comentarii

luna expirate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
La luna - de modigliani la: 31/01/2010 09:48:15
(la: Confa mea perfectă, eikonklazein și idioată )

Hay tanta soledad en ese oro.
La luna de las noches no es la luna
que vio el primier Adan. Los largos siglos
de la viugilia humana la han colmado
de antiguo llanto. Mirala. Es tu espejo.


Este atîta singurătate în acest aur.
Luna nopților nu este luna
pe care a văzut-o întîiul Adam. Secole lungi
de veghe umană au umplut-o
de străvechi plînset. Privește-o. Este oglinda ta.

J.L.B
#521659 (raspuns la: #521658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 5/4 ) - de Tot Areal la: 12/03/2010 08:49:05
(la: Pensia de moarte ( 5 ))
- Dacă vreţi dumneavoastră să o concediaţi, faceţi-o. Eu nu pot face lucru ăsta, nu am motive.
Oricum, avea să renunţe la serviciu pentru a merge după soţ. Dar afla încă după mulţi ani că multă lume s-a întrebat cum de a plecat ea, care era aşa bine văzută?
Se apucă să citească Biblia şi cărţi bisericeşti. I se părea că trăise degeaba. Rămase foarte mirată descoperind ce bine seamănă luptele vechi cu cele noi.
- Noi nu te putem ajuta să-ţi geseşti serviciu, ne-am făcut destule obligaţii pentru copii, îi zise soacra.
A fost angajată la un ziar judeţean. După trei luni era în vârful ierarhiei jurnaliştilor. Şi cumnata şi soacra primeau felicitări pentru articole.
- Mi-a spus Nasta că dacă mai ai treabă cu revoluţionarii, rămâi fără picioare, îi zise într-o zi soţul. I-a interzis să mai semneze cu numele lui.
Viaţa de familie se transforma tot mai mult în coşmar. Soţul ei, prea slab pentru a face faţă cerinţelor serviciului şi tertipurilor şoferilor, cădea pradă alcoolului. Fusese bătut de un subaltern şi înainte de a expira termenul de urmărire penală a fost somat de director să-şi retragă dosarul dacă nu vrea să rămână fără serviciu. Făcea crize de isterie, îşi rupea hainele şi se lovea voit cu capul de pereţi. O considera vinovată pe ea pentru toate necazurile lui şi de două ori era să o strângă de gât. Părinţii nu au voit să-i ajute şi nici să accepte că fiul lor e bolnav şi trebuie tratat. Divorţase. Activitatea din presă o dezamăgi ca şi cea din fabrică. Aceleaşi meschinării, aceiaşi ipocriţi, aceleaşi manevre de culise.
Lucra acum ca profesoară de informatică. Laboratorul a fost amenajat într-o sală de sport şi nu era căldură. Stătea cu mănuşile pe mâini şi cu palton. Devenise colegă cu majoritatea foştilor profesori din copilărie. Încă din primele zile, avea să constate că şi profesorii sunt la fel ca oamenii pe care îi cunoscuse înainte şi sforile se trăgeau în fel şi chip. A scos o revistă pentru elevi şi unii dintre ei, încercau să o confişte, să publice articolele lor. Ba mai descoperi că munca elevilor şi creaţia este destul de des însuşită de dascăli. Inginerii nu erau acceptaţi decât la licee tehnice. Erau câteva posturi vacante şi a încercat să ocupe unul. Dar şi acestea în realitate erau ocupate de...inspectori! Mai găsise un post de director în transporturi şi timp de doi ani a stat în aşteptarea fondurilor de la şomaj. Lucrase aproape voluntar şi absolvise şi nişte cursuri, dar fondurile nu veneau. Cum nu mai avea din ce trăi a renunţat.
Schimbările dese, apropierea de biserică îi aduceau experienţe noi. Devenea tot mai excentrică, tot mai inadaptabilă, mai ocolită de oameni sau mai curtată de cei cu interes.
Era mereu la limita supravieţuirii, aşa cum o şi avertizase un călugăr.
Revenise în presă. Noua colaborare debuta cu un eveniment marcant. Oraşul se voia notat în „Guiness Book” cu o colivă uriaşă dedicată dacilor. Când a aflat scenariu evenimentului ce avea să urmeze i se părea că e opera unor minţi demente. Merse la biserică şi a trimis preotului printr-un băiat de la strană programul manifestării. Preotul, revoltat ieşi din altar furios şi aproape strigă:
- Ăştia şi-au pierdut simţul ridicolului!?
După ce mai schimbară câteva păreri, zise:
- Chiar de mă vor sancţiona, n-am să particip la aşa ceva!
Sarcina căzu pe colegul său. Mona scrisese un articol în numărul ce precedea evenimentul şi contrazicea teoriile unei istorii recent „fătate” de tot felul de personaje exotice. Aflase că sunt interesate de fapt de ce ascundea istoria prin munţii din jur, adică aurul dacic traficat prin cele mai îndepărtate zări şi ţări şi îl intitulase „Suntem urmaşi ai Romei”.
#530523 (raspuns la: #530522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 6/3 ) - de Tot Areal la: 12/03/2010 14:22:16
(la: Pensia de moarte ( 6 ))
- Vai ce artistic lucraţi, îl lăudă şefa pe medic.
Operaţia dură vreo două ore. Mama a fost dusă într-o rezervă. Intră bunicul şi o sărută:
- Îţi mulţumesc că mi-ai dăruit un moştenitor!
Rând pe rând veniră să o felicite rudele. Infirmierele veneau din când în când să vadă ce face, ca şi asistentele. Toată lumea spunea că e un copil foarte frumos ce nu a văzut spitalul, acesta fiind înfiinţat de vreo opt ani. Chiar dacă era convinsă că aprecierile sunt exagerate, conchidea că lucrurile erau totuşi aproape de adevăr. Nu avea voie să doarmă şi nici să ridice capul. Când interdicţia a expirat i-a fost adus pruncul. Pielea încreţită în jurul ochilor şi zbârciturile de pe frunte, năsucul parcă era de bătrân, bărbia ca cea a soţului, o surprinseră pe Mona şi se îngrijoră. Nici nu pricepea de ce zice toată lumea că este frumos. Şi remarcaseră că seamănă bine cu taică-su. După câteva zile Mona era de acord că aprecierile erau reale. Încreţiturile au dispărut şi copilul era o frumuseţe. Dar ea l-ar fi iubit şi dacă nu ar fi fost frumos.
A doua zi i s-a spus că poate să se dea jos din pat. De revelion, soţul a venit cu o sticlă de şampanie. Începuse să ningă pentru prima dată. La miezul nopţii o chemă la geam să vadă focurile de artificii.
- Se zice că e singurul oraş din ţară unde se face asta, zise el. Este o fabrică pentru explozibile aici în oraş şi probabil de acolo a început.
Vedea un şir de castani peste care ningea cu fulgi mici, apoi mai mari. Şi deodată cerul a început să se umple de stele şi oraşul vuia de strigăte şi chiote.
A doua zi o dureau sânii. A fost chemată la sala de nou născuţi să alăpteze. Copilul plângea într-una şi infirmierele îi dădeau lapte stors în sticle de alte mame. O asistentă îi masă sânii şi o durea îngrozitor. Făcuse febră.
- O să ai lapte cât pentru tot spitalul îi zicea ea. Află că copilul plângea într-una. Alăptarea se făcea la trei ore. Aştepta să fie alăptaţi ceilalţi copii şi îi dădea cu sticla la sfârşit. I s-a făcut tratament. Trebuia să tragă laptele cu pompa din sâni şi durerile erau mari.
- Trebuie să căutaţi lapte praf în farmacii până vă revine laptele, i s-a spus la plecare.
Copilul mânca foarte puţin şi des, din oră în oră. Căută în carte şi aflase că avea simpomele de copil postmatur.
Soţul aduse un prieten cu maşina şi cu logodnica lui ca moaşă. Trusoul era pregătit de mult.
- Ce-a trebuit să aduci maşină pentru o sută de metri? zise ea amuzată.
Toată familia o aştepta.
- Bine-ai venit acasă zise bunica luându-şi nepotul în braţe.
A doua zi fericirea se transforma în coşmar. Abia operată, mama muncea ca o sclavă, soacra o batjocorea cu orice prilej, soţul sărbătorea la nesfârşit. Nu suporta plânsul copilului, aşa că dormea separat, într-o altă cameră. Nici nu apucau să stea de vorbă. Dimineaţa îi pregătea pachetul. Venea târziu, noaptea beat şi se culca. Timp de o lună, nu a avut măcar o oră de somn, laptele l-a pierdut definitiv în prima zi petrecută acasă cu copilul. Remarcau şi vecinii.
- Biata doamnă, ce viaţă are!
Copilul creştea frumos, ca la carte.
- De zece ani de când lucrez aici e al doilea copil cu dinţi la trei luni.
Începuse a silabisi şi la şase luni spunea câteva cuvinte bisilabice. Mama însă avea dureri mari de spate. A spus de mai multe ori că va pleca dar nu a fost luată în seamă. Îşi pregăti o geantă de voiaj mică cu câteva lucruri. Ceruse un împrumut de la CAR. Îşi anunţa plecarea şi cu o zi înainte dar nu era crezută.
#530560 (raspuns la: #530559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
murafa - de thebrightside la: 03/01/2011 10:52:44
(la: interviul)
acum cativaani exista un "examen de admitere" pe cafenea. io l-am dat vreo trei luni in fiecare zi.
era buna metoda.
niciun tampit dornic de blabla-uri fara fond nu avea rabdare sa-i apara textul propus la cateva zile dupa trimitere, iar comentariile la cateva ore - respectiv dupa ce subiectul expirase si replica lui era ca nuca in perete.
se cernea neghina.
good old days.
#589845 (raspuns la: #589656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Luna aprilie, - de PROUDFRECKLED la: 22/03/2011 13:37:50
(la: Concurs foto - Martie '11)
daca nu aveti ceva impotriva, se va dedica concursului foto "Primavara". Plecam in concediu la sfirsitul lunii mai, cind era prevazut, si nu doresc sa-l dau peste cap.

Majoritatea aveti la dispozitie aproape doua luni de primavara sa vânati poze.:) La noi nici acum n-a catadicsit sa vina!
vin si eu cu luna mea! :) - de PROUDFRECKLED la: 22/03/2011 21:17:56
(la: cosmică)
luna 6 (1)
luna 6 (2)
luna 6 (3)
luna 6 (4)
povesti cu luna in exil - de proletaru la: 25/05/2011 19:34:23
(la: Departe, spre zari.)
stiu doar o luna care s-a autoexilat si aia nu e luna de pe cer. nivelul scrierii e cam pe-acolo.
in fine, trai-mi-ar paranoia!

am avut pentru o secunda senzatia ca e scrisa de dya dar ea nu scria atat de prost.

as comenta continutul insa ciorba asta de cuvinte nu se limpezeste deloc.
proletaru - de zaraza sc la: 01/06/2011 21:40:06
(la: programare neurolingvistica 2)
Ma programez eu... la un capac neuro-abramburistic. Dar de luni incolo, ca pana atunci trebuie sa scap de capacele expirate. Banuiesc ca al tau e mai nou, orisicat...

Intre doua capace poate mai discutam pe marginea zdrentuita a dumnealui capacul si pana luni. Dar numai daca pica felia de paine a lui Murphy cu untul in jos.

*** - de beatlemaniacul la: 23/07/2011 02:21:54 Modificat la: 23/07/2011 02:26:19
(la: Armaggedonul financiar: statul american se pregăteste de faliment)
Nu se va intra in faliment, totul e un scenariu bine pus la punct de tip Hollywood in care eroul pozitiv castiga la sfarsit. Deci eu cred ca se va vota pentru marirea plafonului de imprumut cu numai 2 ore inainte sa expire termenul.

In alta ordine de idei asa le trebuie daca se baga in tot felul de razboaie inutile (Iraq) si bancile cauta sa castige bani peste noapte. Se stie de la ce a pornit totul, bancile au dat imprumuturi grase chiar si celor care nu aveau nevoie de ele, si acum se mira ca sunt atatea case abandonate. Stiu cazuri de oameni care castigau cate 2000 lunar, un salariu mediu, si s-au dus la banca sa imprumute bani sa-si ia casa de jumatate de milion, si le venea rata pe luna 1800. Pai asta nu este nebunie? Normal ca au colapsat dupa 6 luni si au lasat casa in parasire!!! Ca sa intelegeti mai bine, situatia e cam ca la Bucuresti si alte mari orase, lumea nu are dupa ce sa se stearga la fund in schimb toti au numai BMW, AUDI si MERCEDES. HALAL!!!

Era o vorba in Romania: Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar!

Nu ma pot abtine sa adaug o mini-ghicitoare:
Ce-i trebuie eunucului roman de 55-60 de ani? Are maxim 21 de ani, craci pana in gat si un zambet tamp?
multe luni si sori - de annnabyanna22 la: 03/12/2011 00:58:18
(la: Ce cosmaruri aveti?)
eu am avut cosmaruri de cand eram mica...primul l-am avut pe la 4 ani si a continuat pana la 18!eram mereu intr-o gradina si in spatele meu o tufa inalta cat mine i eu numar in gand pana la 3 si apoi iese un drac de acolo!m-a pandit visul asta pana acum 6 ani!acum vises ca e zi si pe cer sunt multe luni jumatati,eclipse si ploi cu lumina!ce o fi oare!recent am facut o campanie antidrog si de cand am inceput sa citesc ,visez mereu acest drog foarte toxic,negru!!!simt miros de plastic ars,substante chimice.oameni arsi pe fata,disperati cu lacrimi in ochi!oare de ce?:( ma trezesc mereu plangand
#625667 (raspuns la: #99951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
S-o luam metodic: Luna. - de Baby Mititelu la: 02/02/2012 13:43:49
(la: Si totusi...2012...)

1. Scoarta- Despre scoarta lunara se crede ca are o grosime medie de 70 km. Este mai mare decat a Pamantului pentru ca s-a racit si s-a solidificat mult mai repede.
2. Mantaua- Mantaua Lunii are o grosime de cel putin 1.000 km. Este alcatuita in cea mai mare parte din materie pietroasa si din cateva metale. In adancul mantalei se nasc cutremure de intensitate medie.
3. Nucleul- Informatiile magnetice colectate de naveta Lunar Prospector in 1999 indica faptul ca Luna are un nucleu mic care reprezinta mai putin de patru procente din masa sa totala.
*** - de Victorian Silă la: 24/01/2013 18:09:21
(la: Sarbatoarea Muzicii (II))
« Cel puţin cînd dormi, sper că ţii ochii închişi… » am spus foarte serios, şi atunci ea a rîs pentru prima dată. M-am simţit foarte fericit cînd am reuşit să o fac să rîdă, deoarece rîsul ei avea ceva deosebit şi asta pentru că deja îmi plăcea de ea foarte mult.
« Primul meu impuls a fost să nu te invit la dans » am spus, ca s-o fac curioasă.
« Şi asta de ce? »
« Pentru că am crezut că eşti elevă de liceu, şi nu vreau să mă încurc cu minore. »
« Sînt studentă în anul doi, la psihologie. Sînt din Praga şi anul ăsta îl fac la Paris, cu o bursă Soroş ». A adăugat că Soroş este un ungur fugit imediat după război, care ajunsese o somitate în lumea finanţelor şi dăduse lovitura jucînd la bursă. Fundaţia care îi purta numele ajuta financiar studenţi din Europa de Est, oferindu-le mijloace pentru a studia în Vest.
« Uite cum mulţumită unui ungur filantrop şi a două beri nemţeşti ajunge un român să cunoască o studentă cehă în capitala Franţei… »
« Eşti un tip rezervat de fel? »
« De ce mă întrebi asta? » am rîs, nedumerit.
« Pentru că în fraza ta, ungurul este filantrop, berile sînt germane, studenta este cehă, capitala este a Franţei - singurul substantiv pe care l-ai lăsat fără adjectiv eşti chiar tu. Puteai spune turist, student, şofer, dar ai lăsat loc liber… »
Avea o minte sclipitoare, fără îndoială, iar faptul că studia psihologia (cu bursă) mă atenţionase să fiu mai precaut. I-aş fi spus adevărul, « ăsta sînt, aşa mă cheamă », cum spunea Adi, dar îmi plăcea deja prea mult, ca să risc s-o pierd.
« Touche, mademoiselle! » am răspuns. « Adevărul este că şi eu am venit cu ceva similar, tocmai termin ultimul an de inginerie mecanică şi aveam o ofertă de muncă în care îmi pusesem toate speranţele, pentru că altfel viza de student îmi expiră la sfîrşitul lunii. Din păcate, oferta nu s-a materializat, iar eu nu prea am chef să dau Parisul pe Bucureşti, iar acum, că te-am cunoscut pe tine, nici nu mă gîndesc. Deci este ca şi cum nu mai am nici un statut aici, deci nu ştiu ce adjectiv să-mi aplic! » mi-am explicat situaţia şi am rîs, încercînd să par totuşi sigur pe situaţie.
#639879 (raspuns la: #639868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O fasie din "Jurnalul meu" - de Blackbird la: 26/02/2013 09:53:42
(la: Ultimul monolog)
(...) Isi amintea de toti colegii lui, de Sergiu, tipul oarecum gay care era tot timpul epilat pe picioare si care mirosea ca o fetita de 10 ani care a gasit parfumul mamei; de Oana, tipa care era obsedata de un oarecare star pop, avea coperte, pixuri, agrafe, tricouri, abtibilde, genti si tot felul de dracovenii cu fata tipului. Mihai si-a amintit si de Maria, de ochii ei plini de lumina, de rasul ei dragut, de bratarile ei colorate, de parul ei auriu, de plimbarile pe care le facea cu ea pana la chiosc ca sa cumpere tigari la bucata, de coltul scolii unde stateau in fiecare pauza si aveau discutii care mai decare mai interesante. Mihai iti aduce aminte ca era indragostit nebuneste de Maria, dar nu a avut curajul sa i-o spuna, isi aminteste de Vlad, tipul din a patra banca de pe randul de la usa, tipul care i-a adus intr-o zi Mariei un buchet de flori, tipul care a indraznit sa actioneze, tipul care i-a furat prima iubire...Mihai isi aminteste si ar dori sa se intoarca in timp si sa faca ce trebuia facut, dar e prea tarziu. Dintr-o data, Mihai aude o muzica placuta urechii si se trezeste.

(...)

Mihai atipeste in fotoliu si este purtat de chitara intr-un vis adanc. Actiunea cu Ana se reia. Mihai are un zambet interesant pe fata si parca mormaie pasaje din Biblie. Se trezeste brusc si ii vede pe toti dormind in jurul lui. Alex si Razvan sunt pe covor, iar Andrei pe canapea. George e probabil in camera lui. Mihai vede patru beri nedesfacute pe masa si se gandeste sa desfaca una ca sa faca loc si celorlalte. Asa si face. Prima se duce putin mai greu, urmatoarele doua nici nu le simte, iar a patra, afurisita, era desfacuta, nu mai avea spiridus. Mihai e dezamagit, ii mai trebuia o bere. Se duce la frigider, nimic, nici urma de bere.
-Bag...
Mihai isi scoate portofelul din buzunarul de la spate dar nu are decat 1 leu.
-Bag...
Se gandeste ca George trebuie sa-i faca cinste cu bere timp de o luna asa ca se duce in camera la el, ii inhata borcanul cu maruntis si da sa plece la magazin sa cumpere licoarea magica. Nu gaseste cheile de la masina, dar nu-i bai, magazinul nu e foarte departe, 7-8 minute de mers. Se uita in oglinda, pleata e cam ciudata in dimineata asta, dar accepta situatia si iasa pe usa. Merge un minut, doua si incepe sa-l scape treaba mica. Ca un om elegant ce este, Mihai analizeaza teritoriul in care se afla, pentru a gasi locul perfect in care sa se usureze. Scaneaza zona in cautarea tintei si zareste o masina evaluata din priviri undeva la 20,30 de mii de euro, parcata in fata unei case cu doua etaje, piscina si o curte cat un teren de fotbal. Mihai se duce langa masina, pune borcanul cu maruntis pe capota, il elibereaza pe Tomita si isi da drumul pe geamurile fumurii ale masinii.
-Bravo baiatu'. Inapoi in cusca cu tine, bestie mica.
Mihai ia borcanul si porneste mai departe simtindu-se eliberat de o povara tare grea. Ajunge la magazin, intra si vede frigiderul plin de bere.
-Buna dimineata, ce doriti?
-B-b-buna...pot sa-l pastrez?
-De fapt, domnule, puteti veni putin mai aproape sa discutam ceva?
-Sigur..
Mihai se aproprie de vanzatoare nebanuitor, nu stie ca ceea ce avea sa auda era ceea ce visase de cateva zeci de ori.
-Puteti sa duceti toata berea din frigiderul ala acasa?
-Ha?
-Uitati, expira peste doua zile si mi-e frica sa nu vina un control.
-A, gratis s-o iau? Nu-i venea sa creada, doar statea acolo cu gura cascata si mainile impreunate.
-Domnule, gratis, doar s-o duceti. Sunt patroana aici, mai bine platesc la distribuitor berile alea decat sa ma aleg cu cateva procese si sa platesc zeci de milioane.
-Scuzati-ma, puteti astepta 10 minute? Vin si o iau, promit.
-Pai, domnule, daca vrea cineva bere din frigiderul ala?
-Ii spuneti ca nu merge frigiderul si ca e calda berea. Nimeni nu vrea bere calda. V-am pupat, pastrati berea, revin.
-La revedere...
Mihai fuge intr-un suflet spre casa lui George, deschide usa, vede o tipa pe canapea, trece in fuga pe langa ea, intra in camera la George, iese, intra in baie, fuge in bucatarie, se uita sub paturi, nimeni, nimic. Urca la etaj, iese pe balcon, se uita prin sertare, pe dupa dulapuri, nimeni, nimic. Coboara, se aseaza langa fata, se uita putin la ea, isi aranjeaza freza si spune:
-Salut, eu sunt..
-Stiu, Mihai. Mi-au spus ca s-ar putea sa te intorci.
-A, iar tu...

(...)

Da, Mihai e un tip cam somnoros.
Am mai modificat putin (cenzurat).
Scuze pentru diacritice...
Merge ca lectura usoara...?
#642628 (raspuns la: #642584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intamplarea-dar nu cred asa d - de (anonim) la: 04/09/2003 04:21:14
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Intamplarea-dar nu cred asa de mult in hazard- m-a facut tocmai azi sa dau peste blog-ul tau.De ce?Tocmai cazusem intr-o stare deplorabila...de ce?Poate pentru ca mi-am adus aminte de un coleg de al meu care a murit acum o luna.Interesant e ca m-am simtit vinovata pentru ca nu am putut sa il salvez-de ce?Nu stiu!Nici macar nu eram alaturi de el atunci si nu stiam ca "setea" lui de viata va sfarsi in acel tragic accident.Se pare ca viata e un sir de intrebari si mereu va exista una care ne va chinui " de ce?".Colegul meu avea ceea ce avea si colega ta!Acea stralucire in priviri care spunea cat de mult iubeste viata si ca vrea sa o traiasca la maxim-ca si cum azi ar fi ultima zi, dar si ca va avea un viitor stralucit daca va scapa de ziua de maine!Nu a scapat!Gaseste tu un raspuns la " de ce lor?"!Eu nu pot-sau nu vreau!
Pisicutza
no comment - de (anonim) la: 08/09/2003 06:22:13
(la: Canicula in Franta, bila neagra pentru Raffarin)
faza cea mai dureroasa e ca au fost batrani ramasi in morga si pe care nu a venit nimeni sa ii recunoasca, sa le faca ce li se cuvine crestineste si asta pentru ca francezii pleaca in vacanta in luna august si isi uita parintii batrani si bolnavi prin spitale .....vrei sa iti fac si un studiu despre ipocrizia occidentala?
Wow, mi-ai dat super informat - de Daniel Racovitan la: 09/09/2003 15:59:08
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Wow, mi-ai dat super informatii, multam! :)

M-am gandit si eu ca daca as pleca pe cont propriu as iesi mai ieftin, insa experienta celor care au fost deja acolo e foate utila. Pretul e 150 dolari pe luna e pomana curata. :)

Pe de alta parte, sa ai cu tine un ghid local cred ca e de dorit, mai ales atunci cand vrei sa te aventurezi 'in piroga' pe coasta. Cred ca exista destule pericole pe care un localnic le cunoaste, si care stie cum sa le evite.
#207 (raspuns la: #199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E ceva care-mi scapa :-)) Sa - de (anonim) la: 14/09/2003 19:56:11
(la: Iubire nebuna, 1.005.000lei (cu TVA))
E ceva care-mi scapa :-)) Sa inteleg ca e scump un buchet de flori la 1.000.000 de lei ? 20-30 de eur ? Pt. cineva care castiga 1500 eur / 10.000 eur pe luna in Romania ? Pe cat poate parea de incredibil, mi-a fost dat sa intalnesc multe persoane in acest caz. Nu vorbesc aici de cei ce sunt la limita legii si care probabil au venituri cu mult superioare ...

Sunt salariati romani care lucreaza pt. firme straine sau institutii staine in Romania, cei care sunt asociati in diverse firme care merg bine, si sa nu uitam, din ce in ce mai multi straini "expatriati" in Romania.
frica de evolutie - de ferdinand89 la: 17/09/2003 15:38:55
(la: Ce e este un blog?)
Probabil nu sunt singurul parinte care , luni 15.09.2003, a dus de manuta un copilas speriat, emotionat, catre ceea ce se cheama scoala zilelor noastre.
sunt pe deplin de acord ca nu se moare din asta, insa nici nu pot sa neg ca ma doare sufletul sa-mi stiu copilasul departe de aripa mea ocrotitoare timp de 4 ore. De fapt incepe sa se metamorfozeze si probabil ca acest lucru ne sperie mai tare. Se dezlipesc, incet, incet de noi, iar noi vrem sa mai prelungim cu o clipa nevoia lor de "fusta mamei". Am afirmat in mai multe randuri si cu cat trece mai mult timp imi dau dreptate ca cea mai grea meserie este cea de parinte...
"cine n-are nici un dor, lele, traieste pe lume usor, ba" - de (anonim) la: 18/09/2003 20:59:34
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.
Inainte de 1989 cat era salar - de (anonim) la: 26/09/2003 06:40:23
(la: "Ce sa fac, mama?")
Inainte de 1989 cat era salariul mediu pe economie
si cat costa intretinerea la bloc pe o luna ?
Dar acum ?
De ce ?
Cat costa mancarea si cat costa acum ?
De ce ?
Cate locuri de munca erau atunci si cate acum ?
De ce ?
#478 (raspuns la: #296) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...