|
te provoaca sa gandesti
macii semnificatia poeziei
inteleg ca astepti sa vezi aici poeziile ("talentul") altora si nu critica alor tale. De aceea ma opresc aici, neavand din pacate nimic de oferit pe masura asteptarilor, cel putin pentru moment.
Succes pe mai departe. Mellinndda si Diasporeanul sunt doua entitati disjuncte, cu precizarea ca ultima se trage din prima.
Rahatul e ca Diasporeanu’ nu vrea sa stie (nici nu prea discuta) despre asta, iar macul e ca Mellinnddei nici ca-i pasa, desi ei inca schimba depese, zi de zi. Intrebarea era, printre altele (nu totul mura-n gura, ca iar imi face Tolanici morala ca ma dau critic literar): cam cat rahat trebuie sa manace Mellinndda in tara ei, ca la intoarcere, Diasporeanu sa nu gaseasca decat covoare de maci rosii? Asta vazu Alice dintr-o antiteza construita cu mestesug scriitoricesc, lesne detectabil, deh, defect profesional... Draga Papadio, n-am uitat sa-ti zic "esti total", doar ca ma tem ca te obosesc aplauzele... Este un Blog care se numeste POEZII, aici pe Luneta. Cauta-l si vei "interactiona" cu oameni carora le place poezia. Vei gasi trimise si afisate si multe poezii.
Am uitat sa specific, si poateti va fii util , ca blogul "Poezii" apartine lui ALLEXA si e din 1 Nov.Poti sa-l cauti pe baza datei din calendar.Cred ca-ti va place, mai ales daca iubesti poezia...
Flori de mac
In frunza de cucuta amara imi fluier bucuriile-si-o neinteleasa teama de moarte ma patrunde, cum va privesc pe malul marii de secara, flori de mac. As vrea sa va cuprind, ca, nu stiu cum, petalele ce le purtati imi par urzite din spuma rosie a unui cald si-nflacarat amurg de vara. As vrea sa va culeg in brate feciorelnicul avant, dar vi-e atat de frageda podoaba, ca nu-ndraznesc, o, nici la pieptul gandurilor mele sa va strang. Si-as vrea sa va strivesc, ca sunteti rosii, rosii cum nu au putut sa fie pe pamant decat aprinsii, mari stropi de sange ce-au cazut pe stanci si pe nisip, in Ghetzsemani, de pe fruntea lui Isus, cand s-a-ngrozit de moarte. ...de nu-ti plac (poeziile), nu-i nimic, gasim noi ceva de discutat...:)) chiar imi place poezia foarte mult dar daca tu vrei putem vb si despre altceva!nu e nici o problema mai merge schimbat si subiectul uneori deoarece cu timpu devine plictisitor si plin de monotonie.
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, Cãci unul erau toate si totul era una; Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã, Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi? El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dã suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii! Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei, Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos: Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã, Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã, S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã, Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã, S-acela între oameni devinã cel întâi Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi. Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec, Pân ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec, Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste, Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor... Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor. Strãin si fãr de lege de voi muri atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce, S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã, Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã, Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã! Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc, Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc. Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec, Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã! (1879, 1 septembrie)
Poeziile
- de
Radu Herjeu
la: 27/11/2003 11:23:51
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura) Nu sunt poezii de-adevaratelea. Sunt niste ganduri care au o forma asemanatoare lor. Daca doresti, ti-as putea trimite prin posta cel mai nou volum de versuri.
Gasesc ca poezia lui Cohen e mai reusita decat versiunea lui Lorca. Sper sa nu fiu prea subiectiv :))
Poezie romaneasca tradusa in alte limbi
- de
(anonim)
la: 17/12/2003 00:18:49
(la: Subiecte traduse si in franceza sau engleza) http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html
Sper sa fie de ajutor pt. toti cei interesati care iubesc poezia romaneasca dar nu o pot citi in limba romana...Sunt la dispozitie poezii romanesti traduse in 4 limbi. Mada. PS: Sper sa ajunga mesajul acesta la voi, adica sa fie publicat...
poeziile mele cum vi se par?
- de
ufo strengaritza
la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii) am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!
Ganduri... De cate ori in sus privesc Imi pierd ochii in albastrul ceresc. Undeva departe-n zare Inainte de-asfintit... Era un cer minunat si fermecat Si printre norii mari In zeci de culori pictati Curgeau raze de soare aurii. Puritatea vie a culorilor Veghea pamantul fumuriu... Dar cerul se intuneca, Soarele se ascundea, Culoarea, incet, se stergea. Si-apoi m-am gandit: Oare de ce se termina Aceasta zi atat de senina? Un spectacol minunat... Pacat!...pacat ca s-a terminat ...oare cine a mai privit Al meu asfintit? Culori vii nemaivazute, Raze nestiute ce s-au aratat... Toate...au plecat! Acum noaptea se lasa Si intunericul apasa Soapta calda a vantului ma scalda Si-abia adie-n noaptea asta adanca... Si stau si ma gandesc: Cateodata lumea asta, E prea mica sa visez. Cateodata cerul larg, E prea mare sa-l cuprind Cu a mea privire... Uneori, as vrea in brate sa strang apa Dar e prea moale si prea uda Nepasatoare si prea surda Grabita si galagioasa... Altadata intreg pamantul Sa-l calc, sa il ating as vrea , Dar cu durere simt apoi Ca e prea rece si tacut... As vrea sa vad chiar noaptea, Dar e prea neagra si ascunsa... As vrea cu frunze sa vorbesc Pacat ca sunt prea multe... Flori mi-ar place sa culeg Si parca ele-s prea frumoase... Stele de pe cer as lua Insa acestea ziua ar pieri! Si luna as vrea sa o fur, Dar s-ar intuneca totul in jur Si ar pieri speranta... Ce s-ar intampla cu viata Daca soarele-as fura? Ce s-ar intampla cu lumea Daca iubirea si credinta ati lua? Si totusi... Sunt prea multe ganduri negre Si inimi de ura inundate Caci in lumea asta exista atatea suferinte Si atat de multe lacrimi care curg In speranta ca in ele ne vom ineca Si durerea o vom sterge... Si atatea vorbe goale aruncate in noapte Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu. De ce atata chin loveste sufletele pure? ...abia acum imi amintesc Ca sunt prea multe fire de nisip Pe malul marii preasarate Intr-o lume...atat de mica si de mare. Si atunci ma intreb din nou: De ce?...de ce?...de ce? Nimic nu se va schimba? De ce?...de ce?...de ce? ...ramane tot asa. Si iar imi amintesc ca nu se poate Sa le ascunzi toate in noapte... De ce? De ce? La nesfarsit, De ce? De ce? Iar m-am gandit. ...dar nu mai spun nimic Asa a fost sa fie E legea firii poate... ...sau a naturii...cine stie? adevarul vietii mi-e somn...vreau sa adorm... pe margina patului am sa las cosmarurile afara din gand am sa las neplacerile ura va fi departe de casa am sa iau cu mine doar partea frumoasa a vietii pe care o duc momentan. cred ca asa de frumos va fi incat nu voi mai vrea a ma trezi conditia umana as vrea sa mai fac macar un pas mi-am pus in gand sa nu ma las... dar parca nici vointa nu ma mai lasa durerea si viata pe mine apasa. vreau sa inaintez in viata peste toate desi stiu ca nimeni nu poate ...ca acest lucru e cu neputinta si totusi mi-am dat putina silinta. inspre capatul lumii veneam cand am vazut ca de acolo eu porneam fir de praf ce de fericire... asa de multa incat radeam si toate zburau... in jurul meu le invarteam am ras asa de tare incat vocea mea rasunatoare de perete s-a izbit si cand m-am uitat mai bine de sus din tavan sangera am inceput sa plang de spaima si uite ca nu m-a crezut. dar mi-a luat fericirea si mai tare m-a durut curgeau siroaie pe pereti curgeau si lacrimile mele un fir de praf le despartea si intamplarea l-a calcat iar baltile s-au adunat. ce s-a intamplat? ne-am impacat moment priveam cerul intr-o zi si ma gandeam... oare cat e de pur acest albastru minunat si cum stam sa ma gandesc usor vedeam ca se lasa seara...fiorii m-au adunat si unde mai era acum enigma mea? a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez. m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea si grijilor de maine incep ca sa cedez orb ma uit si privesc in gol dar nu vad nimic privesc atent ceva ceva ce nici nu vad prea atent privesc pentru a putea vedea. ufo strengaritza
despre poezia sa nu prea stiu
- de
mapopescu
la: 05/01/2004 16:48:13
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?) dar "Trei dinti din fata" este un excelent roman. l-am descoperit intr-un dulap de studentie al unui unchi si l-am adus cu mine la Cluj. de vreo 4 ani il vad in biblioteca de cind sint in Franta si imi tot promit ca il citesc.
prima data l-am digerat greu. mi se parea bizar ca se putea scrie asa pe vremea lui Ceausescu. a doua oara l-am devorat. e excelent. vazusem inainte piesa Iona la Teatrul din Cluj, interpretata de Teatrul din Craiova (cred ca este vorba de acelasi spectacol cu George Constantin, insa nu mai tin minte numele actorului :( scuze) si mai citisem "Unde fugim de acasa". dar cei "Trei dinti" sint in topul meu personal. PS poeziile de mai sus (mersi SB_one si sanjuro) sint extraordinare
nu m-au incantat prea tare poeziile
- de
(anonim)
la: 19/02/2004 04:07:18
(la: Cele mai frumoase poezii) Am impresia ca te straduiesti prea mult sa le faci sa sune bine (sau impresionant), si din cauza asta mie i-mi par lipsite de profunzime. I-mi fac impresia unor poezii scrise de un copil (poate esti un copil).
Sper sa nu te deranjeze ce-am zis, ai cerut o parere. Oricum, sunt total neavizat, dar cred ca o poezie ar trebui sa ma atinga, daca pot intelege despre ce e vorba in ea, si cred ca am inteles despre ce e vorba in ale tale.
Are cineva poezia "Unde fugim de-acasa" la-ndemana?
- de
(anonim)
la: 22/02/2004 07:40:30
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?) Acum multi ani, am citit intr-o carte imprumutata poezia "Unde fugim de-acasa". Acum as mai citi-o dar aici unde sunt acum la 2000 de Km de Romania singura posibilitate ar fi Internetul. Daca cineva ar posta poezia pe acest site i-as fi recunoscator.
Merci.
nici eu nu stiu cine e autorul acestei poezii:
- de
bluey2564
la: 04/03/2004 02:56:38
(la: Cele mai frumoase poezii) Am invatat aceasta poezie de la bunicul meu care mi-a marurisit ca a fost prima poezie invatata de el in copilarie. Nu stiu cine a scris-o, dar pentru mine ea ramane "poezia bunicului meu".
Sa sufli mama-n lumanare, Ajunge cat am tot citit. De-acum sunt gata de culcare, De-abia ma tin de obosit Hai, vin' si tu, iubita carte! Hai, vin' cu mine la un loc, Ca toata viata sa am parte De minte multa si noroc. S-a stins lumina... Si-n cascioara, coopilul doarme linistit Visand la ce-a citit aseara, Visand, visand ca-i fericit Varianta prescurtata a poeziei "Scrisoarea a III-a":
> > - Tu esti Mircea? > > - Nu. SB ................................................................ it's nice to be important, but it's more important to be nice ! "Nu cred neaparat ca poetii sunt lenesi, dar cu ajutorul poeziei te afirmi mai rapid, cu un efort mai mic. Si, cum spuneam, munca oboseste. "
Daniel, sincer, tu crezi asa ceva? O poezie favorita de-a mea... si puteti si sa o auziti recitata de autor la
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/fatfrumos.html Fãt-Frumos -- de Adrian Paunescu Oameni, oameni, fratii mei, Disperatii, fericitii, V-ati spãlat de superstitii, De demoni si dumnezei. Insã-i nu-i destul folos Dacã peste tot ce este V-ati spãlat si de poveste, L-ati pierdut pe Fãt-Frumos. Vin la voi acum plângând, Gura-mi sângerã ca rana, Unde este Consânzeana, In ce bolti, pe ce pãmânt? Mã ridic plângând de jos, Ca la un pierdut examen, Unde vã e basmul, oameni. Ce-ati fãcut cu Fãt-Frumos? Fãt-Frumos n-a existat, N-a stat nimãnui în cale, Era numai visul moale Al vreunui trist bãiat. Mai visati de vreti sã fiti Fericiti cu capu-n pernã, Feriti epoca modernã De rigizi si scofâlciti. Din prea mult entuziasm Sã nu spargeti Voronetul, Dati-i voi mai mare pretul, Oameni, mai râvniti la basm. Voi, care aveti copii, Nu-i lãsati sub gând satanic, Sã respire sterp, mecanic, Ca si când nu ar fi. Doborâti himera jos, Oameni, reveniti în lume, Pe umana noastra culme Regãsiti pe Fãt-Frumos. Fãt-Frumos si toti ai lui, Fiincã unde nu-i poveste Lume nu-i si om nu este Si, de fapt, nimica nu-i. El venea la noi pe jos Si ni l-au rãpit piratii, Vamesi vigilenti, redati-i Actele lui Fãt-Frumos. Dati-i viata înapoi, Ochii mari, miscarea buzii, Fãt-Frumosul din iluzii Si frumos numai prin voi. Link cu poezii de Sorescu (28 poezii)
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/sorescu.php Site cu fel si fel de poezi, cintece si umor etc. http://www.romanianvoice.com/poezii/colinde/index.html Te-as sfatui sa ai rabdare sa te uit prin tot site-ul. Ai sa gasesti lucruri interesante. Cam cu atit pot sa ajut...:) Numai bine Florin si atat
|
 loading... |
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
"[...] Imi place trezirea matinala, si cum drumul e bun si e la vale,aerul e proaspat si verde, moralul e foarte foarte sus si tot felul de melodii imi trec prin minte. Nu am fost niciodata bun la tinut minte versuri si poezii, asa ca desi am linia melodica in minte, dupa cateva cuvinte se pierde totul. Ca bonus in dimineata asta dau si de un super camp de maci ce se suprapune cu muntii inzapeziti din spate, si petrec mai bine de o jumatate de ora in locul respectiv cu aparatul de fotografiat in mana.
Uneori stau sa ma intreb daca faptul ca fac poze in momente de genul acesta accentueaza sau reduc felul in care percepi momentele si lucrurile. Clar sunt multe momente in care vezi altfel lucrurile prin vizorul si prin lentila aparatului, dar poate e bine cateodata sa las si aparatul de o parte. Campul de maci e pe drumul catre cateva case izolate si in vreme ce ma invart in jurul bicicletei cu trepiedul, apare o fatuca in drum spre scoala, toata un zambet cu cateva flori de camp in mana. Fara aparat in mana si fara ganduri despre incadrare si lumina, poate dimineata era traita mai din plin de ea, cele 5 minute pe poteca plina de flori pana la autobuzul care o va duce catre scoala.
Singurul regret e ca nu am intrebat-o daca pot sa fac o poza, caci ar fi iesit o poza buna de promovat imaginea Uzbekistanului. Dar nu mi-a venit, caci ar fi fost nevoie de un pic de timp, si din nou am avut in minte bariera limbii, dar momentul si imaginea imi vor ramane in minte multa vreme.
Dupa pauza fotografica de dimineata, e timpul sa mai reduc distanta pana in Dushanbe, caci chiar daca nu voi ajunge acolo astazi, as vrea sa campez cat mai aproape de granita. Caldura devine din ce in mai puternica si revin la strategia cu umezitul sepcii pentru a evita insolatia, in schimb in afara de o urcare intermediara drumul e la vale si poate si mai important, asfaltul e chiar decent. Si dupa ce zilele trecute am descoperit somsa, aluatul copt umplut cu carne de oaie si cu ceapa, iau o pauza de masa intr-o somserie dintr-un sat din mijlocul pustietatii.
[...]"