comentarii

lumnare arsa la capt


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tot arsa ma vreau. - de Yuki la: 12/11/2005 21:10:00
(la: Funeralii ultra-moderne)
tot arsa ma vreau.
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


dupa cate stiu eu - de mama la: 25/11/2003 12:49:27
(la: Fenomenul "inedia": n-a mancat si n-a baut 68 de ani)
in momentul de fata
exista in lume in jur de 20,000 de persoane
care traiesc fara sa manance.
dar din cate stiu, beau apa.

explicatia: folosesc alte surse de energie.
in loc sa consume hrana (care produce energie) dar si consuma energie pentru a fi metabolizata, reusesc sa capteze energie din Univers.

nu stiu exact cum
dar mi se pare o treaba extrem de interesanta.

sa fie acesta inca un pas mare pentru omenire?!
La Gare de Montparnasse - de papadie67 la: 14/12/2003 05:38:48
(la: Metroul treisprezece.)
...13-le, metroul, s-a oprit in 'gara' ...cobor, stingandu-mi tigara pe jumatate arsa cum apuc si o arunc in mozaicul alb-galbui de chishtoace de pe peronul anilor ' 90, devreme.

Un baleyeur/maturator se plimba lenes dar cu aplicatziune printre ele 'in full gear'...in ochii-i mari si albi ca dintzii-ii sidefii se-mpreuneaza linii multe, rosii de nesomn si de-adormite bled-uri unde-i dorm sau poate nu, cine mai stie?...neveste, mame, triburi, frati surori...copii?...la fel de 'noirs' dar mai flamanzi insa oleaca mai putin nefericiti, cu siguranta...

Am mers vreo trei minute catre cer, din Cartitzele coridoarelelor sa scap pe nesfarsite scari, dintre tentacule prea-subterane de Metro catre-necate de multimi alte abisuri, inspre-aparenta Suprafata

La Tour de Montparnasse, odat-ajuns la suprafata, e de-un banal intristator de ireal...ajuns insa mai sus, chiar foarte sus in el, mi-am sarutat din nou iubita mult, pe buzele-i carnoase si am privit de sus, de sus de tot, Parisul:...la gare de montparnasse, la ligne treize, mes noirs perdus ds leurs espoirs, les reves evanouis, le ciel gris contre la Seine, les ames perdus...les eclaircis...les belles nanas et les pioches...mais au-dessus de tout, les yeux en feu, crachant du feu, de mon amour: ma Blonde

La ligne 13 c' est moche...c'est comme la vie quand l' on est seul et departi d' sa Blonde
aducere aminte - de andrei banica la: 06/02/2004 05:18:25
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Hai sa privim un pic credinta asa cum o simtim fiecare pentru sine.
De cand este omul pe pamant, curiozitatea si setea de cunoastere nu s-a epuizat, ba din contra, a devenit din ce in ce mai mare.
Omul in general a incercat sa imortalizeze pentru aducerea lui aminte tot ce i s-a parut curios sau l-a speriat ori i-a placut.
Acum lucrurile stau putin altfel pentru ca omul a transformat acest fenomen in arta.
Aceste icoane pe care le privim nu reprezinta decat arta si spiritual nu inseamna decat acea poarta directa catre Dumnezeu sau catre Sfinti.
Nu trebuie luat ca un pacat faptul ca avem o cale prin care(parerea mea personala) poti arata fapte petrecute si minuni savarsite de catre Mantuitor, copiilor care, te rog sa ma corectezi daca gresesc, daca le povestesti despre ele fara sa aiba o ilustrata, tind sa cred ca nu le prea trezesti interesul.
Acum incerc sa -ti prezint un alt aspect, poate mai convingator.
Daca incerci sa descri ce inseamna Dumnezeu la ce te gandesti?
La frumos, la liniste sufleteasca la siguranta.
O icoana poate fi arsa caci ceia ce reprezinta nu arde si nu piere nici o data.
Daca vrei sa crezi cu inima si cu sufletul, poti fi musulman, catolic ortodox, protestant, nu conteaza ce, in sufletul tau gasesti linistea aceia de care ai nevoie vital.
Daca simti ca-ti pierzi credinta, acea icoana este acolo in locul unui sfatuitor pentru a-ti aduce aminte.
Parca parintele Cleopa spunea la o predica " INCEARCA SA GASESTI ADEVARUL IN SUFLETUL TAU SI CAND AI SA-L GASESTI AI SA-L CUNOSTI PE HRISTOS".
Nu mai incercati sa gasiti explicatii inutile pentru adevar, pentru ca ADEVARUL este pretutindeni.
Am incercat sa-ti spun si parerea mea.
Te salut cu deosebit respect Ionel.
#9011 (raspuns la: #8798) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta vs. arta/TVR Cultural - de Dragos Bora la: 10/03/2004 16:53:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salutari!

> emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia
> cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea ne-
> miloasa.

Daca atit timp are emisiunea... :-(

> pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a pa-
> rut de-a dreptul imbecil.

Te scuz, pentru ca si mie mi s-a parut nu imbecil ci foarte,
foarte nepotrivit. Dar asta, parerea, doar pentru ca in general
intrebarea "fotografia - tehnica sau arta?" este nepotrivita.

In cazul de fata, cumva era potrivit pentru ca, dupa cum ai va-
zut, absolventa de arte plastice spunea ca in facultate a facut
prea multa tehnica si prea putina arta...

Probabil realizatorii si-au propus sa taie nodul gordian si
"s-o lamureasca". Chestiunea. Serios!

> ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura,
> concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar
> exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a
> uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

O adevarat reconfortare sa citesti rindurile de mai sus stiind
ca au fost scrise de un om (foarte ;-) tinar!
Doar stim ca maaaaarea majoritate nu-si pierde timpul cu
studiul cartilor prafuite, al tehnicii predecesorilor si al
tehnicii propriu-zise.
Cum parca spuse dl. Lazar in emisiune, razi ceva smirghel pe
o bucata de hartie arsa-mpunsa de o floare, tzac-pac si gata
fotografia de arta...

Cautati-o pe Mirela in ultimul (sau penultimul) numar al
"agoraONline", http://www.aol.ro, asta asa, ca m-a ajutat si
ea c-un link mai exact. ;-)

db

Dragos Bora
#11765 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din fericire, un copil nu est - de Radu63 la: 24/03/2004 08:43:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Din fericire, un copil nu este un recipient care, odata umplut, refuza ulterioare adugiri raspunzind cu datul pe afara a continutului. In acest sens consider ca tot ce stim, ca parintzi, ca tot ce simtzim, ca oameni, se poate da mai departe copiilor. Nu indesa, ci oferi. In cazul particular al limbii romane, cunoasterea ei ushureaza intzelegerea altor limbi, fiind ea un incredibil cocktail, si deschide mintea, precum orice alta limba. In ceea ce ne priveste (cuplu ro - ro), a insista putin in privintza invatzatului limbii materne a sfirsit prin a ne penaliza, fiind acum obligatzi sa recurgem la engleza pentru a discuta argumente pe care fetitza noastra, nascuta in occident in urma cu 10 ani, nu trebuie sa le capteze :) Asta ca sa nu mai vorbim de o sumedenie de carti din biblioteca pe care sper sa le poata aborda intr-o zi, de comunicarea cu bunicii din Romania care ne viziteaza regulat, de prietenii romani cu care vorbim doar romaneste, etc. Fara a recurge la ore dedicate limbii, fara carti de gramatica, dar mentzionind in raspunsul la fiecare intrebare "ce inseamna cuvintul X" (X fiind in italiana) ca in romaneste X se spune Y, in franceza Z s.a.m.d., ceva se zideste, zi cu zi.
(ANDREEA)o opinie... - de (anonim) la: 29/03/2004 15:55:20
(la: Ce este jurnalismul, dupa G.K. Chesterton)
Cuvintele lui G.K.Chesterton reflecta in mare masura adevarul in ceea ce priveste jurnalismul, sintetizeaza in doua randuri adevarul din spatele "frumosului",sau al "usorului". Ceea ce insa nu se precizeaza este faptul ca informatia nu poate fi digerata in starea ei bruta, indiferent cat de socanta sau neobisnuita sau interesanta este ea; informatia trebuie aranjata, "ajustata" la cerintele timpului si publicului, ca efectul sa fie cel scontat(starnirea interesului si lasarea unor porti deschise pentru eventuale "continuari" ale acelei informatii). JURNALISTUL este cel care se ocupa cu punerea la punct a detaliilor ce tin de exprimarea, transmiterea mesajului;nu spune numai ca "Mollow Jones a murit", ci se asigura si ca receptorul va reactiona in vreun fel la primirea vestii(va da televizorul mai tare, cauta detalii, fi atent la stirile ce urmeaza, cumpara ziarul in speranta (si cu placerea) de a se informa in plus). E de datoria jurnalistului sa capteze atentia celor din jur, sa le hraneasca interesul, sa le satisfaca nevoia de cunoastere.
mi-a placut - de alma la: 25/06/2004 11:03:35
(la: "je troa zenfan; je fam")
mi-a placut felul in care ai (de)scris situatia. fara lamentari inutile. ar merge excelent ca articol de ziar. captezi bine atentia cititorului si reusesti s-o mentii proaspata pana in final. care este percutant. bravo!:)
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
cred, dar... - de mrd la: 02/09/2004 19:01:37
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
cand am spus ca neg umanismul nu m-am referit la samburele de umanitate despre care vorbiti dvs. m-am referit la pretentia de universalitate pe care o are umanismului. fiecare om are un set de credinte. are niste valori care stau la baza sistemului sau. dar nu vad in virtutea carui fapt valorile unei societati sunt universale. am incercat in demersul meu sa ma detasez dpdv afectiv de valorile mele.

totusi, nu inteleg in virtutea carui fapt o valoare a societatii noastre trebuie sa fie impartasita de o alta societate la capatul celalat al lumii. izolarea despre care vorbesc o propun ca o alternativa la forta bruta cu care o cultura (in ultima vreme cea vestica, din nefericire) incearca sa-si impuna valorile in intreaga lume.

in clasa a XII-a, in manualul de filozofie era povestea unui obicei vechi din India, care presupunea ca sotia sa fie arsa pe rug de vie alaturi de sotul defunct. acest obicei mi se pare barbar. dar daca ma gandesc ca se practica de cateva mii de ani si de faptul ca acea societate era structurata intr-un anume, nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva pentru femeia arsa pe rug barbaria era, de fapt, sa nu arda pe acel rug. vedeti, nici macar dreptul la viata nu este 'reglementat' asemanator in toate societatile.

dar sa va propun un alt exemplu, mai morbid, dar mai explicativ: sa presupunem ca ar exista o societate in care unul dintre obiceiuri este mancarea cadavrelor celor decedati. au unul nu as face asa ceva, si probabil ca nici dumneavoastra. dar de ce l-ati interzice? de ce respectul pe care il purtam fata de morti trebuie sa fie o constanta universala?

izolationismul despre care vorbesc nu inseamna nepasare. recunosc dreptul oricui de a-si promova valorile. dar nu recunosc nimanui dreptul de a-si impune valorile. in numele acestor valori declarate universale (dar departe de afi asa) societatea invadeaza tot mai mult sfera privata. atata vreme cat inca nu suntem dispusi sa acceptam homosexualii, imi dau seama ca discursul meui nu va avea prea multi adepti. sunt incepator in ale scrisului si poate nu am reusit sa fiu clar in exprimare. va asigur sa izolarea mea nu inseamna nepasare. de 6 ani sunt intr-o organziatie neguvernamentala care lupta pentru democratia din romania. imi pasa.
#20876 (raspuns la: #20650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mrd - de Radu Herjeu la: 08/09/2004 15:15:32
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Nu vorbeam de valorile unei societati. Acelea sunt bazate pe traditii, credinte populare, mituri, asezare geografica si numarul de invazii... ma refeream la valorile individuale, care, eu cred cu tarie, trebuie sa fie comune, pana la un punct. Nu cred ca valorile pot fi impuse si nici raspandite ca gripa. Nu cred ca o societate are voie sa decida ce e mai bine pentru membrii alteia, nu cred ca bombele americane au adus libertatea irakienilor. Eu unul consider o barbarie sa arzi sotia pe rugul sotului. Daca l-a iubit atat de mult incat nu poate trai fara el, e decizia ei de a se lasa arsa. Ideea e ca, daca nu vroia sa fie arsa, n-avea de ales! De aceea, nu cred in valorile societatii impuse cu sila (sau prin educatie) oamenilor care nu mai au de ales.
Valorile nu pot fi impuse. Nu cele de care vorbesc eu. Nu poti impune unui om sa fie bun, sau sa nu faca rau, sa fie solidar si sa-i pese! Sunt lucruri care exista in noi si care trebuie scoase la suprafata! Societatea de azi pune accent doar pe individualism, ignorand aproape complet ceea ce ne leaga pe noi, oamenii, ca membri ai aceleiasi specii!
Sigur, ca democrat, pot sa-l ignor pe betivanul de alaturi care-si bate nevasta, atat timp cat nu ma deranjeaza pe mine! dar pot sa-l ignor pe omul de alaturi care, facandu-si rau, face rau si altcuiva? Chiar daca nici unul dintre ei nu mi-e apropiat? Ma pot gandi ca o educatie in scoala care sa le deschida ochii asupra unor valori umane (printre care si aceea de a nu te autodistruge- band si de a nu face rau altcuiva) i-ar putea feri pe multi sa fac aceleasi greseli? Sigur, e dreptul oricui de a se otravi cu tigarile! Dar, oare, nu e dreptul meu (si obligatia mea) ca om de a incerca sa-l opresc? Si, mai ales, de a-l impiedica sa-i otraveasca pe cei care n-au ales acest lucru? Pentru ca la fel vom trece indiferenti pe langa drogati, sinucigasi, betivani... in virtutea dreptului de a face ce vor! Si, curand, vom aluneca in a trata cu indiferenta asasinatle si violurile, pentru ca nu ne privesc, nu ne fac rau in mod direct! A-ti pasa e o atitudine, o stare de spirit! Nu poate sa-ti pese doar sa fie curat pe jos! Trebuie sa te asiguri ca oamenii inteleg de ce nu trebuie sa arunce hartii! Nu trebuie doar sa pui cosuri din metru in metru! Trebuie sa-i educi pe copii ca a arunca mizerie pe jos e un act nedemn, de lipsa de respect pentru ei si pentru ceilalti!
Romanii s-au trezit cu democratia in brate si, de 15 ani, isi bat joc de ei si tara lor! Pentru ca nimeni, de 15 ani, nu le-a mai dat un reper valoric, nu le-a mai aratat ca societetea in care traiesti reflecta fidel calitatea umana a membrilor ei!
#21343 (raspuns la: #20876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citat: - de mrd la: 11/09/2004 18:56:54
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Citat:
"Eu unul consider o barbarie sa arzi sotia pe rugul sotului. Daca l-a iubit atat de mult incat nu poate trai fara el, e decizia ei de a se lasa arsa. Ideea e ca, daca nu vroia sa fie arsa, n-avea de ales! De aceea, nu cred in valorile societatii impuse cu sila (sau prin educatie) oamenilor care nu mai au de ales."

Si eu consider o barbarie acest lucru.

Citat:
"Sunt lucruri care exista in noi si care trebuie scoase la suprafata!"

Exista? Sau doar vrem sa credem acest lucru? De unde stiti ca exista?

Citat:
"Dar, oare, nu e dreptul meu (si obligatia mea) ca om de a incerca sa-l opresc?"

Cu siguranta aveti dreptul de a incerca sa-l opriti, dar nu vad de unde obligatia.

Citat:
"Trebuie sa te asiguri ca oamenii inteleg de ce nu trebuie sa arunce hartii!"

Din nefericire societatea este mai preocupata de pedepsirea celor care nu respecta legile decat de a-i face sa inteleaga ratiunea din spatele unei legi.

Citat:
"Valorile nu pot fi impuse."

Pai tocmai asa se intampla, dar nu e un lucru rau. Societatea in care m-am nascut functoina pe baza unor valori. De mic copil, a incercat sa mi le insufle, mai mult sau mai putin coercitiv. Nu exista valori absolute, exista doar valorile societatii X sau ale societatii Y. Valorile oricarei soceitati sunt niste conventii, derivate din experienta. Educatia nu este altceva decat procesul prin care societatea incearca sa determine individul sa-si insuseasca valorile ei. Daca da gres, atunci dispune de niste masuri coercitive (amenzi, privare de libertate). In ultima instanta, exista si posibilitatea retragerii unora dintre drepturi (dreptul de vot, etc.)

Si nu am zis niciodata sa toleram crimele, furturile sau violurile.
#21789 (raspuns la: #21343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmacpan - de carapiscum la: 28/09/2004 04:35:37
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Am citit cu interes mesajul tau si cu oarece satisfactie. Si dupa toate cele citite singurul meu gand a cazut asupra unei poezii de Eminescu, nu stiu de ce. Redau poezia mai jos in totalitatea ei.

JUNII CORUPTI

"La voi cobor acuma, voi suflete-amagite,
Si ca sa va arat fierea, o spirite-ametite,
Blestemul il invoc;
Blestemul mizantropic cu vanata lui gheara,
Ca sa va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara
Cu fierul ars in foc.

Desi stiu c-a mea lira de-a surda o sa bata
In preajma mintii voastre de patimi imbatata,
De-al patimilor dor;
In preajma mintii voastre ucisa de orgie
Si putreda de spasmuri, si arsa de betie,
Si seaca de amor.

O, fiarba-va mania in vinele stocite,
In ochii stinsi de moarte, pe frunti invinetite
De sange putrezit;
Ca-n veci nu se va teme Profetul vre odata
De bratele slabite, puterea lesinata
A junelui canit.

Ce am de-alege oare in seaca-va fiinta?
Ce loc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta,
O, oameni morti de vii!
Sa va admir curajul in vinure varsate,
In sticle sfaramate, hurii nerusinate
Ce chiuie-n orgii?

Va vad lungiti pe patul junetii ce-ati spurcat-o,
Sufland din gura boala vietii ce-ati urmat-o,
Si arsi pin-in rarunchi;
Sau bestiilor care pe AZI il tin in fiara,
Cum lingusiti privirea cea stearpa si amara,
Cum cadeti in genunchi!

Sculati-va!... caci anii trecutului se-nsira,
In siruri triumfale stindardul il resfira,
Caci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calca cu fata inzeita,
Cu faclele nestinse, puterea-i impietrita,
POPORUL IMPARAT.

Sculati-va!... caci tromba de moarte purtatoare
Cu glasul ei lugubru racneste la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respira-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Incingeti-va spada la dantul cel de moarte,
Aci va poarte vantul, cum stie sa va poarte
A topai in joc!
Aci va duceti valuri in mii batalioane,
Cum in paduri aprinse, manat in uragane,
Diluviul de foc.

Vedeti cum urna crapa, cenusa reinvie,
Cum murmura trecutul cu glas de batalie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbraca in zale ferecate,
Si fruntile carunte le nalta de departe
Un Cesar, un Traian.

Cad putredele tronuri in marea de urgie,
Se sfarma de odata cu lantul de sclavie
Si sceptrele de fier;
In doua parti infernul portalele-si deschide,
Spre-a incapea cu mia rasufletele hade
Tiranilor ce pier!

In darn rasuna vocea-mi de eco repetita,
Va zguduie arama urechea amortita
Si simtul lesinat;
Virtutea despletita si patria-ne zeie
Nu pot ca sa aprinza o singura scanteie
In sufletu-nghetat.

Si singur stau si caut ca uliul care cata
In inima junimii de viata-i dezbracata
Un starv spre-a-l sfasia;
Ca pasarea de zboru-i din ceruri dismetita,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri incretita
Un trasnet ar purta.

Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtiminte,
Ca-n veci nu se imbraca in vestede vestminte
Misteriul cel sint;
Caci vorba voastra suna ca plans la cununie,
Ca cobea ce ingana un cant de veselie,
Ca rasul la mormant."

Nu mai fac nici un comentariu fiindca e de prisos. Atat doar mai intreb: stia (avea premonitia) ceva despre zilele noastre?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23537 (raspuns la: #23514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. dinisor - de Paianjenul la: 02/10/2004 20:01:30
(la: Viata dupa moarte)
"Cum ma despart in cazul asta de viata actuala, de identitatea actuala? Sau poate ca nu e menit sa ne rupem cu totul de identitatea actuala? Poate ca putem (avem voie) sa luam cu noi partea buna si frumoasa a eu-lui actual si sa perpetuam valorile mai departe in viata urmatoare...?"

- In umila si personala mea conceptie tocmai asta e "intriga" intregii "scheme" a credintei crestine: UNICITATEA individului... IREPETABILITATEA identitatii acestuia! Adica: exista o singura dinisor - sa zicem - in toata istoria Universului! Fie ca s-ar intimpla ca ea sa moara de moarte naturala si sa fie inmormintata ca tot omul, in "tarina pamintului"... fie ca s-ar intimpla - DOAMNE FERESTE! - sa moara radiata de o bomba atomica... mincata de un rechin... arsa pe rug ca Joanne d'Arc, etc.... un lucru s-ar intimpla in momentul mortii: o "copie" DNA (in care sint "imprimate" toate trasaturile ei de caracter - atit cele mostenite de la parintii ei cit si cele dobindite din momentul nasterii pina in momentul mortii... ambele categorii fiind cultivate/modelate pe parcursul acestui interval...) ar fi luata si "stocata" undeva in "arhivele" lui Dumnezeu pina in momentul INVIERII. Daca - in calitate de CREATOR - Dumnezeu "jongleaza" dupa cum binevoieste cu materia, EL nu va avea nici o dificultate ca in momentul invierii sa "ordone" atomilor din care a fost constituit trupul (fizic) a lui dinisor, "adunarea" in aceeasi "formatie" pentru reconstituirea acestui trup. Chestia cea mai importanta va fi, desigur, "reimprimarea" in celulele lui a aceluiasi "set" de trasaturi de caracter pe care l-a avut in momentul mortii, set pe care declaram - in mod ilustrativ - ca a fost copiat si pastrat in "arhivele" lui Dumnezeu pe tot intervalul dintre momentul mortii si cel al invierii.

In a sasea zi a creatiunii Dumnezeu nu a creat ROBOTI cu creiere programate, ci indivizi cu RATIUNE si VOINTA libera... cu capacitatea de a-si dezvolta caractere proprii si o identitate UNICA si PERSONALA... pe care cei ce vor trece "testul" la "judecata de apoi", o vor pastra pentru eternitate.
#24016 (raspuns la: #20034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timpul - de Isis la: 12/10/2004 03:22:23
(la: timpul)
Depinde de sistemul de referinta.
O definitie limitata la universul fizic (material) ar fi: timpul este dependent de viteza de deplasare în spatiul fizic. Cum viteza nu poate fi considerata decât din punct de vedere teoretic ca o constanta, putem sa ne imaginam ce haos rezulta.
Depinde ce vrem sa demonstram: ca timpul exista în mod obiectiv, independent de vointa si perceptia noastra? Poate în cazul asta ar trebui sa-l consideram sinonim cu devenirea... Oricum, daca nu reusim sa-i demonstram existenta, asta nu înseamna ca nu exista.
Sau daca vrem sa definim timpul biologic, atunci as zice ca e mai ales o chestiune de ritm.
Daca ni-l reprezentam ca o axa (timpul linear), atunci e o succesiune de actiuni si non-actiuni, a carei viteza e-n functie de starea de plictiseala sau de interes fata de ceea ce facem.
Pe plan psihic, am mai putea sa ni-l imaginam si ca o suprapunere de straturi sau acumulari de trairi, dintre care unele mai aluneca si în zonele obscure ale subconstientului, care corespund probabil gaurilor negre din universul “accesibil” noua...
Continui din alta perspectiva, mai putin serioasa:
timpul rezulta din neputinta noastra de a cuprinde totul dintr-o data.
În alta ordine de idei, cred ca încercarea omului de a "capta" timpul în orologii, pendule, ceasuri este o actiune contra ritmului natural al fiecarui individ, astfel timpul "captat" devine ceva artificial, caruia ne supunem din motive de organizare etc.
Timpul - de Isis la: 12/10/2004 04:02:27
(la: timpul)
Depinde de sistemul de referinta.
O definitie limitata la universul fizic (material) ar fi: timpul este dependent de viteza de deplasare în spatiul fizic. Cum viteza nu poate fi considerata decât din punct de vedere teoretic ca o constanta, putem sa ne imaginam ce haos rezulta.
Depinde ce vrem sa demonstram: ca timpul exista în mod obiectiv, independent de vointa si perceptia noastra? Poate în cazul asta ar trebui sa-l consideram sinonim cu devenirea... Oricum, daca nu reusim sa-i demonstram existenta, asta nu înseamna ca nu exista.
Sau daca vrem sa definim timpul biologic, atunci as zice ca e mai ales o chestiune de ritm.
Daca ni-l reprezentam ca o axa (timpul linear), atunci e o succesiune de actiuni si non-actiuni, a carei viteza e-n functie de starea de plictiseala sau de interes fata de ceea ce facem.
Pe plan psihic, am mai putea sa ni-l imaginam si ca o suprapunere de straturi sau acumulari de trairi, dintre care unele mai aluneca si în zonele obscure ale subconstientului, care corespund probabil gaurilor negre din universul “accesibil” noua...

Continui din alta perspectiva, mai putin serioasa:
timpul rezulta din neputinta noastra de a cuprinde totul dintr-o data.
În alta ordine de idei, cred ca încercarea omului de a "capta" timpul în orologii, pendule, ceasuri este o actiune contra ritmului natural al fiecarui individ, astfel timpul "captat" devine ceva artificial, caruia ne supunem din motive de organizare etc.

fara politica - de take la: 29/10/2004 16:27:51
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
cand incepem sa discutam despre carti este posibil sa nu mai terminam niciodata. Desi in momentul de fata cartea ca o prezenta in viata noastra tinde sa isi piarda importanta in dauna altor surse de cultura ( sa aceptam ca este cultura) . Dar sa revenim la carti de capatai .Pentru mine , cartea de captai este reprezentata de Groapa a lui Eugen Barbu care a fost o experienta intelectuala absolut socanta pentru mine pentru ca in aceea perioada tocmai citisem John Steinbeck si Faulkner care puneau accent foarte mult pe reverie si pe misterul vietii si nu numai dar cand am inceput sa citesc Groapa am simtit cu adevarat cenusiul din anumite lucruri din jur si mai ales faptul ca este posibila si o literatura pesimista pentru ca nu poti fi optimist intr-o astfel de carte dar care , intr-un mod ciudat , la sfarsit nu poti fi incruntat.
Umberto Eco , omul enciclopedie, scriitorul care te face sa studiezi o biblioteca intreaga ca sa fii sigur ca ai priceput literatura lui .

p.s.titlul FARA POLITICA este pentru cei care stiu ca EUGEN BARBU nu a fost un simplu scriitor si au aflat mai multe despre activitatea lui de om dar lucrul care conteaza cel mai mult este literatura .
gabi - de carapiscum la: 07/11/2004 04:34:15
(la: Despre prostitutie)
Ce intelegi tu prin a judeca pe cineva? Mie mi se pare ca trebuie mai intai sa facem o diferenta, mai exact o anume specificare: una e sa vezi pe cineva intr-un fel si in functie de asta sa tragi concluzii pe baza carora dupa aia sa dai verdicte (adica sa spui ca e vinovata) si alta imi pare a fi situatia atunci cand numai constati o anumita stare de lucruri fara a trage concluzii finale si, probabil, hazardate. De aceea nu gasesc in ce am scris nici o contradictie. Ba, mai mult, cred ca cele doua fraze scoase de tine din context se explica si se completeaza una pe alta in asa fel ca sa scoata in evidenta ce am simtit eu in acele momente.

Banalitatea raspunsului (si al ei ca si al tau) vine dintr-o prea putina cunoastere a naturii umane, dupa cum gandesc eu. Asta este cel mai simplu raspuns cu putinta pt. cineva caruia nu-i mai pasa ce se intampla nu numai cu sine, dar si cu intreaga societate. Banii ar trebui sa fie mijlocul si nu scopul, dupa cum cred ca stii. Probabil ca pt. multe dintre prostituate realitatea e ca o fac pt. a-si duce viata cu ceva... dar celelalte pt. ce-o fac? Placere? Eu consider ca oricine in lumea asta care se respecta pe sine si care respecta institutia sacra a familiei nu se va deda la asa ceva nici daca ar fi arsa cu fierul rosu. Si cred ca ai omis un alt aspect important, anume ca multe dintre aceste femei ajung la aceasta decadenta (cred ca sunteti de acord ca vorbim de o decadenta) de factori inerenti, factori independenti de vointa lor proprie- de pilda cele rapite, sechestrate, violate salbatic, batute, drogate si apoi trimise la produs.

La punctul 3 sunt intru totul de acord cu tine. As mai adauga insa si "moda", vestita din antichitate si pana in zilele noastre- probabil la fel de batrana ca si prostitutia. Cred ca in buna masura prostituarea a devenit o moda cu care se imbraca mai toata lumea fiindca asa "da bine".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#27965 (raspuns la: #27570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O blonda calatoreste spre Montreal - de SB_one la: 12/11/2004 22:45:27
(la: Femeia)
O blonda calatoreste spre Montreal, avand bilet la clasa economic.
La un moment dat, se satura de stat pe locul ei si isi schimba locul cu unul de la clasa business.

Dupa un timp, o insotitoare de drum observa ca aceasta si-a schimbat locul si vine sa o roage sa se intoarca la locul ei.

"Domnisoara, fiti draguta, stiti...dumneavoastra aveti bilet la clasa economic, aici este clasa business.....ar trebui sa va mutati". Blonda: "auzi cucoana, eu sunt blonda, frumoasa si merg la Montreal, scuteste-ma".

Insotitoarea disperata, vazand ca nu o scoate la capat cu blonda nebuna, se duce la copilot si ii spune:"domnule copilot, este una nebuna, nu vrea sa se mute de pe locul de la clasa business". Copilotul se ridica si se apleaca spre blonda:"domnisoara, fiti amabila, dumneavoastra aveti bilet la clasa economoic, nu aveti ce cauta aici, nu ati platit pentru
acest loc"..la care blonda:" auzi dom'le, eu sunt blonda, sunt frumoasa si merg la Montreal, nu discut cu tine".

Disperat copilotul se duce la pilot si ii spune:"chiar am dat de belea cu blonda asta, nu o putem muta", la care pilotul zice:"lasati-ma pe mine, eu sunt casatorit cu o blonda, stiu cum sa vorbesc cu ea".

Se duce pilotul la scaunul blondei, se apleaca la urechea ei si ii
spune ceva incet, fara sa-l auda nimeni. La un moment dat, blonda sare de pe scaun ca arsa si se muta pe locul ei la clasa economic.
Toata lumea curioasa intreba:ce este, ce este, ce ati spus de ati reusit sa o mutati????

I-am spus :" domnisoara, clasa business, nu merge la Montreal!"

#28640 (raspuns la: #28637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...