comentarii

magia universului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om - de jeniffer la: 18/05/2006 17:45:15
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
o minte clara surprinde magia universului si simte iubirea inspre simtul total,prilejul si vointa dau omului clar o viata unde binele este desavirsit,'minte sanatoasa in corp sanatos',unde fantasticul devine placerea de a avea irealul in acelasi timp cu realul.
Nici un cuvant nu are magia - de Alice la: 06/10/2003 00:39:08
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!
UNIVERSUL COPIILOR - de Catalina Bader la: 08/11/2003 07:20:25
(la: ROMANIA)
Ana Blandiana - universul Adultilor
legende si povestiri ROMANESTI
George Toparceanu
#3719 (raspuns la: #3699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
magia Craciunului - de (anonim) la: 09/12/2003 05:12:15
(la: Un Craciun perfect)
e seara

ajun de Craciun

stau cu nasul lipit de geam
in casa arde focul
frig bocna
minus 28 de grade.

privesc cum dispar stelele
din ochii mei
iar nori negrii
imi inspira teama.

liniste.
se aude cantecul padurii
si urletul lupilor infometati.

un pui de urs scormoneste dupa mancare.
as vrea sa-l mangai dar mi-e frica ca mama lui nu va intelege
bunatatea mea
e speriata de om.

puiul, satul, se indeparteaza
si se pierde in maretia padurii.
liniste

primul fulg de zapada
aduce caldura
in sufletul meu
inghetat.

puzderie de fulgi bat molcom in geam
mangaindu-mi sufletul trist.

ninge de o ora
acoperindu-mi sufletul cu caldura zapezii.

liniste.

luna
isi strecoara raze timide
si ma lasa sa vad

magia Craciunului.

Ruga de seara:

Luceafar, prima stea
si unica stea
multumesc pentru lumina ta
si calauzeste-mi pasii.
in padure.
Catalina
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre scriitor: - de Ovidiu Bufnila la: 11/03/2004 05:57:38
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Eu sunt un scriitor liber. Sunt scriitor pentru ca asa am vrut, asa mi s-a intamplat, asa am fost construit, m-am impiedicat de-o piatra si am zarit destinul de scriitor ascuns sub un petec de iarba de pe Marte, iarba era vie, buna, Bufnila, mi-a zis iarba, ce faci iarba, i-am zis eu. Cam asa s-a intamplat. In Uniunea Scriitorilor din Romania si in Asociatia Scriitorilor Profesionisti sunt oameni de exceptie. A te inscrie e o kestiune de alegere. Am sprijinit din umbra infiintarea unei filiale US in tara, de exemplu. Dar atat. Eu nu sunt important, negasimndu-mi importanta in lansari de carte, in seminarii si altele. Mi-am facut praf recent doua carti digitale, le-am ras din oceanul digital si mi-ar place la nebunie sa scriu din nou JAZZONIA care a castigat premiul pentru cel mai bun roman SF romanesc al anului acum 11 ani. As vrea sa scriu JAZZONIA nu pentru ca as considera-o imperfecta ci pentru ca imi place la nebunie universul ei. Vreau sa spun prin aceasta ca NICIODATA nu am respectat regulile clasice ale SCRIITORULUI. Adica nu-mi pasa de canoanele scriitoricesti fie ele legate de stil, tematica, univers fictional sau vietuire scriitoriceasca_cu sindrofii literare, cu coterii literare, cu mariri literare vremelnice. Nu fac din asta o legenda si nici nu-mi arog vreun merit. Sunt SCRIITOR intr-un fel propriu. Cum sunt de altfel toti scriitorii de pe lumea asta. NICIODATA nu am scris articole despre alti scriitori in maniera desueta a povestirii-romanului-lui, de exemplu. Eu caut la scriitori profunzimile. Am o istorie personala fermecatoare si nebuna ca scriitor. Cred insa ca nu numai povestea e importanta. Scriitorii pot spune multe prostii si cred ca si eu am facut-o. E in firea lucrurilor. Scriitorul e un pungas, un mare pungas. Il putem huli, il putem ucide, il putem zeifica, il putem calca in picioare dar nu putem trai fara ESENTA lui. Din acest magic punct de vedere, suntem SCRIITORI. SCRIEM realul in timp ce-l traim. Cred ca suntem rigizi si ratacitori simpatici cand vorbim despre Scrisul Artistic! navigand nebuneste prin oceanul digital am intalnit scrieri si fictiuni fermecatoare. Le-au scris oameni care nici nu viseaza sa ajunga scriitori! dar le-au scris! Toate fictiunile astea fermecatoare plutesc prin oceanul digital ca niste arhipelaguri. Si aici la voi, la noi, sunt o multime de povesti frumoase. Eu le citesc cu placere. Uneori pleznesc de invidie. Te-am citit si pe tine Daniel. Imi place. Numai ca trebuie sa ne desprindem de desuetele idei despre Scriitor si Scriitura! Magia si Aventura Scrisului sunt deschise oricui. Sigur ca e o chestiune de revelatie. O poti avea, poti sa nu o ai. Dar trebuie sa cauti. Trebuie sa pornesti cautarea ei, a revelatiei, parsiva! Nu premiile, nu asociatiile de scriitori, nu lansarile de carte, nu maririle vremelnice, nu astea conteaza. Drumul catre Ultimul Sens este mult mai atragator. Pervers, atragator, periculos si aprozimativ iluzoriuuuuuuuuuuu.

Gata, ca incep sa ma prostesc.
#11787 (raspuns la: #11775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CURS de TEHNICA FOTOGRAFICA organizat de UNIVERSITATEA POPULARA - de Dragos Bora la: 24/08/2004 18:30:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
CURS de TEHNICA FOTOGRAFICA organizat de
UNIVERSITATEA POPULARA I.DALLES - Bucuresti

Cursul se desfasoara in perioada 10 octombrie -
10 iunie abordand 27
de teme structurate pe trei sectiuni:
Temele 1 - 10 prezinta notiunile teoretice de baza
Temele 11 - 20 prezinta aplicatii practice in
fotografie
Temele 21 - 27 sunt teme de sinteza, conceptie,
stiluri si evaluare
artistica
Materialul pentru curs va fi prezentat in 27 -30
de sedinte
saptamanale.
Fiecare sedinta teoretica saptamanala (de 2 ore
) va fi urmata de una
practica ( tot 2 ore )
Fotografia clasica ( argentica ) si fotografia
digitala sunt prezentate in
paralel
Materialul bibliografic este asigurat prin manuale,
reviste, prospecte " up
to
date" - casete video si imagini ilustrative in format
digital
La absolvire, pentru obtinerea diplomei studentii vor
prezenta o mapa cu 24
lucrari personale tratand temele: portret, natura
statica, reportaj si
peisaj ( cei care lucreaza in regim digital vor
depune un CD cu aceleasi
lucrari )
Cursul se incheie cu o expozitie a celor mai reusite
lucrari realizate de
studenti, organizata in luna iunie 2005 la
Universitatea Ioan I Dalles
( participarea la expozitie este benevola )

Inscrieri la Universitatea I. Dalles incepand cu data de
20 septembrie 2004
sanctuarul neolitic de la Parta - de desdemona la: 24/09/2004 17:56:05
(la: Afla despre Trecut!!!)
Un fragment gasit in agenda.ro (www.agenda.ro/2002/10-02-a.htm)

"... Aşezările neolitice în ceea ce astăzi numim Banat erau numeroase şi, unele dintre ele, vaste: la Dudeştii Vechi, Sânnicolau Mare, Foeni, Uivar, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Parţa, Zorlenţu Mare, Liubcova şi Gornea... Cei mai importanţi arheologi ai Banatului românesc de astăzi, sunt Gheorghe Lazarovici şi Florin Draşovean. Altfel spus, piloţii campioni ai curselor în secolele neoliticului:
6 000-3 500 î.Hr. Când profesorul Lazarovici relua, în 1978, săpăturile la ceea ce avea să fie (până de curând) cea mai importantă aşezare neolitică din sud-estul Europei, Parţa, Florin Draşovean era student. Exact 20 de ani mai târziu, mai bogat cu Premiul Academiei pentru cercetarea Culturii Vinča şi cu 20 de ani de şantiere arheologice în spate, dr. Draşovean avea să descopere la Uivar ceea ce se conturează a fi astăzi cea mai mare aşezare de neolitic din Europa. Vara anului 2002 va fi vara adevărului.

Metropola Uivar
După ce a... dat târcoale vreo 8-9 ani locului, făcând prospecţiuni împreună cu profesorul Wolfram Schier (Germania), după ce a convins Universitatea din Würzburg că merită să investească masiv în această cercetare, dr. Florin Draşovean a început, în 1999, săpăturile la ceea ce avea să devină descoperirea vieţii sale: Uivar, cea mai mare aşezare neolitică din sud-estul Europei. S-au dezvelit până acum poarta de intrare în fortificaţia de la Uivar, unul dintre cele 5 şanţuri de apărare, o locuinţă neolitică integrală. Cum însă la Uivar trăiau în urmă cu 6 000 de ani peste 400 de oameni, mai sunt de descoperit minuni ale trecutului încă 20 de ani încoace. Cel mai important lucru e însă altul: prospecţiuni magnetometrice, cu tehnică de ultimă oră din Germania, au arătat că într-un anume loc se află îngropată o clădire atipică, de 20 m. Un sanctuar mare, este convins dr. Florin Draşovean. Primul din lume de acest fel. Încă nedescoperit

În urmă cu 6 000 de ani, pe locul numit astăzi Banat, trăiau oameni civilizaţi. La Timişoara s-au descoperit vestigii neolitice în Freidorf, Calea Torontalului, Chişoda, Fratelia. În ultimii 20 de ani însă, descoperirile de senzaţie au făcut din Banat un Eldorado al neoliticienilor, întrecând cu mult tot ce s-a scos la lumină în România şi Europa Centrală. Cea mai importantă descoperire rămâne, deocamdată, sanctuarul de la Parţa, singurul sanctuar neolitic complet restaurat. Descoperit de profesorul Lazarovici, sanctuarul poate fi văzut şi astăzi în Muzeul Banatului. Unicat absolut în Europa şi chiar în lume, sanctuarul este o dovadă irefutabilă a civilizaţiei neolitice. El avea două încăperi cu podele suspendate: altarul, cu celebrele sculpturi monumentale - cap de taur, şi odaia de vest. Veneau aici să se închine zeilor oameni din mai multe comunităţi mari şi mici, la ceremonii majore. Aportul de civilizaţie venea din Orient, pe traseul Anatolia-Grecia-Europa de Est-Occident. Din triburile de vânători paleolitici apar în neoliticul timpuriu comunităţi care îşi schimbă modul de viaţă: găsesc graminee sălbatice, le păzesc de animale, apoi le culeg. Încep apoi să cultive pământul, să-l ude, să-l îngraşe, descoperă rotaţia culturilor. Aşa iau naştere marile aşezări dezvoltate, precum Parţa, unde trăiau peste 200 de oameni: adevărată metropolă a epocii. De la bordeie, neoliticii au ajuns la "vile" cu etaj. Exista o organizare socială obştească, militară, economică, exista autoritate, dar existau şi pericole. Oamenii au dislocat mii de metri cubi de pământ, pentru şanţurile de apărare ale fortificaţiei. Erau oameni a căror meserie era să facă bile de praştie din lut ars în cuptoare mari. Aşezare de neolitic mijlociu, Parţa avea reguli clare şi relaţii cu lumea largă. Existau drumuri şi legături de schimb comercial. Se disloca piatra în locul pe care azi îl numim Budapesta şi aici, la Parţa, se făceau unelte; tot aşa se aducea sticlă vulcanică din Slovacia, scoica spondalis din Mediterana. Oameni avuţi, neoliticii găteau rafinat. Kostalena Mikelaki de la Michigan University a făcut, în America, analiza unor cioburi neolitice din vase în care, cu 6 000 de ani în urmă, vreo gospodină arsese mâncarea. Concluzia: oamenii epocii pietrei şlefuite mâncau tocane de porc, specialităţi complicate de vânat cu legume, păsări sălbatice, vite şi... câini... La Parţa s-au găsit tăvi speciale pentru coacerea lipiilor, pentru topirea grăsimilor, prăjirea ouălor şi tăvi cu forme speciale pentru coacerea peştilor. Aveau vase speciale pentru depozitarea grânelor. Tăierea animalelor nu se făcea în devălmăşie, ci după reguli şi ceremonii clare şi se aduceau jertfe, cel mai des invocaţi fiind Marea Zeiţă Mamă şi Taurul. Se practica libatio (obiceiul de a bea sau a vărsa înainte de a bea câteva picături dintr-un lichid sfânt sau nu, sfinte fiind considerate, spre pildă, sângele şi sperma), oblatio (ofrande de carne, fructe, pâine, obiecte) şi fumigatio (ofrande prin ardere). O cutremurătoare statuie-vas e bocitoarea: un vas cu două guri, una reprezentând o figură care urlă şi purtând semnul masculin W. Se pare că vasul era folosit la stropirea ogorului cu spermă (lichid sfânt) ca să rodească. Spermă de taur. Sau... La ritualuri, oamenii ardeau ierburi halucinogene şi vorbeau cu zeii. În case, aveau poliţe de vase, obiecte de artă şi altare. Războaiele de ţesut erau înguste, aşa încât hainele erau croite din fâşii, foarte elegante, cu modele rafinate şi variate. Femeile (mai ales) purtau podoabe (cele bogate, de alabastru) şi amulete magice. Casele aveau curţi interioare, etaj, dormitoare, terase.
S-au descoperit chiar blocuri de locuinţe cu şase încăperi. Când un bărbat se însura, pleca din casa mamei, în cea a nevestei. El îşi păstra totemul până la moarte (identitatea, semnul şarpelui, de pildă), dar copiii lui purtau totemul mamei lor. Era matriarhat. Capul familiei era femeia cea mai în vârstă din casă. Despre înmormântări se ştie foarte puţin, pentru că s-au găsit extraordinar de rar morminte. Nici la Parţa nu a fost găsit cimitirul. Florin Draşovean a descoperit totuşi, acolo, un mormânt şi unul la Foeni: despre cel din urmă, medicul legist Marius Munteanu susţine că este primul caz de poliomielită din istoria medicinei. Se crede că morţii erau puşi pe o plută şi, după un ceremonial complicat, li se dădea drumul pe apă. Sau că - în zone sacre - teritoriile morţilor, - erau puşi pe estacade de pari şi lăsaţi să putrezească. Cine încălca teritoriile morţilor, era la rându-i omorât. Dacă totuşi erau îngropaţi, oamenii neolitici erau puşi în pământ chirciţi, legaţi: în poziţia fătului. Lângă ei erau îngropate vase cu ofrande, arme, unelte. Când cineva trebuia pedepsit, magia neagră era o metodă bună. Unica sculptură monumentală de la sanctuarul din Parţa avea un rafinament plastic incredibil: când ardea focul, din zid se reflectau ochi aprinşi, nevăzuţi până atunci. Se pare că populaţia războinică de la Foeni a distrus, prin incendiere, aşezările de la Chişoda, Parţa, Uivar. "Foenii" purtau la brâu maxilarul inferior al duşmanului ucis. Cert e că după expansiunea războinicilor, Banatul rămâne depopulat vreo 200 de ani, până în eneolitic. Cauza este încă un mister.

Unicate, rarităţi
Străfundurile Banatului au fost darnice cu arheologii. S-au dezgropat aici piese unice în Europa, vestigii unice în lume, primate absolute. Între acestea: l statueta-unicat de la Liubcova, cu masca pe umăr şi vasul în mână, descoperită de profesorul Ion Drăguşin l sculpturile monumentale din sanctuarul de la Parţa, descoperite de prof. Lazarovici l bocitoarea de la Parţa, descoperită de prof. Marius Moga l masca de zeu de la Uivar, unicat mondial, descoperită de dr. Florin Draşovean. "


Desdemonovici
Mă plictisesc ideile preconc - de (anonim) la: 25/11/2004 13:31:21
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Mă plictisesc ideile preconcepute de genul "românul nu munceşte şi fură" de asta merg prost lucrurile în ţara asta.
Nici o rasă nu munceşte de amorul artei, ci numai dacă găseşte că munca foloseşte la ceva. Cei căraţi peste graniţă muncesc bine-mersi, dar nu pentru o sută cincizeci de euro pe lună.
Idem cu furtul: dacă nu-i sancţionat oricine va avea ocazia să fure o să o facă în măsura priceperii, nu-i o caracteristică rasială, mai degrabă una statală.
Cât despre magia şcolii care ar fi chipurile un panaceu universal am unele dubii. La ce folosesc atâtea creiere îndopate dacă ţara n-are nevoie de ele sau mijloace să le reţină? Universiăţile tehnice practic produc pentru Canada.
Şi nu aduc în discuţie inflaţia post-revoluţionară de universităţi şi inadecvarea însăşi a programelor şcolare.
Draga anonimule - de Adrian Marchidann la: 26/11/2004 15:51:03
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Scrii ca "Cât despre magia şcolii care ar fi chipurile un panaceu universal am unele dubii. La ce folosesc atâtea creiere îndopate dacă ţara n-are nevoie de ele sau mijloace să le reţină? Universiăţile tehnice practic produc pentru Canada."

De ce crezi ca Canada importa creiere din Romania? Pentru ca nu are nevoie de ele? Canada, in general orice tara dezvoltata, nu mai are dubii in legatura cu importanta educatiei in sustinerea economiei si a unui nivel de trai decent.
#29932 (raspuns la: #29802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exista! - de Little Eagle la: 02/03/2005 05:59:43
(la: Dragoste prin Internet)
Da Keanu,
Ai perfecta dreptate,contrar unora din cafenea care nu cred,dar ca si tine iti pot spune din proprie experienta ca dragostea prin internet exista.
Iubita mea,Samadhi,a scris cu putin timp in urma o tema legata de o astfel de dragoste real petrecuta intre mine si ea inca de la jumatea lui Nov. anul trecut,poti citi atatea critici la adresa noastra de te si minunezi si nu gasesc ca a fost un fel frumos de a ne improsca pe amandoi cu atat cinism si ironie pt. ca ne-am declarat iubirea pe acest site.Dar in fapt ne-am cunoscut pe acest site!!!Si tema ei a fost in special adresata mie dar si o multumire adusa cafenelei prin care destinul ne-a adus impreuna.
Tema cu pricina se numeste"iubirea mea esti tu doar tu"si tu singur sa tragi concluziile tale.

Unii nu cred in dragostea prin internet pt. ca o elimina automat din gandire ca existenta.Si totusi exista !!Nu este insa ,dupa parerea mea un motiv de a critica si fi de la bun inceput agnostic la ideea macar ca ea ar putea exista.
Azi e mult mai usor sa faci cunostinte prin internet,dar desigur nu inseamna ca-i dat chiar oricui sa aiba astfel de experienta unica ce va schimba cu 360 grade 2 vieti unindu-le in final ca si cum s-ar fi cautat de cand lumea.

Este totusi interesant de observat reactia oamenilor la tema lui Samadhi si la tema de fata...aceasta e mult mai calma si "intelegatoare"pt. unii/unele ,care au dat cu critica in mine fara mila si s-au luat de viata mea particulara si de faptul ca divortez etc...


Cineva scria ca esti curajos ca tu si iubita ta va mutati impreuna.Atunci ce sa mai zic eu???Dupa 23 ani de viata in USA,las TOTUL in urma mea si ma mut definitiv la iubita mea Samadhi in Germania.Asta poate nu-i act de curaj....cati din voi ati face asta???

Iubirea insa nu tine cont de distante si varste si in plus nu are lanturi .Dar unii se complac in situatia ce au si cred ca iubesc....de fapt pt ei e o rutina zilnica precum
si-ar pune zilnic pantofii si merege la un servici pe care-l si urasc in plus!
Dar iubirea e frumoasa si are magia ei anume,iti da acel sentiment ca esti indragostit/a si nimic nu-ti sta in cale,toata lumea e a ta.E cel mai frumos si etern sentiment din univers.
Vreau la fel sa spun ca relatia mea cu Samadhi nu a ramas doar la internet.Am fost la Muenchen la ea acasa,am stat impreuna 3 sapt. deci cum spunea cineva,real a devenit palpabila dragostea noastra.In fapt ne-am dat seama si mai mult cat de mult ne iubim si ca nu putem trai unul fara de celalalt.


Bravo tie de alegerea facuta si va urez la amandoi multa fericire si noroc si multa iubire,restul...nu conteaza,ai sa vezi ca vine de la sine fara macar sa gandesti.
Si in final este iarasi interesant felul in care admin publica o tema scrisa de un utilizator ce-si vrea...anonimatul....

PEACE&LOVE,
Little Eagle
"We don't want wars or ritches.We only want peace and love."
Red Cloud

























#37871 (raspuns la: #37767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da: Se trag din maimuta, dar cu interventia omului! - de horiatu la: 20/06/2005 06:53:19
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Maimuta a fost materialul de baza, dar lucrul nu s-a intamplat in mod natural.
Candva in viitor, poate chiar intr-un viitor paralel va fi avut un razboi sau un cataclism teribil. In cele din urma mai multe valuri de militari s-au refugiat in trecut unde si-au cam facut de cap.
Ajunsi acolo dupa mai multe generatii petrecute in valtoarea timpului, oarecum degenerati intelectual si mancati de lupte politice pe nava spatial/termorala si condusi de o etica implementata intr-un supercalculator hibrid, au luat pamanul in stapanire ca pe propia propietate.
Acesti oameni relativ inapoiati spiritual dar cu inteligenta fantaistc amplificata de marele calculator central (sau ceva asematator, mic, portabil) aveau puteri incredibile. In primul rand, o sanatate perfecta ce le oferea practic nemurirea.
Imaginati-va ca aveti la dispozitie sute de mii de ani de viata. Cateva intrebari:
1 Ce ati face in timpul asta?
2 Cum v-ati pastra memoriile?
3 Cum ati aspira la puterea suprema, atat timp cat conducatorul oficial nu va muri niciodata?
Biblia, si alte mituri vechi vorbesc toate de activitatea celor 12 conducatori, necesari se pare pentru suportul marelui calculator central.
Aceasta etapa (au fost si altele din timpuri de pace in care cercetatorii viitorului s-au intors in trecut pana la geneza sistemului solar, si poate au fost raspunzatori de eradicarea dinosaurilor de pe planeta ce urma sa fie a oamenilor.) a inceput prin preocuparea - hai sa le zicem de aici incolo zei - zeilor de a-si procura materialele de baza care sa dainuiasca vietii lor: granitul si aurul. Munca in mina a inceput in Africa de sud si a fost dusa de zei nemuritori sclavi, probabil delicventi, prizonieri de razboi sau simpli soldati. Cand sisteml n-a mai functionat, conducatorii supremi si familiile lor, care deja se amuzau cu manipulari genetice creand specii noi (probabil pierdute in viitor) de animale domestice si plante cultivabile (vezi Rai) au purces la ameliorarea speciilor naturale de maimute sau oameni primitivi (procesul fiind undeva in urma cu circa 16000 ani numai.) Asa au aprult primele generatii de Adami - sclavi in limba Sumeriana, din pacate hibrizi neputinciosi sexual asa cum nici Asinul (combinatia cal - magar) nu se poate reproduce. Dupa multa truda a zeului Sarpe (nume obtinut prin anagramarea numelui original, din pacate necunoscut, cel putin mie) Adam si Eva au fost primul cuplu capabil sa se reproduca.
Voi toti aici ati comentat pro si contra evolutiei, dar ati uitat ca cel mai puternic argument inpotriva evolutiei este lipsa verigii de legatura, acea maimuta acvatica care ar face legatura dintre oricare maimuta preaistorica si omul modern. (De ce acvatica: pt ca omul este singurul primat la care copilul nou nascut nu se ineaca daca e nascut in apa!)
Exista o conspiratie teribila impotriva acestei teorii. Imi pare ca influenta viitorului asupra trecutului face cumva - asa cum e ilustrat in toate filmele SF pe tema - ca viitorul ce a produs schimbarea trecutului sa fie pur si simplu ameninta in propia lui existenta. Au exista multe razboaie intre zei, probabil intre diferite valuri venite din diferite epoci, aparatorii viitorului fiind mai aproape de noi dect zeii aroganti si stapani absoluti ai planetei in trecut. Astfel acesti zei stapani dispuneau de avansuri tehnologice superioare fata de cei ce au luptat impotriva lor. Printre aceste avansuri: cunoasterea a sute sau mii de forme de evolutie sociale de pe alte planete (da - alte planete populate cu extraterestri au servit de model societatilor primitive de pe pamant), forme din care au ales sclavagismul condus de capi religiosi si regi numiti. De asemeni - magia: stiina manipularii sufletelor fiitelor moarte sau puse in suspensie. (Stiti ca in Egipt s-au gasit morminte (multe si mari) populate de mumiile a sute de mii de caini, pisici, pasari, serpi si alte animale. Da: cu sutele de mii!)
In cele din urma, poate din cauza pregatirii strategice extraordinare a politistului zeu ce vroia sa restaureze viitorul, sau poate pentru ca viitorul a fost zguduit peste limita critica, zeii stapani au pierdut si au disparut (inclusiv din propiile morminte!)
Ne aflam asadar intr-un timp ca un sarpe ce isi mananca coada. Probabil ca in acest univers derivat, defect, paralel suntem singuri, ori celelalte civilizatii extraterestre ne studiaza distant si ne evita ca pe o sursa de infectie spatio/temporala, ori poate se pregatesc pe ascuns pentru un razboi decisiv in viitor care sa elimine aberatia temporala.
In acelasi timp, societati secrete supra statale incearca sa stearga ori ce urma a aceste intamplari din mintile oamenilor, sperand astfel sa restaureze un viitor de acum incredibil de inprobabil, atrenand totodata omenirea pt un viitor razboi apocaliptic.
Veti avea dovada la tot ce am spus, daca acest mesaj va disparea curand de pe internet, ori daca membri dubiosi vor incerca din rasputeri sa-mi demonteze teoria.
expansiunea universului - de donquijote la: 04/04/2006 08:59:10
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
universul nu e ca o minge, ca ar avea margini. se pare ca este ceea ce se numeste 'sticla klein'. ( e ceva destul de greu de imaginat. e de fapt extinderea volumetrica a unui inel moebius. notiunea e bine explicata, pentru nespecialisti, de g.gamow in cartea 1,2,3, infinit.). in aceste conditii, e foarte posibil ca in timp ce o parte a universului se extinde, alta se comprima.
Definiţia universului - de anadi108 la: 16/06/2006 19:26:54
(la: Absolutul şi Cauzalitatea)
rsi a scris
... ce e universul? Iata o definitie, dupa DEX:
UNIVÉRS, universuri, s.n. 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp şi spaţiu, infinit de variată în ce priveşte formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos

Răspuns:
Aceasta este o declaraţie de credinţă, o dogmă. Nu este ştiinţă, căci pentru a fi ştiinţă ar trebui cunoscut prin experimentare directă, adică nemărginirea ar trebui să aibă o bază experimentală repetabilă, ceea ce dpdv material este mission impossible.
Nu a fost experimentată sau demonstrată matematic acea nemărginire în timp şi spaţiu, ci mai degrabă se pare că traim într-un sistem (univers) închis unde este valabil primul principiu al termodinamicii.

rsi a scris

Anadi postuleaza ca universul este un efect,

Răspuns:

Faptul că universul este un efect, sau are o cauză, nu este un postulat al lui anadi, ci o realitate, care se bazeză pe faptul că
1. orice lucru material are un efect, adică pe principiul fizic al cauzalităţii, şi cum
2. universul în care trăim este material, atunci
3. universul material are o cauză, sau este un efect.
#128166 (raspuns la: #127793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Materia colorata din univers - de jeniffer la: 02/07/2006 21:44:34
(la: Deci e prima oara cand postez...)
Materia colorata din univers nu a fost creata de cineva (cum ar fi, capabil sa creeze ceea ce exista, invizibil si mai mare decit ceea ce exista?), s-a creat singura. Trebuie sa ai creier dezvoltat si retina pentru a vedea culorile.
S-ar putea raspunde la intreb - de jeniffer la: 19/07/2006 23:35:36
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
S-ar putea raspunde la intrebarea lui om cu credinta? Stiinta nu a aparut ca fiind studiul legilor si a zeului, este o cultura paralela, care vine din dorinta de cunoastere a omului si studiul materiilor inconjuratoare in diverse scopuri. Stiinta ne-a dezvaluit universul si legile lui, magia religiei nu este decit o idee.
#134251 (raspuns la: #134247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cherie - de jeniffer la: 23/11/2006 20:57:32
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Ceva ii lipseste omului, nu tuturor, multi inteleg altfel aceste credinte si considera ca omul nu trebuie sa creada faptele zeilor si zmeilor din toate religiile. Cei care nu, este normal, epoca testamentului zeului vazuta in diferite forme este recenta, deci inca adoptata. Avem nevoie de o intelegere intre credintele reciproce, deci trebuie acordat dreptul ateilor de a nu considera adevarate invierea, magia, suflete si spirite altfel decit in corp etc.

Universul nu ne-a creat, ne-am creat singuri, in conditii prielnice. El nu este creator, care implica minte, ci materie inerta, gaz, atomi, celule... Nu este nevoie sa numesti universul zeu.
#159060 (raspuns la: #159048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de jeniffer la: 30/03/2007 17:47:11
(la: IMPORTANTA CREDINTEI IN IISUS HRISTHOS )
Cred ca trebuie sa te documentezi in privinta fiintelor. Zeii buni si rai au devenit unul bun si altul rau, descrisi in functie de ce simbolizeaza, dar nu fac parte din realitate. Magia religiei poate conduce la o ideologie in care inchipuirea ocupa locul omului si naturii, dar fiecare isi va apara inchipuirile, in loc sa accepte adevarul comun despre oameni si evolutia lor. Daca in trecut universul era explicat prin spirite imaginate, astazi se prefera cunoasterea.
#182677 (raspuns la: #182417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"în '90 nu era o problema de vârsta" - de cosmacpan la: 22/06/2009 23:36:25
(la: 2009 vs 2010)
asa e dar intre timp au mai trecut cca 20 de ani. Deci fizic, e "batran" iar organul nefolosit se atrofiaza deci este vorba despre exercitiul democratic al puterii monarhice; ori daca in 90 Prestanta, demnitatea si aura, magia monarhiei erau nestirbite, tarsiala istoriei a ros din aurul pur iar nunta Principesei cu un candidat la Presedentie (Duda, care a trait in Romania si nu a jucat criket cu verisorii sai pe pajistea de la Windsor, si nici nu a luat ceaiul de la 5 decat "la bloc"

(Radu Duda s-a născut la 7 iunie 1960, în municipiul Iaşi, într-o familie de medici. A absolvit Liceul Internat "Costache Negruzzi" din Iaşi în 1979. A fost admis pe locul patru la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1984, la clasa prof. Olga Tudorache. Printre colegii săi de promoţie s-au numărat Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Oana Pellea, Carmen Ciorcilă, Carmen Trocan, Marina Procopie, Mihai Verbiţchi, Adrian Păduraru şi Dan Bădărău.

După ce a absolvit Facultatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, tânărul actor a fost repartizat la Teatrul Municipal din Suceava. Apoi a fost transferat ca actor la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi. În perioada în care a evoluat ca actor, Radu Duda a locuit la bloc, ca majoritatea românilor. În anul 1988, se mută la Bucureşti, părăsind scena Teatrului Naţional din Iaşi.

Din 1974 şi până în 1999, Radu Duda a susţinut o bogată carieră artistică în teatru, film şi televiziune, în ţară ca şi în Franţa, Belgia, Elveţia, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia şi Camerun. A lucrat ca asistent universitar (1990-1994) la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa prof. univ. Dem Rădulescu.

Printre rolurile interpretate de actorul Radu Duda sunt de remarcat: rolul lui Gigi Stamatescu (ofiţer, iubitul Mizei) în piesa de teatru "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu, un rol în piesa de teatru "Trei surori” de A. P. Cehov."

si dupa cum bate vantul crizei (cu tot respectul pentru omul Radu Duda) pentru a fi rege trebuie sa te nasti rege, altfel cu putina sarguinta oricine poate juca un rol...
#454211 (raspuns la: #454207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...