comentarii

ma simt o cretina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
daca te cheama alina - de maan la: 19/04/2007 13:36:51 Modificat la: 19/04/2007 13:37:33
(la: Vi s-a intamplat si voua ?)
zici ca-i gluma, apoi te-ngrozesti si-ncerci sa explici, dup-aia acuzi, dup-aia implori, dup-aia-ti musti falcile si miezul inimii si pleci.
dupa aia te chinui sa traiesti cum s-o putea cu asta.

si-ti zici ca-i vina ta si doar a ta, si de fiecare data cand te-ndeamna dracu' sa dai vina pe acuzator te simti o cretina si-o nenorocita.

si-ntelegi ca 'stiu ca stii' i-o gogorita de moment in care si ala ce-o zice si ala ce-a aude vor neaparat sa creada.
si-ntelegi ca nu poti da vina pe om ca nu mai poate.
credinta asta iti rasare fara s-o fi sadit si e aberant sa (te) acuzi cand n-o mai ai.
sa stiu...sa nu lamuresc...dar simt - de manole la: 07/10/2003 15:23:56
(la: Firmituri de poezie)
Sa ma-ntristez...asa deodata...ar fi prea mult si prea deodata...Inteleg ca te impaci mai mult decat bine cu metaforele si e frumos ce spui...e frumos ce spuneti desi adjectivul asta mi se pare atat de gol...cat despre batalioanele de ganduri inzestreate cu vaz...s-a intamplat sa ma atace , s-a intamplat sa simt chiar si pt putine clipe cum rad de mine , cum fura din mine si se duc...
#868 (raspuns la: #802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simti tu ce simti... - de ofemeie la: 14/10/2003 10:08:03
(la: Sa simti ca simti! (pledoarie pentru muzica))
Dar sunetul muzicii in contopirea cu universul timpanelor,i-l simti?Alexandra
#1303 (raspuns la: #1267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ma simt eu... - de lmm la: 27/10/2003 09:39:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
...Eu vizitez Romania odata la citiva ani, depinde la citi ani...Vara trecuta am fost dar nu mai fusesem din `98....Prefer sa ii aduc pe ai mei sa ma viziteze....
Pot spune ca din momentul in care aterizam (la aeroport de obicei;)) am emotii .....Chiar imi bate inima... Imi este drag sa vad oamenii, ma gindesc zimbind``rominii nostri´´....chiar vamesii...Dar si cumva imi revin tot felul de amintiri neplacute,nu ceva concret,si ma face sa am si un fel de emotii negative care se amesteca cu bucuria de a fi acasa... Este cumva teama de nepolitete, badaranie,cu care nu mai vreau sa am de-a face, poate sint rani neinchise...
O singura data imi amintesc un lucrator de la pasapoarte la Otopeni mi-a spus ´´Bine ati venit´´ si m-a bucurat si emotionat...
Nu stiu poate intre timp spun mai multi bun venit, ar fi frumos si nu costa nimic.... Dar de valoare mare pentru orice inima de fiu ratacitor...:))
In general timpul in Romania este foarte stressant mai ales daca toate rudele sau prieteni afla ca am venit, fereasca Dumnezeu sa nu ai timp pentru fiecare sa mergi la masa la fiecare si sa maninci pina crapi...:::)))
Ce imi place sa fac este sa merg prin magazine, tot felul dar mai mult de curiozitate si ´´sa ma uit``...Sa maninc mici pina simt ca nu voi fi in stare sa mai bag in gura nimic o saptamina....Sa maninc ´´ora 12´´ si Savarine. Sa imi cumpar pastrama,hamsi...
Dar cel mai important lucru este cind vizitez piata taraneasca, sa ma plimb printre ei si sa-i ascult si uneori cumpar tot felul de zarzavaturi (spre disperarea mamei...)numai de dragul si mila lor...
Ce fac de fiecare data, a must pentru fiecare vizita a mea in Rominia este sa merg la Belu, la Eminescu...Fac asta de pe la virsta de 12 ani...Este o datorie a mea de suflet. Dar incepe sa devina o problema, vara trecuta era sa mor de frica ca erau o gramada de ciini si unul s-a repezit la mine ...Norocul meu a fost un paznic foarte aproape.....
Da, dupa citeva zile abia astept sa plec ...Parca mi-e si frica sa stau mai mult....:((
bunul simt - de sanjuro la: 02/12/2003 07:48:35
(la: Vedete fara fitze)
Orice vedeta, indiferent cum si-a castigat acest apelativ, prin munca sau intamplare, ar trebui sa dea dovada de bun simt.
Sclifoseli, ifose, suficienta, denota proasta crestere, si lipsa de consideratie fatza de ceilalti, care pana la urma te vor judeca si pentru cum esti de fapt in realitate, ca simplu om.
#5829 (raspuns la: #5806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
Sunt de acord ca te simti mai - de Andrea M. la: 07/01/2004 11:35:53
(la: Viata in Germania)
Sunt de acord ca te simti mai bine intr-un loc in care esti acceptat si apreciat. dar nu vad cu ce te-ar ajuta "spiritul latin" in acest sens. Ca mergi la o bere mai des? Asta nu inseamna sa fii acceptat. Sunt de 4 ani in Germania si pot spune cu mana pe inima ca am fost primita foarte calduros pe unde am fost. Dar cred ca asta depinde de cum esti tu. Nemtii sunt suspiciosi, dar nu absurzi! Daca ei vad ca esti corect, placut, etc. atunci si atmosfera se "dezgheata".
Dupa cum se mai spunea, si cunoasterea limbii joaca un rol important. In functie de mediul in care te "invarti" te poti descurca si cu engleza (oricum mai bine decat in Franta, din cate am auzit de la amici care au trait in ambele tari)

Deci nu ma luati cu "mentalitatea latina" care de multe ori se dovedeste a fi mai degraba superficialitate!
Nu stiu ce se simt ceilalti r - de (anonim) la: 26/01/2004 14:13:54
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu stiu ce se simt ceilalti romani, dar eu cand ma intorc in tara imi vine sa plang. Si nu plang ca sa nu vada ailalti din autocar. As putea sa fac un doctorat aici (in strainatate), sa imi prelungesc viza si chiar sa muncesc. Dar am vazut ca afara pute. Rau de tot. Dar cei din tara nu stiu. M-a intrebat odata unu: Bine, ai fost acolo si ce-ai facut? Cu ce te-ai ales? Ce am castigat? I-am zis ca experienta, o limba straina...Pai n-ai facut nimic, mi-a zis. Dar ce nu i-am zis e ca pentru prima oara in viata mea am fost mandru ca sunt roman. Ca m-am castigat pe mine. Asta e cel mai important. Abia de aici incolo incep sa ma cunosc.
nu stiu ce simt altii dar eu - de danaturi la: 27/01/2004 16:00:16
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu stiu ce simt altii dar eu cind vin in Romania si o fac destul de des(locuiesc in Italia de 11 ani)simt nostalgia vremurilor trecute chiar daca nu erau vremuri f bune,mi-e dor de tara mea asa cum e ea,cu glomeratia din tramvai si muzica lautareasca care se aude peste tot,cu vinzatoarele de la "buticuri"care n-au chef sa vinda,dar mi-e dor si nu-mi gasesc locul aici
#8518 (raspuns la: #8460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma simt bine in capul si pielea mea - de andrei banica la: 09/02/2004 09:32:52
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Ma simt bine in capul si piellea mea.
Altii nu se simt bine langa mine.
Lucrul acesta nu m-a deranjat o vreme dar acum sunt, probabil mai mult ca oricand, dornic sa am cu cine vorbi, cu cine merge la un spectacol, fara sa mai fiu subiect de ras sau sa ma prefac ca nu-mi dau seama de jena pe care o simt cei din jurul meu cand sunt cu mine.
Am inteles perfect despre ce spui tu dar cand nu te inconjoara decat oameni cu prea putina cultura intelege ca nu prea ai de unde alege.
Nu m-am izolat nici o clipa de oameni si am prieteni buni care sunt grasi ca mine dar nu locuiesc langa mine. Cu ei ma vad rar si numai atunci simt ce as vrea sa simt in fiecare zi.
#9205 (raspuns la: #9177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A te simtii.. - de andrei banica la: 13/02/2004 05:40:21
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
"Eu ma simt bine in pielea si capul meu" probabil nu am fost prea atent la semnificatie, mai greseste omul, dar ma refeream la faptul ca nu cred ca sunt o pacoste ci ma cataloghez drept o persoana normala si chiar poate exagerat de amuzanta.
Nedumerirea mea era alta.
De ce alt cineva, cand observa o persoana grasa automat pufneste in ras
si face acea persoana sa plece.
Mie unuia m-i s-a facut greata de oameni din cartierul meu si chiar daca ii aud comentand in spatele meu nu-i mai bag de mult in seama.
Ce parere are omul destept stiu.
Deci! Vreau sa stiu parerea Oamenilor despre situatia aceasta si atat.
Oricum, din discutiile cu voi mi-am mai limpezit mintea si nu mai tragediez.
#9549 (raspuns la: #9412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
-cun se simte un neuron in ca - de SB_one la: 22/02/2004 12:24:56
(la: Femeia)
-cun se simte un neuron in capul unei blonde?
-singur

-dar doi?
-inghesuitzi

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10283 (raspuns la: #10275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubire ca iubire... - de Tombola la: 23/03/2004 12:32:03
(la: Nevoia de oameni)
...iubire ca iubire dar ca sa ne incredintam ficele si fiii unui cretin schizoid care se auto-intituleaza "guru" dar nu a terminat nici macar liceeul si cu antecedente penale de pornograf inca de pe timpul regimului "soimului carpatin" asta inseamna ca nu mai avem nici cel mai mic simt de discernamint ramas in noi sau de bun simt.
Valabil si pentru fraierii sau "adeptii" acestui excroc.

Andre Morariu
#12693 (raspuns la: #12590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ma simt cind merg in Romania? - de LMC la: 24/03/2004 17:55:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Desi sint in America de 19 ani inca nu mi-a iesit din singe traditia Romaneasca sau mai bine zis cultura cu care am crescut. Venita de la virsta de 13 ani ai crede ca sint "americanizata" ca nu-mi pasa de Romania sau de cei din ea, dar adevarul este ca inca nu mi-am uitat tara.

Prima data cind am mers in Romania a fost in '96 apoi am mers din nou in '97, am mai fost in '02 si mai recent am fost asta iarna. De fiecare data cind am mers am fost socata de unele lucruri iar altele m-au impresionat. Socul intotdeauna apare cind am de-a face cu oameni care se ocupa cu publicul (vinzatoare, administratori din banci etc.). nivelul de "customer service" din Romania este egal cu zero sau mai bine zis in minus. Foarte rar cind intilnesti persoane amabile sau zimbitoare sau care sint dedicati serviciului pentru care sint platiti sa-l faca. Apoi, ce sa mai spun, majoritatea oamenilor vor sa te insele intru-un fel sau altul. Minciuna si coruptia sint cele mai distrugatoare plagi a Romaniei.

Ceea ce ma impresionat in schimb este frumusetea cruda a tarii, frumusete care daca oamenii din Romania ar sti sa o aprecieze ar fi recunoscuta in toata lumea. Din pacate mizeria si gunoaiele de pe strada distrage ochiul de la aceste frumuseti.

In 2002 si 2003 am avut prilejul sa merg si prin tarile din vecinatatea Romaniei. Am mers in Ungaria, Austria, Slovakia, Italia, si Elvetia. Binenteles nivelul Romaniei in ce priveste curatenia este sub orice critica, ca sa nu mai spun despre sosele, organizarea oraselor si mentinerea business-urilor. Parca Romania a ajuns sa fie coada Europei. Nu degeaba Francezi isi bat joc de noi de parca am fi toata tara o natie de tzigani.

Si pentru cei care vor sa stie care este diferenta intre a trai bine in Romania si a trai bine in America vreau sa le spun ca diferenta din pacate este in nivelul de onestie si munca. In Romania este foarte greu sa-ti faci o viata buna fara ca sa nu minti, fara ca sa nu inseli sau sa calci legea, in America este invers. Aici daca esti onest si-ti faci treaba cum trebuie ajungi departe. Totul depinde de tine si de vointa ta, si binenteles aici poti sa-ti vezi rodul munci. In America se munceste mult, dar asta a facut America puterea numarul unu. A munci, chiar daca muncesti la curatenie sau la stiu eu ce munca care in Romania este clasificata mai jos, este o onoare. Cunosc oameni care au inceput de la nimic, facind curatenie cum s-ar zice, si acum sint milionari. Binenteles nu poti face nimic peste noapte, dar incetul cu incetul poti ajunge departe.

Sint mindra ca sint Romanca, dar multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ca sint in America, si pentru toate binecuvintarile care mi le-a dat mie si familiei mele, si doresc sa pot sa-mi impart binecuvintarile si cu alti oameni care inca nu au avut prilejul sa simta binecuvintarile acestea.
Domnule Lazar, sunt putin sur - de Dinu Lazar la: 27/03/2004 16:41:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sa reveniti pe site-urile consacrate si sa comentati."

Recunosc ca am avut un moment de prezenta pe web-ul romanesc de critica si impresii si aratare de poze dar am tuns-o din motive pe care nu are rost sa le disec aici; o revenire a mea este exclusa.
Fiecare poate sa creeze ce vrea, ce poate, cum poate, unu` care pune portretul copilului lui, care pentru el e lumina ochilor, nu va pricepe ca ala e un jaf de poza, indiferent ce si cum i-ai spune... in general lumea se simte bine daca spui vai, ce minunatie, ce grozavie, ce superb, si crede ca e pe o poteca buna; si daca o tai pe departe cu nu e compozitie, nu e aia, nu e ailalta, zice artistu` ca ai ceva cu ochelarii, tot omu vede capodopera numai cel ce zice ceva de o parere, nu vede....
Ar fi multe de spus.
Este un hobby extrem de placut si de interesant.
Intr-un fel este aceeasi atmosfera de la orice cineclub sau fotoclub, numai ca acum se sta acasa si se arata creatiile la mult mai multi oameni cu mult mai putine rezultate.
Nu mai cred ca niste comentarii, chiar pertinente, la obiect, exacte, pot genera o suma de elemente care sa ajuta la navigarea pe marea fotografiei. Absconse sunt meandrele prezentului, si poti sa fii mare fotograf fara sa ai glagorie sau cunostinte cit de cit de compozitie, si invers, poti sa stii tot si sa fii un nimeni in imagine. De...
Daca imi aduc aminte Van Gogh era, cu exceptia unui mic cerc de prieteni, si ei fara succes la ora aia, extrem de putin apreciat si toti ii spuneau ca nu stie culoare, nu stie ailalata, si nu a vindut mai nimic in timpul vietii... Putea sa vina si sfintul Sisoe sa-i spuna mai cadreaza asa sau asa sau nu face corbii aia acolo... el tot ce a vrut a facut, si a facut bine...
Problema este ca mereu mi se intimpla sa dau de unu` sau altul care nu stie sa amestece culorile, nu stie ce e aia o pinza, sau cum e treaba cu deosebirea dintre firul de bursuc sau de veverita la pensula, si zice ca e pictor mare... si poate chiar e. Caci:

"mi-a zis ca treimea de aur e o chestie nasoala, inventata pentru fotografii incepatori...ca adevaratii nu folosesc conceptul asta perimat. Acu' fuctioneaza alte reguli. Nu mi-a mai spus care reguli. Cred ca regulile de circulatie..."

Absolut adevarat. Una este fotografia aaa... cum sa zic... academista, de factura mai clasica, mai editoriala, si alta fotografia grafica sau moderna sau instalationista... daca cineva vrea si poate sa faca o imagine de paishpe metri fara diagonale, compozitie, culoare si de fapt fara nimic, tot arta este, care va sa zica care este.(!)

Ideal ar fi ori sa fie o chestie didactica, si atunci luam ca exemplu revistele germane, de genul Color Foto sau Fotomagazin (!) unde se noteaza tehnica, estetica si ideea, si omul care pune o poza stie ca a avut o idee buna dar cu tehnica e cu oistea in gard, si pune mina si invata, ori o chestie de strins pareri de bine si de frecat pe burta.

Cindva la BXG era o treaba cu note pentru tehnica, estetica si idee, dar s-a renuntat, incurca socotelile la marea masa de oameni ai muncii care pun si ei nevinovati poze acolo.

Idealul ar fi ca cine se simte bine cu imaginea, sa isi faca un sit, sa puna niste portofolii pe ici pe colo, sa se faca la Fotomagazin un webring sau o pagina mai actualizata unde sa fie toti prezenti, si altfel s-ar vedea opera unuia sau altuia...

Cultura imaginii e ca si inexistenta la noi.
Cine sa comenteze ce si de ce?

In invatamintul artistic insa... ar fi oarece probleme.

E ca si cum mi-ar place sa cint la vioara, si ma duc la Conservator si seful de catedra imi spune ca Motzart a fost un dobitoc, Paganiini un cretin, sunt niste perimati, acum punem vioara invers si nu cintam cu arcushu ca e complicat si mai si scirtzie, ci cu umbrela care e buna ca ne apara si de oua si de rosii la premiera.

Dar ce conteaza ouale( alea aruncate, nu alea de la Cornu...) cind bursele si granturile si invitatiile la galerii ne permit sa ne expunem opera si cind putem fi mari si fara sa avem o poza in bxg.

Pai nu?

Nu cred ca exista o relatie diecta intre ce se vede, ce se poate spune, ce poate invata cineva, ce este el acum, ce va fi si cum va fi, si nu cred ca daca ii spui unuia ceva de cadraj si compozitie in trei luni chiar se pune cu burta pe carte si le va dovedi si ma va uimi cu o chestie care sa arate uluitoare si profunde transformari.
Sa nu uitam totusi ca siturile unde se arata poze si se fac comentarii sunt pe niste tipicuri destul de exacte, si as vrea sa-l vad si eu pe ala care sa spuna uite, eu asa mizerabil fotografiam acu` doi ani si numai din ce am invatat acolo sau dincolo unde puneam si io trei poze pe saptamina uite ce mare fotograf am devenit.
Mai trebuie multe chestii pentru a face imagine buna, si printre acele multe chestii s-ar numara trei mai importante, munca, munca si iar munca, care nu este (!)
#12927 (raspuns la: #12894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ma simt cand ma intorc in Romania ? - de Muresh la: 28/04/2004 02:50:10
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cum ma simt cand ma intorc in Romania ?
1.Simt ca n-am gresit cind am plecat .
2.Nu inteleg de ce nu s-a schimbat mai nimic -
romanul tot in saracie traieste- mai apoi aflu
ca banii curg in buzunarele politicienilor
corupti .
Si apropo de politicieni "
3.Cum naiba nu gasiti oameni cinstiti sa conduca tara .
4.Ma gandesc sa cumpar vreo casuta sa am unde sta
cind vin in Romania si poate ,cine stie, sa locuiesc cand
ma voi pensiona . Dar apoi imi spun : Ca maine se
schimba politica (regimul) si au sa-mi ia casuta cum
au luat-o pe cea dinainte .
Cum ma simt cand ma intorc in romania....... - de snoopy la: 06/05/2004 03:45:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt plecata de 7 ani din tara si tot nu siu unde imi este locul,adica unde ma simt acasa.
Merg regulat in romania si de fiecare data inainte de plecare sunt emotionata si bucuroasa ca o sa ajung in acel loc unde mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata.
La vama romana insa imi piere deja putin din bucurie cand ii vad pe graniceri cum se comporta si cum controleaza bagajele in speranta ca vor gasi ceva ce nu este in regula ca sa imi sopteasca sa bag 20 euro in pasaport ca sa trec cu cele 20 de pungi de cafea ....
Prima oara am inceput sa discut cu ei dar nu am ajuns la nici un consens.Au inceput sa imi citeze legile x si paragrafele y si lumea din autocar a inceput sa creada ca din cauza mea stau atat de mult in vama si mi-au spus sa-i dau omului banii ca altfel vom ramane peste noapte acolo.I-am dat.Ce era sa fac?Daca n-o faceam si ne tinea acolo cred ca ma linsau ceilalti calatori!!!!!
Oricum,am invatat ceva!Cand am "prea multa" cafea in bagaje pregatesc deja banii in pasaport si pana acum nu au fost refuzati niciodata.
In fine...asta e!
Dupa nenumarate ore ajung si eu acasa si ma bucur cand vad casa mea,vecinii,camera mea si uit de calatoria stresanta.
Din pacate aproape toti prietenii mei sunt plecat din tara,unii muncesc pe vas altii cu alte contracte prin toata lumea.Atunci imi pun intrebarea ce caut de fapt acolo!Incep sa ma gandesc cu ce sa ma ocup in urmatoarele doua saptamani.Mama imi spune cine mai e in tara sau cine e venit in vizita si ma apuc sa dau telefoane.In final dau de cateva cunostiinte si prieteni si imi dau intalnire cu ei la o cafenea din oras.
Ajung seara la cafenea si imi salta inima de bucurie cand ii vad.Imi sunt dragi.Iau un loc langa ei la masa si raspund la intrebarile standard ca de ex cum e in germania,ce muncesc si cat castig pe luna.Nu-mi plac intrebarile de genul acesta dar nu am cum sa le evit.
Dupa "interviu" aud de la toti comentarii de genul "pai atat castigam noi aici intr-un an" si "noi nu avem din ce trai" si "ne ajung banii numai de mancare" si incep sa ma simt prost.
Dupa cateva minute se trece la alte subiecte si ma simt usurata.
DAR:Cand ma uit pe masa vad ca fiecare are ultimul model de telefon mobil si prefer sa nu il scot pe al meu pe masa ca sa nu aud comentarii de genul "am avut si eu acelasi telefon...dar acum 2-3 ani".....
Pentru mine nu conteaza telefonul.Important e ca merge.Nu imi trebuie te-miri-ce-telefon cu camera si cu wap....!!!!Dar pentru ei e important.Ma simt pierduta.Nu mai inteleg nimic.
Candva o intreb pe o tipa de unde si-a luat pantofii ca imi placeau.Mi-a spus magazinul de unde i-a luat si ca au costat 5,5 milioane.O gramada de bani si pentru mine.Dupa 5 minute imi spune tipa ca are probleme cu banii,ca le-a taiat curentul luna trecuta ca nu a avut bani sa-l plateasca.Acum chiar ca nu mai inteleg nimic!!!!Am mai ramas pe post de ascultator la masa si am aflat de niste cluburi din zona unde costa 300.000 intrarea si o sticla de Jack Daniels 1.800.000 si unde se merge in fiecare vineri si sambata.Nu mai suport sa stau si le spun ca merg acasa ca sunt obosita.
Nu stiu cum le merge la altii dar toleranta mea scade la 0 cand vad ca lumea se plange si dupa aceea vorbesc de bani de parca i-ar avea cu sacii acasa.
Eu nu castig rau aici dar orice om care sta in occident stie ce inseamna sa platesti o chirie de +500 euro,curentul,telefonul,impozitul si asigurarea la masina.Nu imi permit sa ies in fiecare weekend la discoteca.Nu-mi permit sa imi cumpar pantofi care costa mai mult decat castig intr-o luna....nu am ultimul tip de telefon....!!!!!
Duc o viata normala si ma bucur de ea si sunt fericita pentru orice zi fara probleme majore.
Nu as vrea sa mai traiesc acolo.Nu suport superficialitatea oamenilor.Nu vreau sa spun ca sunt toti asa,siu ca exista oameni care chiar au probleme financiare si nu vreau sa-bag pe toti in aceeasi oala!!!!
Ma refer doar la experientele mele personale.

De fiecare data cand ne simti - de alexbrie la: 18/05/2004 05:43:15
(la: Viata e o joaca)
De fiecare data cand ne simtim ceva mai fericiti sau mai jucausi, incepem sa facem pledoaria copilariei, ca varsta de aur si model de urmat.
O tentatie a inocentei, de multe ori daunatoare; de ce? Mult mai bine decat as putea scrie eu, a comentat-o Pascal Bruckner, in "Tentatia inocentei"; o recomand tuturor celor care viseaza sa evadeze din actualitate, fugind in lumea jocurilor copilaresti.
Simtul umorului?(pt.Perjeu) - de Jay la: 24/08/2004 00:48:57
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Daca toti ar avea simtul umorului ca al tau,viatza ar fi o inmormantare.
Esti demagog,incerci sa epatezi prin fraze intortocheate pe care numai tu le intelegi.Lumea mea ingusta? Comunismul tau e ingust .:-) tovarase Herzeu.

#20212 (raspuns la: #20166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1 data la 2-3 ani,ma simt...d - de LastMan la: 31/08/2004 18:48:41
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
1 data la 2-3 ani,ma simt...destul de nelalocul meu,nu.
da
p.s. Raspunsul in ordinea intrebarilor :-)))
Sanatate tuturor



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...