comentarii

m-i se umple sufletul de bucurie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tablourile mele - de sanjuro la: 02/12/2003 06:22:09
(la: Fratia pre-rafaelita)
Am vizitat Olanda timp de doua saptamani, si am avut ce vedea in materie de muzee...Am cautat impresionisti, si am gasit destui...

Acasa am doar cateva tablouri, dar suficiente sa-mi umple sufletul de bucurie: in sufragerie, un poster imens cu "Gradina inflorita" de Van Gogh; pe hol doua tablouri mici, datate 1930, un toreador si o dansatoare de flamenco, (originale): in dormitor am un desen in penitza: "Taranci intorcandu-se de la camp" de Barabasz Otto-Teleajen, (original, datat 1931) si un poster cu "Imbratisare" de Gustav Klimt. Sunt curios ce tablouri aveti voi acasa, si de ce le-ati ales tocmai pe acelea...
#5811 (raspuns la: #5771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lacrima amintirii - de Emma Brad la: 20/01/2005 16:16:07
(la: Poetul Soarelui)
Amintirile sunt tot ceea ce raman in urma anilor ce trec. Din pacate chiar si cele mai frumoase amintiri ne umezesc ochii.
Faptul ca aceste texte sunt pe placul cititorilor imi umple sufletul de bucurie.
Va multumesc tuturor!
#33888 (raspuns la: #33861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hop si io - de anisia la: 20/06/2007 21:12:57 Modificat la: 20/06/2007 21:16:34
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Ce va umple sufletul de bucurie ?
in ultima vreme, 'mnealui... nenea norman. stie cum, stie cat, stie cand, stie de ce.
in genere: DIMINETILE. iubesc fiecare dimineata. uite asa, pur si simplu. cand ma trezesc la zori de ziua imi vine sa iau vazduhul in brate de bucurie ca am mai primit o zi.
apoi, imi iubesc nepoteii... doamne ce-i mai iubesc! si fiecare chichineata de-a lor ma umple de bucurie.
ce altceva? bucuria celor dragi... dadada, si asta.
.. si mai ma umple de bucurie cand vaz acul cantarului ca o ia in joooooos :P

Ce va face sa va simtiti intregi, realizati ?
da! dar nu pot pune in cuvinte. sorry. s-ar minimaliza valoarea...:(

Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?
DA! pe data de 1 noiembrie 2005. am plans de fericire. n-am sa uit niciodata clipa aia :)

Ce va pustieste sufletul ?
of! sa fac o lista:
- nedreptatile
- rautatile gratuite
- minciuna
- un dor, uneori. dar m-am invatat sa traiesc cu el.

Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului ?
cand incerci asa de-a-mboulea si esti tot imbrancit in laturi, ca dovada ca nu esti suficient de bun pentru.
sau cand vezi niste oameni de nimic ca-si dau niste aereeeeeee, de zici ca-s cel putin veniti de pe alta planeta. si te privesc de sus, cand defapt.. daca-i scuturi nitel si ii iei la intrebari de viata/cultura... habar n-au nici cum ii cheama.
atunci mi se face asa o silaaaaaaaaa, si ma tot duc!!!

Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe ?
da si nu.
da - pe moment, atunci. cand o intrat cutitu si o injunghiat.
apoi statui asa in forma de cenusa o bucata de vreme.
si cand m-am simtit in stare, asa m-am ridicat si le-am intins iara pe cele aripi, de s-au speriat unii, altii.

nu - pentru ca deep in my heart stiu ca intotdeauna ma voi ridica, pentru ca-s al naibii de incapatzanata! si nu ma las, mai nene... fie ce-o fi! ori io, ori ea (viata, cand e apriga). care pe care. da ea, dau si io!
sa videm care-i mai ambitios!
*** - de ioana2006 la: 21/06/2007 10:55:14
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Ce va umple sufletul de bucurie?
Bunica mea. Ii o figura

Ce va face sa va simtiti intregi, realizati?
Inca nimic. Probabil o familie adevarata, un copil, eu stiu? Adica stiu. Cu siguranta asta ar fi.

Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?
Cand m-am casatorit.

Ce va pustieste sufletul?
Mi l-a pustiit casnicia.

Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului?
Cand nu poti ajuta omul de langa tine.


Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe?
Da, de "n" ori. Dar noah, cum speranta moare ultima...
*** - de cosmacpan la: 21/06/2007 13:49:45
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
"Ce va umple sufletul de bucurie ?" Nimicurile care umplu fiecare zi.

"Ce va face sa va simtiti intregi, realizati ?"
atunci cand eu cred ca am reusit sa ajut pe cineva. cand chiar reusesc atunci dau pe dinafara.

"Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?" Da, dar cum spunea cineva, sunt locuri/momente in care ingerii se intalnesc cu muritorii pentru a-i ajuta si invata.

"Ce va pustieste sufletul ?"
gheata din ochi si nemiscarea.

"Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului ?" zilele care trec fara sa lase nimic in urma.

"Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe ?" despre morti numai de bine.
...câteodată un zâmbet, câteodată o lacrimă... - de Lady Allia la: 21/06/2007 16:22:52
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)

"Ce va umple sufletul de bucurie ?"

Cătălin...soţul meu cu ochii lui căprui şi mari, plini de iubire şi căldură. Tot ce ţine de el şi de noi amândoi! Universul nostru în care pot să alerg fericită, să zâmbesc, să râd, să mă dezbrac de tot ce e rău, să stau şi să mă plimb ca într-o grădină plină de magie! Da..., Căpruiul meu îmi umple sufletul de suflet...!
Copila noastră când loveşte în burtica mea şi îmi arată că e sănătoasă şi veselă, care prin fiecare mişcare îmi dă puterea să zâmbesc tornadelor şi să fiu puternică şi frumoasă!
Un zâmbet oarecare, o dimineaţă, ţipătul şoimului din preajma locuinţei pe care îl ştiu de mic, un bătrânel pe faţa căruia se poate vedea o bătrâneţe liniştită..., un copil care se joacă şi adună soarele lângă el...
Bucuriile mărunte...care ne fac să trăim mai bogaţi...

"Ce va face sa va simtiti intregi, realizati ?"
Când ştiu că sunt utilă pentru binele şi fericirea familiei mele.


"Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?"
De fericire? Da! Pe data de 17 august 2005 când am învăţat că zborul este făcut pentru zbor şi...pe data de 22 februarie 2007...când am aflat că suntem "tătici" :).

Ce va pustieste sufletul ?
Sentimentul de neputinţă, de inutilitate.

Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului ?
Când vreau să ajut pe cineva şi rezultatul nu depinde de efortul meu.


Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe ?
Da, dar au existat ele mai multe care chiar dacă m-au îngenunchiat nu m-au oprit să merg mai departe şi... chiar dacă ceva s-a sfârşit am învăţat că altceva e pe cale să înceapă! :)

*** - de Baloo_ la: 22/06/2007 17:42:44
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Ce va umple sufletul de bucurie ?
Bucuria de a trai impreuna.

Ce va face sa va simtiti intregi, realizati ?
Fericirea tuturor trei.

Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?
Da, cand a l-am avut in brate. Si cand am pornit la drum.

Ce va pustieste sufletul ?
Nedreptatea, sentimentul de a fi legat de maini.

Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului ?
Lupta cu ideile fixe, cu preconceptiile

Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe ?
Da. Am trecut peste.
*** - de Bitterdream la: 22/06/2007 18:57:22
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Ce va umple sufletul de bucurie?
Momentul de gratie, cand un om isi deschide usile sufletului.

Ce va face sa va simtiti intregi, realizati?
Perceptia intregii dimensiuni a fericirii celuilalt.

Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?
Da. De foarte curand. Iar motivul a fost sentimentul de intreg perfect.

Ce va pustieste sufletul ?
Momentul in care usa se inchide, nedrept si neinteles si impotriva oricarei logici, in spatele unui om.

Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului ?
Plecarea cuiva drag. Plecarea din aceasta lume.

Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe ?
Da.

*** - de latu la: 23/06/2007 13:12:14
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Ce va umple sufletul de bucurie ?
Un zambet de la un om drag, un vis implinit, o farama de liniste in tumultul cotidian, posibilitatea recunostintzei pentru o clipa de armonie, o cafea buna cu cel mai drag om de pe lume...

Ce va face sa va simtiti intregi, realizati ?
Sa-i vad pe ai mei intregi, realizati. Aia inseamna ca nu m-am irosit.

Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?
De multe ori. Si de fiecare data am castigat experienta de viata.
Cand se pune problema de a reflecta, asta e un mare avantaj.

Ce va pustieste sufletul ?
Gandul neputintei de a schimba o nedreptate. Mai ales atunci, cand de ea se loveste un om care mi-e pretzios.
Si sunt atatea situatii...

Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului ?
Dorinta unora de a dobandi suprematii, care nu ma intereseaza. Intrebarea pe care mi-o pun - ce-i drept din ce in ce mai rar: "Oare n-au totusi ei dreptate" e culmea inutilitatii vis-a-vis de nimicul despre care-i vorba.

Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe ?
Da.
Acum stiu ca m-am inshelat pana acum de fiecare data.
*** - de onutza la: 23/06/2007 15:28:23 Modificat la: 23/06/2007 15:29:13
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Ce va umple sufletul de bucurie ?
zambetul copiilor.al prietenilor si al oamenilor in general.
pomii infloriti si padurea verde.

Ce va face sa va simtiti intregi, realizati ?
situatiile in care simt naturaletea, autenticitatea,frumusetea celorlalti si a mea.

Ati simtit vreodata ca dati pe dinafara de preaplin?
da.:)

Ce va pustieste sufletul ? Ce va da sentimentul inutilitatii, al nimicului ?
moartea copiilor. priviri goale si ochi rai.singuratatea in fata durerii.

Ati simtit vreodata ca totul s-a sfarsit, ca nu mai exista nimic mai departe ?
nu, din fericire.

Doom a spus... - de ssandra la: 23/06/2007 17:04:17
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Doom a spus:
*Sunt bucuros ca voi ramane in amintirea lor si astfel viata mea va fi vesnica!*
Este un adevar care trebuie sa ne umple sufletul de bucurie, are dreptate.
Deocamdata, este singura forma dovedita de viata dupa moarte...
P.S. Cum stau cu sufletul meu, am sa va povestesc dupa ce am sa va mai cunosc...
Daruire! - de Doom la: 24/06/2007 18:25:49
(la: mi-e sufletul plin / mi-e sufletul pustiu)
Sa nu mai avem,oare,ochi pentru a vedea suferinta de langa noi? Sa nu mai avem rabdarea de-a cauta in noi blandetea si generozitatea? Sentimentele au devenit, oare, simple stari decorative,trairi de-o clipa?

Daruirea incepe de la a sti si de la a putea sa renunti la tine in favoarea celuilalt, de la a sti sa faci o sarbatoare din intalnirea cu cei apropiati, de la puterea de a te bucura de prezenta lor si de la arta de a-i bucura,la randul tau.

Acest lucru va poate umple sufletele de bucurie!
Domnule Gheorghe... - de Lady Allia la: 16/07/2007 18:45:25 Modificat la: 16/07/2007 19:22:30
(la: RUGACIUNE)
sa aduni mult mai multe fericiri si impliniri, sa ti le strangi intr-un buchet frumos si sa le pui la piept sa le ai pentru vreme grea...
sa ai deasupra sufletului tau intotdeauna o bucatica de cer senin si sa nu uiti niciodata sa-l privesti cand va fi innorat...
cei dragi sa iti fie alaturi, sa iti umple sufletul de bucurii, zambete, stralucire si sa aveti parte unii de altii cat mai multa vreme...

La Multi Ani, multa sanatate si impliniri va doresc!

cu mult drag,
Ramona Sandrina

P.S.: ma iertati de intarzierea urarilor, dar sa stiti ca tot cu atata suflet vi le fac si acum!




raiul si iadul - de anisia la: 13/09/2008 09:37:42
(la: rai si iad)
raiul e atunci cand ceea ce simti ca-ti umple sufletul de bucurie se dovedeste a fi adevarat, durabil, ireversibil, invincibil si incomensurabil.

iadul e atunci cand nu mai simti nimic. vrei, dar nu mai poti. esti murit. mergi ca un robot pe strada, aiurea in tramvai, si trece viata pe langa tine.
#341938 (raspuns la: #341842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...la noi, la romani, Craciun - de ana si maria la: 25/12/2005 22:28:59
(la: Nasterea Domnului sau Craciun?)
...la noi, la romani, Craciunul e mai mult o "imbuibare":tot ce conteaza e sa mancam bine,sa avem cat mai multe bucate pe masa, sa mergem pe la rude(o traditie obositoare...) si sa ciocnim pahare de bautura...cam asta sarbatorim noi de Craciun...insa adevarata bucurie a Craciunului e atunci cand simtim sarbatoarea insasi, cand constientizam ce minune mare e nasterea Mantuitorului...atunci simtim bucuria acestui eveniment...e ca o raza de soare care apare printre nori, ne umple sufletele de iubire, de o liniste cereasca si pace, incat uitam tot raul,nu mai putem uri si simtim ca putem ierta, simtim o nevoie mare de a ne impaca cu toata lumea...Craciunul ne aduce bucurie, bucuria nasterii Domnului...fie ca si sufletele voastre sa primeasca bucuria acestei Bucurii....
Lumina fie-ti calea si sufletul Iubire,
De-acum inainte traieste-n Fericire!...:)
Bucuresti-orasul meu - de Nanina la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Cri Cri - de sierva la: 14/03/2006 00:37:29
(la: Superstitii)
Eu iti doresc... sa ti se umple inima de bucurie, viata de zambet, sufletul de caldura. Pentru ca in masura in care noi le avem, suntem in stare sa le daruim si altora, si-i prea multa suferinta pe lume ca sa ne permitem luxul de a o ignora. Eu iti doresc... sa fii fericita mereu :)
#111369 (raspuns la: #111070) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acu serios - de anitzasmile la: 23/10/2008 14:47:24
(la: Am inteles acum!)
n-ai simtit niciodata mai mult decat bucurie intr-un moment al vietii?adica sa ai o asa stare de bine incat sa gandesti fericirea, pur si simplu.un eveniment care sa-ti umple sufletul de ceva mai presus de orice cuvant.
#354807 (raspuns la: #354793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hon, - de anisia la: 09/01/2010 18:11:33
(la: Saudade/Sehnsucht/dor)
dorul nu-i musai sa aduca doar tristete si melancolie. poate sa-ti fie dor de cineva si sa-ti fie bine. dorul ala sa-ti umple sufletul. cand e nerabdare. si numeri zilele una dupa alta, si tropai de pe un picior pe altul. si te bucuri ca un copil pentru fiecare clipa trecuta, pentru ca stii ca se apropie momentul revederii.

nu-i loc de tristete!

ti-i dor, simti, traiesti, existi, esti viu!

RH - de Baby Mititelu la: 23/02/2010 18:13:16
(la: DAN PURIC)
Am gasit urmatoarele vorbe legate de pacat...
Acum stiu, am aflat si eu...


"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.


Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.


Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.


Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.


Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.


Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine , poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.


Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre.


Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "


Nicolae Steinhardt



Exista in unii crestini bucuria harului si umilinta dar mai exista si trufia...
In sensul "iata, eu cred dar tu nu, eu merg la biserica, postesc, tu nu, etc" , ca si cum crestinismul ar fi o competitie, un concurs...Ce zici?




#527431 (raspuns la: #527320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...