:33:17
(la: Isus + Maria Magdalena)
Adrian Fuchs :

Eventual pe barbati cu Abraham.

Si de ce sa nu aseman femeile cu Maria Magdalena ? Nu sunt ele femeile napastuite si marginalizate. Nu sunt ele date la o parte, mereu ?
Nu , zic unii, i-a fost refuzat Mariei Magdalena locul la "Cina" ? Nu i se refuza ei maternitatea apriori, doar pentru ca prezumtivul tata e celebru si nu incape posibilitatea lumescului in el ?
#165858 (raspuns la: #165854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lupta cu realitatea zilei - de l i o n la: 31/01/2007 00:39:30
(la: NE PUTEM SCHIMBA?)
Viata usoara, ferita de boli, de neputinte si plina de bunatati si bucurii creste impresionabil de mult sensibilitatea la durere. Ajuns, insa in starea de neputinta, omul, incapabil de a o intelege (neavand experienta suferintei) se arata cu totul neputincios, fata de aceasta stare. Daca in clipele de deplina bucurie si vitalitate nu a fost constient (deplin) ca "cele bune si cele rele, viata si moartea, saracia si avutia de la Domnul sunt", acum cand boala, saracia, necazurile, foamea, setea ori simpla durere isi fac aparitia, cel mai raspunzator pentru toate acestea este luat Dumnezeu. Dese sunt cazurile cand se poate auzi: "Daca ar exista Dumnezeu nu ar fi lasat sa se intample acestea...Omul acesta a fost bun la suflet,cuminte, drept si iata cum a fost rasplatit de Dumnezeu...Nu este dreptate aceasta..." Rare, insa, sunt cazurile cand cel ce patimeste se si smereste intru sine zicand: "Cu adevarat asa imi trebuie, caci pentru pacatele mele cele multe si grele patimesc eu aceasta". Astfel, incapabil de a intelege planurile lui Dumnezeu, omul se afla pus in situatia de a se lupta cu realitatea zilei, cautand o fericire care, de fapt, este de negasit in aceasta lume si care ii ingreuneaza si mai mult viata. Fericirea pamanteasca, cautarea cu orice pret a placerii, nu poate fi adevaratul scop al vietii. Viata pamanteasca nu poate da omului fericirea deplina. Omul este indemnat sa se foloseasca in mod cumpatat de bunurile acestei lumi, ingrijindu-se cu multa atentie, cu evlavie si frica de sufletul sau si al semenilor, amintindu-si ca va veni si timpul cand va sta in fata lui Dumnezeu la infricosata judecata si sa dea raspuns.
A fi fericit deplin inseamna a nu-ti trebui o alta fericire. Inseamna a ajunge intr-un loc, o stare (nu un moment), o transformare, o metamorfoza, din care nimic, dar absolut nimic lumesc si trecator sa te poata readuce la realitate. Spun realitate intrucat fericirea (nu neaparat cea deplina) este dincolo de realitatea inconjuratoare.
Din acest punct (personal) de vedere, da, orice ne poate schimba comportamentul si modul de a vedea viata.
* - de picky la: 05/02/2007 09:37:27
(la: 24 de intrebari "Viva")
Adrian Fuchs :

01. Flecareala.
02. Sa spun sau sa desenez ?
03. Clima si femeile.
04. In epicentru.
05. Vargas Llosa, Nin, Steinbeck, Dreiser, Montherlant, Rebreanu, Sabato, Pasolini, Bulgakov ...
06. Cand stau la coada.
07. Sa mananc ciocolata, sa beau Coke light, sa fumez Lucky Strike si mai ales sa traiesc "ploaia si norii".
08. Lipsa de verticalitate si de bipedism.
09. Acuitatea vizuala.
10. In Malta cu femeia care stiu eu si fara lumesc.
11. Mintea, dezinvoltura, formele, tehnica.
12. Cerebralitatea.
13. La o pensiune, sub streasina, de curand.
14. Ideea de femeie.
15. Franchetzea.
16. Prin sex spre astre.
17. Departarea si frangerea comunicarii.
18. Poticnirile.
19. Intransigentza.
20. Imbinarea de rosu si negru.
21. Adriana si Adrian.
22. Femeia pe care o iubesc acum.
23. Ani in urma.
24. Ani inainte.
*** - de Omerta la: 25/06/2007 22:37:54
(la: Prim drum Secund (4))
partial, ti-ai zis-o tu
am fost in moarte clinica 7 ore.
asta e lumesc pentru ce am vazut sau ce-am crezut ca vad - logica nu are loc aici, dupa cum zici.
tu asta alegi sa lovesti.
eu am ales sa lovesc timpul - de aceea constientizarea prea profunda aduce la "prabusirea stalpilor" - fie ca intelegem prea multe din ce folosesc si trebuiesc, fie ca nu intelegem ceea ce trebuie si ratacim spre a descoperi o noua paleta de miresme.
raspunsul fiecaruia e bun aici

omerta
#210063 (raspuns la: #210056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de andante la: 21/08/2007 00:10:34
(la: imediat inainte de verde)
da...poate...

eu nu inteleg fericirea asa, nefireasca, sunt prea ancorata in lumesc.

textul m-a dus cu gandul la Pieta. n-as putea explica punctual de ce, e doar o imagine care mi-a venit in minte.

si ce am gasit aici a fost un fel de dulce-dureroasa reverie nostalgica impletita cu aspiratia ingenunchiata.


#228532 (raspuns la: #228520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 06/11/2007 10:38:53
(la: Deturnand tramvaiul)
Plonjarea din angelicul peticit în lumescul second-hand.
multumesc rodica - de beatlemaniacul la: 14/11/2007 20:50:03
(la: Se apropie )
am inteles, mersi de raspuns. Cred ca ai inteles ca-mi place si mie sa ma joc putin, nu? Uneori intru asa in cate o pasa melancolico-alcoholico-tendentioasa, si incerc sa ma pun in alte roluri: de pervers notoriu, de suprem judecator, cersetor, imparat, etc. Mereu am fost un actor, acolo inauntru.

Iata ti-as putea raspunde asa:
Soarele e rece. Picioarele imi tremura, desi le-am strans, le-am infasurat strans in patura maro. Imi tremura si mainile, din cand in cand ma azvarl un pic in sus si constat cu surprindere ca am ridicat doar capul cativa centimetri. Stau cu capul rasturnat pe masa, si il vad in oglinda. Nu e fata mea, dar e la fel. Aceeasi privire, si dincolo de privire, nimic, la fel ca la mine. Incerc sa imi amintesc ceva, orice, dar toate lucrurile pe care mi le amintesc nu mai exista. Noaptea e rece. Cred ca sunt rufe in masina de spalat, dar nu am bani de autobuz sa ajung pana acolo. Ceva se aduna in jurul meu. Imi dau seama foarte clar ce imi lipseste dar nu stiu ce urmeaza.

Daca ai fi a mea te-as aclama astfel:
FRUMOASO din pagini interplanetare, m-am prezentat cu sfiosenie in fata temutei tale pulpite cu o tresarire stranie a corpului meu batran in fata acestei dezvaluirii celei mai pure pe care fiinta neintinata mi-a prescris-o ca doftoriceala de seara. Dezleaga-ma de tot ce este lumesc, fiindca numai asa inviorat in alte lumi as intelege maretia stralucirii tale neostoite si nepierdute in vreun pat strain. Farimituri de la masa ta daca as avea si m-as simti falfaind din aripi in ozonul pur si necimentat al caintei mele pentru orice clipa nepetrecuta la picioarele tale, adormit in cearsaful cald al transpiratiei tale, visez la nimicnicenia ce ma transforma in bestie de cauciuc. Apoi repede as adauga: TRECI IMEDIAT SUB CEARSAF, CA DE NU TE ALERG PRIN TOATA CASA!!!!!!!!!!!

In rolul de nebun as spune:
imaginatia mea pezeveghe naste monstri laptosi cu gust inactiv de sange de brontozaur corcit cu strut schiop, din ala din cartile de desenat pentru pitici, care ridicat la rang de mar paduret incearca o lovitura in prostata mea excitata de o vedenie patrupedica de stewardesa incalecand un nor cetos...

As vrea sa mai zabovesc un pic, dar cornul ma cheama, trebuie sa ma ridic si sa continui aceasta batalie, pana ce voi cadea, mai intai in genunchi, apoi in coate, strangand steagul intre degete pana ce voi simti cum altcineva il va agata bruscand totodata si mainile mele smulse din umeri, si-l va cara in continuare peste nori si ceruri. Eu raman la pamant, dar cu gatul rasucit inca arat directia inainte!

Ce altfel de incheiere decat:
Pe aici nu putea obtine sa intre nimeni altul, intrucit intrarea asta ti-era harazita doar tie. Acum ma duc s-o inchid.
#256035 (raspuns la: #256013) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doar n-ai crezut - de Lascar Barca la: 23/11/2007 03:38:20
(la: Trancaneala 11)
ca-s chiar novice intr-ale gustului si mirosului fericirii iluzori?:))
Lozinca de moment este"nimic lumesc sa nu mai fie strain de mine":))

Zise "Zexe",otravindu-se tragindu-si trei gloantze-n picior:)))))
#258903 (raspuns la: #258902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 11/12/2007 14:26:09
(la: odd nerdrum)
Infernul dantesc e un loc cald. In plastica asta e rece, cumplit de rece.
si-adica ai preconceptii cum ca infernul e cald...?
sau de fiecare data cald?

in plus, io una nici nu cred ca e Infernu dantesc ci ala lumesc, din fiecare, mult mai al dracului si mai adanc.
si cred ca-i vorba de abandon in starea aia, dupa cum ii vorba si de-o speranta bine camuflata, asa cum ii si despre un ras monstruos de ludid dindarat... nu va veti schimba, adica, niciodata, moftangiilor.

asa ma pune pe mine nerdrum sa beau pejtele de sticla.
#264596 (raspuns la: #264590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...