comentarii

m-am nascut sa aduc bucurie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Slabiciunea femeii - de Shtevia la: 29/09/2005 17:18:42
(la: Femeia)
Pana cand Dumnezeu a creat femeia, El era deja in a sasea zi de lucru peste program. Un inger a aparut si a spus:" De ce iti ia asa de mult timp sa creezi asta?" Si Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut planul pentru ea? Trebuie sa fie rezistenta la apa, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 parti care sa se miste, toate care sa se poata inlocui, si sa fie in stare sa functioneze cu diet coke si resturi de mancare, sa poata tine 4 copii deodata in brate, sa aiba un sarut cu care sa vindece de la un genunchi zgariat la o inima zdrobita, si o sa faca totul doar cu 2 maini."
Ingerul a fost uimit de cereri. " Doar cu 2 maini? Nici o sansa. Si astea sunt cereri doar pentru modelul standard? E prea multa munca pentru o zi. Asteapta pana maine sa termini".
" Dar nu o sa astept, " a protestat Dumnezeu. " Sunt aproape sa termin aceasta creatie si e atat de aproape de inima mea. Deja se vindeca pe ea insasi cand e bolnava. Si poate lucra 18 ore pe zi.
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia. “Dar ai facut-o asa de fina Doamne.”
“Ea este fina”, Domnul a fost de acord, “dar am facut-o si puternica. Nici nu ai idee ce poate indura sau realiza.”
“Va fi in stare sa gandeasca?” a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: “Nu numai ca va fi in stare sa gandeasca, dar va fi in stare sa rationeze si sa negocieze.”
Apoi ingerul a observat ceva. A intins mana si a atins obrazul femei. Si a spus : “Se pare ca ai o scurgere in modelul asta. Cred ca ai incercat sa pui prea mult in modelul asta.”
“Nu-i o scurgere”, Domnul l-a corectat. “Asta-i o lacrima!”
“Pentru ce e lacrima?” a intrebat ingerul.
Domnul a raspuns: “Lacrima e felul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, dragostea, singuratatea, supararea si mandria ei.”
Ingerul a fost impresionat. “Doamne, esti un geniu. Tu te-ai gandit la toate. Femeia e cu adevarat uimitoare.”
Si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Ele trec prin dificultati si ele poarta poveri, dar mentin fericirea, dragostea si bucuria. Ele zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite. Si rad cand sunt nervoase. Se lupta pentru lucrurile in care cred. Se impotrivesc nedreptatii. Nu accepta " nu " ca raspuns. Cand cred ca exista o solutie mai buna ele se lipsesc de multe pentru ca familiile lor sa aiba deajuns. Ele merg la doctor cu un prieten speriat. Iubesc neconditionat. Plang cand copii lor au success. Si se bucura cand prietenii lor primesc recompense. Sunt fericite cand aud de un nou nascut sau o nunta. Inima lor se frange cand un prieten moare. Ele jelesc la moartea unui membru din familie. Totusi sunt puternice cand crezi ca nu mai au nici o putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut poate vindeca o inima franta. Femeile vin in orice forma, marime si culoare.Ele vor conduce masini, vor zbura, vor merge,vor alerga sau iti vor scrie tie un mesaj cald ca sa-ti arate cat de mult le pasa de tine.
Inima femeii este ceea ce tine lumea sa mearga.Ele aduc bucurie, speranta si dragoste.
Au compasiune si idealuri.Dau suport moral familiei si prietenilor. Femeile au lucruri vitale sa spuna si totul sa daruiasca.
Totusi femeia are o slabiciune de neiertat: aceea ca de multe ori isi uita VALOAREA.
comentariu literar - de (anonim) la: 14/12/2003 02:09:44
(la: Marele Eveniment)
Marele Eveniment

Se va intampla foarte curand.
Marele eveniment care va sfarsi oroarea.
Care va sfarsi intristarea.

marele eveniment se va intampla foarte curand
el ne va aduce bucuria pentru ca va sfarsi oroarea,
si cand?!

Martzea viitoare, cand soarele va apune,
Voi canta Sonata Lunii in sens invers.

soarele va apune
iar eu, in aceasta seara de marti, voi canta Sonata Lunii in sens invers
voi transforma acest APUS
din nou, in RASARIT.

si va miji LUMINA.

Asta va anula efectele scufundarii nebune a lumii in suferinta,
din ultimele 200 de milioane de ani.

care va alunga suferinta pe masura ce soarele va rasari si ne va lumina cu caldura lui; ne va mangaia alungandu-ne suferinta
si noi vom vedea LUMINA.

Ce noapte frumoasa va fi.
Ce oftat de usurare,
cand vulturii senili vor fi din nou de-un roshu stralucitor,
si cand privighetorile pensionare
isi vor lua din nou cozile prafuite,
si vor proclama maretia Creatiei!

Ce noapte frumoasa va fi pentru ca in zori de zi
vom asculta din nou, privighetoarea
iar tot ce ne pare azi invechit
isi va redobandi culoarea
in sufletul nostru.

iar noi vom fi coplesiti de maretia Creatiei
pentru va din umbra noptii
vom vedea, din nou, LUMINA.

Catalina Bader
Amoore - de amoore la: 04/03/2004 11:18:47
(la: Romani in strainatate)
Amoore
Multumesc pentru comentariu
Cred ca nu gresesc in a afirma ca fiecare are dreptul la o opinie...
Te inteleg perfect.
Poate ca nu intelegi (desi mi-e greu sa atmit) ca fiind in Uk nu intelegi unele lucruri
1 McDonalds
- imi vad copilul vitreg de 2 ori pe saptamina eu nu-i controlez "ce maninca" si daca esti in uk stii foarte bine ca sint obisnuiti cu "junk food" ....
si nu este gras de loc as spune ca e foarte slab pentru virsta lui

Intr-o zi cind a venit sa ne vada in weekend si a adus o punga mare cu jucari ,nimeni nu l-a rugat, nimeni nu i-a spus ....a decis singur...

Da admit ca sotul meu este instarit(web designer)la fel si eu...dar asta nu inseamna ca ne "omorim copilul" cum spui...
El are tot ce vrea;2 familii instarite, are o mama si una vitrega...un tata tata si unul vitreg.....ciudat ca prefera sa stea cu mine ca vrea sa invete roamaneste...nu pentru ca ii ofer cadouri ci pentru ca ii ofer dragoste( pe care mama lui nu o poate intelege)
Nu poti minti un copil cu cadori sau dulciuri...
Sora mea e profesoara intr-un sat in Romania
Unii copii nu au pixuri sau jucari sau dulciuri ....acolo se duc lucrurile si bani pe care le donez....
Si ai avut tu vreodata bucuria in inima ta cid auzi ce bucurosi erau cind au primit nimicurile astea...

Nu cred!
Si daca asta nu e gest de dragoste atunci nu stiu ce dragostea e....
In vara asta eu si sotul meu am decis sa aducem un copil de la aceasta scoala aici pentu o saptamana...un copil pe care nici nu-l cunosc, care nu mi-e ruda....
Cind m-am casatorit toti bani de la nunta au fost donati unei gradinite cu copii mai saraci
Au primit papuci de casa, dulciuri, baloane...Si eu am fost acolo cu lacrimi in ochi... da media a fost acolo si sint poze pe internet...
Dar asta e...
De ce "Charity" shops?
Sa donez bani pentru cei din Anglia?
Stii ceva copii saraci din Moldova nu au primit nimic de la marile organizatii...
Unde se duc banii aceasti?
Coincidenta - nestiind ca va avea o romaca in famile,Mama sotului meu,de 10 ani de zile face cadouri pentru "shoe Box" in romania, dar nu stiu unde se duc...

"sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma"

Eu nu am lasat nimic in urma, eu am ales o cale mai buna ca si tine de altfel, am venit intr-o tara unde esti acceptat co fiinta umana si esti tratat cum meriti
nu ca in Romania unde am lucrat zi de zi si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc un salariu
Unde am vrut sa merg la facultate dar a trebuit sa platesc o groaza de bani...

Da sigur ca se munceste aici ....da esti platit

Tu de ce esti aici?
Pentru o viata mai buna?
Tu ce faci sau ce ai facut pentru cei de acasa?


'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?

Viata nu incepe la o anumita virsta ...

Nestiinta e o binecuvintare...cunostinta e dureroasa
Cind iesi din tara pentru prima oara si vezi diferenta (mai ales cind esti norocos si ai experiente bune)suferii..
Pentru tine si pentru toti...cind vezi lucrurile si viata pe care cei din afara o au asa de-agata te doare.
As fi vrut sa nu realizez nimic in Franta sa ma intorc in tara si sa fiu la fel ca intotdeuna...
Dar am ales sa imi fac o viata mai buna pentru mine si celor din jurul meu


Stiu ca fiind aici am mai multe posibiltati sa aduc bucurie celor de casa...

Tu ai incercat pe bani proprii sa ai afaceri cu marile companii de aici sa le convingi sa investeasca in Romania.... sa deschida fabrici acolo?
Nu cred...
Am avut bucuria sa fac multe pentru cei din tara (persoane pe care nici nu le cunosc), care poate nu vor stii niciodata ...
Si asta ma face fericita


Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi.

Dragostea nu se ofera ... vine de la sine



#11324 (raspuns la: #11258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna Florin (UK), ti-am raspu - de Duduia Lizuca la: 05/03/2004 09:56:40
(la: Romani in strainatate)
Buna Florin (UK), ti-am raspuns la ultimul mesaj ieri, dar nu a fost afisat (DANIEL R., ce se-ntampla? Nu cred ca am jignit pe nimeni in ce-am scris).

... si am fost de acord cu tine in mare parte; da, cred ca unii ar fi insultati (Andre, mesajul lui Florin este foarte asemanator cu al tau). Sincera sa fiu, de fapt, nu prea merg prin McDonalds si nici nu stiu cum arata jucariile, asa ca poate nici n-ar trebui sa-mi dau cu parerea asupra lor.

Oricum, totusi cred ca sunt unii oameni care nu isi pot permite decat strictul necesar, si poate ca ar accepta si darurile de mana a doua, decat nimic. Acesti oameni exista in toate tarile, si sunt cei saraci - insa sansa este destul de mare ca exista mai multi in Romania, decat in alte tari vestice, sa zicem Anglia. In orice caz, Adelina nu cred ca a avut intentia sa promoveze idea ca romanii sunt un neam sarac si-s 'disperati' sa accepte orice li se da. Si daca poate aduce bucurie unora, de ce nu? Doar ca intr-adevar, cred ca ar fi mai bine daca ar trimite poate jucarii noi si mai bune decat cele de la McDonalds. In acelasi timp, m-a induiosat faptul ca fiul ei a strans singur, fara sa-i spuna nimeni, jucarii pentru altii - doar mi-e teama ca acum crede ca toti copiii din Ro. sunt saraci, si va raspandi acest lucru printre cei din Anglia.

Cu bine,

D.

PS: Mona si Adelina (mesajul din 04/03/2004), cui va adresati in mesajele voastre?
Intrebari? Intrebari! - de cosmacpan la: 13/05/2004 15:30:24
(la: Existenta divinului?!)
In primul rand vreau sa te intreb: De ce oare avem nevoie de aer? Nu putem trai fara a respira.
- de ce oamenii cand sunt slabi, cand au probleme si iti pierd orice speranta in fortele proprii trebuie sa se roage la divinitati? In primul rand nu numai cand sunt slabi oamenii se roaga; nu doar atunci cand isi pierd speranta. Te poti ruga si/sau multumi si chiar o faci atunci cand esti in culmea bucuriei.
- si in plus cum poti sa explici aceasta divinitate?
Sunt lucruri pe care oameni nu si le pot explica:lumina (corpuscul sau ondulatoriu), parfumul copilariei redesteptat de un cuvant, Pamantul ca planeta sau corp ceresc; rostul piramidelor; locul continentelor pe hartile antice; atomul ca materie si filozofie....si cate altele.....
- fiecare evenimet major marcheaza oameni simpli sau colectivitati, impregnand o stare emotionala - nu mai departe revolutia din decembrie cu toata aura reala sau tesuta.
- daca ai sa frunzaresti noul testament (cea mai citica opera la nivel mondial, indiferent de limba) ai sa gasesti la un moment dat urmatorul indemn: "Fiti Dumnezei". Omul a fost creeat sa fie liber, drept si bun. depinde de fiecare cum isi creeaza sau accepta modelele.
Ce sa intamplat cu zeii? cu templele lor, cu credinta in ei?
Ce s-a intamplat cu muntii Macinului care candva erau cu mult mai inalti decat Carpatii sau ce s-a intamplat cu lantukl Himalaian care odata era doar o insiruire de coline si delusoare? Intrebari.
Credinta in zei era o credinta crunta, sangeroasa, pe cand crestinistmul era bland, fara sacrificii umane, dar totusi cum se explica aceasta trecere foarte usoara si rapida? Uitam foarte repede ca in timpul cruciadelor crestii au ucis, macelarit, violat. Hitler- tot un crestim stim ce a facut, Stalin care a fost la Seminar a secerat mai multe milioane de vieti decat razboiul. Nu cred ca este important daca tu crezi si in ce crezi ci cum te manifesti si ce haina dai credintei tale. Cum actionezi in numele acestei credinte. Pentru ca tot Mantuitorul spune la un moment dat: " spalati vasul pe dinafara iar toata murdaria si spurcaciunea o lasati inauntrul" (cu scuzele de rigoare pentru citarea din memorie). Dar vorba butadei: cand te intrebi stii ca nu stii. Succes si indiferent de ce se va intampla trebuie sa CREZI macar in puterea, inteligenta si succesul tau (nu trebuie sa uiti ca esti castigatorul celui mai scurt si mai fioros maraton - altfel nu tu te-ai fi nascut ci altcineva). Bucura-te de viata si lasa credinta sa-si gaseasca locul ei natural. "Dati Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu"
Cosmacpan
Relaţiile cu oamenii. - de DESTIN la: 25/09/2004 04:50:38
(la: Cum gandim?)
O importanţă primordială în viaţa noastră,cea mai mare valoare pentru noi o au relaţiile cu oamenii.

Scopul acestor relaţii:

Noi dorim să fim fericiţi,să-i facem fericiţi pe alţii...şi, de fapt, pe parcursul vieţii avem multe relaţii cu alţi oameni, însă nu toate ne aduc bucurie.

Relaţiile armonioase dintre oameni sunt rezultatul armoniei interioare a fiecărui om în parte.Caracterul ni-l construim singuri... din deprinderi.

Cultivându-ne deprinderi bune,vom avea un caracter bun.

Întotdeauna suntem impresionaţi de oameni cu un caracter echilibrat, cu privire mereu pozitivă asupra lucrurilor, oameni ce se pot simţi liber în orice situaţie.

Dar dacă dorim să întâlnim aşa persoane, dacă dorim să avem aşa prieteni, atunci trebuie singuri să devenim astfel de oameni.

Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23335 (raspuns la: #22851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rade ciob de oala sparta II - de Dinu Lazar la: 25/01/2005 21:29:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"De ce nu-l invatati, domnule andrei p, pe Dinu cum sa faca si poze bune."

Absolut adevarat.
De fapt cred ca oricine de aici este foarte bucuros daca i se spune ce e rau in creatia sa ( daca prin absurd ar avea asa ceva, desigur...) si cum ar putea sa imbunatateasca ce face (daca face...) si pe unde a lasat gazonu` netuns in gradina asta a fotografiei; dar nu la stilul bai nespalatule, esti prea prost sa te tii de cureaua de la aparat, s.a.m.d. si alte aforisme sau cugetari spirituale.
Nu pot sa ma gindesc decit ca ce bine ar fi daca unii ar hrani celalalt lup.
Care lup? Ala din povestea asta:

Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:

"In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila - o
lupta intre doi lupi.

Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, rautatea, uritenia spirituala, autocompatimirea, aroganta, viclenia, ura, resentimentele.

Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea,
darnicia, adevarul, blandetea si mila, puterea de a crea si de a invata."

Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:

"Si care dintre ei va invinge?".

Batranul il priveste in ochi:

"Cel pe care il vei hrani!"
#34529 (raspuns la: #34499) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La mine e ca la tine - de TeodoraPA la: 17/03/2005 13:07:10
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
Ai spus bine.
Adevarul e ca tine de alegerea noastra. In viata nu ai garantia ca vei face alegerea potrivita, e o marja de risc in orice fel de alegere... Si poti da usor peste un mitocan, la fel cum si tu poti fi o "mitocana".
Aud in jurul meu foarte des plangandu-se... barbati. Din aceleasi motive enumerate de Delia.
In fond si la urmei urmei e o problema de acceptare reciproca, de iubire, de blandete, de intelegere, de cooperare in cadrul relatiei, si de libertate.
Eu tin la independenta mea, si o inteleg pe a lui. Referitor la relatie, la el - vreau sa ii aduc bucurie, sa ne fie caldicel si bine cand suntem impreuna. Dar mi-e bine si singura.
#39684 (raspuns la: #35458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
NU MA POT ABTINE... - de TeodoraPA la: 12/04/2005 10:57:27
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Scriu si eu cateva randuri aici, ca sa ma raliez la opinia exprimata de Daniela.
Imi pare atat de rau sa vad in jurul meu tinere "nefericite", care au impresia ca singura lor salvare e sa se casatoreasca. E o problema de educatie. Noi, ca si femei romance, nu suntem educate ca sa ne descoperim, ca sa avem incredere in noi, ca sa stim ce vrem sa facem, sa avem vise si dorinte, sa ne descoperim talentele... Suntem crescute si educate pentru a deveni sotii. Daca ai peste 25 de ani si nu te-ai maritat esti o ratata, esti vazuta ca nefericita, oricat ai incerca sa explici ca ti-e bine, nu te crede nimeni. Trebuie sa te mariti, sa te asezi langa un barbat ca sa iti faci rost in viata!

si revenind la barbatii romani... Nu am nimic cu nimeni. La locul meu de munca am numai barbati in jur, si e bine. Dar in viata de familie, of, ce vad. "Tu ce te bagi?", "Mai tine-ti gura", "Pe tine cine te-a intrebat?" - asa ceva primeste femeia cand incearca sa spuna ceva. Am crescut vazand asta in familia mea, intre parintii mei, si in multe alte familii. Femeia nu are voie sa-si exprime parerea. Si nu e vorba de femei harpie care toata ziua taca-taca ar da din gura. Ci de conversatii normale.
Mi s-a intamplat lucrul acesta zilele trecute, din partea fratelui meu, si m-a deranjat foarte tare. Am rams fara replica atunci cand mi s-a spus - "Ma, mai taci. De ce te bagi!".
Eu nu lupt impotriva barbatilor, dar nu vreau sa fiu calcata in picioare. Si nu vreau sa-mi leg fericirea de un barbat, si vreau sa-mi urmez visele, sa am pasiunile mele, viata mea (oarecum), acum ca stiu cine sunt. Nu sunt o feminista. Respect barbatul, vreau sa ii aduc bucurie, sa aiba liniste langa mine, dar sa am si eu.
Eu cred sincer ca incet, incet, mentalitatea barbatilor romani se schimba.

Continuare alta data...





Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42995 (raspuns la: #42973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi, darling... - de skorpionx la: 04/05/2005 20:02:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
in comunitatea gay exista si tot felul de "personaje" la fel ca in comunitatea hetero. Nu vad cu ce ar fi mai diferit un gay care discuta despre dushuri mai porcos, decat un hetro care se viseaza legat si batut de nevasta... Fiecare cu problemele lui. In orasul in care locuiesc, un oras mic, sunt peste 300 de gay...cel putin atat cunosc eu...si in fiecare luna mai apar cate unii... Nu va mai chinuiti sa dati explicatii...exista si basta. Am incercat si relatii cu femei...destule relatii...dar nu am putut sa fiu fericit. Acum sunt. Cine spune ca nu exista fericire pe pamant se inseala amarnic. Ar trebui sa fie mai atent la lucrurile simple care aduc bucurii si sa inceteze sa mai filozofeze... Filozofia este pentru oameni care nu au nevoie de altii... Sunt gay. Sunt sanatos. Sunt fericit. Ce mai imi trebuie? Sa ma prefac hetero si sa imi fac o familie cu o femeie? De ce? Si asa Pamantul e prea populat...iu fac un bine (asta e o gluma...nu ma luati in serios) Pupici la toti.
#46963 (raspuns la: #46752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca - de TeodoraPA la: 15/05/2005 18:14:39
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Fiecare dintre noi are perioade de deprmimare, de mai lunga sau mai scurta durata.
Am cunoscut in schimb persoane, una care mi-a fost foarte apropiata, care sufera pur si simplu de o deprimare continua. Erau rare momentele cand aceasta persoana nu era depresiva, nefericita, iritata, inchisa in sine, s.a.m.d. Am dus o lupta enorma sa-mi dau seama cum as putea sa-i aduc bucurie, sa fac fa-i revina pofta de viata. Si la doctor... Da, a fost la doctor. Pe langa toate discutiile si sfaturile, a primit niste medicamente care-i faceau mai mult rau decat bine, stare de somnolenta, ameteli, dureri de stomac, tot felul. Si a devenit dependent de ele, avea impresia ca nu poate trai fara ele, ca ele ii dau speranta. Si cu sinuciderea, vai, e ingozitor.
Ce am observat eu - 1) Educatia are un cuvant important de spus in problema asta; 2) Credinta in Dumnezeu e foarte importanta; 3) Ocuparea timpului, sa faca tot timpul ceva sa nu apuce sa se gandeasca... ; 4) Comparatii de genul - uite cate ai tu si altii nu au, uite ce calitati ai tu...; 5) Prietenii, sau prietenia in general...
Persoana despre care vorbesc este tatal meu. A fost, ma rog. Eu ma analizez din timp in timp sa vad in ce masura l-am mostenit, i-am mostenit boala asta. Numai ca e o mare diferenta de caracter, Eu stiu ca trebuie sa imi caut singura bucuriiile, sa imi gestionez viata, sa imi fac placerile, cred in Dumnezeu si stiu ce a pus El in mine, bla-bla-bla...
Dar din puctul de vedere al celor din jur. Multa iubire si intelegere, si sprijin,... Uneori e nevoie sa fie luati dur, tare, sa fie pusi la punct, dar in general cineva trebuie sa se ocupe de organizarea timpului lor, sa ii asculte, sa ii incurajeze, si alte cele.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
sa animam putin spiritele! - de anisia la: 20/06/2005 13:12:05
(la: 100 de fetze ale adevarului si minciunii)
Nici o teorie referitoare la adevar... spune gigi...pai hai sa facem ceva in sensul asta...

ADEVARUL ESTE UNUL SINGUR am invatat in scoala, nu mai tin minte la ce varsta. El este insa expus sub diferite forme, in favoarea unuia sau altuia- am invatat in viata...nu mai stiu la ce varsta. Adevarul, doare daca-l spui...doare daca-l ascunzi. E un fel de cameleon, adevarul asta. Daca cel ce-l detine e un "necizelat" si-ti da cu adevaru'-n cap asa nitam-nisam...poti face chiar infarct! Daca insa, vorbele prin care este prezentat sunt minutios si cu girja alese (asta ca sa fiu foarte ferma), atunci adevarul poate lua fetze prietenesti chiar atunci cand continutul lui este impotriva noastra. Adevarul poate veni pe neasteptate, atunci cand picioarele minciunii s-au scurtat de tot; sau poate aparea la comanda... "spune-mi adevarul!" - cu totii am auzit aceasta expresie, nu? Cand apare pe neasteptate...poate aduce bucurie, ori intristare. Dar si ele, desi diametral opuse fiind, nu sunt altceva decat trairi. Unii le duc cu usurinta, altii se lovesc de ele. Cei din urma folosesc minciuna ca scut impotriva acestor trairi, pe cand cei dintai...raman cei dintai pentru ca ei au puterea sa poarte cu sine aceste trairi. Fiecare cum isi asterne asa doarme, nu? Unora le plac drumurile line...cararile batatorite. Altora, sa se catere pe stanci! Adevarul, insa, nu-i scuteste pe nici unii dintre acesti. Pentru ca asa cum am spus la inceputul (dizertatiei ori pleudoariei...) ADEVARUL ESTE DOAR UNUL SINGUR!

_________________
gigi, iti amintesti ca ti-am promis ca am sa vin pe conferinta ta. scuze de intarziere...dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?



#55626 (raspuns la: #55619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rembrandt - de TeodoraPA la: 04/11/2005 10:37:22
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Acuma gandindu-ma la ce ai zis tu mi-am amintit de textul unei femei - Corrie Ten Boom o chema. Am citit o cartea de-a ei, "Refugiul". In timpul celui de-al doilea razboi mondial a ascuns evrei in casa ei. A fost deportata, tatal ei a murit in chinuri groaznice...
In fine, ce vreau sa zic e ca in cartea ei vorbea la un moment dat despre blandete, si anume, ca aceasta vine impreuna cu smerenia - umilinta, si cu modestia. Cred ca de fapt e mult mai importanta decat bunatatea, care la fel ca si cuvantul "fericire", exprima atat de putin...
Blandete zicea ea, inseamna sa accepti critici si sfaturi si din partea celor mai josnici oameni, sa nu te uiti la ei cum sunt, la condita lor (cum adica vine el si imi zice ce sa fac? nu se vede pe el?, si alte atitudini de genul asta...), ci sa accepti ce iti spun si sa selectezi ce e bun de ce e rau.
Sa nu cultivi ganduri rele, zeflemitoare, josnice, fata de alti oameni. Sa te stapanesti in sensul asta, pentru ca toti avem pornirea aceasta, ne nastem cu ea.
Sa nu te pui in centrul tuturor lucrurilor.
Sa vorbesti cu cei din jur astfel incat ce le spui sa-i zideasca, sa le fie de folos, sa ii mangai, sa le aduci bucurie...

Mai erau catve chestii, am selectat din ce imi amintesc. Stiu ca mi-am notat lucrurile astea undeva, pentru ca mi-au placut foarte mult.
Am cunoscut oameni care pur si simplu m-au facut sa fiu rusinata de mine, care la comentariile mele de tanara in formare, uneori rautacioase, alteori rebele, suparacioase, acuzatoare, mi-au raspuns cu asemenea blandete ca mi-a venit sa intru in pamant...
#84640 (raspuns la: #84511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de Homosapiens la: 24/11/2005 12:44:24
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Mie-mi place poezia
Dar mai tare de ANISIA.
Ea in sit a construit
Un caiet de chat-uit
Dar nu proza oarecare;
Vers din ala: CEL MAI TARE.

Pe Intruder l-a convins
Cu un vers ea l-a invins
Ca sa scrie-aici si el
Un vers cat de mititel.

El a stat si s-a gandit,
Versuri noi a construit,
Rime noi el a gasit.

Dar s-a plictisit nitzel,
Si-atunci proza a dat din el.
Zice ca rime viseaza,
Ca nu-l mai intereseaza,
Ca nu-l place nevestica
cand in versuri se implica.
O balada ia sa-i spuie
La culcare, in odaie
Si-atunci Newton n-o sa-i tzie
Matase nici pe palarie. (You can leave your hat on - Joe Cocker).

Iara GAGA sa ne-ncante
Cu versuri din astea multe
Ca ne place ce ne scrie
Si ne-aduce bucurie.

Deocamdata-atat va zic
Treaba am... pe spate pic.

Omul este un nemultumit.
De bani doresti - niciodata nu vei avea câtzi doresti.
De vrei sa stii - niciodata nu vei sti atât cat vrei.
#90254 (raspuns la: #90204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mosule, - de Bridget la: 12/12/2005 20:28:39
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
Te rog sa aduci bucurie in ochii copiilor si ia-le din ganduri povara grijilor parintilor lor, da-ne tuturor mai multa intelegere si sanatate , iar mie adu-mi un an senin. Iti multumesc.
...la noi, la romani, Craciun - de ana si maria la: 25/12/2005 22:28:59
(la: Nasterea Domnului sau Craciun?)
...la noi, la romani, Craciunul e mai mult o "imbuibare":tot ce conteaza e sa mancam bine,sa avem cat mai multe bucate pe masa, sa mergem pe la rude(o traditie obositoare...) si sa ciocnim pahare de bautura...cam asta sarbatorim noi de Craciun...insa adevarata bucurie a Craciunului e atunci cand simtim sarbatoarea insasi, cand constientizam ce minune mare e nasterea Mantuitorului...atunci simtim bucuria acestui eveniment...e ca o raza de soare care apare printre nori, ne umple sufletele de iubire, de o liniste cereasca si pace, incat uitam tot raul,nu mai putem uri si simtim ca putem ierta, simtim o nevoie mare de a ne impaca cu toata lumea...Craciunul ne aduce bucurie, bucuria nasterii Domnului...fie ca si sufletele voastre sa primeasca bucuria acestei Bucurii....
Lumina fie-ti calea si sufletul Iubire,
De-acum inainte traieste-n Fericire!...:)
in incheiere, pentru 2005 - de Intruder la: 31/12/2005 10:31:11
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
sorcova vesela
sa traiti, sa-nfloriti
ca un mar, ca un cais
ca ciresul meu din vis.
tare ca piatra
iute ca sageata
plina sa va fie viata.
s-aveti bani si dragoste,
sa scapati de pacoste
s-aveti multa sanatate
si camara cu bucate
sa va fie mereu plina
sa aveti belsug, lumina,
s-aveti cerul fara nori
s-aveti sufletul cu flori!
fiti la minte luminati
s-aveti cugetul curat
nasteti-va inc-odata
casa s-o aveti frumoasa.
celor ce aveti copii
sa v-aduca bucurii
omul ce e langa voi
sa va scape de nevoi
si de visele urate
si de spaime si de planset...
la anu', tot cam asa
la taifas in cafenea
sa mai stam iar, impreuna
si pe soare si pe luna.
la o ceasca aburinda,
mai zicem cate o colinda,
cate-un banc, cate-o postare
cate-un text mai mic, mai mare
si-ntr-o dulce leneveala
mai trantim o trancaneala...
pe intrus sa nu-l uitati
la spate nu-l aruncati
chiar de-o veni mai rar
c-asa-i el: mai mult hoinar
si de-a fost nesuferit
iertati-l ca a gresit...
nu-i om rau da-i tzacanit
c-a cazut in cap de mic...
eu va zic multi ani, cu bine
si la anu' care vine
cafeneaua sa se umple
de intrusi si nick-uri multe
admin sa nu pridideasca
pe toti sa ne citeasca
si sa fim pe locu-ntai
trafic.ro sa-l naucim!!!
hai! turnati-mi putin vin
toata lumea sa traiasca
numai noi sa nu murim!

La Multi Ani!

___________________________________
semper idem...
8 Martie? Da? Pai atunci.... - de tatiku la: 08/03/2006 13:27:57
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Sa va tina Dumnezeu
Sa va fereasca de greu
Sa va tina Sfantul Ion
Sa n-aveti nici un ghinion
Sa va tina Sf. Ilie
Sa va scaldati in bucurie
Sfantul Gheorghe, pe de-oparte
Sa va dea doar sanatate
Sfantul mucenic Vasile
Sa va dea belsug de zile
Sfantul Ioan Botezatorul
Sa va bage-n casa sporul
Sfintii Spiridon si Sava
Sa indeparteze pleava
Sfintii Clement si Xenofont
Sa va-nmulteasca banii-n cont
Sfantul prooroc Zaharia
Sa va aduca bucuria
Bucuria de-a trai
Si de a va inmulti
Nu fizic, ci spiritual!
In limbaj colocvial
Eu v-ofer, fetite dulci
Cozonac cald si cu nuci
Pe frunte-un pupic zemos
UN buchet de flori frumos
Si ca sa n-o lungim, mai frate
LA MULTI ANI CU SANATATEEEEEE!

Si cum zi de sfant nu am
(Ca ma numesc Razvan)
Astept si eu urari de bine
Pentru ziua cea de maine!!!!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: