comentarii

magia sarbatorilor de iarna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
Ador atmosfera de sarbatoare, - de doctors la: 08/12/2005 16:36:18
(la: In curând Craciunul..)
Ador atmosfera de sarbatoare,colindele,bucatele,nu neaparat multe,dar rafinate.
Ophelia, sarbatori fericite ! - de RSI la: 17/12/2005 14:36:40
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Ophelia, sarbatori fericite !
===============================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#95665 (raspuns la: #95632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragi prieteni, sarbatori fer - de RSI la: 20/12/2005 16:52:40
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Dragi prieteni, sarbatori fericite !
Pentru cine vrea colinde:

http://colinde.org


Colinde cu Madrigalul

http://biserica.org/ViataCrestina/Colinde/Madrigal/index.html


Colinde dela Patriarhia Romana:

http://www.crestinism-ortodox.ro/html/09/9d_colinde.html

> Colinde cu Gabriel Vamvulescu si Ciprian Ignat

http://biserica.org/ViataCrestina/Colinde/GabrielsiCiprian/index.html


Colinde cu Stefan Hrusca, Nicolae Furdui-Iancu si Dinu Iancu Salajanu

http://colinde.org


Colinde Internationale din peste 30 de Tari

http://biserica.org/ViataCrestina/Colinde/english_music.html


Peste 100 de colinde Internationale (numai text)

http://biserica.org/ViataCrestina/Colinde/english.html



==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#96177 (raspuns la: #96167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarbatori fericite.. - de Jimmy_Cecilia la: 21/12/2005 08:56:43
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
cum poate n-o sa mai intru pana la Craciun pe net... ca luam largul..
profit sa va urez la totzi

SARBATORI FERICITE!

Mos Craciun sa va aduca sanatate, iubire multa, bucurii si indeplinirea tuturor dorintzelor... plin de prieteni reali (pentru cei singuri si izolatzi prin strainatatzuri) si plin de bani (pentru cei care ar vrea sa faca ceva, dar nu-si pot indeplini visul din cauza finantzelor...
#96345 (raspuns la: #96250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SARBATORI FERICITE! - de om la: 23/12/2005 16:05:01
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Cu multi de aici m-am intersectat pe alte conferinte, dar numai aici v-am prins "la gramada" ;))!
SARBATORI FERICITE si UN AN NOU PLIN DE BUCURII SI SANATATE!
un OM ;))
#96728 (raspuns la: #96719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
....proud....sarbatori ferici - de ooanna la: 23/12/2005 17:05:36
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
....proud....sarbatori fericite si tie...:))
..donquijote....multumesc de urari....numai bine si tie , si familiei tale..:))
#96739 (raspuns la: #96735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarbatori Fericite! - de celdesubdush la: 24/12/2005 17:05:16
(la: felii de cozonac)
Craciun Fericit! Sarbatori fericite, multa bucurie si lumina in suflet si un 2006 mult mai prosper decat 2005, care se pregateste sa plece...
Tuturor multa sanatate...
Buna Belle, si tie sarbatori - de RSI la: 25/12/2005 14:45:40
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Buna Belle, si tie sarbatori fericite si toate cele bune. Cum a fost ?
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#96899 (raspuns la: #96898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
serbus irmalici, sarbatori fe - de RSI la: 25/12/2005 15:43:27
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
serbus irmalici, sarbatori fericite si tie.

ma distrez si eu ca baietii - la lucru !
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#96907 (raspuns la: #96906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sarbatori/credinta - de DIDINA la: 28/12/2005 11:25:45
(la: Credinte)
Eu sarbatoresc Craciunul si Pastele desi nu simt ca nasterea sau rastignirea (in invierea din morti nu pot sa cred) a facut o diferenta in viata mea spirituala; Imi place traditia Craciunului, imi place solidaritatea umana din timpul sarbatorilor(desi ma sperie pericolul dezbinarii omenirii pe baza de religie), imi place ca oamenii par sa se gindeasca macar atunci mai mult la cei din jur, eventual la cei nevoiasi; imi plac colindele si diversitatea traditiilor folclorice de Craciun din Romania; traind in America m-a surprins la inceput foare mult cit de groaznic de comercializat este Craciunul si cit de manipulati sint oamenii de cei care fac reclame foarte bine studiate psihologic sa-i determine sa cheltuiasca; mi se pare foarte putin spiritual si mai mult material chiar in rindurile celor care sint religiosi; poate o fac si ei cum o fac eu din dorinta de a perpetua o traditie traditia fiind in cazul lor cumparatul cadourilor; vorbind cu rude in tara mi se pare ca tendinta asta pare sa inceapa si acolo cu cresterea bunastarii materiale?? Mi se pare un subiect interesant si am sa revin.
Iti trimit o felicitare de sarbatori - de gabrielles la: 29/12/2005 13:06:20
(la: Îţi trimit felicitare de Sărbători)

De sarbatori,
Multe urari
De " La multi ani"
Pace si bani,
Un an mai plin
Cu mai mult vin,
Mai multa sanatate
Si spor la toate!
sarbatori/credinta - de doctors la: 29/12/2005 12:57:33
(la: Credinte)
Ai pe undeva dreptate:spiritul sarbatorilor s-a denaturat putin,prin imprimarea unei tente pur comerciale.Dar credinta trebuie sa ne insoteasca pe tot parcursul vietii.
#97628 (raspuns la: #97374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sarbatori/credinta - de doctors la: 30/12/2005 16:41:23
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
In ultimii ani mi s-a parut ca spiritul sarbatorilor a capatat un iz usor comercial;ma insel eu oare?
Sarbatori - de doctors la: 05/01/2006 16:18:09
(la: Sarbatori-unde doriti sa le petreceti?)
Ma asteptam oarecum la rezultatele votului vostru:cei mai multi prefera intimitatea propriei case sau petrecerea sarbatorilor cu un prieten apropiat,sau relaxarea produsa de schimbarea de mediu.Astept noi voturi,noi opinii.
off topic despre japonezi - de donquijote la: 11/01/2006 14:46:50
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
japonia este, cred, singura tara unde numarul de credinciosi declarati este mai mare decit numarul de locuitori.
japonenezii sunt atei in marea majoritate. Tin craciunul, anul nou, dar si anoul nou chinezesc si inca vreo 2-3 sarbatori traditionale (solstitiul de vara, solstitiul de iarna, etc.). ideea de baza e sa aibe mai multe zile de odihna si prilej de a face cadouri.
un japonez poate sa apartina, si sa cotizeze, la mai multe culte religioase
poate cotizeaza la mai multe cluburi de golf, karioki sau 'private clubs' cu gheishe, nu la culte.
de exemplu se casatoresc la crestini pentru ca e mai spectaculos dar fac inmormintarile la budisti ca e mai frumos.
de casatorit, se casatoresc la starea civila. unii mai fac (partial) o parte din ceremonia budista fie la un templu, fie la localul de nunti. n-am auzit ca fac ceremonie crestina, dacat daca sunt crestini practicanti.
cam toti cunosc traditiile, dar le practica 'de distractie'.
cica Buddha ajuta chiar daca esti de alta credinta sau nu crezi de loc:)))
cunosc o firma mare si celebra, care a fost infiintata si se conduce inca dupa principii morale budhiste. orice vizitator strain care vine la firma primeste o carte cu invataturile lui Buddha in limba lui. de cand intemeietorul firmei a decedat(acum cativa ani), au mai renuntat la traditii. pana si mesele servite in interiorul firmei nu mai sunt 'vegetariene' cum erau odata.


#99638 (raspuns la: #99500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de iarnă - de Popescu Cezar la: 19/01/2006 11:42:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
am apucat să ies duminica trecută la pozat iarna de pe lîngă orăşelul meu.
http://www.popescoo.net/cezar/main.php?g2_view=core.ShowItem&g2_itemId=497
#101076 (raspuns la: #101009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa dau un exemplu, pentru uni - de Daniel Racovitan la: 30/01/2006 11:18:18
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
Sa dau un exemplu, pentru unii poate parea frivol, dar e destul de relevant.

Imi amintesc cum eram in iarna lui 1999-2000 la Paris, in preajma Anului nou, prin magazinul de parfumuri Sephora de pe Champs-Elysées. Eram in Franta de doar 3 saptamani. In magazin, atmosfera de sarbatori à la Sephora, glitz and glamour. Am stat inauntru cam o ora, invartindu-ne la intamplare si incercand zeci de parfumuri.

Din cand in cand intalneam cate o persoana care avea presarat pe par si pe fatza un praf sclipicios, argintiu. Mai intalnisem cateva capete sclipiciose si inainte sa intram in magazin, pe strada. Ne-am mirat teribil, si am decis pufnind a dispretz ca este vorba despre un prost gust desavarsit. Peste nici zece minute, am intalnit si "sursa" sclipiciului, un tinerel foarte efeminat, angajat de-al magazinului, care, cu gesturi "zglobii" si "jucaushe", presara respectivul praf de paiete argintii pe crestetele clientilor, alesi la intamplare.

Acum, shpilul povestii. Tinerelul face un gest inspre noi; noi, oripilati la ideea de a ne trezi cu sclipiciul infam pe noi si sa ne facem de ras pe strada, facem doi pasi inapoi; efeminatul sprintzar si jucaush face doi pasi spre noi, aproape urmarindu-ne; noi, inca trei pasi inapoi, aproape fugind de el si facand gesturi disperate "no-no" cu degetul.

Ne-au trebuit vreo doi ani de trai la Paris ca sa realizam cat de ridicoli, cat de incuiati am putut fi (dupa mentalitatile de aici). Acum poate sa ne presare tinerelul de la Sephora tone de sclipici daca are chef, ne va amuza intotdeauna si vom sti sa participam la atmosfera de sarbatori.

Si exemplele pot continua...

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
Iarna - de doctors la: 06/02/2006 08:57:45
(la: Valul de temperaturi scazute se intoarce)
Imi amintesc de o iarna cumplit de geroasa de acum 21 de ani;eram eleva si-mi degerasera picioarele la scoala.Nu eram singura degerata,mai aveam 2 colege in situatia asta.Poate erau mai multi in situatia noastra,cina poate sti?Si totusi nu s-a facut atata caz de asta.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...