comentarii

luna cu doua colturi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
... - de anisia la: 07/10/2006 20:01:55
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
O lume crepusculară, de sfârşit de capitol...

...orice sfarsit este un nou inceput. isi innoda funda palarioarei alb-galbuie sub barbie, isi inchise nasturii sidefati ai pardesiului de casmir maron inchis si porni contra vantului pe faleza usor acoperita de nisip.
incotro? dincolo de malurile acestea se afla cu siguranta un deal, un munte, un urcus. la poalele lui, un parau - susur de nerabdare florilor sa le daruiasca viata. trebuia sa-l gaseasca. sa-si adaposteasca minunile in inima lui. sa-l cutreiere. sa-i imbratiseze maretia.
fiecare pas o indemna sa razbeasca. nu existau obstacole de netrecut. nici macar aripile vulturilor hamesiti n-ar fi infricosat-o. nu mai avea nimic de uitat, nimic de oblojit, nimic de hranit. nu mai aveau nimic de luat.
tacerea-i era nelinistea. daca macar ar fi stiut incotro îi dus...
ultima data l-a zarit la masa de pe ponton. curatandu-si pipa. ii placea ca fumeaza pipa. se potrivea de minune cu rebelii carlionti razvratiti democratic. in seara aceea, resemnarea si calmul lui o pusera pe ganduri.

*
pe terasa salonului, sub clar de luna, raze albe si piezise ii luminau pasii usori. ssasa e pierduse in padurea de mesteceni, dand glas chemarii. are sa umble orbecaind pana cand zorii au sa-i asterne la picioare zambete noi. are sa danseze vantului menuet pana cand are sa-i murmure soapte noi de vremuri vechi. are sa cante noptii cristaline acorduri, pana cand cerul isi va presara stele mii sub pleoapele-i cazute. are sa-l astepte pana cand dincolo de azi, maine va deveni un ieri neuitat, si-are sa-l indrume inspre intr-acolo.

*

in doua colturi de lume, ganduri zburatacesc rotunde, rotunde, rotunde, degete manauiesc baghete magice, magice si chemari rasuna soptit.

si peste toate acestea, se asterne doar tacere?

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#150048 (raspuns la: #146201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Draga Radu,
Te inteleg f. bine,tu poate nu ai citit parte din subiectele mele,lucrez de acasa
via computer,ilustratiile mele le lucrez in modul obisnuit(magic markers),le scanez si apoi le trimit email la agentul meu care la posteaza pe site si asa ajung sa fie vazute de agentiile de adv. pt. care lucrez.
Eu si sotia,Marilyn(italianca-americana,prima generatie,tatal nascut in Napoli,
mama in Randazo-Sicilia,veniti aici in 1950)locuim de 12 ani in Cliffwood Beach-New Jersey,avem o vila proprietate personala,la 7 min. mers pe jos de plaja Atlanticului si in jur sint numai vile si multa padure cit si un lac mare cu stufaris in spatele casei(egrete,stirci,pasari diverse,iepuri,marmite,possomi ce de altfel vin in curte zilnic,le dam mincare)deci unde locuim este liniste si doar animalele si pasarile fac...zgomot.

de aceea imi este usor sa nu fiu alienat,sint rupt de multimea nebuna,cred ca doar de 2-3 ori merg in NY care e la 70 miles departe de casa.
Sotia nu mai face naveta in NY de citiva ani de cind eu cistig 7000-10,000$pe luna,pt. doua persoane fara copii(doar 2 pisici)este de ajuns,si cu cit esti mai departe de NY,casele sint mai ieftine si mari!
Avem o gradina mare in grija lui Marilyn,cu legume si flori,sintem amindoi vegetarieni si ne pare bine ca suntem departe de tumultul marelui oras,asta ne-a facut sa devenim si f. calmi.
Asa ca ducem o viata normala si de fapt nu ne plac contacte cu alti oameni decit cu familia,care si ei locuiesc nu departe,dar in distante cu masina.Vecinii imediati,ne spunem hello si atita tot.

Dar e adevarat ca am trait in trecut in diverse locuri,in Queens,Brooklyn,Jackson Heights,Manhattan si este o nebunie prin care nu mai vreau sa trec.
Radu,eram si f. tinar cind am venit aici,aveam 25 ani....era o alta lume,noua si desigur...diferita de lumea Ceausista in care am trait.Mi-a placut atunci si daca ai citit alte texte ale mele,le-am cam facut pe toate,de la sex in prostie,la droguri care mai de care,am experimentat totul,mai putin sex cu un barbat,as fi vrut s-o fi facut si pe asta de curiozitate,dar mi-a fost teama de aids.
De fapt am avut diverse boli venerice si in plus am fost si un betiv notoriu,sa ma fi luat de mina cu Keith Richards,pe care l-am cunoscut.Si multi altii.
De aceea vreau sa-mi scriu memoriile,am prea multe de spus si cred ca ar deveni un best seller!
Dar de 14 ani de cind cunosc pe Marilyn si casatorit cu ea,m-am schimbat enorm,si am renuntat la bautura si droguri din proprie vointa,dragostea face multe cind dai de ea.

Despre al nostru mare geniu conducator(parca se repeta istoria...ii spuneam lui Marilyn ca am plecat din Ro. sa scap de un dictator si acum traiesc sub altul)nu mai are sens sa mai discut aici,el insusi nu are sens!Un alt iliterat.

deci unde stau e calm,frumos si in mijlocul naturii,nu departe e un mare lac ocrotit de lege fiind monument natural,uneori vin stirci in curte si chiar ereti...din pacate mai prind cite o pasare si am vezut cu ochii mei de 2 ori asta.
Azi sper sa nu lucrez...dar cine stie cind suna telefonul si agentul meu imi da o noua comanda?
E bine si sa am un agent,pt. ca eu nu am nevoie sa caut de lucru si munca mea de fapt nu are un program anume.Pot avea o comanda la 7 seara ori la 11 dim.ori dupa 2-3 zile de stat si facut nimic ori de multe ori in weekenduri,nu-mi pasa,sint obisnuit.Am lucrat de ex. de Paste 3 zile la rind.
Am dat o fuga la familie,stat 2 ore la masa si vorbe si apoi am venit acasa sa lucrez.De multe ori lucrez cite 12-17 ore continuu,e obositor daca o faci 3-4 zile la rind,dar apoi stau 1 sapt. si nu fac decit sa ma odihnesc ori sa scriu la cafenea ca acum.

Practic lucrez in medie 70 ore pe luna in rest,liber,dar ma ocup cu ale casei,mai repar ceva,fac piata,gatesc zilnic.
La tv...nimic de vazut,ascultam airamerica radio si desigur ca vom vota pt. John Kerry!Dam bani pt. campania lui.
Religia lui Bush...e o hipocrizie!In aceste momente o moscheie e bombardata in Irak.In fine,am sa mai revin altadata.
Imi pare f. bine ca reusesc sa am o conversatie cu tine,always a pleasure my friend.

Love&peace,
Ozzy































































#15297 (raspuns la: #15279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
? ping - de Wizard la: 10/11/2004 19:24:28
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
oare nu ar fi mai bine sa fiu vecin cu nevasta? ... cam asa la doua colturi de strada ... sa ne vizitam din cind in cind? probabil am prelungi ciclul 1-5 ... hmmm la dracu, daca mai stau mult pe forum incep sa gindesc logic
ivy si anisia - de Belle la: 28/02/2005 20:34:20
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
hai sa va scriu cate ceva despre atkins pana recuperez cartea si va zic mai in detaliu decat din aduceri aminte

in primul rand principiul dietei este ca datorita nivelului scazut de carbohidrati organismul va folosi grasimea pentru energie in loc sa o depoziteze (anisia, nu stiu ce-nseamna mancare disociata).

dieta nu tine numai 13 zile. prima faza numita "inductie" si care e si cea mai drastica trebuie tinuta 2 saptamani. poate fi insa tinuta si mai mult fiindca nu se intampla nimic rau (eu am tinut-o aproape 2 luni). a doua faza nu mai stiu cum se numeste iar a treia este de "intretinere" ca sa mentii greutatea la care ai ajuns in urma dietei.

foarte important pentru prima faza (pe langa faptul ca e clar ca nu se mananca paine, cartofi, orez si alte-alea care e stiut ca ingrasa) e ca nu sunt admise fructele de nici un fel! binenteles nici o bautura carbogazoasa, apa e de baza, si preferabil cafea sa fie fara cofeina (taie "sugar cravings"). cantitatea de carbohidrati pe zi nu trebuie sa depaseasca 20gr, preferabil pe parcursul a 3 mese macar. eu una mancam de cate ori mi se facea foame dar tineam lista cu cantitatea de carb ca sa fiu sigura ca nu depasesc. inclusiv laptele si indulcitorul pentru cafea (se recomanda marca splenda) le socoteam la numaratoare (un pliculet de splenda, de exemplu, are 1gr de carb... la 3 cafele pe zi puteam consuma in medie 5gr de carb numai din asta).

tot ce cumparati dintre alimentele permise e bine sa cititi cu atentie eticheta (mai greu pentru anisia, nu toate alimentele din RO au indicatii privind cantitatea de carb/serving size). atentie la serving size, cantitatea de carb de pe eticheta nu se refera la intregul pachet ci la portie.

de asemenea, prin comparatia etichetelor, se poate observa ca alimentele low fat sunt mai bogate in carbohidrati decat cele normale (de aceea este preferata smantana in loc de iaurt, heavy cream in cafea in loc de skim milk, etc).

din aduceri aminte, alimentele permise in prima faza sunt: carnea (cantitati nelimitate, teoretic are 0 carb), ouale (multi spun ca au 0 carb dar un ou mediu are 0.6gr carb), branza (veche sau fermentata gen cascaval, svaiter, feta si nu branza de vaci), anumite verdeturi/salate (a se evita rosiile in prima faza, o rosie medie are 4gr carbohidrati), anumite legume verzi (fasolea verde, dovlecei, a se evita insa fasolea uscata si mazarea).... o sa va dau o lista completa cand recuperez cartea (cel mai tarziu la sfarsitul saptamanii).

pana atunci, ca sa va faceti o idee de cantitatea de carb/serving, uite un link util, in functie de tipul de aliment
http://www.carb-counter.org/
trebuie sa scroll down ca sa selectati tipul de aliment

ca idee de meniu pentru prima faza

- omleta din 2-3 oua in unt sau ulei de masline, cu bacon (fara nitrati, ivy il poti gasi la Trader Joe's daca ai asa ceva) si un cub cu latura de 1inch de branza rasa deasupra
- ton (tuna) la conserva in apa, la care se scurge apa, se faramita cu furculita si se adauga maioneza (real mayo nu light, scrie pe eticheta ca real mayo are 0 carb) si o bucatica de tija de frunza de telina tocata marunt
- cremvursti fierti, cu mayo (cui ii place) si ketchup
- salata verde (taiata sa incapa intr-o cana de ceai ...asta ca masura cantitativa) cu cateva masline, ulei de masile, otet din vin alb,un ou fiert tare si piept de pui fiert sau la gratar taiat cubulete
- orice carne fiarta, la gratar sau la cuptor in suc propriu (si condimentata) cu garnitura de fasole verde si usturoi
- crema de branza rasa amestecata cu smantana si un pic de ceapa rosie
si cam atat deocamdata ca mi se face foame :)))

promit sa adaug si din carte cat mai repede.. intre timp intrebati. daca nu-mi aduc eu aminte a raspunde sunt sigura ca si horica poate ajuta ca el tocmai ce e pe atkins.... sau asa se lauda ;)

p.s. scuze pentru greselile de butonat datorate vitezei, textul e prea lung ca sa am rabdare sa le corectez :P
#37646 (raspuns la: #37641) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adiere de vînt - de babi la: 02/03/2005 22:57:01
(la: Vreau sa apuc toamna de coada!)
Adie vînt de Primavara de prin meleaguri departate,din toate colturile lumii.Vorbim romaneste,engleza sau germana,rostim pe buzele noastre sute de cuvinte.Dar oare sufletul ce limba mai rosteste?Ce adieri de vînt strabate cararile sufletului nostru?Sunt adieri de mîngîere,de briza calda a Primaverii...sunt adieri de noi sperante de vise si de împliniri.Asa o adiere de vînt unifica doua suflete din doua colturi diferite de lume.....
#37972 (raspuns la: #29525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle.. poznele... - de Jimmy_Cecilia la: 07/07/2005 00:07:49
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
sa-ti zic una adevarata...

trei zile dupa sosirea mea, o prietena din copilarie jenica, are inmormantarea...
o parte dintre prietenii din simeria ii vazusem a doua zi de la sosire,
cate 10 minute la fiecare, in graba...
ofuscati rau ca nu vreau sa stau la masa intinsa...
pe ceilalti la inmormantare...

jenica era la capela la cimitir, cu toti prietenii de la gradinitza si elementara care-mi sareau de gât, ma asez eu la coada printre ultimii
vine Didu, alt narod ca mine si se asaza langa mine...
noi doi eram groaza profesorilor in elementara...ne puneau in doua colturi cardinale diferite...
popa, preotul... cam modest... simplutz...
tot ii repeta la fiecare fraza: "apäi... apäi... apäi..." cand vanta meritele
raposatei... ca la ortodocsi...
si eu dupa el.. "apäi...apäi...", ce-i aia apäi?
didu de colo: "vorbeste si el limbi straine, a stiut ca vii tu si vrea sa te impresioneze.."
mi-am pus mâna la gura sa nu se vada ca râd... biata jenica..
cred ca i-ar fi placut sa ne vada... c-o faceam sa faca toate prostiile
cand eram mici...
#58385 (raspuns la: #58383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de gigi2005 la: 12/07/2005 21:36:05
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
M-am dus la munca! Daca stau acasa imi baga cineva in straitza?

S-a dus vacantza in vara asta. Probabil in toamna ca nu mi-au iesit pasentzele financiare. Trebuia sa iau niste bani acum pe lucrari si o sa ma plateasca peste o luna sau doua. Pana atunci lucrari mici, plata mai mica!
Oricum am luat o lucrare langa Slanic Prahova si tot o sa stam cateva zile la munte.
#59137 (raspuns la: #59130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Don - de Lascar Barca la: 20/08/2005 04:07:15
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am vazut si eu filmul acum citiva ani.M-a tinut si pe mine lipit de canapea.
Dupa o luna ,poate doua,intimplarea face sa ma aflu la Point Pleasant,Wv
si sa trec podul cu pricina spre Gallipolis in Ohio.Soseaua 35 face legatura intre Va si Wv via Hwy75 din Ohio cu Michigan.Cind am vazut
tabla de marcaj mi-am amintit de film si,recunosc,am avut ceza senzatii.
In dreptul podului m-am oprit scurt si am dat cu ochii in toate partile.
Nimic deosebit.Podul este mult mai mic decit in film,ingust,mizer ca si
oraselul.Nu m-am asteptat sa dau "ochii" cu spiritul pt.ca stiam
ca,odata misiunea lui indeplinita,s-a dus spre lumina.
#66811 (raspuns la: #66809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
box, box, box.... - de cosmacpan la: 30/01/2006 07:40:16
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
de ce oare numai doua colturi, ca de obicei se pleaca de la trei in sus. nu stiu daca e de bataie (verbala, bineanteles) ca mi s-au rupt si geaca si blugii iar de adidasi ce sa mai torshon...sigur revin daca imi vin idei
#102899 (raspuns la: #102877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mr Six - de Horia D la: 12/05/2006 05:04:51
(la: long live the stock market!!)
dupa niste screwdriverspot sa zic urmatoarele:
- NENG eu zic ca e buy acum, nu merge mai jos de 1.75, si da-i un quarter, se dubleaza
- INTC va sta intre 19 si 20 pentru o luna, sau doua
- BIDU nu prea l-am urmarit
- CUP mai iau inca 3K pana inainte de alegeri, daca va mai avea un drop ca azi... dupa alegeri poti sa-ti iei adio, ca va zbura (tot ce poate sa strice este ca Humala sa castige alegerile, fapt foarte putin probabil, mai ales ca peruvienii sunt speriati tare de ce se intampla in vecina Bolivie)
Si poate mai iau pana la alegeri.... poti sa zici ca-s nebun, darsunt gata sa pariez CUP la peste $20 pana la sfarsitul anului!!
#121783 (raspuns la: #121782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai fratilor, - de Dinu Lazar la: 19/06/2006 06:32:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
in loc sa va scoateti shlapii si sa parcurgeti smeriti albumul lui Mititelu
va incontrati acilea pe chestii minore.
Stenopa si poza cu stenopa facuta de mine vedeti la concursul de anul asta
facut cu ocazia zilei internationale a stenopei, a fost anuntat aici acum
o luna sau doua, dar ca de obicei nu a participat nimeni, ca e prea mare
deranjul probabil si e greu sa ne scarpinam dupa ceafa si sa rezolvam
o chestie prea simpla.
Va urez in continuare succes la vizionarea acestor importante
imagini si poate bagati pe faleza comentarii despre imaginile domnului
DM si nu altceva.
#128697 (raspuns la: #128654) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna ziua tuturor - de oanacarmen la: 25/07/2007 18:02:17
(la: Paranormal, parapsihologie, enigme, clarviziuni, profetii)
bunica mea mi-a povestit ca era insarcinata in luna a doua, doar ea si bunicul stiau de sarcina si, cu toate astea, o tiganca a ghicit ca e insarcinata si i-a spus ca va face un baiat care va avea ceva la ureche. si asa a fost. a nascut un baiat care avea o micuta excrescenta la una din urechi (are si o denumire medicala, dar nu o stiu). si de atunci bunica mea a inceput sa creada in chestii de genul asta.
cactus - de irma la: 01/10/2007 09:21:17
(la: vine o vreme...)
a venit deja craciunul? parca ziceai mai acum o luna(sau doua?!) ca ne mai 'vedem' de craciun :)
*** - de cosmacpan la: 22/10/2007 22:24:19
(la: Cum se bea cafeaua? )
"odata mi s-a intepenit inauntru." Doamne Intrusule iti dai seama ce faceai daca se intepenea afara? luai pulsul vremii prin toate papilele celea brobonate....
"in ceasca, beey!!!" Da normal pasho (ca rimeaza cu bey), tu la ce credeai ca ne gandim?
"si atarna putin, intr-un colt."
daca se lasa pe amandoua apareai ca Dracula cu limba in doua colturi.....

"limba mea. gura mea." tzarisoara mea...calca tori pe ea.....dau navala...

"sunt toate fara sotz, altfel nu mi-as permite sa le trag in piept." si bine faci ca nu tragi in chiept ca silicoza calchiata pe caverne te pashtea

#247135 (raspuns la: #247129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lelitz, - de anisia la: 25/01/2008 22:30:29
(la: Colocvii)
ei nu? iti dau o acadea, si-am scapat de tine :))
apropos, stii cum se zice la acadea pe norvegiana? ... kjærlighet på pinne. care tradus mot-a-mot inseamna "dragoste pe bat" :)))
sa moara pisoiu lu pazvante chioru' daca io pricep de ce-i zice asa la biata acadea :)))

dar, revenind la spectacol... bre, a fost suuuuuuuuuuper misto :)))

nu-s normala. am zburat luni dimineata doua ore, am baut o cafea cu colegii, apoi ne-am dus la spectacol, dupa aia la un coctail si dimineata la 11 m-am suit inapoi in avion :)))

tipul care danseaza, fuse protagonistul, s-a bucurat enorm cand ne-a vazut. doamne, ce-i mai luceau ochisorii. ca la un copil. I can't believe you are here! - nu se oprea din a zice asta.

ce putin e nevoie sa faci cuiva o bucurie, nu?
#278504 (raspuns la: #278502) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia D - de zaraza sc la: 24/07/2008 11:13:45
(la: BUEI, VARA SUNTETI MAI PROLIFICI?)
Ca sa fie clar (iar am vorbit in dodii...), fata e nascuta la 9 luni lunare, fix dupa data nuntii. Cand aniversam noi 19 ani de casnicie, ea aniverseaza 18 ani si 4 luni fara doua zile.

#328406 (raspuns la: #328405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Detalii... - de danmarilena la: 16/09/2008 04:04:59
(la: calatorie in jurul lumii)
zaraza, am gasit din intimplare aceasta discutie, suntem dan, marilena si copiii calatori...
citeva explicatii pentru a regrupa raspunsuri mai multor comentarii...Copiii sunt ca un peste în apà, sanatosi precum nu au fost niciodata inainte de calatorie - unei familii cu trei copii, nici màcar o singurà ràcealà în 9 luni, probabil doua gastrite si douà ràceli pentru fiecare în aproape doi ani...iar vaccinàrile, precum alti càlàtori pe termen lung, reduse la minimum, polio si tetanos. Spaima de boli este un factor stresant care alaturat stresului vietii cotidiene fac cei mai buni clienti doctorilor si industriei farmaceutice, care, este drept, trebuie sa-si asigure cifra de afaceri. Scoala...cu Matei începem al treilea an prin corespondenta, cu Vlad, primul, rezultatul, sau rezultanta intre scoala prin corespondenta si calatorie, copiii vorbesc perfect romana (limba materna a parintilor), franceza - inceputa in scoala si continuata in calatorie, spaniola, inceputa in familie si continuata in calatorie, bun nivel in engleza, la fel, scoala plus calatorie, matei incepe chineza, la doar noua ani, criticati dacà doriti... Rezultatul este si incredibilul timp liber pe care il are la dispozitie - desi de un incredibil nivel, scoala inseamna pentru el o ora si jumatate, extrem de intens, dar are ziua intreaga la dispozitie. daca doresc, dupa calatorie pot continua scoala cu noi prin acelasi sistem, asta permintindu-le realizarea tuturor pasiunilor si descoperind ce inseamna libertatea in viata...Asta nu inseamna nicidecum desocializarea copiilor, nu cred ca multi copii au avut atat de multe si variate contacte intr-o perioada atat de scurta - vlad a invatat singur practic spaniola, jucindu-se cu ati copii/
Nu cautam sponsori - avem o relatie de prietenie cu o firma din bucuresti dar nu este o relatie - financiara - iar ideea de a fi sponsorizati nu ne intereseaza - nu dorim ca copiii nostri sa-si zica o data cà am càlàtorit cu banii altora, ne continuam activitatile profesionale prin internet calatorind si in ciuda a ceea ce va puteti imagina, se poate ! eu sunt arhitect, sotia mea ilustratoare, desenam enorm de mult, matei ne scaneaza desenele si pregateste emailurile, copiii fac deja legatura intre libertate si ideea de lucru, dar desigur, cind vor fi lasati in salbaticie....pai suntem convinsi ca o vor face foarte bine
Cu ce vor ramine copiii - cu o imagine despre o planeta frumoasa care trebuie protejata, a culturilor interesante, suntem convinsi ca nu se vor uita niciodata la stirile de la televizor cu ochii celorlalti, infricosati sau inspaimintati de pericolele de tot felul - sanitare, securitate....pentru ca ei au fost si vor sti ca informatiile care va inspaiminta atit sunt inre deformari si manipulari. Lumea este frumoasa si departe de a fi atit de periculoasa precum vi se spune dar faptele, lucrurile frumoase nu "vind", durerea in schimb, da ! Vor continua sa va arate cruzime, pericole de tot felul, miile de vaccinuri fàrà de care nu puteti supravietui, ferocitatea ursilor ...
Spatiul in care traim este genial, cind nu calcam pe rosii - detaliu care vad ca a marcat...este o bucata de paradis greu de explicat, in centrul unui oras sau in mijlocul incredibilei naturi, tragi perdeaua, faci un dus, esti la tine acasa...realizam ca luxul adevarat nu este nicidecum spatiul, nu sunt obiectele, bulendrele de care ne este greu tuturor sa ne dezlipim, ci ceea ce traim, luxul este minunata noastra relatie...pentru noi, Ilincuta in lavaboul din bucatarie este un gag al calatoriei, pentru altii, unul din motivele pentru care nu ar putea sa o faca, fiecare cu limitele libertatii lui dar traim o libertate cu adevarat de invidiat, ceva care nu se poate povesti...ramine o adevarata problema a acestei calatorii, si nu este pentru copii - ei au o adaptabilitate care depaseste cu mult ceea ce va imaginati - ci pentru noi, intoarcerea, trebuie sa ne reinventam viata, sa pastram aceasta incredibila libertate pe care o traim....
Calatoria noastra pentru cine este interesat se poate face, si nu este nici un act de bravura, de fapt este chiar mai usor de calatorit aici decit in europa, dar precum multe alte lucruri pe care am dori sa le facem in viata, si nu le facem.....ratiunea va gasi intotdeauna motive sa ne impiedice sa iesim de pe caile cunoscute - ne interzicem sa fim liberi, idealisti, atunci uneori este cu mult mai usor de criticat ceea ce fac altii, dar este uman, o intelegem si nu ne deranjeaza...
Daca va putem raspunde la orice fel de intrebari, o facem cu mare placere !
noi si cei 3 copii din La Paz, Bolivia
detalii... - de danmarilena la: 16/09/2008 04:08:48
(la: calatorie in jurul lumii)
zaraza, am gasit din intimplare aceasta discutie, suntem dan, marilena si copiii calatori...
citeva explicatii pentru a regrupa raspunsuri mai multor comentarii...Copiii sunt ca un peste în apà, sanatosi precum nu au fost niciodata inainte de calatorie - unei familii cu trei copii, nici màcar o singurà ràcealà în 9 luni, probabil doua gastrite si douà ràceli pentru fiecare în aproape doi ani...iar vaccinàrile, precum alti càlàtori pe termen lung, reduse la minimum, polio si tetanos. Spaima de boli este un factor stresant care alaturat stresului vietii cotidiene fac cei mai buni clienti doctorilor si industriei farmaceutice, care, este drept, trebuie sa-si asigure cifra de afaceri. Scoala...cu Matei începem al treilea an prin corespondenta, cu Vlad, primul, rezultatul, sau rezultanta intre scoala prin corespondenta si calatorie, copiii vorbesc perfect romana (limba materna a parintilor), franceza - inceputa in scoala si continuata in calatorie, spaniola, inceputa in familie si continuata in calatorie, bun nivel in engleza, la fel, scoala plus calatorie, matei incepe chineza, la doar noua ani, criticati dacà doriti... Rezultatul este si incredibilul timp liber pe care il are la dispozitie - desi de un incredibil nivel, scoala inseamna pentru el o ora si jumatate, extrem de intens, dar are ziua intreaga la dispozitie. daca doresc, dupa calatorie pot continua scoala cu noi prin acelasi sistem, asta permintindu-le realizarea tuturor pasiunilor si descoperind ce inseamna libertatea in viata...Asta nu inseamna nicidecum desocializarea copiilor, nu cred ca multi copii au avut atat de multe si variate contacte intr-o perioada atat de scurta - vlad a invatat singur practic spaniola, jucindu-se cu ati copii/
Nu cautam sponsori - avem o relatie de prietenie cu o firma din bucuresti dar nu este o relatie - financiara - iar ideea de a fi sponsorizati nu ne intereseaza - nu dorim ca copiii nostri sa-si zica o data cà am càlàtorit cu banii altora, ne continuam activitatile profesionale prin internet calatorind si in ciuda a ceea ce va puteti imagina, se poate ! eu sunt arhitect, sotia mea ilustratoare, desenam enorm de mult, matei ne scaneaza desenele si pregateste emailurile, copiii fac deja legatura intre libertate si ideea de lucru, dar desigur, cind vor fi lasati in salbaticie....pai suntem convinsi ca o vor face foarte bine
Cu ce vor ramine copiii - cu o imagine despre o planeta frumoasa care trebuie protejata, a culturilor interesante, suntem convinsi ca nu se vor uita niciodata la stirile de la televizor cu ochii celorlalti, infricosati sau inspaimintati de pericolele de tot felul - sanitare, securitate....pentru ca ei au fost si vor sti ca informatiile care va inspaiminta atit sunt inre deformari si manipulari. Lumea este frumoasa si departe de a fi atit de periculoasa precum vi se spune dar faptele, lucrurile frumoase nu "vind", durerea in schimb, da ! Vor continua sa va arate cruzime, pericole de tot felul, miile de vaccinuri fàrà de care nu puteti supravietui, ferocitatea ursilor ...
Spatiul in care traim este genial, cind nu calcam pe rosii - detaliu care vad ca a marcat...este o bucata de paradis greu de explicat, in centrul unui oras sau in mijlocul incredibilei naturi, tragi perdeaua, faci un dus, esti la tine acasa...realizam ca luxul adevarat nu este nicidecum spatiul, nu sunt obiectele, bulendrele de care ne este greu tuturor sa ne dezlipim, ci ceea ce traim, luxul este minunata noastra relatie...pentru noi, Ilincuta in lavaboul din bucatarie este un gag al calatoriei, pentru altii, unul din motivele pentru care nu ar putea sa o faca, fiecare cu limitele libertatii lui dar traim o libertate cu adevarat de invidiat, ceva care nu se poate povesti...ramine o adevarata problema a acestei calatorii, si nu este pentru copii - ei au o adaptabilitate care depaseste cu mult ceea ce va imaginati - ci pentru noi, intoarcerea, trebuie sa ne reinventam viata, sa pastram aceasta incredibila libertate pe care o traim....
Calatoria noastra pentru cine este interesat se poate face, si nu este nici un act de bravura, de fapt este chiar mai usor de calatorit aici decit in europa, dar precum multe alte lucruri pe care am dori sa le facem in viata, si nu le facem.....ratiunea va gasi intotdeauna motive sa ne impiedice sa iesim de pe caile cunoscute - ne interzicem sa fim liberi, idealisti, atunci uneori este cu mult mai usor de criticat ceea ce fac altii, dar este uman, o intelegem si nu ne deranjeaza...
Daca va putem raspunde la orice fel de intrebari, o facem cu mare placere !
noi si cei 3 copii din La Paz, Bolivia
#342575 (raspuns la: #339474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vrei sa fii mamica/tatic? - de cosmacpan la: 16/09/2008 12:33:17
(la: de unul singur........)
1. Pentru a va pregati sa deveniti mama, imbracati un halat de baie si fixati-va pe burta un sac plin cu fasole. Dupa 9 luni, scoateti doar 10% din continutul sacului!
Pentru tatici: fugiti repede la farmacie, goliti-va portofelul pe tejghea si invitati farmacistul sa se serveasca. Dupa aceea, mergeti la supermarket si cereti ca salariul dvs sa fie varsat direct in contul magazinului.

2. Pentru a avea o idee despre cum va veti petrece serile, intre orele 17h si 22h parcurgeti in lung si in lat sufrageria purtând in brate un sac umed care cântareste intre 4 si 6 kg.
La ora 22h lasati sacul, reglati desteptatorul la 00h00 si mergeti la culcare.
La miezul noptii, treziti-va si parcurgeti din nou sufrageria purtând sacul timp de o ora.
Reglati desteptatorul la ora 3h00. Imposibil sa mai adormiti, evident, asa ca treziti-va la ora 02.00 si serviti-va ceva de baut.
Intoarcerea in pat la 2h45. Când suna desteptatorul, un sfert de ora mai târziu, trezirea!
Cântati cântecele de leagan pâna la ora 4h00. Reglati desteptatorul la 5h00.
Treziti-va si preparati micul dejun. Mentineti acest ritm timp de 5 ani...fara sa va pierdeti buna dispozitie!

3. Goliti un pepene si practicati in mijloc o gaura de talia unei mingi de golf.
Suspendati-l de tavan cu o sfoara si balansati-l de la stânga la dreapta.
Dintr-o farfurie cu supa (foarte lichida) incercati sa hraniti "pepenele" (care e in miscare), jucându-va de-a avionul cu o lingurita.
Continuati exercitiul pâna când farfuria e pe jumatate golita, varsati restul... pe genunchii dvs...
Bravo! acum stiti sa hraniti un bebelus!
Pentru a avea o idee despre ceea ce se va intâmpla când va incepe sa mearga, etalati dulceata pe canapea si pe perdele, disimulati un pic de peste congelat in spatele televizorului si lasati-l acolo timp de o luna sau doua...

4. Imbracatul celor mici nu e chiar o formalitate. Incepeti prin a cumpara o caracatita si o plasa pentru peste. Incercati sa introduceti caracatita in plasa. Timp prevazut: toata dimineata.

5. Nu sperati ca veti mai avea o masina curata si stralucitoare ca in ziua când ati cumparat-o.
Cumparati o inghetata de vanilie si uitati-o in cutia de pe bord. Introduceti o moneda in casetofon (sau CD player).
Sfarâmati un pachet de biscuti sau de ciocolata pe scaunele din spate. In final, zgâriati fiecare portiera cu un cui.
Perfect!

6. Mergeti la supermarket insotiti de ceva care se apropie cel mai mult de un copil mic: o capra adulta de preferinta.
Daca intentionati sa aveti mai multi copii, folositi mai multe capre.
Faceti cumparaturile fara sa le scapati din ochi si platiti fara comentarii tot ceea ce au distrus.

7. Repetati de cel putin 5 ori tot ceea ce spuneti.

8. O ultima recomandare: inainte de a face copii, vizitati-va prietenii care au deja.
Criticati din plin metoda lor de educatie, lipsa lor de rabdare sau de autoritate. Permiteti-va sa le dati sfaturi asupra orei de culcare, olitei, lipsa bunelor maniere la masa etc.
Intr-un cuvânt: ajutati-i sa-si rezolve problemele si, in acelasi timp, profitati bine de situatie: este ultima oara când detineti solutiile....


oricat de greu ar parea la prima vedere parearea mea (sic) merita incercat...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...