comentarii

ma rog semnificatia cuvintului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pentru cei care nu suntem in - de Daniel Racovitan la: 26/02/2004 05:04:40
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Pentru cei care nu suntem in Ro, ne poti facce un scurt rezumat te rog?

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10659 (raspuns la: #10658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zaraza, ... hai sa nu ne ascundem dupa deget ... - de daizagor la: 15/04/2005 08:31:34
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
citi centimetri ti-a crescut respectul pentru propria persoana facind ce ai facut (pentru tine)?

Te rog evita cuvintul "greseala" ... nu isi are locul aici. Un act de infidelitate este un act premeditat.

In privinta bilantului, daca tu nu stii, am sa-ti spun eu ... simplu ... negativ.

Daca ai face acelasi lucru de la inceput inseamna ca " de unde nu este nici Dumnezeu nu cere"

Teoria simpla pe care o prezinti nu este corecta ... Motivul? Inca nu ai invatat sa comunici.

Comunicarea este foarte importanta in relatiile interpersonale. Daca te astepti ca partenerul tau sa ghiceasca tot ce consideri tu ca lipseste, te afli pe un drum gresit...
#43712 (raspuns la: #43701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu cred ca e scris la mishto - de donquijote la: 06/07/2005 12:31:20
(la: „De la monocultură la interculturalitate“)
sa ne puna la incercare.
si e si plin de greseli de sintaxa.
Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune.

...dand consitenta ceea ce este indus'... 'dand consistenta' - cere forma dativa - cui? (sper ca m-am exprinmat corect) sau cuvantul consistenta e in plus, sau lipseste o virgula dupa dand consistenta si un 'la' inainte de utilizarea...fiecare din corectari da alt sens (care tot ramane ascuns, dar e gramatical corect)
sau
'dincolo de fecunda improvizatoare atractie'
asta nu-i romaneste, lasand la oparte semnificatia cuvintelor.
2 adjective inaintea substantivului in lb. romana? unul singur treaca -mearga., da doua? macar de punea un si ...

p.s. bacalaureatul la lb romana l-am dat acum vreo 30 de ani...asa ca imi cer scuze daca am facut vreo greseala. sau poate revolutia din '89 a schimbat si gramatica...
Jocul e infantil - de irina fiorentina la: 27/07/2005 10:24:25
(la: Egalitatea intre sexe!!!)
Jocul va fi mereu infantil, cat va dura specia...cat despre "explicatiile" tale "Cico" nu cred ca erau necesare...sunt perfect constienta de semnificatia cuvintelor, doar ca uneori incerc sa le mai si iau peste picior, nu vad de ce trebuie sa tratez mereu totul cu seriozitate... in fond suntem int-ro cafenea virtuala, putem alege sa "dezbatem" si lucruri mai frivole in forma aparantei seriozitati, nu?!

Cat despre a folosi Poll-ul la altceva...in mod fortat: nu fortez pe nimeni sa completeze polul, fiecare e liber sa faca ce doreste, sa ia lucrurile in serios sau in radere...putina flexibilitate nu strica!

Iar despre toate variantele posibile - nu sunt interesata, fiecare ar putea 100 de variante posibile, nu vad necesitatea de a le include pe toate!

Salutari, cico!
#61667 (raspuns la: #61412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exista INFIDELITATE si FIDELITATE - de casyana la: 05/10/2005 15:36:50
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
Eu cred ca infidelitatea poate fi descrisa f bine doar cu trei cuvinte"nestatornicie in sentimente" si clar,fidelitatea ar trebui sa fie opusul infidelitatii.dar aici intervine campul in care fiecare isi poate stabilii limitele si semnificatia cuvintelor mai sus explicate.eu am intalnit tot felul de perechi:unele care credeau ca doar sarutind o alta persoana esti infidel,sunt unii care cred ca numai prin actul sexual se poate fii infidel siunii care au o relatie asa zisa libera care isi permit aceste infidelitatii unii ajungand a contacta o terta persoana pt a face ceea ce se cheama sex in grup.-)))))
fiecare dintre noi are dreptul la opinie dar eu cred ca fiecare in parte isi poate stabilii limitele impreuna cu partenerul.ideea este ca nu trebuie sa se impuna nimic,trebuie discutat cu toata sinceritatea acest subiect,mai ales intr-o relatie care are un viitor inainte.
aaa... si am uitat sa-mi spun - de andleia la: 01/04/2006 10:37:59
(la: "Americanii sunt prosti")
aaa... si am uitat sa-mi spun si eu parerea, ca tot practicam un fel de democratie si in romania ;)
parerea mea e ca a multora: de ce sa ne obosim sa ne ridicam la nivelul lor(si aici ma refer la tehnica si it), cand putem sa aruncam cu noroi?
sau, si mai bine, de ce nu ni se face mila de ei si sa ii ridicam pe ei la nivelul nostru? :))))
ca doar na... au si ei martisoare si oua vapsiti di pashti :))
in fine, e un razboi al orgoliilor, care nu are neaparat un castigator... cum bine a remarcat cineva, istoria o scrie cel puternic si o scrie in asa fel incat sa arate ca a fost, este si va fi mereu cel mai puternic...
ceea ce am remarcat eu in legatura cu americanii e nu ca sunt prosti, ci doar ca au o gramada de traume din copilarie, si de aia la 20 de ani devin psihopati, criminali in serie si vine sam (tipa din profiler), care se uita la locul crimei si-l bangheste pe asasin... cul, nu?:P
acuma serios, nu cunosc decat ceea ce-mi prezinta tv-ul... si el imi prezinta o tara aproape fara istorie, a carei populatie bastinasa a fost decimata, plina de rasisti, in care e riscant sa fii elev de liceu si sa nu fii popular ca ti-o iei in freza... sau chiar si-asa ti-o iei in freza, pt ca i se nazare o data colegului tocilar de care te-ai luat pana acuma sa vina cu pusca la scoala si te trezesti cu capul spart... de ce??!?
spiritul de competie e mai mult decat acerb, e atroce... asa ca poate de aia ei sunt mai destepti ca noi(si aici ma refer iar la tehnologie&it), dar pt ca putinii care pot sa exceleze s-o si faca trebuie sacrificati aia multi(adica aia care probabil traiesc in getto:) si care nu stiu sa deosebeasca romania de sofia, dar stiu sa zica multumesc si te rog frumos, cuvinte esentiale, dupa parerea mea...)
inca o chestie: de ce li se pare romanilor asa de incredibil faptul ca americanii habar n-au ce e romania? stie vreunul din noitoate capitalele plus orasele principale ale tuturor statelor americane? nu cred.. eu una nu le stiu... nu m-a pasionat... pe ei de ce i-ar pasiona? voi ati invata ceva, fara sa va intereseze? nu prea cred...
asa ca ce are a face faptul ca nu stii ce capitala are romania si unde se afla cu pretentia ta de a te crede cult?
nu cred ca multi dintre noi stim ca exista o insula sri lanka si unde se afla... ce sa mai zic de capitala? asa ca unde e dreptul nostru de a ne cere recunoastere internationala? (sa ma scuteasca aici cei care zic ca noi avem cultura mai multa decat altii... nu cred ca e asa... aici, ca si peste tot, cultura are doar cine vrea... nu ti-o baga nimeni pe gat... sa nu-mi spuneti ca la noi copii invata de toate... in programa lor scoalara sunt o gramda de chestii, dar realitatea e ca istorie, geografie, fizica si alte cele se invata pe chestia:imi cumperi manualu iti dau 10 si alte cele... e doar alegerea si placerea ta sa inveti ceva, nu te obliga nimeni)
apropo, pt cei care o sa creada altceva, nu locuiesc in sua(pt ca e impropriu spus america, america e un continent:P)
nu vreau sa ajung acolo pt ca n-am ce vedea, prefer piramidele si daca anisia n-are nimic impotriva, eu colectionez relicve, asa ca o s-o rog sa ma imprumute cu un "sponsor" ;)
tot ce am spus e din ceea ce am vazut la tv, de aia daca am gresit imi cer scuze, a fost in necunostinta de cauza...
si cam atat. :)


i need to hear some sounds that recognise the pain in me...
paianjenul - de luis la: 10/04/2006 19:49:41
(la: Sunt romanii saraci cu duhul?)

Conteaza mai putin cum am formulat eu. Nu ma lansez acum in dezbateri ce vizeaza interpretarea Bibliei. Sunt sigur ca ai priceput din text, daca nu din titlu, care era ideea. Si expresia este destul de uzitata ca un sinonim pentru naiv. Intreaba 10 oameni, alesi aleatoriu de semnificatia cuvintului "fortuit", de exemplu.
#116510 (raspuns la: #116298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa mori in ro.. - de eugenyca la: 24/04/2006 10:26:56
(la: Sa mori in Romania, azi)
in ultimii citiva ani buni am auzit mereu :
"sa nu cheltuim pentru cutare sau cutare sa avem bani de inmormantare"
nu intelegeam sau nu voiam sa ma gandesc serios la semnificatia cuvintelor.
Eu locuind in casa soacrei mele care ,ultimile 3 luni a fost imobilizata la pat, spitalele nu au vrut sa o primeasca asa ca am chemat acasadoctori, asistente, perfuzii tratament, pina nu a rezistat si aplecat in lumea umbrelor.

Ea a scapat de suferinta, in schimb eu am ramas sa ma gandesc ce cit cum cheltuiesc , si sa avem grija sa ajunga de inmormantare.
Nu stiu ce_i bine de facut azi in romania?
Sa traiesti fara sati pese de ceva;
sau sa mori ,se vor descurca in vreun fel cei ce raman, cu inmormaintarea ta!

jeniffer - de unicul la: 15/07/2006 20:45:07
(la: Carui motiv credeti ca se datoreaza materialismul feminin ?)
atasamentul spirituel la aceste bunuri
Atasament spiritual fata de partea materiala ? exista asa ceva ? inseamna ca nu inteleg eu semnificatia cuvintului spiritualitate.
#133391 (raspuns la: #133211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Om, - de munteanu rodica la: 12/08/2006 19:17:08
(la: Fatza nevazuta a cafenelei si victimele ei)
Da , am citit acum intreaga conferinta.
Consider ca este doar un avertisment dar te rog citeste cuvint cu cuvint ceea ce am scris mai inainte.
Este riscul fiecaruia ca pe un sit sau altul sa nu-si dea seama ca "pe afara-i vopsit gardu si inautru -i leopardu"
Avertismentul tau este bun si la locul lui dar fiecare trebuie sa invete sa discearna.
*** - de NadT la: 10/06/2007 10:00:30
(la: Cartier de case tip canadian linga Braila)
Stimati forumisti , HELP
Eu am nevoie de idei de la voi cei din Ro.
in privinta,amplasamentului si dc. se poate vinde acolo unde e terenul si voi vreti sa disecam planul de afacere pe niste carari pe care eu si echipa mea le-am batatorit deja.
Ptr. a va informa pe larg Dc. eu simt ca sint vandabile acolo casele ma apuc de treaba, binenteles dc. si autoritatile isi fac treaba.
Ptr. Rodica- este greu de inteles ptr ca nu sti toate datele problemei. nu stiu in ce domeniu lucrezi dar am observat ca dai anumite informatii la obiect .
O casa in Canada se face pe operatii.
unii fac fundatia, altii ridica scheletul,
altii pun geamurile si usile, altii pun izolatia, altii pun Plumbingul, altii instalatia electrica, altii finisarile interioare si aici tot pe operatii, altii vopsitul, altii curatatul santierului, altii nivelarea pamintului in jurul casei, etc.
Toata actiunea este coordonata de un intreprinzator (om cu bani si idei) sau mai pe numele corect general contractor.
Casele se constrruiesc repede ptr ca totul curge, adica cind a terminat o echipa vine alta si continua, uneori operatiile suprapunindu-se.
Cine sunt constructorii, oameni care au inceput munca in constructii lucrind ptr. altii intr-o specialitate pina s-au
specializat si ei si s-au rupt de vechiul patron si lucreaza pe cont propiu cerind mai putin. Sunt 3 categorii care necesita licence:-framer,
plumber, electrician.
Nu-ti trebuie licence sa pui izolotii spe exemplu ci numai dorinta de munca, rapiditate si un spirit intreprinzator.
Ptr finisaje la fel,etc.
Stiti ce inseamna Do it yourself.
cred ca in romana bricolaj (nu sunt sigur, doar deduc din cea ce am citit, cind am plecat din tara nici nu am auzit de cuvintul asta). multi isi fac anumite parti din casa in felul asta. Si maieconomisesc din bani. Dar trebuie sa te pricepi.
Aici in Canada casele costa exorbitant
doar ptr un nivel finisat platesti peste 200000 can $, asta insemnind cind te muti in casa totul e finisat pe afara si inauntru mai putin basementul pe care il finisezi tu mai tirziu. poti trai f bine la parter ai totul gata iar demisolul dc vrei il finisezi dc. nu, nu.
Canadienii in general nu-si finiseaza basementul.Il lasa asa ptr totdeauna.
Dc. cumpara un european sa zicem casa el finiseaza basementul el insusi sau plateste oameni la mina a-2-a.
Basementul meu arata mai frumos sau tot atit de frumos ca si parterul inaltat si l-am facut eu cu sotia si acolo unde nu ne-am priceput am platit la mina a-2-a si s-a facut. Eu am oameni doritori sa vina cu mine si care sunt specializati in cite ceva. Ii platesc la casa si in raport de nr de case facute isi fac sau nu suma, e treaba lor, eu binenteles nu aduc decit pe cei care vor trage alaturi de mine ca sa iasa numarul dorit pe an dupa cum am spus min 35 case, mediu 50 case pe an. Totul e cum te organizezi.
Ptr simpaticul Don Q. , voi v-ati invatat sa ginditi ca mereu incearca cineva sa va pacaleasca , eu cind am spus ca o fac din profile usoare modificate pe acea casa v-am dat niste date incomplecte asta neinsemnind ca drumul nu a fost batatorit inainte, este f bine batatorit,eu schimb spre ex numai materialul; sau modul de al fabrica sau altele nu pot sa spun , ptr a fi eficient 35-50 case inseamna mult pe an ptr. un mic intreprinzator. Prin sistemul gindit de mine eu incerc doar sa cistig timp dar nu in schimbul unei calitati reduse, eu vreau in primul rind calitate ca altfel nu se vind casele.
Stiti care e cea mai buna reclama in ambele sensuri: gura lumii. De aia societatea in Canada si Sua progreseaza asa de repede,cei care fac treaba buna si repede progreseaza, ceilalti mor.
Dar munca si problemele sunt titanice sa stiti. Se munceste zi lumina . In constructia de case nu se lucreaza cu ora ci la lucrare.Deci cu cit faci mai repede poti trece la alta lucrare. Nu e bine nu mai pupi alt job si mori. Simplu nu ?
Nu esti rapid, o data m-am ars, data viitoare nu te mai iau ca-mi strici ritmul ,gasesc eu pe altii . Nu mai intru in alte amanunte.
Cine ma poate ajuta cu sfat si idei din punctul omului de acolo (din Ro) va rog
luati cuvintul, cine nu, sa citeasca printre rinduri si sa inteleaga ce vrea eu nu-mi dezbat afacerea pe net, doar rog respectos sa fiu ajutat in a discerne dc. se poate vinde acolo si cum sa fac cit mai atractiva aceasta parte a afacerii. De aia nu merg lucrurile in Ro. se taie firul in 4 si se discuta dar nimic la obiect ptr. a progresa.
Rodica, cu tine am un deal, tu l-ai avansat,sper ca te ti de promisiune.
lasa-ma pe mine sa pierd cind aduc oamenii la lucru inapoi in Ro.
Binenteles dc. ai vorbit serios....
ca m-ai facut curioasa sa - de andante la: 19/01/2008 13:20:03
(la: iarnă goală)
mai citesc ceva scris de tine, dupa ceaiul de soc
de exemplu, asta nu-mi place (dar nu-i nici o problema, e doar o perceptie care nu cantareste caci e a cuiva ce incepe deja sa uite semnificatia cuvintelor)
e prea tipatoare, prea plina de sine, voit bagandu-se in fata cu iernile neninse
la urma-mi lasa multumirea ca n-a fost lung vaietul teatral
andante, pentru aducere aminte:) - de alex andra la: 04/02/2008 21:50:35
(la: dacă m-ai iubi)
merci, alex - de andante la: 19/01/2008 13:11:28
acum ca am trecut de titlu, am citit poezia
misto :)
uitasem ca scrii si foarte bine

ca m-ai facut curioasa sa - de andante la: 19/01/2008 13:20:03
mai citesc ceva scris de tine, dupa ceaiul de soc
de exemplu, asta nu-mi place (dar nu-i nici o problema, e doar o perceptie care nu cantareste caci e a cuiva ce incepe deja sa uite semnificatia cuvintelor)
e prea tipatoare, prea plina de sine, voit bagandu-se in fata cu iernile neninse
la urma-mi lasa multumirea ca n-a fost lung vaietul teatral


Uita-te la date si la ore. Ai sa intelegi ce-am zis in comentariul anterior. E limpede ca al doilea comentariu nu este intamplator negativ. Se simte o atitudine negativa, andante. E replica la limbutele mele obraznice, care te-au iritat. Asta inseamna, din punctul meu de vedere, sa fii rautacios.

#282290 (raspuns la: #282286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de latu la: 09/02/2008 08:29:48 Modificat la: 09/02/2008 11:26:19
(la: Ganduri de ora 5,00)
Ai scris:
Nu este nici rechizitoriu, nici pledoaria unei apararii din oficiu...

si ai mai scris:
la fel de neplacut m-a surprins si pe mine gestul (elegant, dealminteri) prin care mi-ai aratat usa cafenelei.

Primul citat e valabil si pentru ce scriu acum, aici.
Al doilea citat a provocat o neintelegere: Nu ti-am aratat usa cafenelei (de altfel iti scrisesem in acelasi mesaj mai pe la inceput, ca o sa-ti citesc poezia si mai departe, ceea ce s-ar bate cap in cap cu teoria ca ti-as fi aratat usa).
Nu, Sancho Panza, am dorit doar sa sugerez - cu o, se pare, neizbutita formulare - ca iti doresc succes pe drumul tau, indiferent pe care il vei alege si ca n-am sa mai comentez lucrarile tale.
Mesajul in sine a fost o reactie la dezamagirea care a durut si care m-a cuprins in clipa in care am constientizat ceea ce am descris in mesaj. Din clipa aceea am avut doua alternative: S-o las balta adica sa nu scriu nimic, sa ma intorc si "sa plec", sau sa-ti spun ce anume m-a dezamagit. A doua alternativa mi s-a parut mai cinstita.

Stii, Sancho Panza? Poti iubi si spiritul cuiva. Iar cand ajungi la concluzia ca iubirea-ti a fost adresata unei himere, suferi, fiindca te simti - nu te lega te rog de cuvinte ca "indreptatire" - tradat...

Nu ti-am aratat usa, Sancho Panza, iar "Creator de iluzii" am scris, pentru ca imi dadusesi in timp convingerea ca nu esti o himera - ca descrii cu sufletul ceea ce omul simte - lasandu-mi in seara aia pe care vreau s-o uit, doar gustul amar ca esti o tehniciana cum poate nu mi-a mai fost dat sa citesc. Iar asta - a fi mestera in tehnica transpunerii emotionale - nu-i putin. E chiar mai mult decat cei mai multi oameni pot spera vreodata, dar nu atata cat fusesem eu convins ca e.
Si, da: E un punct de vedere egoist.

Cine m-a pus sa interpretez, nu m-ai rugat - si nu te-am intrebat - niciodata si la urma urmei cine-mi da dreptul sa te judec: In toate astea ai avea dreptate daca mi le-ai reprosa. Numai ca asta nu schimba cu nimic nici seara aia, nici dezamagirea mea si nici faptul in sine.

Daca ti-am aratat usa? Nu, Sancho. O clipa am tras eu cu ochiul spre ea, ca imi venise si Astrid in minte cu toate cate au fost - si atunci ca si acum.
Tie ti-as intinde bratzul, oricand avalansa de mizerie ar tinde sa-l copleseasca pe om, pentru ca el - omul - sa nu devina insingurat in umbra artistului, ceea ce in timp l-ar putea sfarama.
Artistul ar avea si atunci izvor de inspiratie stralucind si mai departe - poate doar nuantele culorilor reflectate s-ar schimba pe neobservate - dar mai mult decat binele artistului, ii doresc tot binele din lume omului Sancho Panza.

*** - de Baby Mititelu la: 15/12/2011 13:19:50
(la: Doar 1 din 3 bucureşteni trăieşte la oraş)
Dar poate ca nu stiau semnificatia cuvintelor...urban-rural...:))
Sfanta Euharistie - de sorin_petre la: 07/12/2003 04:00:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
parintelui Iulian Nistea
Sfintia voastra,

va rog sa ma ajutati in a ma dumiri asupra unei probleme care ma framanta de o buna bucata de vreme: Impartasania. De ce nu ne impartasim cand mergem la Biserica duminica la chemarea preotului in din fata Sf. Altar? Ea este datatoare de viata duhovniceasca, spre a avea parte cu El. Care este semnificatia acelor cuvinte prin care Hristos ne cheama" ,...veniti si beti dintru acesta TOTI...? Toti, cei care..., toti care? afara de cei aflati in pacate de moarte si nespovediti, neimpacati cu Dumnezeu si aproapele se zice undeva. Totusi stiu ca se administreaza Sf Impartasanie celor indraciti, dar noua nu, de ce nu ni se prezinta mai clar aceste lucruri de o asa extrema importanta. Imparatsandu-ne cu Trupul si Sangele Domnului este ca si cum ne afirmam ca suntemi Crestini si-l marturisim pe Hristos astfel, gresesc cumva? Noi vrem sa crestem spiritual dar hrana spirituala nu o luam. Unii ne invata ca sa ne apropiem cu vrednicie dar, cine poate spune ca se poate apropia cu vrednicie fara a cadea sub mandrie? iar altii spun ca nimeni dintre oamnei nu-i vrednic(si asa si este), incat in smerenie, nevrednici fiind dar impacati cu aproapele si netulburati sa ne apropiem de aceasta sf taina. Lumea astazi atat aici in nordamerica cat si acasa in tara si probabil ca si-n vestul european e la fel, distanta fata de aceasta tainica chemare, spectatoare in loc sa fie co-liturghisitoare cu preotul din Altar. Am gasit ceva scris despre Sf Impartasanie destul de lamuritor un articol la parintele arhimandrit Roman Braga la adresa http://www.plasticsusa.com/ortho/cerberi.html
probabil ca urmare a sesizarii acestei stari de fapt din Biserica zilelor noastre. Acest articol totusi de preoti de aici (doi dintre ei) este neavenit, iar un altul de aici confirm acele scrise de parinteel arhimandrit. Consensul nu-l vad si pe deasupra mai zaresc ca un fel de doua scoli(ca in catolicism) unii(cei doi) zicind "pai ia uite ce-a spus parintele Cleopa despre asta, iar celalalt mai tanar, mai cu blindete imi citeaza pe parintele Rafail". Ba chiar la un moment dat mi s-a spus de actre unul dintre cei doi ca sa iau anafura ca tot aia e, iar eu stiu bine ca nu-i tot aia! si vedeti dumneavoastra astazi ma simt izbit dintr-un perete in altul si nelamurit, mai mult, un teren care simt ca-mi fuge de sub picioare si asta constientizez ca nu-i bine de loc, un soi de deznadejde imi da tarcoale chiar. Ce sa fac? stiu ca trebuie sa ma rog mai mult si sa nu mai stau in aceste framantari, dar fara un raspuns lamuritor - linistitor nu prea e pace.
Ma iertati ca v-am scris si v-am necajit aici pe acest forum cu framatarile mele, dar stiti uneori asa se potrivesc lucrurile.

Va multumesc si va doresc in continuare un post usor si folositor
Doamne ajuta!

sorin
#6088 (raspuns la: #5982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frati lunetisti, am sa va rog - de Daniel Racovitan la: 16/01/2004 03:06:06
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Frati lunetisti, am sa va rog sa nu deviati discutia de la subiectul initial. Multumesc.

_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
#8125 (raspuns la: #7399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
oamenii sunt cuvinte - de alma la: 05/04/2004 15:46:51
(la: Infrapoem)
totul e semn. ar spune un lingvist. totul e simbol. si nu stiu daca e trist sau nu, sau daca e adevarat. probabil e adevarat in masura in care exista cineva care sa priveasca in jur si in sine si sa incifreze sau sa descifreze ceea ce vede. din punctul asta de vedere si poezia mea (ma rog, quasi-poezia, infrapoezia) este un semn. tot ce pot sa sper e ca nu numai eu o pot descifra.
nu e rau ca oamenii nu au (nu mai au) miliarde de cuvinte in universul lor. cuvintele sunt oricum o traducere (nereusita in majoritatea cazurilor) a gandurilor. trist e atunci cand nu mai ai ce sa traduci in cuvinte...
multumesc pentru mesaj (pe care cred ca prea l-am despicat in patru:))
#13333 (raspuns la: #13325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...