comentarii

luptind pentreu ceva trebue sa te impui ca sa ai dreptate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pt Cristall - de Intruder la: 06/04/2005 13:17:40
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
"Guarda e passa..." (Dante)

Atunci, ne transformam intr-un perpetuum mobile...si ne "luptam" pana cand moartea ne va desparti de toate morile de vant ale lumii...
#42153 (raspuns la: #42147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cristall - de zaraza la: 06/04/2005 20:14:46
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Lupti pana cand obosesti sa te lupti cu morile de vant? Dar daca exista in tine acea energie care te face sa mergi mai departe, sa lupti, orbeste?

Si daca nu mai e nici o moara de vant care sa merite lupta, ce faci cand tu constati ca gazduiesti toate morile de vant ale lumii in tine, ce te indeamna autodistructiv sa mergi inainte?


e posibil ca eu sa inteleg gresit, dar o lupta ca cea pe care o descrii mai sus mi se pare maniaca. cred ca e vorba de neacceptarea realitatii. continui sa lupti pentru ca lupta asta iti da iluzia ca nimic nu s-a schimbat. e o lupta din inertie pe care ti-e frica sa o inchei, pentru ca atunci ai fi nevoita sa priveste realitatea in ochi, sa admiti ca esti singura, si sa o iei de la capat. alternativa cea mai la indemana e sa continui sa lupti, ca doar asta faci de ani si ani.
#42226 (raspuns la: #42147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noi femeile - de TeodoraPA la: 07/04/2005 09:51:09
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Noi asteptam ca EL sa lupte pt noi, eventual. Adica mi se pare impropriu verbul "a lupta", eu as zice sa depuna efort, sa faca ceva...
Dar asta zic acum, de dimineata.

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42303 (raspuns la: #42237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
athos - de Cristall la: 07/04/2005 10:40:12
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Dar nu am spus ca lupti sa "simti". Asta e ilogic.
Ma refeream la lupta pentru a pastra iubirea intre cei doi. Sentimentele sunt atat de fragile. Iubirea nu ar trebui ingrijita ca cea mai delicata gradina de flori? Altfel se ofileste?
#42308 (raspuns la: #42237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Teodora - de Cristall la: 07/04/2005 10:42:26
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
De ce El-ul sa lupte pentru voi?
Mai traim in epoca acelor cavaleri ratacitori care trebuie sa castige inima domnitelor izolate in castelele lor reci, impreuna cu visele lor?
Hm...nu e bidirectional? De ce sa alerge celalalt dupa tine, sa faca ceva, sa convinga, sa depuna efort?
#42309 (raspuns la: #42303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bine, mai încet - de Simeon Dascalul la: 07/04/2005 12:31:14
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Înclin spre 4, cred că subestimezi ce-s în stare românii să facă pentru bani. Poate nu toţi ziariştii au ştiut aranjamentul, poate unii au picat de fraieri. Oricum n-o să ştim exact ce a fost. Ar fi foarte frumos ca muşamalizarea să eşueze şi să se afle cine şi cât e băgat în treaba asta. Slabe şanse dacă-i şi Hrebe în zonă. Nu vezi ce frumos tace acum Cristian Tudor Popescu?


Pretextul ăsta de-a te plimba pe teritoriul altui stat ca aducând democraţia e minunat. Atunci am putea să merem să luăm Cadrilaterul, Banatul sârbesc, bucăţile rămase din Crişana şi Maramu, Moldova până la Bug. Chiar şi Insula Şerpilor! Nu trăbă decât să băunăm că aducem democraţie. Din păcate nu avem noi capacitatea aia militară.

În ce priveşte ţările axei – ce amintiri frumoase au despre ocupaţia americană şi cât de greu s-ar fi descurcat fără ea – cred că ar fi mai democratic să luăm de bună percepţia lor asupra evenimentelor, nu să estimăm noi de pe margine cât bine le-au făcut americanii.

Oricum nu-i vorba de cât de mult ne place nouă de americani şi de războiul lor. Nici nu-i subiectul. Îi vorba de cum văd ne irakienii. Pe noi românii care ne plimbăm pe-acolo. Care irakieni? Ăia de reacţionează, nu ăilalţii la care primează instinctul de conservare.

Crezi că ăia fac aşa distincţii subtile între americanii care-i caftesc şi noi care venim după aia să împărţim pachete de biscuiţi? Presupunând că asta facem. Adică e frumos ca armata noastră să meargă acolo, nu pentru invazie, doamne fereşte, ci din prietenie, ca să să vadă ce mai fac prietenii americani, să dea cu mătura, să aibă grijă de aprovizionare. Dar e o nesimţire ca ăia să se lege de străinii ce le vin pe-acolo, să facă atâta caz pentru câteva sute de militari neinvitaţi.

Singurul lucru pe care nu-l pricep e răpirea franţuzoaicei, căci Franţa până acuma a fost contra americanilor. Ori ăia îi consideră pe toţi albii, in corpore, duşmani, ori afacerea are dedesubturi pe care nu le ştim.

Ce contează că-s civili? Civilii n-au fost prea menajaţi în războiul ăsta. Nici civilii irakieni simpli de ocupanţii americani. nici civilii irakieni cozi de topor de conaţionalii lor mai combativi. Atunci cum vrei să se poarte mai drăguţ cu civilii duşmanilor?

Iar în Transnistria e vorba de români în luptă cu slavi. Ziariştii care merg în zonă o fac pe riscul lor şi fără nici un rost. Orice li se întâmplă românilor acolo, nu-i treaba noastră, n-avem nici o justificare să intervenim, aşa cum am făcut în Irak.
#42323 (raspuns la: #42184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Cristall - de Intruder la: 07/04/2005 14:43:29
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Cristall, "partea mea de lume" nu este chiar asa de interesanta...
si n-am nici "taria" s-o expun in vitrina cafenelei...pana la urma, toti am intrat in mlastina asta... sau, cine nu a intrat mai are timp...unii lupta sa iasa singuri, altii nu pot sau nu vor...e aiurea sa te balacesti toata viata si sa-ti zici "nu pot iesi"...desi, daca stau sa ma gandesc...iesim ca sa intram iar...
toate astea se numesc VIATA...
PS//...am zis ca ma epuizeaza in sensul ca nu mai aveam replica...eram prea obosit, cred...:)
#42344 (raspuns la: #42310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Sergiu: - de scepticul la: 07/04/2005 18:37:51
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
Sincer nu inteleg de ce este important sa raspund la aceste intrebari inainte de a continua, dar fie:


- Iti respecti parintii, le asculti sfaturile, le consideri macar?
- Iti ajuti semenii cand sunt in nevoi, esti de partea lor cand sunt abuzati, sau judecati?


Am un mod de a ma conporta care poate fi considerat destul de crestineste, chiar daca nu morala crestina este cea care ma ghideaza. Cred ca singurele principii morale are crestinismului pe care le incalc sunt legate de abstinenta inainte de casatorie, si metode contraceptive (nici nu stiu care e opinia bisericii ortodoxe despre contraceptie, dar cel putin catolicii, in frunte cu raposatul Papa si cu Bush, lupta la greu impotriva lor). Ah, si nu am nimic cu homosexualii.

Iti permiti sau aprobi actiuni imorale sau ilegale de orice fel?

Ca orice om fac si lucruri care sunt morale sau ilegale (sa arunce piatra cel care nu a facut). Dar cred ca sunt mai "moral" decat media persoanelor credincioase pe care le-am cunoscut.

Diferenta este ca niciodata nu a fost religia care m-a oprit sa fac ceva imoral, sau cea care m-a impins sa imi ajut aproapele. Si cred ca numai sub forma asta putem considera anumite actiuni altruiste sau nobile. Daca dai bani la saraci ca sa iti speli pacatele, si daca te opresti de la a insela pe cineva pt a nu le inmulti (pacatele), atunci in opinia mea nu esti o persoana buna, sau morala.

Sper ca acum, Sergiu, putem sa continuam discutia.

#42426 (raspuns la: #42039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru un anonim - de DOGARU DANIELA-FELICIA la: 08/04/2005 22:11:47
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
"Mai exista iubire? La ce bun sa mai lupt pentru el, daca stiu ca nu are rost? Iubirea se traieste in doi, asa ce degeaba unul din doi lupta pentru sentimentele lui, daca celalalt lupta pentru... despartire! eu nu mai cred in iubire si in puterea ei de a trece peste orice obstacol..."

Din pacate, cu toata fiinta mea, cred acest lucru...
#42690 (raspuns la: #42152) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Cristall... - de Intruder la: 08/04/2005 22:46:16
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Cristall bineinteles ca nu m-am referit la site...de unde ideea asta?
"Mlastina" este lupta ta, a mea, a lui, incercarea de-a tine cu dintii o relatie, o iubire, s.a.m.d...
Toti am trecut prin asta...sau vom trece...care-i problema?...Daca as fii cinic ti-as spune: bucura-te... mai sunt si altii ca tine, poate si mai rau...Ti-am scris deunazi...lupti cu morile de vant, dar bine ca lupti totusi...nu suntem legume...ce conteaza pana cand?...intr-o proba sportiva- atletism sa zicem- doar 3 atleti iau medalii olimpice...restul, nu...ceilalti de pe locul 4, 5, 6...10, 11, 12 ce sa faca?...sa se-ntinda pe gazon si sa depuna armele?
Cristall, participa la competitia care se numeste VIATA...dar NU abandona cursa...chiar daca ajungi ultima la linia de sosire!
#42695 (raspuns la: #42621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cele spuse de Dr Evil - de TeodoraPA la: 09/04/2005 12:35:36
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
iata am citit si eu toate cele scrise aici si cam sunt de acord cu cele spuse de Evil-ul nostru... Nu prea inteleg ce sens au toate cercetarile Cassandrei, si care e scopul lor, pentru ca nu vor reusi sa aduca vreo schimbare in gandirea noastra, nici nu aduc nimic nou, ma rog... Mi se pare ciudat sa fie cineva atat de preocupat de acest subiect.
Mai era cineva pe aici care ne certa pe noi, cei "indiferenti", sau cum om fi, ca avem gandiri religioase, ca ne-au fost bagate in cap anumite conceptii si perceptii, ca am refuza o deschidere a gandirii spre homosexualitate... Ce mi s-a parut ciudat e ca am fost chiar sfatuiti sa incercam si apoi sa judecam. adica sa incercam si noi ca sa ne cunoastem orientarea sexuala, sa gustam...

Si acum vin eu cu explicatiile mele:
- se cade pe lumea asta, sau am eu vreo nevoie sa incerc, sa gust din toate lucrurile, toate orientarile mai mult sau mai putin sexuale sau de alta natura, ca sa ma descopar? Mie mi-e bine. Suntem foarte multi oameni de rand carora ne e bine cu ce avem, cu viata noastra sexuala si nesexuala... De ce as incerca? Eu nu am nevoie sa gust din unele si altele ca sa stiu cine sunt, nici ca sa-mi fie bine. Nu stiu ce legatura are asta cu faptul de a crede sau a nu crede in Dumnezeu. Poate e o problema de educatie. Dar asta nu ma face sa fiu ignoranta. Nu accept sa fiu acuzata ca nu imi pasa, sau ca nu imi schimb mentalitatea, sau ca nu lupt pt drepturile lor (ma intreb care drepturi?) asa cum nici eu nu cer nimanui sa mi se alature, sau nu fortez pe nimeni sa-si schimbe mentalitatea cu privire la adoptia copiilor abandonati. Uite pe mine asta ma preocupa - copiii abuzati si abandonati. Dar nu va cert ca nu veniti cu mine sa ii vedem sau sa avem grija de ei. V-as povesti multe pe tema asta, dar nu as arunca niciodata inspre voi cu "sunteti anti" sau "sunteti ignoranti"... bla bla bla... Sunt, asa cum spune si Dr. Evil indiferenta fata de homosexuali. N-am nici o treaba cu ei. Daca as descoperi ca unii dintre prietenii mei sunt homosexuali nu i-as judeca, nici nu i-as condamna, i-as iubi in continuare...
- Ceea ce pe de alta parte stim deja despre comportamentul minoritatilor poate fi observat si in cazul homosexualilor: de cele mai multe grupul minoritar e mai "rasist" si mai discriminator decat grupul la care se raporteaza. N-am facut eu studii pe tema asta ca si Casandra, e un l;ucru despre care am citit si am vorbit cu multa lume. Se zice de exemplu ca negrii in State sunt extrem de rasisti... Si ce sa mai zicem de grupurile de feministe brav luptatoare... Uneori am impresia ca ca unele grupri de acest gen au mai multe drepturi decat noi - masa larga a populatiei.
Sper sa nu mi-o luati in nume de rau.

Si celui care ne zicea sa incercam - azi maine ne spui sa incercam cu animale, cu copii, cu morti, cu autoflagelare ca sa descoperim cine si cum suntem?

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42732 (raspuns la: #42259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns la #42732, de TeodoraPA la Sat, 09/04/2005 - 12:35 - de Cassandra la: 09/04/2005 14:43:25
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Este foarte greu sa schimbi ‘gindirea’ cuiva mai ales cind este inflexibila. Mesajul meu pentru cine a vrut sa-l inteleaga a fost acela de a invita la mai multa reflexie inainte de a face afirmatii, multe din cele facute pe acest subiect sugerind lipsa de informatie. ‘Cercetarile’ de care vorbiti nu sint altceva decit a citi si a se informa despre temele respective inainte de a emite teorii cu pretentii universale. Oricine cu minima curiozitate poate sa gaseasca informatie despre acest subiect. Sau cel putin poate sa-si manifeste curiozitatea aici in acest forum, sint subiecte care se pot discuta si multi putem invata din ele.

Apreciez mult mai mult pe acela care isi declara sincer pozitia sa oricare ar fi si este dispus sa o puna in discutie si sa si-o schimbe pe baza unor argumente solide, decit pe acela care declarindu-se ‘indiferent’ in acelasi timp foloseste tot felul de “argumente” din folclorul ideilor preconcepute ca sa arate ca in fond numai indiferent nu este.

Printre alte afirmatii pe care le faceam este aceea ca toleranta este pozitiva pentru intreaga societate. Extremismul grupurilor minoritare este rezultatul lipsei de toleranta plus agresivitatea umana generala. Daca nu ar exista discriminare, nu ar exista constiinta de grup necesara pentru ca acest comportament excesiv sa ia nastere. Daca te-a interesat putin istoria societatii umane, vei gasi multe exemple in care numai prin lupta hotarata grupuri mai mult sau mai putin minoritare si-au castigat drepturile negate sau ignorate de majoritate. Fara lupta feminista, (desi numai drept minoritare nu pot fi catalogate femeile) tu nu ai putea in ziua de azi poate sa scrii tot ce scrii in acest forum. Si din pacate lupta feminista inca mai este necesara azi in lume, acolo unde religia sau traditia face ca femeia sa fie considerata proprietatea barbatului.

Cine vrea sa citeasca cu mintea deschisa mesajul meu va gasi in el idei care merita sa fie dezbatute si nu un motiv de atac la persoana. Din pacate vad ca unii il iau ca o aluzie personala si adopta o atitudine agresiva in loc de una deschisa dialogului.
Homosexualitatea ma intereseaza in aceeasi masura in care ma intereseaza libertatea individului. Iar atitudinea mea va fi mereu opusa ipocriziei ascunse in spatele unor clisee atit de repetate!
#42738 (raspuns la: #42732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de popix la: 10/04/2005 20:42:18
(la: Europa Libera, simbol al luptei anticomuniste)
sunt de acord cu mesajul lui pcbled.
EL a dus in acei ani o politica ,ca sa zicem asa, in termeni mai putin corect gramatical, o "dezinformare a dezinformatiei", o lupta de subminare a regimului comunist si o trucare a realitatii de dincolo de "zid".ceea ce si comunistii de altfel faceau cu un post de radio cu sediul in Praga, nu mai tin minte numele, unde se expunea cu mult tam-tam "avantajele" si "progresul social" al tarilor comuniste.era razboiul rece.intr-adevar, eram usor manipulabili, situatia reala insa era alta. asta am putut-o simti singuri, cand am dat piept cu realitatile din "vest".
EL a fost un episod cultural in Romania anilor '80, cu bune si rele.
"s-auzim de bine"
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
gio, isabella - de gigi2005 la: 11/04/2005 03:39:47
(la: Drumul spre inima)
Nu pot sa nu va dau dreptate. Pentru ca intr-adevar cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost in studentie cand nu aveam mare lucru. Dar vezi tu, eu am avut o familie modesta, tata ne imbraca (suntem 3 frati) din CAR-uri si incaltarile ni le lua cu un numar mai mare sa avem si la anu'. Cand crestea piciorul mai mult decat se "programase" imi taia varfurile la pantofi. Cat am fost la scoala generala cel mai frumos vis al meu era sa am treningul meu pentru ca il imparteam cu frate-meu. La liceu nu m-am mai simtit asa frustrata, am inceput sa inteleg mai multe, am iubit prima oara si totul era atat de frumos incat nimic nu mai conta. La facultate insa am simtit ca sunt saraca. Si am inteles ca, inaintea oricarei fericiri, sta haina. Nu sunt legata de bunuri materiale, fac parte dintre oamenii care se multumesc cu strictul necesar, muncesc din pasiune si pentru banii de trai zilnic. Valorile materiale conteaza atat cat sa nu raman datoare iar daca ati citi la conferinta "sa lupti pentru iubire..." ati vedea ca banii mie nu mi-au adus fericirea.
Dar pentru cei mai multi dintre oameni visul cel mai frumos este: sa fie cat mai multi bani. Si veti constata ca ei formeaza o majoritate covarsitoare. Si te astepti sa inteleaga suferinta, lipsurile... Dar, cum spunea isabella, ei sunt de-a dreptul meschini, marunti...

Stiu ca bogatia nu aduce fericire. Dar iti da un sentiment care pentru multi dintre noi valoreaza la fel de mult: siguranta de sine. Altfel te privesc in ochi cand am buzunarele pline...! Iar tu nu sti ca atunci cand vin acasa, spasita ingenunchez la icoana domnului si-l rog sa ma ierte ca am fost trufasa. Dar nu ne putem detasa de valorile materiale decat atunci cand avem destul sa ne multumeasca pe noi si, mai ales, pe cei dragi noua.
Eu m-as bucura sa am de-ajuns sa pot da cu drag la cat mai multi oameni in nevoi. Nu-mi place sa spun cuvinte mari si definitive sau sa fiu ingrata si sa spun ca mi-ar place sa traiesc in saracie si fara nici o grija, dar fericita ca nu am nici o grija si sunt libera.
Atata timp cat sunt legata de familie, de prieteni, de valorile morale si spirituale pe care le respect, sunt legata si de valorile materiale. Fiul meu cel mare nu iese nicaieri cu prietena lui fara o suta de mii. Si asta in zilele cand are chef de plimbare...
Banul imi faciliteaza accesul la carti, calatorii, arta, catre frumos, in general. Traim totusi in sec. XXI iar aspiratiile noastre nu mai sunt ca cele ale omului de la inceput de secol...
Daca ti-ai analiza putin textul gio, ai vedea ca pe alocuri te contrazici. Nu poti fi un parinte bun daca nu te gandesti la ziua de maine si la ce dai copiilor de mancare. E frumos sa fi fericit si liber, e minunat dar ... putin egoist.
#42866 (raspuns la: #42580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesante punctele voastre - de nasi la: 11/04/2005 04:01:37
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
interesante punctele voastre de vedere. mie mi-a atras atentia un comentariu al ancai tudor:

"şi mie mi s-a părut mult 13 ani, cred că la un moment dat realizezi că nu se mai poate. Am luptat şi eu patru ani pentru o relaţie la care ţineam, dar când am simţit că nu mai are sens am renunţat. Probabil totul e să-ţi dai seama la timp şi pentru asta trebuie nu doar să fii inteligent, dar să ai un instuinct de autoconservare pronunţat şi, pur şi simplu, să te iubeşti pe tine, ca să nu te laşi distrus de o iubire nepotrivită!"

eu cred ca tzine si de self-esteem. asa vad eu lucrurile. cu cit cineva are mai putin self-esteem cu atita lupta mai mult, e mai dependent, ii e mai frica sa o ia de la-nceput, sau sa traiasca fara acea iubire anume.
nu vreau sa ofensez pe nimeni, este pur si simplu o observatie la ce s-a scris, atit.

cum vad eu lucrurile: durata "luptei" ar trebui sa fie... cumva proportionala cu durata relatiei.
pt o relatie de citeva luni de zile - o "lupta" de citeva zile. daca trebuie mai mult, intr-adevar nu merita. o relatie de 1 an - o "lupta" de 1-2 saptamini. o relatie de vreo 5 ani, stiu eu, o "lupta" de citeva saptamini. pt o relatie de vreo 10 ani - o "lupta de citeva luni. pt o relatie de 15 ani sau mai mult... o "lupta" de citeva luni- 1 an de zile. spun si eu cifrele astea, asa, la intimplare - nu va luati de ele ca si cum as fi dat o "reteta". dar parerea mea este ca ar trebui intr-adevar sa fie proportionala - si proportia, destul de mica. poate ca "lupta" nici macar nu e cuvintul potrivit. iubirea si lupta nu prea fac casa buna. si daca intr-adevar trebuie sa "lupti" cu ferocitate ca sa-ti aperi "dreptul de a fi iubit"... nu merita, si poate ca nici macar nu e iubire. merita insa sa "faci efortul". si a face acel efort zic eu ca e echivalent cu un mic procent din durata relatiei.

ca tot am vorbit mai inainte de low self-esteem... mai este si extrema opusa - persoane care considera ca nu trebuie sa "lupti" absolut deloc pt o iubire, ca nu trebuie sa faci nici cel mai mic efort! aceste persoane eu cred nu ca ar avea un self-esteem foarte ridicat, ci mai degraba ca se cred buricul pamintului (de multe ori, fara sa fie persoane deosebite). iarasi, no offense intended.
#42868 (raspuns la: #38788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu merita? - de Cristall la: 11/04/2005 19:40:07
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
De ce nu merita? Faptul ca lupti ii scade din importanta?

"daca intr-adevar trebuie sa "lupti" cu ferocitate ca sa-ti aperi "dreptul de a fi iubit"... nu merita"
salut gigi, - de zaraza la: 11/04/2005 20:06:26
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
in locul tau as fi facut la fel.
te inteleg perfect in ceea ce spui despre pierderea inocentei, dar in acelasi timp lipsa regretelor. n-ai de ce sa regreti, daca simti ca acum, daca ar fi sa retraiesti totul ai face aceleasi alegeri.

eram curioasa, are cineva un exemplu pe invers? cand a luptat si a meritat sa lupte, si acum se simte implinit(a) si fericit(a) langa omul astfel castigat?

eu in jurul meu n-am vazut astfel de victorii miraculoase, dar e poate si pentru ca nu cred in ele. dar mi-ar place sa ma convinga cineva ca ele exista.

zaraza
#42934 (raspuns la: #42863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
NU MA POT ABTINE... - de TeodoraPA la: 12/04/2005 10:57:27
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Scriu si eu cateva randuri aici, ca sa ma raliez la opinia exprimata de Daniela.
Imi pare atat de rau sa vad in jurul meu tinere "nefericite", care au impresia ca singura lor salvare e sa se casatoreasca. E o problema de educatie. Noi, ca si femei romance, nu suntem educate ca sa ne descoperim, ca sa avem incredere in noi, ca sa stim ce vrem sa facem, sa avem vise si dorinte, sa ne descoperim talentele... Suntem crescute si educate pentru a deveni sotii. Daca ai peste 25 de ani si nu te-ai maritat esti o ratata, esti vazuta ca nefericita, oricat ai incerca sa explici ca ti-e bine, nu te crede nimeni. Trebuie sa te mariti, sa te asezi langa un barbat ca sa iti faci rost in viata!

si revenind la barbatii romani... Nu am nimic cu nimeni. La locul meu de munca am numai barbati in jur, si e bine. Dar in viata de familie, of, ce vad. "Tu ce te bagi?", "Mai tine-ti gura", "Pe tine cine te-a intrebat?" - asa ceva primeste femeia cand incearca sa spuna ceva. Am crescut vazand asta in familia mea, intre parintii mei, si in multe alte familii. Femeia nu are voie sa-si exprime parerea. Si nu e vorba de femei harpie care toata ziua taca-taca ar da din gura. Ci de conversatii normale.
Mi s-a intamplat lucrul acesta zilele trecute, din partea fratelui meu, si m-a deranjat foarte tare. Am rams fara replica atunci cand mi s-a spus - "Ma, mai taci. De ce te bagi!".
Eu nu lupt impotriva barbatilor, dar nu vreau sa fiu calcata in picioare. Si nu vreau sa-mi leg fericirea de un barbat, si vreau sa-mi urmez visele, sa am pasiunile mele, viata mea (oarecum), acum ca stiu cine sunt. Nu sunt o feminista. Respect barbatul, vreau sa ii aduc bucurie, sa aiba liniste langa mine, dar sa am si eu.
Eu cred sincer ca incet, incet, mentalitatea barbatilor romani se schimba.

Continuare alta data...





Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42995 (raspuns la: #42973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aberatia oricarui razboi... - de ampop la: 12/04/2005 12:56:07
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Pornesc de la mica polemica intre fratii Simeon si RSI si doresc sa arat ca in esenta orice razboi este aberant iar modus operandi al beligerantilor este dependent de fiecare individ in parte care este angajat in lupta. Daca in timpul WWI am avut de a face intr-adevar cu un razboi absurd, ilogic, primul de o barbarie nemaiintalnita, unde zeci de milioane de oameni isi scoteau matele cu baioneta sau se ardeau cu iperita si isi scuipau plamanii de clor, WWII a devenit mai polarizat ideologic (se puteau deosebi tabara unor "good guys") si mai tehnologic. Cruzimea s-a manifestat amplu impotriva civililor iar finalul de la Nurnberg a mai limpezit apele. Tin sa amintesc un episod din WWI (cunoscut personal din spusele bunicii mele) cand la intrarea in Transilvania a armatei romane "eliberatore" la "arme cu frunze si flori" un functionar al finantelor imperiului Austro-Ungar cu familia sa (sotie gravida si fetita de cinci ani) au fost ucisi la Ghimes. Tatal a fost impuscat, sotiei i s-a scos pruncul din pantece cu baioneta iar fiica de cinci ani a fost rastignita pe usa. De romani. Nu de americani, irakieni, pecenegi sau cumani. Barbaria razboiului favorizeaza diferiti indivizi cu un fond criminal sa-si manifeste aberatiile mintii.Un fel de Ted Bundy "free to kill". La fel si cu americanii care au torturat prizonierii irakieni sau cu teroristii islamici care decapitau americani cu cutitul. C'est la guerre...din nefericire.
Importanta este tabara din care faci parte, daca lupti pentru ceva bun, corect... daca se poate.
Oricum Armaghedonul nu poate fi prea departe...

Mario
#43004 (raspuns la: #42997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...