comentarii

ma simt norocos intro lume fara noroc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ma simt norocoasa ca am intal - de Ophelia la: 02/02/2006 15:12:29
(la: Va considerati norocosi?)
Ma simt norocoasa ca am intalnit in viata multi oameni buni...si cred ca voi mai intalni
Cand simt ca toata lumea e im - de bombonik la: 03/11/2005 00:15:49
(la: În colţul meu, în lumea mea)
Cand simt ca toata lumea e impotriva mea, prefer sa o infrunt pt ca altfel as intra intr-un cerc vicios. Iar singuratatea ma inspaimanta. Cred ca e cel mai cumplit lucru, asa ca prefer compania iubitului meu sau a unei prietene care sa-mi ofere sprijinul afectiv.
eu am simt norocoasa - de giocondel la: 25/01/2008 03:30:19
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
pentru ca am un exemplu atat de frumos de urmat: parintii mei.

ca si copil eram o fire un pic indaratnica.

sunt inca incapatanata cetodata ( mai mult cand trebuie), desi in multe feluri si foarte toleranta si intelegatoare.

ceea ce apreciez acum, uitandu-ma inapoi la copilaria mea si la felul in care ai mei m-au crescut este faptul ca au stiut cum sa imi devina mai intai de toate, inainte de a-mi fi parinti cu autoritate, PRIETENI de incredere.

de cand aveam cativa ani numai, intotdeauna m-au inclus in conversatiile lor si mi-au explicat cu rabdare orice nu intelegeam.

m-au inclus in luarea deciziilor legate de familie, cu respect fata de parerea mea chiar daca nu aveam inca experienta de viata indeajuns.

cand mi s-a spus NU era intotdeauna urmat de o explipcatie ampla a motivatiilor din spatele deiciziei si cu prezentarea variantelor posibile.

ceva de genul

" NU vreau sa faci asta pentru ca asta si asta se poate intampla. totusi ai liber arbitru si daca vrei neaparat sa inveti din greseli, da-i bataie si fa cum te taie capul. noi vom fi aici cu iubirea intacta, chiar si cand ti-o iei in barba."

si si-au respectat cuvantul!

rar, aproape niciodata, am facut ceva impotriva sfatului tatalui meu, care
m-a onorat intotdeauna cu increderea lui in capacitatea mea de a lua decizii sanatoase.

un lucru foarte important, am fost educata prin carti si filme: cand
taica-miu simtea ca am nevoie sa inteleg cate un aspect de viata, imi punea sub nas cate o carte...si-ntelegeam imediat, si tare ma bucur ca a procedat asa pentru ca iubesc cartile si felul in care mi-au influentat existenta.

Umorul este si el atat de important, jocul. si ai ales NATURA.

ceele mai frumoase momente din viata mea sunt legate de plimbari in natura si discutii despre tot ce misca sub soare, cu taica-miu si varul meu 'mai mare si mai destept'.

televizorul a fost descurajat, chiar eliminat.

MUZICA!!! daca incepeti din timp, nici nu conteaza posibila influenta a strazii, copilul va aprecia ceea ce a ascultat de cand era in burtica mamei.

nu am vibrat niciodata la muzica de trei lei a colegilor mei.chiar si cand am incercat din tot sufletul, ca sa intru in tipare( pe la 14 ani).

inca nu am copii dar cand voi avea, tot ce imi doresc este sa am intelepciunea sa ii invat sa perceapa lumea cu optimism, creativitate, toleranta, generozitate si infinita bunatate...

sa vada frumosul mai intai, sa ramana puternici confruntati fiind cu negativismul si confuzia generala si sa stie ca intotdeauna vor avea un prieteni de incredere in parintii lor si ca vor fi iubiti, no matter what.

unde dragoste nu e, nimic nu e.

Ps: in ultima instanta, o chestie care depinde de la om la om, spiritualitatea joaca un rol extrem de important.

parintii mei nu mi-au impus religia lor dar despre Dumnezeu mi s-a vorbit. La modul spiritual, detasat de apartenenta la ceva anume, sau de fanatism. Mai de graba, ca o observare a misterului, perfectiunii si frumusetii Universului,cu tot ce inseamna el.
#278151 (raspuns la: #278121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Loana - de laura_ la: 03/07/2006 19:36:15
(la: facultate?)
Nu stiu cat de utile-ti sunt cele ce-ti voi scrie... dar avand in vedere ca sunt studenta in anul IV (tocmai am terminat anul III)... ma gandesc sa-ti astern cate ceva din experienta mea de studenta a acestei facultati: "Drept si Administratie Publica".
In primul rand, depinde ce vrei sa faci si daca-ti doresti cu adevarat sa urmezi aceasta facultate.Ca toate celelalte este destul de greu dar nu imposibil de terminat si cu atat mai mult de profesat.
Cand am intrat,in anul I si dupa... foarte multa lume ma privea ca pe una "de la Drept"... in traducere libera... "face si ea dreptul ca-i la moda". Altii... ma intrebau ce am sa fac eu cu facultatea asta ca-i piata plina, ca-i nevoie de pile , bani sau sa-mi pun fundul la bataie.
Am mers mai departe si mi-am urmat dorinta: sa devin un juris bun si nu unul de duzina... pt ca-i ,intradevar, piata plina de asa zisi juristi; toata lumea se pricepe la drept... toata lumea stie drept... putin, insa, stiu cu adevarat drept.
Revenind... in anul I te vei izbi puternic de examenul de Drept Roman(care-i baza dreptului).Restul materiilor sunt la fel de importante dar te vor speria paginile multe ce trebuie sa le parcurgi pt fiecare examen.
In anul II , depinde... te va incanta sau nu Dreptul penal (partea generala)care-i floare la ureghe pe langa cel Special pe care-l vei face in urmatorul an.
In anul III... vei avea de trecut cu bine peste "focul" acestei facultati. Se spune ca daca ai trecut de anul III, este ca si cum ai terminat facultatea.Nu subscriu acestei afirmatii pentru ca si anul IV este la fel de important.Are procedura civila si contenciosul administrativ(fara de care nu poti sa te numesti jurist), medicina legala,fiscalul si dr. parlamentar (ca tot tre sa stii "ce" si "cum" cu toate cate le vedem pe la TV sau in ziare).
In linii mari... cam astea-s materiile... este mult de scris despre fiecare in parte... le-am amintit doar pe cele peste care mi se pare mie mai dificil de trecut ... fara ceva mai mult interes.
In ceea ce priveste ... statutul tau de provincial si fara posibilitati... daca te incanta cu ceva... acelasi statut l-am avut si eu ca proaspata studenta la Drept. Norocul meu este ca sunt o fire ambitioasa si perseverenta.Mi-am dorit sa fac Dreptul pt ca asta am considerat ca pot sa fac, asta ma caracterizeaza si din asta pot sa traiesc. N-am tinut cont de sfaturile sau parerile contrare.Mi-am vazut de drum!Si-am facut bine pentru ca in fiecare an mi-am spus "alceva nu puteam sa fac".
Deci... depinde de tine... daca vrei... poti, vei reusi!
Cu pilele si banii de care ai nevoie dupa ce termini... iar este cu dus si intors... este adevarat... nu oricine isi permite 30.000.000ROL (in 2004-2005) doar pt ca sa fii inscris in tabelul avocatilor.La fel de adevarat este ca ajungi sa lucrezi intr-un cabinet mare doar daca ai ceva cunostinte in domeniu.Dar... am prieteni care au terminat cu note mari, erau doxa de carte si fara posibilitati financiare foarte mari.S-au angajat fara pile,bani sau alte interventii ... ci doar pe munca lor, munca sustinuta in mod constant in timpul facultatii... in cabinete foarte mari din Bucuresti si acum sunt avocati respectati, castiga mai mult decat bine. Aici mai depinde si de noroc! Altii ... au dat la Institut ori s-au facut notari... putini sunt juristi pe la firme, pentru ca-i responsabilitatea destul de mare si hotararile pe care le iei tu ca jurist nu sunt la fel de bune pt managerul tau... si atunci cel care raspunde esti tu...depinde de ceea ce vrei!
Marea mea dezamagire este ca... o alta parere ai despre justitie in timpul facultatii si altfel gandesti si constati in practica. Am avut sansa sa ma angajez din timpul facultatii intr-o SCA, voi merge mai departe in aceasta "formula"... si ma simt norocoasa dar nu minimalizez efortul meu,constant, de a ma ridica la nivelul asteptarilor in fiecare zi de munca si in fiecare dosar in care am fost solicitata.Multe din spetele studiate aici... au avut un alt ecou in instanta. Tot aici, mi-am dat seama cat de important este sa cunosti drept, sa te ajuti pe tine, apropiatii tai sau orice alte persoane, cu profesii diferite, care-ti cer consiliere.
Daca putinul pe care l-am scris iti este de folos m-as bucura!
Ca o concluzie: nu renunta daca asta-ti doresti cu adevarat!
Faculatea si posibilitatile ulterioare absolvirii ei sunt doar instrumentele pe care trebuie sa le folosesti in favoarea ta! Cu un gram de noroc, multa munca, perseverenta si ambitie.... vei reusii in meseria asta care-i frunoasa si indispensabila in viata de zi cu zi!
pentru For ever - de casandra_radu la: 05/08/2006 15:36:00
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Si in prietenie ca si in iubire, nu stii cat de sincer este celalat, daca sentimentele sale sunt autentice sau nu. O solutie este sa nu ai incredere in nimeni si deci sa nu tii la nimeni, sa nu te apropii de nimeni. Imi pare o prostie. Alta varianta este sa ai incredere orbeste si cel mai adesea asteptarile nu ajung realitate, asteptarile sunt chiar menite sa fie inselate, fiindca nu ai nimic de a face cu realitatea.
Daca "prietenul cel mai bun" pleaca cu nevasta, nu a fost niciodata prieten adevarat. Poate ca prietenii adevarati sunt aceia pe care raman prieteni pana la final, cand trecem in lumea dreptilor. Cineva se poate pruta ca un prieten si dupa ani de zile sa te injunghie pe la spate. Asa ca poate un moment relevant e cel de la capatul vietii.
E bine sa te apropii de oameni, nu zic sa ai incredere oarba, dar nici sa fii suspicios, de regula, timpul ajunge sa dovedeasca care este realitatea.
Nu stiu daca am prieteni, sunt cateva persoane la care tin foarte mult si sar pentru ele. Am observat ca si ele au facut la fel cand am avut nevoie de ajutor. Ma simt norocoasa ca sunt in viata mea. Pana acuma, nu am nici o plangere :)
cine mai crede in dragoste ac - de vero0 la: 29/09/2006 20:02:57
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
cine mai crede in dragoste acum, cu siguranta sufera. In ziua de azi "dragostea" inseamna tot ce este material, o casa, o masina, o masa la un restaurant de lux, cumparaturi la Milano, o excursie in Dubai... Se zice foarte usor "te iubesc" dar nimeni nu mai crede in asta.
Daca din intamplare esti unul din aceia care mai crede in adevarata dragoste, atunci cu siguranta vei avea multe dezamagiri.
Sa ne uitam in jur, cati dintre noi mai cred in dragoste, cati mai cred ca pot fi fericiti. Se casatoresc unii, isi jura credinta si iubire vesnica si la 3 luni dupa divorteaza, nepotrivire de caracter zic ei... oare asta este dragoste?! Lumea asta in care traim este atata de egoista, de materialista si de rea ca nu mai stim ce-i dragostea, nu mai stim ce-i frumosul, vedem peste tot numai gri si ce-i mai rau este ca intretinem cu succes acest gri. Ne preocupam atat de mult de partea materiala ca ajungem niste obsedati ai banului, niste meschini.
Daca vedem pe cineva care poate crede in dragoste, il lovim atat de tare pana renunta la ideile lui si le accepta pe ale noastre. Cred ca cel mai bine e, daca mai ai vreo farama de credinta, daca mai speri ca exista dragoste, s-o tii pentru tine, si atunci cand gasesti pe cineva care intr-adevar crede la fel ca tine, atunci sa te simti norocos, atunci sa crezi ca poate fi ceva frumos si bucura-te de acel moment... ca nu stii cat poate tine.
... - de vero0 la: 29/09/2006 20:02:57
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
cine mai crede in dragoste acum, cu siguranta sufera. In ziua de azi "dragostea" inseamna tot ce este material, o casa, o masina, o masa la un restaurant de lux, cumparaturi la Milano, o excursie in Dubai... Se zice foarte usor "te iubesc" dar nimeni nu mai crede in asta.
Daca din intamplare esti unul din aceia care mai crede in adevarata dragoste, atunci cu siguranta vei avea multe dezamagiri.
Sa ne uitam in jur, cati dintre noi mai cred in dragoste, cati mai cred ca pot fi fericiti. Se casatoresc unii, isi jura credinta si iubire vesnica si la 3 luni dupa divorteaza, nepotrivire de caracter zic ei... oare asta este dragoste?! Lumea asta in care traim este atata de egoista, de materialista si de rea ca nu mai stim ce-i dragostea, nu mai stim ce-i frumosul, vedem peste tot numai gri si ce-i mai rau este ca intretinem cu succes acest gri. Ne preocupam atat de mult de partea materiala ca ajungem niste obsedati ai banului, niste meschini.
Daca vedem pe cineva care poate crede in dragoste, il lovim atat de tare pana renunta la ideile lui si le accepta pe ale noastre. Cred ca cel mai bine e, daca mai ai vreo farama de credinta, daca mai speri ca exista dragoste, s-o tii pentru tine, si atunci cand gasesti pe cineva care intr-adevar crede la fel ca tine, atunci sa te simti norocos, atunci sa crezi ca poate fi ceva frumos si bucura-te de acel moment... ca nu stii cat poate tine.
stiam eu! - de charlie la: 25/02/2008 09:31:26
(la: Risipa de ganduri)
...stiam ca nu sunt singura care se revolta tacit pe lume si ma simt norocoasa ca fac parte din acel mic procent de 1% care vede printre aparente si citeste printre cuvinte :). O sa fie bine... Desi inca nu m-am hotarat cum sa definesc "binele". Cred ca si cand o sa reusesc sa zbor departe, o sa-mi aduc aminte de unde mi-am luat zborul! Multu' multttttttttt! :)
#288620 (raspuns la: #288493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Duduia Lizuca - de Florin si atat la: 04/03/2004 13:29:56
(la: Romani in strainatate)
Trebuie sa admit ca mesajul anonimei m-a scos din sarite. De ce?

1. Nu si-a semnat mesajul deloc.

2. Din mesajul ei am inteles ca, fiind in Anglia, cultiva parerea ca romanii si copii din Romani au nevoie de ajutoare, muncesc ca 'sclavii' si nu sint tratati ca finte umane etc. Si, da, nu mi-a placut. Am gasit mesajul jignitor pentru cei din tara... si eu nu mai traiesc demult acolo.

3. Mi-a amintit de o intimplare care mi-a ramas in inima.
Acum 13 ani, am lucrat la un proiect finantat de UK pentru orfelinatele din tara, lucram la construirea sau amenajarea celor existente... deci am vazut cum erau orfelinatele chiar aproape de '89... nu este important ce faceam eu.

Stiind acolo o perioada de timp am inceput sa cunosc copiii mai bine...
Orfelinatul la care ma refer mai jos primea tiruri peste tiruri cu ajutoare dar foarte multe lucruri erau vechi sau nu erau pentru copii asa de mici (intre 1-7ani).
Multe din aceste tiruri erau insotite de romani care topaiau bucurosi si zimbeau in stinga si in dreapta. Erau aroganti, se laudau ce norocosi erau si topaiau ca puteau ajuta.
Si cind aceste tiruri ajungeau, era adunare mare cu copiii...multumiri...ceva de dezgust.

Intr-o zi au venit niste belgieni, in frunte cu o romanca...foarte nepoliticosi si cu romani si cu englezii.
Romanca noastra a luat in brate un copil de 5 ani, George, care nu a vrea un picior, si ia dat o jucarie mica, care semana cu cele din McDonalds, si o pungulita cu dulciuri ca fiind cadouri de a ea si i-a spus ca sa-i multumeasca. George, zimbind ,s-a supus.
George al nostru ('al britanicilor') era un baietel foarte dezghetat si invatase si ceva engleza.
S-a jucat cu jucaria si a tinut-o in mina o vreme. Dupa un timp a venit la noi a spus: Nu este un cadou special pentru ca nu e noua...
Sa-i fii vazut ochii...
Chiar tu crezi ca asa zisele gesturi de caritate facute de unii sint primite bine?
..........
Draga duduie, romanii au o mindrie in inima inca de mici chiar daca nu ii invata nimeni. Romania n-a avut si nu are nevoie de ajutoare umanitare sau lucruri de caritate de genul lucrurilor de mina a doua, n-are nici nevoie de alti romani sa planteze idei in capurile celor din vest ca este o tara inca in nevoie de ajutor.
Oare anonima ta nu asta face pe unde se duce: stringeti oameni buni.. ca eu le trimit la copiii nenorocosi... etc.

Romania si romani trebuie sa infrunte viitorul singuri, cu capul sus. Si daca nu au mincare pe masa, jucarii, dulciuri etc. sa stringa din dinti si sa faca pe dracu in patru sa le fie mai bine. Dar sa ramina cinstiti si buni cu ei insusi. Si daca miine le este mai bine decit azi sa ia acel status ca normal si asa mai departe.
Nu sa topaiasca si sa se simta norocosi si gata de ajutor umanitar si sa-i faca pe cei mai saraci (da, saraci din tara) sa se simta ne-confortabil.

Poate de asta celor din tara nu le prea place de noi. Se simt insultati... dar numai unii o fac...cred eu.

Cu nerabdare astept raspunsul tau...daca ai timp...
Florin si atat

P.S. Se pare ca un Florin din Israel si-a luat numele de Florin... si atat. Nu sintem unul si acelasi.
#11334 (raspuns la: #11261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Florin si atat, din UK - de Duduia Lizuca la: 04/03/2004 16:30:59
(la: Romani in strainatate)
Buna, mai,

Da, intr-adevar, sunt de acord cu tine. Darul de mana a doua nu este chiar un dar adevarat. Si nu cred ca majoritatea din Romania sunt asa de disperati sa ia orice. Dar sunt sigura ca sunt unii oameni acolo, asa cum sunt de fapt in orice tara, care ar prefera si ceva de mana a doua decat nimic.

"Oare anonima ta nu asta face pe unde se duce: stringeti oameni buni.. ca eu le trimit la copiii nenorocosi... etc."

Poate ca da, poate ca nu. Nu sunt chiar sigura, dar daca o face nu cred ca o face intentionat, sau cu un orgoliu constient. De aceea nu m-as grabi sa o judec.

"Nu sa topaiasca si sa se simta norocosi si gata de ajutor umanitar si sa-i faca pe cei mai saraci (da, saraci din tara) sa se simta ne-confortabil."

Intamplarea pe care ai povestit-o pare intr-adevar neplacuta, si aproape ca iti simt dezgustul. Dar poate ca nu toti care ajuta sunt asa, as avea grija sa nu formez un stereotip (sterotype) prin generalizare.

In schimb ce-ai zis, ca unii romani se simt insultati, da, nu as vrea sa fiu cauza acestor sentimente. Si nici nu as vrea ca cei din vest sa creada ca Romania e plina de oameni saraci care nu-si pot permite sa cumpere copiilor jucarii si sar in sus de bucurie cand primesc jucariile (vechi) ale altor copii din vest. Trebuie sa admit ca nu m-am gandit la aceste lucruri, si sper ca anonima se va gandi si ea putin la ele.

Cu bine,

D.

PS: e chiar amuzant ca Florin din Israel s-a semnat ca tine. Ar trebui sa-si schimbe si el numele, poate ce va de genul "Florin" - si nimic mai mult; sau "Florin si nimic mai mult", sau "doar Florin" sau chiar doar "Florin", adica "Florin" si atat.

:)
#11356 (raspuns la: #11334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...Ca sa ma intorc la cei ca - de Florin si atat la: 15/06/2004 00:56:47
(la: Scriitorul, intre el si ceilalti)
"...Ca sa ma intorc la cei care nu scriu pentru ceilalti, nu ne-am simti, oare, tradati, daca am afla ca pictura sau romanul respectiv n-au fost facute pentru noi, nu vroiau sa ne spuna nimic, erau destinate doar eliberarii “creatorului” de tensiunea talentului care-l tulbura ?..."

Cred totusi ca mariile genii (de orice fel: scriitori, oameni de stiinta etc.) au simtit o eliberare dupa ce-au facut public creatia.
Setea de cunoastere a fiecaruia difera...de la o persoana la alta. Eu personal nu ma gindesc de ce scriitorul a scris. Important este ceea a scris si daca descopar ceva cu valoare ma simt norocos si in acelasi timp onorat.
Cred ca o crima mai mare este ca un geniu sa nu fie recunoscut in cursul vietii sale. Este ca si cind l-ai condamna la moarte...cred eu.
Cred insa ca sint foarte putini care scriu doar ca sa se elibereze, descatuseze...Nu plateste chitantele.
:=) - de anisia la: 01/11/2004 11:22:36
(la: scopul vietii)
eu nu cunosc scopul vietii ca pe o definitie. si nici nu pot sa iti dau indicii, repere sau explicatii care sa te ajute in dilema ta.
pot doar sa iti spun ca pentru mine viata este o experienta. si ca ma simt norocoasa sa fii primit aceasta sansa... aceea de a trai!
Carmen, - de Sunday la: 20/09/2005 21:23:46
(la: despre saracie)
Nu pot sa spun ca ma simt vinovata pentru saracia lor, ma simt norocoasa si apreciez mult mai mult ceea ce am. Anul trecut vizitind Romania, dupa multi ani, mi s-a rupt sufletul vazind batrini cersind in mod "elegant" adica vinzind pe apropae nimic buchetele mici de flori,la marginea trotuarului. Sincera sa fiu nu am impresionata de cersetorii organizati foarte insistenti si obraznici. Hei, daca batrina aia amarita si cocosata de virsta si de problemele vietii a putut sa mearga pe coclauri si sa adune ceva flori, cum de nu poate un adolescent tinar si sanatos sa faca ceva mai mult decit sa te traga de haine si sa-ti ceara bani de un suc???
ejacularea feminina(squirt-ul)este un mit sau realitate? - de titit la: 05/10/2005 18:07:30
(la: Ejacularea feminina (squirt-ul) este un mit sau realitate?)
ejacularea feminina este FOARTE REALA!!!!! la fel de reala ca si cea masculina
credeti-ma!
stiu cum este ,o traiesc de fiecare data cand fac dragoste si ma simt norocoasa !
sincer!
belle - de Jimmy_Cecilia la: 27/10/2005 14:40:12
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
cand apesi pe "ma simt norocos" iti apare biografia lui bush
ca o ilustrare a cuvantului ""eshec"...
dar asta e veche.. aparea de acum un an pe google-urile arabe...
sub alte forme... erau si pt premierul englez cateva...
#81895 (raspuns la: #81891) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intalnirea cafengiilor - de laura_ la: 28/11/2005 14:17:36
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
Daca ar fi sa rezum intalnirea cafengiilor... as spune... exuberantza!
M-am simtit bine!
M-am simtit importanta pentu interlocutorii avuti la masa,in aceeasi masura...si ei pentru mine, existand un echilibru si o dorinta de cunoastere reciproca!
M-am simtit om,femeie,prieten si nu in ultimul rand... adoptata... de marea familie a cafengiilor!
Apropo!Am vazut aici tot felul de regrete...ma bucur ca exista regrete pt ca astfel... prin intalnirea noastra... s-a nascut un precedent...si nu-i putin lucru!
Daca la inceput am venit la insistentele lui "sentiment",destul de tarziu si impinsa de la spate...asta nu pentru ca n-as fi vrut, ci pentru ca tocmai ma intorsesem de la o petrecere in familie...am plecat la spartul targului...si tot ce pot face este sa-l felicit pe rac pentru initiativa avuta si pentru ca a facut posibila prelungirea acestei interesante si deosebite regasiri.
Am intalnit prieteni necunoscuti mie,neintalniti pe cararile vietii mele si ma simt privilegiata,ma simt norocoasa!!!
Nu-s unul dintre utilizatorii frecvent intalniti pe aici...nu-s atat de familiarizata cu tot ce se intampla aici...dar ma bucur ca am avut ocazia sa intalnesc oameni deosebiti prin caracterul si felul lor de a-si manifesta deschidera catre tot ce-i frumos,boem si delicat!
Celor care regreta ca n-au dat curs initiativei... nu le pot spune decat..."pe data viitoare!" si asta pentru ca-i certa treaba...v-a exista o "data viitoare"!
Celor care au boicotat aceasta initiativa...nu le spun decat..."regretati,aveti ce regreta!"
Multumesc noilor mei prieteni: Rac,Ooanna,Dona G,Andrea29 si Sentiment,sunteti deosebiti!
cezarok2 - de clody la: 31/01/2006 20:36:12
(la: Va considerati norocosi?)
Deci cum e cu norocul? Este un sentiment al fiecaruia daca se simte norocos sau nu. Ce este noroc pt unul, pt altul poate trece neobservat. Nu exista raspuns precis, ci doar parerea pe care o are o persoana despre viata ei si cum interpreteza evenimentele din viata ei.

De l'amour le mieux
#103224 (raspuns la: #103151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da! - de laura_ la: 02/02/2006 15:12:29
(la: Va considerati norocosi?)
Ma simt norocoasa in primul rand pentru ca Dumnezeu mi-a dat sansa de a trece prin multe... bune si rele... m-am bucurat... am plans... dar din toate... am invatat cate ceva.Am realizat ca nimic nu-i intamplator... totul are o explicatie si un sens.
Tot ce am acum... multe/putine, bune/mai putin bune, meritate/mai putin meritate .... sunt ale mele in parte... datorita norocului... sunt constienta ca Dumnezeu m-a trimis acolo unde trebuia si cand trebuia... si pentru asta-i sunt recunoscatoare asa cum pot eu si cum ma pricep eu mai bine... si pentru asta... ma simt intradevar un om norocos
Nu in ultimul rand... ma simt norocoasa... ca cel putin pana acum... eu si cei apropiati mie ... suntem sanatosi... poate asta nu tine de noroc... dar ma simt norocoasa in sensul ca n-am avut parte de intamplari si simtaminte neplacute ce decurg din astfel de experiente, trairi, realitati ale vietii.....
* - de anisia la: 05/01/2007 09:36:39
(la: Intregire)
frumosul nu trebuie sa fie scris cu penita de aur pe papirus rulat pentru a merge la suflet. e deajuns trairea sa-ti apartina, cuvantul sa-l impletesti tu si punct sa-i pui i-ului, initiala a cuvantului nesoptit.

fericit cel ce simte. norocos cel ce primeste in dar.
_________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...