comentarii

ma numesc petrica si am nasul lung


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Zaraza sc,asa e sa mor eu! - de sami_paris75 la: 16/07/2008 11:21:12
(la: La furat)
Stii?
Tu esti cam pe-aceiasi lungime de unda cu mine!
Inspiratia de-acolo vine.

"Ma numesc Petrica si am nasul lung,
De intind o mana nu pot sa-l ajung!

Credeti'ma ce va spun,
Zau nu's mincinos!
Daca vreti va spun ceva
Si-i m-ai frumos.

Intr-o noapte'ntunecata
Sorele lucea pe cer
Iara eu cu barca'n casa
Ma plimbam ca un boier!
#325800 (raspuns la: #325795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sami_paris75 - de zaraza sc la: 16/07/2008 11:51:23
(la: La furat)
"Ma numesc Petrica si am nasul lung,
De intind o mana nu pot sa-l ajung!"

Refren:
Hei duri-duri, hei duri-da
Hei duri-duri, nasu-i cu belea!

Ma dusei la cinema,
Cu a mea matusa,
Din cauza nasului,
Ramasei la usa.

Refren

samd

#325809 (raspuns la: #325800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cineva, cineva, o caciula impletea - de cosmacpan la: 10/01/2007 00:59:04
(la: DOMNULE, CU TOT RESPECTU' : ESTI UN BOU !)
si cucuie nu facea.
cand in cap scuze primea.

In iesle, floarea fanu-si scutura
Si parca anapoda scuze-si cerea.
caci boul inascut, "vand fan" manca,
si floarea pleava-n iesle ramanea.

Folclor:
"M-am nascut in trivial,
c-o manea pestritza........
nashu-n apa m-arunca
ca era beat critza."

De-ash mai duce-o pan' la vara,
lelitza lelitza
sa imi creasca suburbanul
peluza pestritza.........

"asa cum imparatul merge gol,
iar cei din jur se minuneaza tare
ca haine mandre c-ale lui
doar la nudisti mai are.

Am alunecat si nu mai pot,
mahalaua nu ia foc
pe la noi prin batatura
patrunjelui pan-n la shura
dar-ar dracu' patrunjel.
cata ciorba faci din el............

Unde esti Pinnochio, zici c-ai nasul lung
zece vrabii sure stau pe el in rand.......
sunt injurios dar ma bate-un gand,
a mea constiinta...unde-o fi umbland?

alta legenda (pensionarii cu fatza la perete!) - de Intruder la: 25/10/2007 18:42:02 Modificat la: 25/10/2007 18:43:25
(la: legendele urbane sub lupa)
"Existã câteva caracteristici fizice care oferã indicii privind lungimea şi forma penisului. Neavând un caracter absolut, aceste indicii prezintã un factor de siguranţã de 90%.

Tipurile de nas:
1. Un bãrbat care are nasul lung şi degete lungi va avea penisul lung.
2. Dacã el are nasul scurt şi degete scurte, va avea penisul scurt.
3. Dacã un bãrbat are nasul lung şi degete scurte, sau nasul scurt şi degete lungi, el va avea penisul de lungime medie.
4. Dacã tipul nasului este gras, cãrnos, bãrbatul respectiv va avea penisul gros. În mod similar, tipurile de nas uscãţive, slabe indicã penisurile slabe, firave.

Degetul mare al mâinilor este construit asemeni formei penisului:
1. Dacã degetul mare de la mânã seamãnã cu o ciupercã, penisul va avea capul mare şi corpul subţire. Penisul în formã de ciupercã este considerat ca fiind cel mai bun, cãci el poate produce cea mai mare plãcere pentru femei.
2. Dacã degetul mare de la mânã se îngusteazã la vârf, având formã triunghiularã, penisul va fi de asemenea triunghiular.

Dacã bãrbatul are buze groase şi largi, el va avea un penis mare."


preluat din http://seductiatrupului.ro/arta-seductiei/cum-sa-ne-alegem-fiinta-potrivita.html
____________________

nah!
nu aruncati nici in mine cu crastavetzi ca va tai!!!
hehe...sa vad cine se-ncumeta sa raspunda.


#248270 (raspuns la: #248260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex :)) - de thorn bird la: 04/01/2008 17:04:34
(la: Top 3 (at least) most hated books)
Eu am inteles din cuvantul "gogonata" ca tu ai luat drept minciunica (gogonata) faptul ca nu am fost in stare sa citesc Morometii.
Cat despre comentarii ca nu substituie, asta e foarte adevarat, insa tot e mai mult decat sa fi in ceata.Desi cum am zis, e o treaba pe jumate facuta.
Dar bine ca ne-am lamurit care era faza, ca acum credeam ca ma acuzi de nas lung.:)
#270663 (raspuns la: #270661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Proletaru - de sami_paris75 la: 06/04/2009 18:29:17
(la: Tiganii,aurul si diamantele*2 (vinatorii de carduri))
Am scos bucatica mea de hirtie de culoare neagra,hirtie pliata in patru si-am lasat ca diamantul sa alunece in màna lui Gill.
-Ce parere ai de diamantul àsta?
Gill si-a sters meticulos ochelarii si a privit cu lupa de diamnte,undeva ,direct spre inima pietrei.
Mda,frumoasà,curatà,n-am ce sà zic!
Càt?
-65 000 de franci e bine?
Gill si-a aranjat inca o data ochelarii pe nasul lung,a mai privit o data piatra si mi-a raspuns.
-Face doar 15 000 !
Gill,de ce vrei sa ma pacalesti?
Ne cunoatem de doi ani,dar in acesti doi ani,noi doi n-am discutat niciodata despre calitatile si valuarea diamantelor.
-Mda !si ce vrei sa spui cu asta?
-Eu vreau sa-ti vorbesc despre cele patru criterii:greutatea,culoarea,claritatea si taietura diamantului.
Piatra asta este in V.V.S 1,care inseamna in engleza "very very Small Inclusions" o ^piatra exceptional de pura,nu se observa niciodata la o lupa care mareste de zece ori dimensiunea!
Samm,am impresia ca esti cu mult mai bun ca mine in domeniu! zice el zimbind.
-Uite Gill,cintareste piatra si-ai sa vezi ca are 0,80 gr,echivalentul a 4 karate de diamant pur.
Gill a pus pe masa 5 pachete de cite
10 000 de franci.
Poftim Samm!restul de 15 000 mii de franci ai sa-i primesti sàmbata dupa licitatzie.
O.K mon ami ,ne vedem simbata dupa-amiaza.
-Shalom,mi-a strigat Gill la iesire.
La noi la tzigani nu se zice "shalom" se zice "tetraes bahto del o del"!
-Bahto del o del Sami.
Am alunecat impreuna cu banii de-a lungul multimii de oameni de la metrou Villeres.
Pe peron m-am uitat in oglinzile ochelarilor mei de soare sa vad daca eram urmarit de cineva.Grabit am iesit pe o alta iesire,undeva in apropiere de bdul Batigniol,am luat-o la stinga si-am ajuns imediat la masina mea,parcata lingà un magazin monoprix.
Am demarat gràbit si-am ajuns dupa o jumatate de ora la platzul cu tigani de la Bezons linga Argentuil.
Seara tàrziu tziganii au facut un foc urias,erau adunatzi roatà,pe mese erau asezate carafe cu vin de culoarea rubinului lichid,un taraf de tzigani adunatzi de la metrou càntau un cintec jalnic de pe timpul lui Ceausescu "vine moartea la fereastra ,sa ma de-a afarà din casà"majoritatea tziganilor plingeau.
Margioala cea grasa si uriasà,isi lipise ochii pe Contele de Futilac ,Popeda era ametzita de lichidul rubiniu,bulibasa zmulgea carnea cu dintzii de pe un ciolan de purcel fript la gratar.
M-am asezat linistit intre ei si-am pus pachetul de bani in fatza lui bulibasa Barbu Smenaru.
Si-a supt degetele de grasime,apoi a tras-o pe Marghiola linga el si si-a sters mainile unsuroase de fusta ei cu pliuri care cadea pina la pamint.
-Poftim Sami,asta este partea ta.
A zmuls jumatate din pachetul de bani si cealalalta parte din bacnote legate cu elastic au aterizat direct in fatza mea.
-Bà Sami! te iubesc sa mor eu,daca nu erai corect te duceai de mult in lumea umbrelor.
Linga picioare jos,atàrna nevinovata o pusca automata Uzi.
Am lasat linistit cutzitul de otzel sa intre din nou in ascunzatoarea de pe màneca.Eram sigur ca reuseam sa fiu mai rapid ca el cu càteva secunde.
Am sorbit linistit din paharul cu vin,apoi tàrziu dupa ora 2 h ,am ajuns la casa parasita de la Quai de la Gare.


















































#425027 (raspuns la: #403770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cite ceva despre diamante. - de sami_paris74 la: 27/06/2009 14:07:25
(la: tiganii,aurul si diamantele 2(gaurica))
Am scos bucatica mea de hirtie de culoare neagra,hirtie pliata in patru si-am lasat ca diamantul sa alunece in mina lui Gill.
-Ce parere ai de diamantul asta?
Gill si-a sters meticulos ochelarii si a privit cu lupa de diamante profund,undeva,direct spre inima pietrei.
-Mda,frumoasa,curata, n-am ce sa zic!Cit ?
-65000 de mii de franci.
Gill si-a mai aranjat incà o data ochelarii pe nasul lung,a mai privit o data piatra si mi-a raspuns.
-Face doar 15 000 !
-Gill de ce vrei sa ma pacalesti?Ne cunostem de doi ani,dar in acesti doi ani, noi doi,n -am discutat niciodata despre calitatiile si valoarea diamantelor.
-Mda! si ce vrei sa spui cu asta?
-Eu vreau sa-ti vorbesc despre cele patru criterii: greutatea,culoarea,claritatea si taietura diamantului.Piatra asta este in calitatea VVS1,care inseamna in engleza "very very Small Inclusions" o piatra exceptional de pura,nu se observa niciodata la o lupa care mareste de 10 ori dimensiunea!
-Sami, am impresia ca esti mai bun ca mine in domeniu! zice el zambind..
-Uite Gill ,cintareste piatra,ai sa vezi ca are 0,80 grame,echivalentul a patru carate de diamant pur.
Gill a pus pe masa 5 pachete de cite 10000 franci.
-Poftim Samm! restul de 15000 franci ai primesti simbata dupa licitatie.
-Ok mon amy,ne vedem simbata dupa-amaiza.
-Shalom, mi-a strigat Gill la plecare.
La noi nu se zice shalom ! se zice" tetraes bahto del o del" (dumnezeu sa-ti ajute).
-Bahto de o del Sami!
Am alunecat impreuna cu banii de-a lungul multimii de oameni de la metrou Villieres.Pe peron m-am uitat in perechea mea de ochelari de soare,in oglinzile ochelarilor puteam sa vad foarte usor daca eram urmarit de cineva.
Grabit am iesit pe o alta iesire,undeva in apropiere de bdul Batigniol,am luat-o la stinga si am ajuns imediat la masina parcata linga un magazin monoprix.Am demarat grabit si-am ajuns dupa o jumatate de ora la platzul de la Bezons linga Argentuil.
Seara tirziu tiganii au fàcut din nou un foc urias,erau adunati roata,pe mese erau asezate carafe umplute cu vin de culoarea rubinului lichid,un taraf de tigani adunati de la metrou cintau ,o romantza jalnica de pe timpul lui Ceausescu, "vine moartea la fereastra ,sa ma de-a afar' din casa" iar majoritatea tiganilor plingeau.
Marghiola cea grasa si uriasa isi lipise ochii pe Contele de Futilac,Popeda era ametita de lichidul rubiniu,bulibasa smulgea carnea de pe un ciolan imens de purcel fript la gratar.M-am asezat linistit intre ei si am pus pachetul de bani in fatza lui bulibasa Barbu Smenaru.Si-a supt degetele de grasime,apoi a tras-o pe Marghioala mai aproape si- a sters din nou mainile unsuroase pe fusta ei cu pliuri care cadeau pina la pàmint.
-Poftim Sami,asta e partea ta.
A smuls jumàtate din pachet si pachetele de bani au aterizat direct in fatza mea.
-Bà Sami! te iubesc sa mor eu,daca nu erai corect te duceai de mult in lumea umbrelor.
Linga picioare jos ,la picioarele lui Barbu Smenaru ,atirna nevinovatà o pusca automata Uzi.Am lasat linistit cutitul sa intre din nou in ascunzatoarea de pe màneca.Eram sigur ca reuseam sa fiu mai rapid ca el cu citeva secunde.
Am sorbit linistit din paharul cu vin,apoi ,tarziu dupa ora 2-h ,am ajuns la casa parasita de la Quai de la Gare.



#455869 (raspuns la: #436896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1a - de Tot Areal la: 07/10/2011 14:16:37
(la: SANATORIUL(1))
Nu atunci mi-am pierdut speranţa în a-mi realiza visul, nu atunci când am fost repartizată la sanatoriul ăsta, ci acum, acum când maşina asta ce venise special după mine, mă duce pe drumul ăsta plin de gropi şi hârtoape, înconjurat de văi prăpăstioase, printre munţii ăştia reci şi întunecaţi, acoperiţi de pădurile astea dese.
Abia acum îmi dau seama că speranţele mele s-au năruit. Nu voi mai fi doamna psihiatru într-un oraş mare, nu îi voi mai avea clienţi pe acei bogaţi ce-şi pierd minţiile de câţi bani au, nu voi fi în slujba acelor artişti, ai acelor avocaţi, ai acelor... Acum voi fi pur şi simplu într-un sanatoriu de nebuni, uitat în inima naturii. Cam grea lovitura pentru o tânără ca mine, la cei doar douăzeci şi cinci de ani plini de vise şi speranţe. Doamnee, unde mi-a fost minte când am acceptat!
Privesc cu coada ochiului la şofer. E un tip înalt, poate puţin prea slabuţ, are păr scurt, nas lung, buze subţiri... Şi degetele îi sunt lungi şi subţiri, le văd cum le ţine pe volan, unghiile îi sunt frumos tăiate şi îngrijite - admir asta la un bărbat – dar cel mai mult îmi plac ochii lui, de un albastru incredibil. Şi totuşi. Bietul de el. De ce zic aşa? Păi se vede după scrumiera plină şi după pachetul de ţigări aproape gol că-i un fumător înrăit, dar, până acum, din politeţe cred, nu şi-a aprins nicio ţigară, sau te pomeni că ştie că nu suport fumul de ţigară? Oh nuu, asta nu se poate să ştie. De unde? Aiurea... Încearcă şi el să-mi îmbuneze situaţia, căci se vede pe faţa mea, starea de spirit, negativă, care mă stăpâneşte.
Maşina, o bătrână rablă, se angajează într-o curbă prelungă. Învoluntar mă prind de mâneru portierei, nu de alta dar să nu cad în braţele cavalerului ăsta. În faţă, drumul se înşiră urcând în serpentine. Am trecut peste un mic pod de piatră şi privirea-mi descoperii, la cîţiva zeci de metri dedesubt o vale abruptă pe fundul căreia un firicel de apă, zbuciumat şi înspumat, îşi croieşte nervos, drum.
viata lunga - de (anonim) la: 17/12/2003 14:08:03
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
Ma numesc Victor.Gindul despre o viata lunga ma framinta demult.Vreau sa-mi expun unele concluzii.
Pentru a trai o viata lunga este necesar de a indeplini 4 lucruri esentiale:
1.A gindi corect.
2.A face sex corect.
3.A respira corect.
4.A consuma hrana corect.
Toate aceste chestii sunt strins legate si destinate pentru a primi, retine si a folosi eficient energia. In lume sunt diferite metode de a face cele enumerate mai sus corect, dar sunt putine scoli pe tematica expusa. Idea mea consta in crearea unei scoli sau clubul vietii lungi.Rog sa va expuneti parerile.
Victor.
#6800 (raspuns la: #1180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Jay de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 05/06/2004 00:43:35
(la: Moda)
Dear sister Jay,
Cand aveam 14 ani in Buc.Ro.deja stiam cine e Jimi Hendrix,Led Zeppelin,Black Sabbath,Deep Purple,Jethro Tull,The Who etc....sunt o generatie veche?
Imi aduc aminte ca Robert Plant(cu ani in urma am vorbit cu el)purta jeans sub buric si evazati si era pt. noi atunci o moda dar nu aveam jeans,mergeam si cumparam material si mergeam la croitor sa ni-i faca evazati si sub..buric,mai mult baietii purtau decat fetele.Odata venise o moda cu evazati pornita de la George Harrison,in dungi verticale si la fel mergeam la magazine si cumparam stofa de jaluzele....si la croitor sa fim ca el.

Altadata venise o moda de mustata a la Tiriac,dar de fapt John Lennon a pornit-o,ori tunsori "calcate"pe undeva a la Jimmy Dean.
Eram mandri de haine si pantaloni.Eram in liceu(Tonitza)si cand ma vedeam cu colegi prieteni la bautura si petreceri cu fete,eu de ex. aveam o geaca de jeans si pusa pe pieptul gol si lanturi in prostie la gat,rudele mele imi aduceau din strainatate(vest).
Asa umblam prin Bucuresti la anii 1974-75.Odata la o petrecere(se numeau pe atunci...ceaiuri),cu alti baieti si cu ajutorul unor fete din gasca,ne-am pus machiaj pe fata,la ochi,ne-au fardat si rujat pe buze.
Apoi am plecat cu autobuzul sa o aducem la party pe gagica mea de la casa ei la acel moment.Lumea se uita la noi dar nu zicea nimic,noi radeam.
la fel eram influentati si de David Bowie.

Gina,fata mea de atunci a ras,dar i-a placut.Eram rebeli in felul nostru intr-o lume comunista condusa de Ceausescu.
Erau petreceri frumoase si dansam in prostie pana dimineata.Desigur aveam si sex.

par lung si cat mai mult sa aratam ca niste rock'n roll stars.
aveam deja 17-18 ani,dar inca de la 14 am fost cum am scris mai sus.
Si asa umblam oriunde pe strazi in Buc.Nu ne pasa ce zicea lumea.

In acest moment cand scriu port un Tee cu Jimi,nu ma simt deloc de 48 ani.
Am mai scris,am 7 tatuaje pe brate si 3 pe picioare,facute insa aici in USA,de calitate.In Ro. la vremea mea nu existau Tattoo Parlors.
Nu suport impunsaturi,adica sa am inele in nas sau bile in gura sau unii isi pun in...p...a!Dar e treaba lor si nu sunt impotriva deloc.
Am purtat insa o vreme un cercel in urechea stanga.

Cat despre fete?mereu mi-au placut cele cu tatuaje si daca-si arata bucile dincolo de jeans sub buric,treaba lor,dar ai dreptate,cand vezi pe cineva grasa..nu are sens sa-si arate bucile.Ha!

Mergi in San Diego pe boardwalk la plaja Pacificului si vezi fete gen manechine cu gramada,pe rotile si cu tatuaje pe buci,pe spate,cu inele in buric,in nas etc.
Nu stiu? Pe mine ma excitau mereu si era un moment de a le agata.
Daca mergi in vreun bar din alphabet city(in NYC),gen S&M de curiozitate vezi ce nici prin imaginatie nu-ti va trece!!!!Tatuati din cap in picioare,agatati de inele de tavan la pielea goala,fete biciuind barbati,tot felul de costumatii din piele neagra,fete in custi aninate de tavan etc.

Dar e o experienta si nimeni nu te agata daca nu vrei.Eu am avut unele experiente sexuale de S&M,mai usoare insa dar mi-au placut mult,catuse,lanturi batai cu biciul(9 cat)la buci,dominari si invers am facut si femeilor.E excitant,dar acum divaghez de la subiect.
Chelia e o moda la barbati,dar si la fete tinere(aici).O fi pornit-o fara sa vrea...Yul Brynner,ori Telly Savallas?Daca as cheli in mod natural mi-as rade si eu capul,dar numai in acest caz.
Cand am venit in NY cu 23 ani in urma la moda erau tinerii Punk,f. interesanti,
mereu mi-au placut si mi-a placut si Sex Pistols!Si Clash.
Mergeam in alphabet city la concerte la CBGB(am vazut acolo prima oara pe Iggy Pop de la 1 metru,si se ungea cu peanut butter si sarea pe noi .

Era o lume f.f.f colorata,cu creste mohawk rosii,verzi,albastre, diverse combinatii si haine de piele si jeans rupti,cu inele si belciuge peste tot si ace de siguranta in obraji si in frunte,fetele,mereu gata de sex,droguri,alcohol.Ce timpuri....ne duceam in o cladire parasita si fumam hashish,luam cocaine si aveam sex in prostie,de la o fata la alta.
Cand esti pe drugs,dureaza mult,nu te termini,uneori ajungi sa te masturbezi si iar nu te termini,chiar daca fata a avut multe orgasme,depinde si de droguri,depinde de mood,cand iei pastile,unele in combinatie,te pun intr-o stare pesimista,altele iti dau energie,de aceea se numesc"uppers"si"downers".

Dar iar divaghez....!
Nu sunt deloc impotriva tatuajelor si a inelelor si orice piercing,unele fete au un inel in clitoris,le excita cand ai sex cu ele,nu vad nimic rau in asta.
Am cunoscut lume de orice fel de la cei cu nasul pe sus si increzuti si bogati(milionari)la cei saraci,la drogati,dar si milonarii trag pe nas cocaine!
Ori au zilnic un smoke(adica o marijuana,sau pot).
Ii vezi cu oglinda si taie cocaina cu credit-cardul,altii cu lama(care nu-s ca ei),dar e acelasi lucru.Toti fac un sul din 1 dollar si trag pe nas si apoi se ling pe gingii cu restul,asa mi-am stricat eu gingiile si dintii si la un moment imi pierdusem mirosul si sangeram mereu din nas.

Dar asta-i alta poveste,un alt trecut ce l-am ingropat demult de tot.
Voi mai reveni altadata,

Love&peace Jay,I love you sister,
Ozzy(Wichinkala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)

























































































Alright now. - de Little Eagle la: 15/08/2004 21:38:42
(la: Casuta Postala A Lui Ozzy/Ovi)
AAAAAALLLLLL ABOOOARD HA!HA!HA!

The crazy train is ready now,boys and girls,wellcome to the show that never ends!Step inside my magical mistery train and world,and ride with me,the conductor,Ozzy/Ovi,I'll take you to places never seen before so .......

Wake up and I wanna see your hands up in the air!!!!
I wanna see the earth cracking ...I can't fuckin'here you!You ain't loud enough for me...!What are you? A bunch of pussies?Put some balls into it !C'mon,let-s go now!Clap your hands!
I LOVE YOU AAAALLLLLLL!!!!!

Si incep cu prezentul,cu azi de exemplu(boy,sunt sau nu poet cu rima?).
O vreme nasoala as zice de cacat,ploua,Marilyn a scos cacanarii de pisici afara
in gradina,am urmarit putin Tv olimpiada ne place mult,romanasii sunt si ei prin Grecia,ieri am vazut ceva soccer(fotbal)si spada,domne ce transpusi eram si desigur vroiam ca italianul sa-l bata pe ungur si a facut-o de am sarit in sus amandoi ca nebunii,sa nu uitam,iubesc Itali si italienii si soarta a facut sa am o sotie italianca.

Luna asta n-a fost mult de lucru pt. mine asa e vara,slow dar tot castig bine.
De aceea am acest timp liber sa scriu si trag de el pana nu vine marea furtuna cu sep....de comenzi.
Acum exact 1 sapt. am fost la un party(ziua de nastere a agentului meu,B.J)
am fost cam 60-70 persoane invitati,el are o mansion in Montclair(N.J)cu 7 dormitoare,coloane la intrare,etc.om cu banet.Si cu mari relatii....

Erau manechine de mode,colegii mei de arta si prieteni totodata.B.J.si Hildy(sotia lui)au primul copil,5 luni un baietel f. sucar deja.Ei sunt la 31 ani ca varsta si vor mai avea altul anul ce vine.

Si acum,siropul si salt&pepper to the story,I can't fuckn'heeere you...raise your hands for God's sake,c'mon,lets shake the earth now....
Domne si eu credeam ca sunt un old fart si fetele nu se mai uita la mine....
3 gagicute de 20-25 ani au vrut sa aiba sex cu mine acolo!!!!Una ma alerga si zicea,macar un blow job,alta ma pipaia la cur si ma invita sa merg afara in boscheti,alta zicea ca sa mergem la W.C.si erau...good looking!Una era manechin de mode la ELLE magazine si era asa de frumoasa ca mureai!!!!
Dar le stiu deja...plastic women!
Sex pe moment si maine nu le mai vezi .Am ...baut si m-am facut praf!!!!!

Gagicile,STIAU ca-s casatorit,au vorbit cu Marilyn si totusi se dadeau la mine ...va dati seama ca as fi putut avea ...3 femei intr-o seara?Si AM REFUZAT,s-au sucarit pe mine,dar le aratam cu degetul pe Marilyn si le ziceam:That's my girl!
In trecut....ohhh boy,sa nu credeti ca nu am visat la aceste fete,dar sunt prea loial fetei mele sa o insel si desigur i-am spus totul!Mai era un rusnac din Moscow care era homosexual si ma atingea pe mana mai mereu si imi facea avansuri sa -mi dea un blow job......l-am refuzat si pe el.

Domne,am eu 49 ani pe 3 Sep.ce vine,am fire albe in parul lung,si desigur port ochelarii stil Ozzy,trimisi de Sharon,4 perechi,am codita la par si tot atrag fete .....

Lumea acolo la party credea ca-s un star!Si oare nu sunt?
A doua zi,merg sa fac piata la supermarket(shoprite)si o fetita de 16 ani ce lucreaza vara in vacanta sa faca extra cash(multi elevi de liceu fac asta aici) si era cashier(la cassa)cade pe jos cand ma vede(frumusica foc)si imi zice ca la 2PM iese din serviciu si ca daca vreau...o pot astepta la intrare...vede ca am VERIGHETA pe deget si totusi vrea sex cu mine.Imi poate fi copil for God's sake si as intra si in cacat fiind minora...domne,nu stiu...fetele de azi,sunt altfel dar nu prea mult schimbate de cele ce am cunoscut in tineretea mea,in Ro. sau USA.

Deci orice fac ,vreau sa traiesc o viata reclusiva si calma acum,tot dau peste aventuri aiurite mereu.Azi ..pare o zi calma....oare?Sper!
Fug de lume dar lumea ma ajunge din urma si ma prinde.
Marti merg la Dr. familiei ca de obicei,pt. consult total si la fiecare 3 luni fac asta...am probleme mari cu sanatatea...m-am refacut mult dar mi-au trebuit 4-5 ani sa ajung la asta.

Cu 9 sapt. in urma insa,asa cum stiti,iar m-am apucat de bautura si drugs(only cocaine...parca nu-i de ajuns!!!) dupa o pauza de multi ani...e greu sa te lasi domne...f. greu!!!
M-am lasat iar de ele si de fumat tigari(marijuana la fel)De fapt zace o gramada de marijuana in frigider(e locul unde o mentii bine,pt. cine vrea sa stie)in cutie de metal si NU m-am atins de ea!marilyn mai fumeaza uneori la pipa,nu joint(adica rulata la hartie).Cati din voi n-au fumat macar odata?C'mon,don't gimme the bullshit!!!

Adica...."I smoked but not inhale"?Who are you foolin'maan?

In fine,deci nu mai beau nu mai fumez nimic,nu mai pun nimic in nas!Dar e greu sa te faci bine si Dr. DeNoya a gasit ca-s okay cu inima(ca tensiune...o aveam asa de mare ca omu'se mira ca mai traiesc....)am chiar aparat in casa de masurat,electric si zilnic ma controlez.

La fel si cu ficatu',colesterolul,eram pe duca dar cred ca sunt si azi....I cheated death cred 7 times....nu prea cred eu c-o s-o mai pacalesc....dar asta-i viata!Odata tre sa si mori,nu?
Sper sa apuc sa scriu destule in 2-3 ani si daca nu apuc,din nou,cer la toti ce citesc astea sa pastreze ce am scris pana acum,mai ales admin si Daniel.

In fine,deci remember,life is beautiful,live it to the fullest,traiaste clipa oricare ar fi ea.
Si deci acum Lila(Marilyn si sa stiti ca asa o numesc in intimitate),e in gradina cu Pooghee(pisica femela de 3 ani)si curand se va duce la maica-sa pt. 2 ore.
Bebitsa,motanul de 13 ani e in casa si doarme la picioarele mele.

Azi am si gatit(eu sunt bucatarul....barbatii sunt cei mai buni,cu mici exceptii femeile,nu ma luati la pietre ci sarutati-ma),ieri am mers la Jason,un f. bun amic grec(28 ani)ce e proprietar la un restaurant pescaresc,taica-su Pete l-a pus sa fie boss.Saptamanal merg sa cumpar peste proaspat(orice vreau)
si mereu imi da in plus(pe gratis)ori sardele ,nu la cutie ci crude,masline
pesti micuti de prajit in faina sau malai,scalops sau clams fresh!

Toti,oameni colosal de draguti si prietenosi si saritori.II dau si eu uneori o sticla de vin francez sau italian si chiar romanesc...pe aici exista unul rosu(Merlot si Sauvignon) si alb(Chardonais)numit...VAMPIRE,ati auzit de el?E f. bun si cheap,cam 7 $ sticla.

Azi ,mai tarziu iar la olimpiada si revedem ....Apocalypse Now,avem o mare colectie cu Marlon...I really loved so much that man....!!!!!!!!Si ca om dar ca actor...poate fi egalat?
De Niro,Pacino si cati altii...daca ei au zis ca Marlon IS GOD(in actorie)atunci au sau nu dreptate?

Sex am avut ieri si miercuri trecuta deci cam asta e ,de 2 ori pe sapt. sex,poate nu mai este de aproape 2 ore si a ajuns la 30 min. dar la 49 ani cati avem amandoi,nu-i chiar o rusine....la inceput....Lila trebuia sa se duca la Dr. ginecologic pt. ca avea cistita si dureri si i-a zis ca prea mult sex nu-i bine....e adevarat!Si NU-s deloc John Holmes,I-m average!!!Nu conteaza marimea si lungimea ci ce faci cu ea.
Ala a avut cam 10000 femei,eu doar poate 90...si toate le-am facut fericite.
Bill Wyman(a auzit cineva de el?Basistul de la Rolling Stones?A auzit cineva de Stones?formula veche inca din anii 60,)a avut cam 1000 femei in viata lui....sunt MIC in comparatie cu el sau Holmes.

Dar am avut si eu talentele mele si femeile fericite avand sex cu mine.
In fine.Despre sex altadata.
Curand spre mijlocul lui sept. mergem cu frate-meu de sange Vern(indian Navajo)sotia lui(Vern are 44 ani,par lung pana la brau in coada si e artist plastic f. bun si vinde pictura lui ce o face in traditia indiana...eu i-am dat aceasta sugestie cu 16 ani in urma),deci cu ei si altii cherokee,comanchees,Lakota,Iroquois,shoshonees,ne vom aduna la un Sundance (un ceremonial de rugaciuni si dorinta de LOVE&PEACE pt. intreaga lume)in upstate N.Y.

The elders se vor ruga si pt. mine,si sa stiti ca Dr. nu stiu nimic....ei stiu pastile...indianul stie plante si ierburi si rugaciuni la Wakan Tanka(Great Spirit of the world).
NU oricine e primit in randurile lor.Despre ei alta data,am scris destule acum la chapter 1.

Revin candva,don't forget...
LOVE&PEACE
Ozzy





























































































































































visele premonitorii, - de gigi2005 la: 29/07/2005 02:24:53
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
nu stiu daca tin de vreo insusire. In doua randuri am avut niste vise pe care nu le-am putut interpreta decat tarziu, dupa ce evenimentele pe care mi le-au aratat s-au petrecut.
Primul a fost legat de un coleg care a murit pe munte. Era in perioada cand faceam alpinism. Eram in Fagaras, la sfarsitul lui august 1991. A venit un coleg din alta echipa, bun prieten cu noi, sa petreaca un timp cu trupa noastra. Venise de doua zile iar noaptea l-am visat intr-o gradina cu flori, alergand bucuros in spatele unei femei frumoase. Cand s-a mai apropiat am recunoscut o fosta colega ce murise in urma cu un an intr-un accident de masina. Sotul ei era cu noi si i-am spus dimineatza la masa: am visat-o pe Vera, era frumoasa, intr-o gradina cu flori albe, iar in urma ei tzopaia Mircea. Cred ca a curtat-o cand traia. Mircea a ras, a zis ca i-a placut mult Vera, biata de ea.
Am plecat la ora 10 in muntzi iar la 3 dupa-masa Mircea a alunecat de langa mine si dus a fost. A murit pe loc. Cat s-au dus baietzii sa aduca targa, corzi, de la camp-uri, am stat si l-am pazit. Si acum ma infior: eram singura, la aproape 2200 m langa varful Moldoveanu, si auzeam coruri de preoti ce cantau cantece bisericesti.

Al doilea vis, pe care cred ca nu-l voi uita niciodata, este legat de un barbat la care am tinut foarte mult. Avea o viatza nefericita, legata de o femeie mai mare cu cca. 5 ani (el avea 50 de ani ea 55) ce fusese mare "podoaba" in tineretze, "bine" si acum, ce urmarea sa-i rontzaie banii, casa, apartamentul si alte bunuri pe care le stransese si el intr-o viatza. Traiau impreuna de cca. 2 ani si lui ii mergea tot mai rau. Se schimbase, slabise mult, se topea pe picioare, era trist si inchis in sine. Sincer ma macina soarta lui. Intr-o noapte visez astfel:
Eram intr-o camera ca de carciuma de tzara, cu o masa mare in mijloc si nishte banci de lemn pe lateral. Eu stateam pe un scaunel mai intr-o parte, iar in fatza mea pe doua laturi ale incaperii, fiecare pe cate o banca, stateau doi barbati si vorbeau. Unul nu mai stiu cum arata dar pe celalat l-as recunoaste daca l-as intalni, era negricios si ciupit pe fatza ca de varsat si avea un nas gros si borcanat. Vorbeau intre ei: ce facem, o ajutam? Pai hai sa vedem ce vrea. Care este problema ta? ma intreaba negriciosul. Uite, ma gandeam la G, cred ca cineva ii face ceva ca altfel nu pot sa-mi explic de ce ii merge asa rau. Tu ce crezi, cine ii face? Pai R, o numesc eu pe "madama" respectiva. Nu, nu este ea, zice negriciosul. Atunci e A, soru-sa! Da, ea este. Si tine minte, ii face cu solz de peshte. M-am trezit si am tinut minte visul.
Vorbesc cu G, ii spun, si ii zic ca trebuie sa faca ceva. G, ca si dl. cico, nu credea ca se poate intampla asa ceva. Pai, in sinea mea, ia sa ma duc eu la o vrajitoare. Iau o colega (de care o sa va povestesc mai tarziu) si mergem la o vrajitoare vestita care acum la batranetze se cumintzise (avea 104 ani) dar in tineretze facuse multe rele (pusese si cutzitul). Cum am intrat Maritza (asa o chema, Dumnezeu s-o ierte ca a murit de un an sau doi) mi-a zis: tu nu vi pentru tine. Asa e, i-m spus eu. Pai de ce, ca si tie iti poarta cineva simbetele, dar tu esti puternica. Pai acum altcineva ma intereseaza. Pai barbatul asta (si il descrie identic pe G care avea si mustatza) e vanat de doua "putori" (asa s-a exprimat ea) care uite, vor sa-i ia tot. E una balaie si una neagra (madam e deschisa, blonda, iar soru-sa e bruneta ca tziganii) si l-au legat de l-au nenorocit. Mi-a zis ceva de peshte ca sa-l amutzeasca dar nu am intzeles pentru ca atunci cand bolborosea nu prea se intzelegea. Si mi-a facut maritza o "licoare" pe care urma sa i-o dau in portzii mici timp de mai multe luni.
Dl. G s-a trezit ca dintr-un somn lung dupa numai 2 saptamani. A continuat "tratamentul" aproape un an (prin grija mea, evident). De atunci au trecut 5 ani, dl. G e bine mersi cu averea intacta iar "madam" e in limba dupa el punandu-si ea averea de adata asta pe butuci sa-l plimbe, sa mearga in excursii, in strainatate, doar-doar sa nu-l piarda. Facuse ea Maritza ceva, numai de ea stiut! Puternica vrajitoare!
crezi ca...pauzele lungi si dese...?? - de (anonim) la: 10/09/2003 04:49:06
(la: Scrisul si sexul)
atunci cand esti obosit si iei o pauza, te cufunzi intr-un somn dulceag si te trezesti gol in fata muzei ce ti-a umplut gandurile chiar si in somn!

...aveti grija sa nu fie pauza nici prea lunga ,pen'ca s-ar putea sa va dispara muza...de langa voi.E clar ca in sex nu se poate aplica axioma:"pauzele lungi si dese-cheia marilor succese".
#209 (raspuns la: #88) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
observator - de gabi la: 20/10/2003 01:38:26
(la: A existat holocaust in Romania?)
pan' aici, cred ca Zalmoxes are un discurs mai structurat si mai civil, Valentin o durere-n suflet usor de inteles (cu siguranta si mai usor, daca as fi evreu si eu) iar anonimul o comparatie lejer pe-alaturi, deoarece evreii secolului 19 stabiliti masiv in Principate n-au avut, din cate stiu, un "program" coordonat, de tip Osama, vizand sabordarea economiei, politicii sau religiei romanesti. Cat despre actiunile anti-romanesti ale evreilor din Estul tarii in WW2, citesc aci ca nu au precedat, ci au urmat uciderea de catre anumiti romani a unora dintre ai lor, in perioada imediat premergatoare intrarii Romaniei in razboi.
Presupun ca dac-asi fi fost evreu la vremea aia, n-as fi apreciat nici eu tratamentul si as fi actionat in consecinta. Voi nu?

In alta ordine de idei, antipatia mocnita (cu rabufnirile violente cunoscute) pentru comunitatile evreiesti din diferite tari si de-a lungul Istoriei este greu de contestat.
Exista chiar un site, ceva cu "jewish sins", scris de evrei, in care-ncearca sa(si) explice cauzele acestui fenomen: din cate-mi amintesc, pe primul loc se afla problema ideii lor fundamentale (dar nastrusnice, in cel mai bun caz) cum ca evreii sunt "popor ales".
E oarecum normal ca toate celelalte popoare (care, deci, in mod logic si automat, devin "respinse") sa zica: chiar asa? ci hai sictir! Adica noi suntem de fapt mai prosti, mai nespalati, mai ne"curati" mai ne"alesi" si nu suntem de fapt, de nasu' vostru? Si, poc!...una peste nas!
Greu sa-ti faci prieteni adevarati printre "respinsi", cand te consideri un "ales"...
#1682 (raspuns la: #1678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai dreptate - de adria la: 08/11/2003 14:40:35
(la: divertisment)
....nu sunt reprezentativi dar impresia pe care o dau este generalizata ,nici tiganii nu sunt reprezentativi pt natiunea noastra dar nu putini din tarile civilizate ne numesc hoti si tigani din cauza lor.......consider ca televiziunea ar trebui sa fie mai controlata sa scoata in evidenta elementele pozitive ale acestui popor ,la stiri auzi doar de crime ,hotii etc,la emisunea lui Tuca se cearta mai rau ca la piata, la "nasul" pe B1 bate campii despre cutremure unu' care e bun de dus la spitalul de nebuni ..etc ,etc
nu contest ca avem si emisiuni bune dar sunt eclipsate de cele de proasta calitate...........pacat de noi ,putem mai mult
#3755 (raspuns la: #3733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limba Germana - de SB_one la: 01/12/2003 14:11:57
(la: Lectia de limba franceza)
> Limba germana este simpla.

O persoana cunoscatoare a limbii latine, si obisnuita cu declinarile, o invata fara mari dificultati. Acest lucru,de altfel, este mentionat de profesorii de germana la inceputul fiecarui ciclu de studii. Apoi se incepe cu studiul unor der, die, das, den, des, dem etc.
> > si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica dezarmanta.

>Ca sa ilustram ceea ce tocmai am afirmat, sa luam un exemplu practic. Pentru inceput, cumparati Cartea de Limba Germana. Este un volum minunat, cu coperti cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile Hotentotilor (auf Deutsch : Hottentotten).
In carte se povesteste cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si inchisi in custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi.
> > Aceste custi se numesc in germana "custi acoperite cu pinza" (
> > Lattengitterkotter) si atunci cind contin un cangur, ele sunt numite
> > Lattengitterkotterbeutelratten. Intr-o zi Hotentotii au arestat un
>asasin
> > (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) Hotentota
> > (Hottentottenmutter), avind un fiu cam prostut si bilbiit
>(Stottertrottel).
> > O astfel de femeie se numeste in germana
>Hottentottenstottertrottelmutter
> > iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.
>Potera
> > captureaza asasinul si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru
>canguri
> > (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti
>
> > pleaca in cautarea fugarului, si deodata, un razboinic Hotentot se
>intoarce
> > strigind: - Am prins asasinul (Attentater)! - Da? care?, intreaba
>seful de
> > trib. - Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde
>razboinicul. -
> > Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pinza? intreaba
>seful
> > Hotentotilor. - Pai, -raspunde bastinasul- pe
> > Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote
>a
> > copilului prostut si bilbiit). - A, asa, da! raspune seful
>Hotentotilor.
> > Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe:
> > Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beut
>elrattenattentater.
> > Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla. Trebuie sa aveti
>doar un
> > pic de bunavointa...

> > P.S. acesta nu e cel mai lung substantiv din limba germana, exista unele de lungime 90 litere.


#5710 (raspuns la: #3313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citind cele scrise de Dvs, si - de Dinu Lazar la: 04/12/2003 10:57:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Stanescu, va multumesc pentru cuvintele Dvs.
Cred insa ca ar trebui sa clarific niste puncte si sa spun in primul rind ca eu cred ca cel putin teoretic ar fi bine sa incercam cu totii diverse experiente, cu conditia sa ne dam seama exact cind am depasit limita de competentza pentru a nu avea esecuri sau a nu deveni ridicoli.
Noi, romanii, avem o incredibila mobilitate si elasticitate a resurselor, prea putine ori dusa la profesionalism; din cauza aceasta multe lucruri nu merg sau sunt ca dracu`, pentru ca un marinar conduce un oras, un sofer un minister al turismului, si nu mai dau exemple pentru ca sunt prea multe si cunoscute.
Nu vreau sa intru in detalii acum ( desi o pot face la cererea publicului) - dar au fost citeva elemente destul de exacte si cuantificabile care au actionat ca un catalizator, care m-au facut sa imi vad lungul nasului si sa ma gindesc ca decit sa particip la o difuza constructie sau alta, pentru ca nu ma pricep la afaceri si nici la oameni, sa incerc sa ma ocup de fotografia mea si atit.
Ideea de a incerca sa shlefuiesc diamantul si atit nici macar nu imi apartine, mi-a lansat-o un alt fotograf care asta face si o face extrem de bine, in loc sa discute la gramada despre shlefuire si sa fie luat in tabarca cum ca piatra se tine asa sau asa, si muchia trebuie sa fie asa sau asa, sau uite-te la piatra mea si zi daca e bine taiata, uite al naibii am pus pietre la vedere si nu zice nimic, iete cum si-a premiat el asistentul la concursul cutare ( lucru care mi s-a parut de departe cea mai abjecta acuzatie pe care a putut vreun alt fost amic sa o debiteze)...
Lucrurile merg inainte. Timpul actioneaza ca un decantor, toate se vor aseza cumva si vom putea privi mai clar ce a fost bine sau ce a fost rau. Pentru ca sa privesc cu mai multa liniste un singur lucru, m-am gindit ca a face un singur lucru in continuare nu e chiar asa de rau, macar am ajutat la impins dar ca daca ceva e sa mearga de la sine va merge si fara mine, si daca e sa nu mearga, nu va merge orice as face. Si ca sa fac eu fotografie buna sau rea si altii cu mai bune aptitudini sa faca ceea ce trebuie sau ce poate fi facut in proiectele in care s-a intimplat sa ne cunoastem. Nu e nici o tragedie in asta, dimpotriva, e un lucru foarte bun.
Cred ca o analiza - pe care o poate face fiecare - mai aprofundata a discutiilor de pe forumurile in care mai se discuta despre fotografie in romaneste, de la nettime la jocuri de computer, ar arata ca a fost un an straniu, cu multe si mici sau mari intorsaturi si scintei si ca si in fotografie suntem in general dezbinati si stratificati pe caste sau bisericute care si-au construit intii zidul si pe urma opera... eu o sa-i dau bataie sa fac invers cit se mai poate.

Ziceam insa sa discutam mai mult de fotografie si mai putin de persoana mea...
#5994 (raspuns la: #5946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
REALITY CHECK - de sugary la: 30/12/2003 13:30:48
(la: Invatamantul din ziua de azi)
citind comentariile voatre m-a surprins partinirea--poate involuntara--de care dati dovada, cu atat mai vizibila cu cat balanta e intr-o perpetua confuzie: haideti sa o aducem la echilibru! in primul rand, toti vorbiti de the almighty curriculum--evident, cu un arsenal impresionant de critici--sau de atitudinea profesorilor-- poorly lacking din toate punctele de vedere--unii gasiti "material didactic" si in reale--ma hazardez oare sa le numesc chiar inteligente?--incercari de aliniere in randul tarilor europene.atacand exteriorul problemei, v-a scapat pe usa din spate esenta! daca sistemul de invatamant in romania se clatina--"daca" este superfluu:)--vinovat e...cerebelul! intra in scena vesnicul cliseu mioritic: tot raul porneste de sus, de la "bigwhigs", sau, ca sa fim mai pragmatici, de Jos, de la ochiul Dracului.pai cine munceste pe gratis, pentru satisfactie profesionala...in romania?! procentajul e mai mic ca ratele de la Flanco :).ipoteza: profesorii NU sunt institutii caritabile; demonstratie: daca functionarul lihnit, prapadit si batut de soarta isi goleste capul si se ingroapa in hartii 8 ore/zi => profesorul--care dupa examene si grade este platit mai prost ca gunoierul-- are si el dreptul sa faca minimul care ii este permis (tineti insa cont ca si "minimul" respectiv inseamna sa-si "ingroape" vocea in ore lungi si capete galagioase, putine capabile de ecouri with a twist).
in al doilea rand--cu riscul de a ma lungi--remediul unei programe stufoase este o minte limpede. cu toate ca incep sa ma simt o specie pe cale de disparitie, nu pot sa cred ca trebuie sa fi Balanta pentru a-ti gasi echilibru intre comentarii la romana si ecuatii la matematica (si, imi sopteste fratiorul, algoritme la informatica).TIP OF THE DAY: exista invatat fara tocit: exista "skim the text"--in cazul de fata "skim the syllabus". un adolescent rebel ar trebui sa stie sa nu inghita informatia cu polonicul, sa o purice, sa scoata surplusul de grasime si voila! SKIMMED FOOD FOR THOUGHT! daca stau sa ma gandesc bine, incalceala de dezincalcit creste populatia de celule cenusii, nu o imbuiba pana la BUM-ul proverbial cu mure-n gura!
"Fenomenul"Ceausism" - de (anonim) la: 05/01/2004 03:51:52
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
Este atit de usor sa apelezi la tricuri de film de lung metraj,la machiaje,la piei artificiale si la scene cu usile inchise,in care cineva este impuscat cu gloante oarbe.
Maestrul Nicolaescu este un geniu al filmului de razboi,despre terorism sau despre crime executate profesional.
Cind faci parte dintr-o clica,exista o simbioza care nu desparte decit aparent personajele.
Intrebarea era,de ce perechea Ceausescu nu a fost autopsiata si de ce nu au fost aratate buletinele.De ce?Pentru ca nu puteau sa faca autopsie pe niste personaje,care isi jucau si ele rolurile,scrise in "Scenariul revolutiei".M-a frapat si fiul ratacitor Nicu,de incercarea sa disperata de a lua totul cu el,chiar si vedetele din umbra,de patosul lui bolnav de a cauta medici renumiti prin Viena,pentru vindecarea bolilor sale inchipuite,ba de ficat,ba de satomac,ba in urma unei rani mortale de cutit,ba de cancer..Apoi aducera papusii strigoiului in tara.Aceste lucruri n-au pus pe nimeni pe ginduri.Eu ma gindesc inca la lingourile de aur semnate"Ceausescu Nicolae",la monezile de aur pe care-si grava chipul,la banii lichizi,miliardele pe care le ascundea in America ,Austria,Elvetia,pentru pregatirea unui exil probabil.Da,s-au platit birurile pentru bunurile personale si am primit in schimb un palat..ne-a donat un muzeu,asa cum un faraon egiptean construia in numele sau,o piramida.Eu sind absolut concvinsa ca Ceausestilor le merge mai bine decit oricind,ca pretul"aurului" a avut influienta,scaunul monarhului a fost pasat la un prieten drag si intim de familie.Si chiar daca nu credeti,o sa vedeti avia peste 10 ani adevarul pur.Oricum,a fost un film bine realizat,in care perechea odioasa care mergea la vinatoare de tineri prin anii 80 si transa carnea copiilor nevinovati cu sadism,pentru intinerirea celulelor batrine,vampirismul atroce,care nu se vad in filme,dar se povesteste doar despre asta,au fost realitati ale unui timp absurd.Coruptie a existat,coruptie va exista..Oare cine cumpara scaunui domnesc la urmatoarele alegeri?Ceausescu,un batrin de aproape 90 de ani sta in scaunul lui din piele,in vila sa din California si ride pe sub nas.Da,isi priveste cu mindrie semnatura care raneste aurul de pe lingou.are toate motivele sa fie multumit.Nu trebuie sa fii neaparat presedinte,poti sa te numesti si altcum si sa te bucuri de o sanatate de fier.Mai probelematic este cu fiul Nicu,cel care a anuntat deja in presa europeana"Sechs Milliarden Plastinaten,als besonders kenntlich zu machen,von lächerliches bis zu erhabenes",adica,"Sase miliarde de oemanei plastinati ca o veste deosebita,de la batjocora pina la posedare".Da,Günther von Hagen,care se mai supranumeste si"Domnmul" sau Dumnezeu,care a si trait intr-un oras domnesc citiva ani(Sibiu se traduce din geermanul"Hermannstadt","Orasul domnului".Da,vorbeste bine germana,si-a omorit cei mai temuti dusmani,pe care i-a plastinat si ii prezinta la expozitii prin Europa,Asia.Nu e rau,speram insa ca cel de sus il va lua la timp acolo sus la el,ca sa-l arunce ca pe Lucifer in iad,ca sa nu aiba timp sa mai faca cu banda lui din CCPCR fosta securitate crime prin lume.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...